Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)
1894-11-25 / nr. 277
ANUL XHAN# 277-1 % Vineri, 2B Noemb. (7 Decemb.) 1894 CALENDAR PE ANUL 1894 Ortodox Jouî, 24 Noembre.—Climent și Petru. Catolic Jouî, 6 Decembre. — Nicolae. Res. soarelui 7.24; ap. soarelui 4.19. București, 24 Noembre. Cererile arendașilor * Am arătat în numărul trecut cum explicit arendașii, în memoriul lor adresat regelui, cauzele stării critice în care au ajuns. In partea a doua a memoriului acestuia, agricultorii arendași se plâng că, față cu cererile lor, care n’au fost luate în seamă, s’au ridicat în public o sumă de acuzații în contra lor. Principalele dintre aceste acuzații, zic petiționarii, sunt că ei au ridicat prea mult prețurile la moșii, că au făcut cheltuieli exagerate, fie ca cultură, fie în viața privată și că n’au avut capital de rezervă. Iată cum răspund arendașii la aceste trei capete de acuzare. Arenzile moșiilor, recunosc că le-au urcat în anii din urmă, dar aceasta au făcut-o nu din capriciu ci pentru cuvântul că de beneficiile pe care le da agricultorilor o moșie era natural să se folosească și proprietarul, oricare ar fi fost. E firesc ca proprietarul—zic autorii memoriului—Când vede că moșia lui produce mai mult, să ceară și el mai mult. Arendașii nu -și impută de fel că au urcat prețurile, ci au fost mândri că au putut face să se ridice veniturile proprietăților rurale. Dacă arendașii ar fi fost egoiști și cu ideia ca numai el să profite, puteau să se unească și să ia moșiile ieftene. In privința cheltuielilor exagerate, iscălitorii petiției zic că un agricultor care vrea să producă trebuie să și cheltuiască, a cumpăra mașini, a avea vite bune de muncă, etc., sunt niște necesități, căci mai mult se cere astăzi unui agricultor decât acum câțiva ani la urmă. Despre cheltuielile personale, arendașii zic că omul care muncește zi și noapte cu mintea și cu corpul trebuie să trăiască mai bine, fără să facă însă abuz. Dacă agricultorul ar trăi izolat și n'ar căuta să se cultive, strângând numai bani peste bani fără de a cheltui nimic, ce folos ar fi pentru societate ? In ce privește lipsa capitalului de rezervă, petiționarii zic că acuzația nu e serioasă de loc, căci dacă n’ar fi avut, apoi n’ar fi putut rezista nici măcar un an, necum de la 1891 până acum. In anii din urmă ei au pierdut tocmai acest capital de rezervă. Din toate aceste, concluzia petiționarilor e că țara e în criză complectă și arendașii amenințați cu ruina, cu falimentul. Având în vedere anii nenorociți din urmă, lipsa de mijloace de a face față cheltuelilor și a plăti arenda, probabilitatea ca starea de lucruri să mai dureze câțiva ani, arendașii cer ca printr’o lege specială să li se scadă arenzile cu cel puțin 50% până la expirarea contractelor existente sau reziliarea contractelor pentru aceia cari nici cu această scădere n’ar putea suporta greu-Mai cer reducerea pe jumătate a plății transportului pe căile ferate române, precum și avizarea la mijloacele cele mai nemerite pentru ca produsele noastre să meargă pe piețele străine cu cea mai mică taxă posibilă de vamă. Această cerere a fost mult combătută de o parte a presei și apărată cu căldură de alta. Noi credem că asupra acestor pretenții se pot face reduceri, dar că în definitiv tot trebue să se facă ceva pentru arendași. Vom cerceta lucrul. 5 bani în capitatla—10 bani ta Redacția ?i Administrația: STRADA BREZOULUI BUCURESC DIN ITALIA (Corespondență particulară a •Universulun Roma, 20 Noembre Zola și regele Umberto Erí, ambasadorul Franței de Billot, a prezintat regelui Umberto pe marele romancier francez Zola care, după cum se știe, a făcut un lung voiaj în Italia. Regele a întins mâna lui Zola și i-a zis rîzînd: —D-ta ești de-al noștri. Italienii te au primit pretutindenea foarte prietenește. (Zola e de origină italian). — In adevăr, maestate, răspunse celebrul scriitor — până la vârsta de 21 de ani mă puteam socoti ca italian. — Atunci—observă regele — trebuia să rămâi credincios patriei d-tale. ’■— N'am putut, majestate—zise Zola —familia mea trăia în Franța și acolo mi-at murit părinții și un frate. Dar asupra sufletului meu Italia a avut tot d'auda o influență fermecătoarei . Zola a început apoi să și istorisească impresiile sale lăudând cu entusiasm progresele realizate de Italia în ultimii 20 de ani — progrese pentru realizarea cărora Franței i-au trebuit 100 de ani. . Regele i’a ascultat cu multă băgare de seamă și i-a zis aproape cu tristeță: — Ar fi dureros dacă Franța