Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)

1894-11-25 / nr. 277

ANUL XHA­N# 277-1 % Vineri, 2B Noemb. (7 Decem­b.) 1894 CALENDAR PE ANUL 1894 Ortodox Jouî, 24 Noembre.—Climent și Petru. Catolic Jouî, 6 Decembre. — Nicolae. Res. soarelui 7.24; ap. soarelui 4.19. București, 24 Noembre. Cererile arendașilor * Am arătat în numărul trecut cum explicit arendașii, în memoriul lor adre­sat regelui, cauzele stării critice în care au­ ajuns. In partea a doua a memoriului aces­tuia, agricultorii arendași se plâng că, față­­ cu cererile lor, care n’au­ fost luate în seamă, s’au­ ridicat în public o sumă de acuzații în contra lor. Principalele dintre aceste acuzații, zic petiționarii, sunt că ei au ridicat prea mult prețurile la moșii, că au­ fă­cut ch­eltuieli exagerate, fie ca cultură, fie în­ viața privată și că n’au avut ca­pital de rezervă. Iată cum răspund arendașii la aceste trei capete de acuzare. Arenzile moșiilor, recunosc că le-au urcat în anii din urmă, dar aceasta au­ făcut-o nu din capriciu ci pentru cu­­vântul că de beneficiile pe care le da agricultorilor o moșie era natural să se folosească și proprietarul, ori­care ar fi fost. E firesc ca proprietarul—zic auto­rii memoriului—Când vede că moșia lui produce mai mult, să ceară și el mai mult. Arendașii nu -și impută de fel că au urcat prețurile, ci au fost mândri că au putut face să se ridice veniturile proprietăților rurale. Dacă arendașii ar fi fost egoiști și c­u id­­ei­a ca numai el să profite, puteau să se unească și să ia moșiile ieftene. In privința cheltuielilor exagerate, is­­călitorii petiției zic că un agricultor care vrea să producă trebuie să și chel­tuiască, a cumpăra mașini, a avea vite bune de muncă, etc., sunt niște nece­sități, căci mai mult se cere astă­zi unui agricultor de­cât acum câți­va ani la urmă. Despre cheltuielile personale, aren­dașii zic că omul care muncește zi și noapte cu mintea și cu corpul trebuie să trăiască mai bine, fără să facă însă abuz. Dacă agricultorul ar trăi izolat și n'ar căuta să se cultive, strângând numai bani peste bani fără de a chel­tui nimic, ce folos ar fi pentru societate ? In ce privește lipsa capitalului de re­zervă, petiționarii zic că acuzația nu e serioasă de loc, căci dacă n’ar fi avut, apoi n’ar fi putut rezista nici măcar un­ an, necum de la 1891 până acum. In anii din urmă ei au pierdut tocmai acest capital de rezervă. Din toate aceste, concluzia petiționa­rilor e că țara e în criză complectă și arendașii amenințați cu ruina, cu fali­mentul. Avân­d în vedere anii nenorociți din urmă, lipsa de mijloace de a face față cheltuelilor și a plăti arenda, probabi­litatea­ ca starea de lucruri să mai du­reze câți­va ani, arendașii cer ca prin­­tr’o lege specială să li se scadă aren­zile cu cel puțin 50% până la expirarea contractelor existente sau reziliarea con­tractelor pentru aceia cari nici cu a­­ceastă scădere n’ar putea suporta greu-Mai cer reducerea pe jumătate a plă­ții transportului pe căile ferate române, precum și avizarea la mijloacele cele mai nemerite pentru ca produsele noas­tre să meargă pe piețele străine cu cea mai mică taxă posibilă de vamă. Această cerere a fost mult combătută de o parte a presei și apărată cu căl­dură de alta. Noi credem că asupra acestor preten­ții se pot face reduceri, dar că în de­finitiv tot trebue să se facă ceva pen­tru arendași. Vom cerceta lucrul. 5 bani în capitatla—10 bani ta Redacția ?i Administrația: STRADA BREZOULU­I BUCURESC­ DIN ITALIA (Corespondență particulară a •Universulun­ Roma, 20 Noembre Zola și regele Umberto Erí, ambasadorul Franței de Billot, a prezintat regelui Umberto pe marele romancier francez Zola care, după cum­ se știe, a făcut un lung voiaj în Italia. Regele a întins mâna lui Zola și i-a zis rîzînd: —D-ta ești de-al noștri. Italienii te au primit pretutindenea foarte prietenește. (Zola e de origină italian). — In adevăr, maestate, răspunse ce­lebrul scriitor — până la vârsta de 21 de ani mă puteam socoti ca italian. — Atunci—observă regele — trebuia să rămâi credincios patriei d-tale. ’■— N'am putut, majestate—zise Zola —familia mea trăia în Franța și acolo mi-at­ murit părinții și un frate. Dar a­­supra sufletului m­eu­ Italia a avut tot­ d'a­uda o influență fermecătoarei . Zola a început apoi să și istorisească impresiile sale lăudând cu entusiasm progresele realizate de Italia în ultimii 20 de ani — progrese pentru realizarea cărora Franței i-au­ trebuit 100 de ani. . Regele i’a ascultat cu multă băgare de seamă și i-a zis aproape cu tristeță: — Ar fi dureros dacă Franța