n’ar recunoaște aceasta. Italia și Franța Discuția luă numai decât o întorsătură politică. Regele a vorbit cu mult entusiasm despre Franța și a zis Intre : — De ce nu vreau, compatrioții d-tale să asculte adevărul? Noi dorim din inimă pacea, liniștea și munca. Ar fi bine să fie Francezii sau cel puțin presa să recunoască dreptatea și să fie drepți... După o mică pausă, regele continuă: — Casimir-Perier (președintele Republicei franceze) e un om drept. Am o mare stimă pentru densul. Nici o dată Europa n’a fost într’o stare mai pacinică și mai liniștită ca acum. Cât privește Italia ea nu voește decât pacea, nu poate prospera decât In pace. Franța are toate calitățile bune pentru ca să poată trăi în bună înțelegere cu toată lumea. Ea e bogată, fericită, puternică și cultă. La ce ar folosi un războiu ?.... Regele a apărut apoi pe primul rai- nistru Crispi, zicând că el nu e de loc galofob ci un amic și admirator al Franței. Cutremurul din Calabria.Amănunte Din Reggio Calabria se trimit următoarele amănunte despre teribilul cutremur de pământ care bântue de o vreme încoace provincia aceea. De 8 zile zguduiturile continuă și se poate zice că nu trece un interval de 7 sau 8 ore fără să nu se simtă o sguduitură sau două. In urma cutremurelor, zidurile caselor s’au crăpat astfel că un număr mare de case nu mai sunt de locuit. Din cauza aceasta locuitorii nu îndrăsnesc să se întoarcă prin comune. Ei stau pe câmp unde și-au construit colibe de lemn. Chiar și autoritățile și-au construit oficii provizorii acoperite cu zinc. Un curaguu foarte mare și o stăruință vrednică de laudă a aratat comisarul regal Roberto Galli. El a cutrierat prin toate comunele distruse împărțind ajutoare nenorociților. Moartea tragică a unul preot Printre victimele din Seminara se află și preotul Riccenzo care, după primul cutremur, fusese silit de populație să deschidă biserica. Nenorocitul era cu cheia în mână și se încerca să o vîre în broască ; în acel moment se dărîmă o parte din zid și-i sfărîmă capul. O femee nenorocită.—O copilă scoasă de sub dărîmături Deunăzi comisarul regal a găsit în comuna S. Anna pe o doamnă scoasă de sub dărîmături. Un picior îi fusese strivit și se cangrenase. Un doctor militar a tăiat, în fața comisarului, piciorul cangrenat. Se crede că nenorocita femee va scăpa cu viață. Un șef de carabinieri a scos la S. Cristina, de sub niște dărîmături, pe o fetiță. Aceasta rămăsese într’o gaură și nu fusese lovită de loc. Mama ei o plângea deja de 24 de ore, crezând că e moartă. Când colo fetița era teafără, își poate oricine închipui bucuria femeii când și-a văzut fetița sănătoasă. In mai toate comunele s’au petrecut scene dureroase de felul acesta. In toate orașele Italiei s’au deschis liste de subscripție pentru ajutorarea oamenilor nenorociți. Regele Umberto a dat 20.000 de lei, primul-ministru Crispi tot atâta. Cu sume mari de bani s’au subscl’is apoi toți locuitorii cu dara de mână. Antigon din galați Nenorocirea unei fete.—Amorat unui rentier Citim în ziarul «Conservatorul» din Galați. Zilele aceste s’a prezentat la comună o fată în etate de 15 ani, Maria C. cerând a se lua în îngrijirea primăriei un copil al ei, întrebată și cercetată de aproape, iată ce a răspuns sărmana fată : x De mică a rămas în București orfană de tată și de mamă. Acolo s’a trezit într’o familie care o creștea și o dăduse la școală. In acea familie ea fu cunoscută de un d. D..., rentier din Giurgiu, care prin diferite mijloace a înșelat’o chiar de la etatea de 9 ani. Că apoi de câte ori ea mergea la școlă, seducătorul o întâmpina în cale, o punea în birjă și o conducea pe la oțeluri. Acum un an aproape, rămânând însărcinată, rentierul dispăru din București. Ea se luă după dânsul și’l găsi în Giurgiu, înșelătorul însă făcu tot ce ia stat în putință ca s’o isgonească și isbuti s’o trimeată aicî la Galați, unde biata a născut copilul în spitalul comunal, acum o lună și jumătate. Două spargeri Sâmbătă pe la ora 2 după miezul nopței, 2 străini din Constantinopole ai încercat de a se introduce în magazinul de brașovenie al d-lui G. Păun, situat pe strada Brașovenilor. Hoții au stricat o ușă de din dos și când erau aproape de a deschide și a doua ușă a simțit lumea din casă și a dat alarmă. Poliția alergând la minut a pus mâna pe unul din răiifăcători. Tovarășul acestuia a dispărut, fără a se putea da de urma lui pînă acum. ..Duminecă noaptea individul Ion Dimitrescu a încercat să spargă zidul Clasei unde locuește d-na Matilda Neagoț