n’ar recunoaște aceasta. Italia și Franța Discuția luă numai de­cât o întorsă­tură politică. Regele a vorbit­ cu mult entusiasm despre Franța și a zis Intre : — De ce nu vreau­, compat­rioții d-tale să asculte adevărul? Noi dorim din i­­nimă pacea, liniștea și munca. Ar fi bine să­­ fie Francezii sau cel puțin pre­sa să recunoască dreptatea și să fie drepți... După o mică pausă, regele continuă: — Casimir-Perier (președintele Repu­blicei franceze) e un om drept. Am o mare stimă pentru densul. Nici o dată Europa n’a fost într’o stare mai pacinică și mai liniștită ca acum. Cât privește Italia ea nu voește de­cât pacea, nu poate prospera de­cât In pace. Franța are toate calitățile bune­­ pentru ca să poată trăi în bună înțelegere cu toată lumea. Ea e bogată, fericită, puternică și cultă. La ce ar folosi un războiu ?.... Regele a apărut apoi pe primul rai-­ nistru Crispi, zicând că el nu e de loc galofob ci un amic și admirator al Franței. Cutremurul din Calabria.­Amănunte Din Reggio Calabria se trimit urmă­toarele amănunte despre teribilul cu­tremur de pământ care bântue de o vreme încoace provincia aceea. De 8 zile zguduiturile continuă și se poate zice că nu trece un interval de 7 sau 8 ore fără să nu se simtă o sgu­­duitură sau două. In urma cutremure­lor, zidurile caselor s’au­ crăpat ast­fel că un număr mare de case nu mai sunt de locuit. Din cauza aceasta locuitorii nu îndrăsnesc să se întoarcă prin co­mune. Ei stau­ pe câmp unde și-au­ con­struit colibe de lemn. Chiar și autori­tățile și-au­ construit oficii provizorii acoperite cu zinc. Un curaguu­ foarte mare și o stăruință vrednică de laudă a aratat comisarul regal Roberto Galli. El a cutrierat prin toate comunele distruse împărțind aju­toare nenorociților. Moartea tragică a unul preot Printre victimele din Seminara se află și preotul Riccenzo care, după pri­mul cutremur, fusese silit de populație să deschidă biserica.­­ Nenorocitul era cu cheia în mână și se încerca să o vîre în broască ; în acel moment se dărîmă o parte din zid și-i sfărîm­ă capul. O femee nenorocită.—O copilă scoasă de sub dărîmături Deună­zi comisarul regal a găsit în comuna S. Anna pe o doamnă scoasă de sub dărîmături. Un picior îi fusese strivit și se cangrenase. Un doctor mi­litar a tăiat, în fața comisarului, picio­rul cangrenat. Se crede că nenorocita femee va scăpa cu viață. Un șef de carabinieri a scos la S. Cristina, de sub niște dărîmături, pe o fetiță. Aceasta rămăsese într’o gaură și nu fusese lovită de loc. Mama ei o plângea deja de 24 de ore, crezând că e moartă. Când colo fetița era teafără, își poate ori­cine închipui bucuria fe­meii când și-a văzut fetița sănătoasă. In mai toate comunele s’au­ petrecut scene dureroase de felul acesta. In toate orașele Italiei s’au­ deschis liste de subscripție pentru ajutorarea oamenilor nenorociți. Regele Umberto a dat 20.000 de lei, primul-ministru Crispi tot atâta. Cu sume mari de bani s’au­ subscl’is apoi toți locuitorii cu dara de mână. Antigon­­ din galați Nenorocirea unei fete.—Amorat unui rentier Citim în ziarul «Conservatorul» din Galați. Zilele aceste s’a prezentat la comună o fată în etate de 15 ani, Maria C. ce­rând a se lua în îngrijirea primăriei un copil al ei, întrebată și cercetată de aproape, iată ce a răspuns sărmana fată : x De mică a rămas în București orfană de tată și de mamă. Acolo s’a trezit într’o familie care o creștea și o dăduse la școală. In acea familie ea fu cunos­cută de un d. D..., rentier din Giurgiu­, care prin diferite mijloace a înșelat’o chiar de la etatea de 9 ani. Că apoi de câte ori ea mergea la școlă, seducăto­rul o întâmpina în cale, o punea în birjă și o conducea pe la oțeluri. Acum un an aproape, rămânând însărcinată, ren­tierul dispăru din București. Ea se luă după dânsul și’l găsi în Giurgiu­, înșe­lătorul însă făcu tot ce i­a stat în pu­tință ca s’o isgonească și isbuti s’o tri­­meată aicî la Galați, unde biata a năs­cut copilul în spitalul comunal, acum o lună și jumătate. Două spargeri Sâmbătă pe la ora 2 după miezul nopței, 2 străini din Constantinopole a­i încercat de a se introduce în magazi­nul de brașovenie al d-lui G. Păun, si­tuat pe strada Brașovenilor. Hoții au­ stricat o ușă de din dos și când erau­ aproape de a deschide și a doua ușă a simțit lumea din casă și a dat alarmă. Poliția alergând la minut a pus mâna pe unul din răii­făcători. Tovarășul a­cestuia a dispărut, fără a se putea da de urma lui pînă acum. .­­.Duminecă noaptea individul Ion Di­­mitrescu a încercat să spargă zidul Cla­sei unde locuește d-na Matilda Neagoț

Next