Universul, mai 1895 (Anul 13, nr. 101-126)

1895-05-02 / nr. 101

emoțiune In ținutul acela. Moara a fost distrusă cu desăvârșire. Pagubele materiale sunt foarte mari. Anarehiștii la Bordeaux La Bordeaux au fost arestați 4 anar­­h­iști francezi, în momentul când voiau­ sa se îmbarce pe un vapor care pleca spre New-York. Pe lângă el se aflau și 4 femei, amantele lor. 2 dintre acești anarh­iști sunt din Paris iar cei laalți doui din Bordeaux. Unul cu numele Charles Monnier e implicat în mai multe atentate cu di­­namită săvârșite la Paris, Lille și în 2 orașe din Belgia (Anvers și Bruxel). Altul cu numele Jean Müller (de o­­rigine german) e asasinul zarafului grec Kymaros din Marsilia. Asasinatul a fost săvârșit acum 10 zile și de urma asa­sinului nu s’a putut da. Kymaros a mărturisit faptul. El a furat de la Ky­maros 8.000 de fr. _______________________Brndts. LEI 2.95 CUTIA Hapurile de Catrammă ale doctoru­lui Bortelli din Milan, care vindecă ori­ce fel de tuse, se vînd de acum înainte cu Lei 2.95 cutia în loc de 3.75 cum s’au vîndut până acum. Toate cutiile ce nu vor avea în in­terior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Univer­sul», se vor refuza ca falsificate. De vânzare în provincie la toate far­­aciile și în Bucureștii la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Acade­miei No. 2, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu­», Victor Türinger, Calea Victoriei No. 154. OAMENII ZILEI Siamul e un regat în India posteri­­oară. Are o întindere d­e peste 700,000 de chin. pătrați și 5 milioane 750,000 de locuitori. Murind prințul moștenitor Maha Vaj­­hirunhis, s-a procedat nu de mult la alegerea unui alt moștenitor. A fost a­­les băiatul mai mare al nevestii a doua a regelui de Siam și anume prințul Chowsa Malxa Vajiravudh, al cărui por­tret îl dăm mai sus. Prințul Chowla trăiește actual minte­ la Ascot lângă Windsor (Anglia) cu un profesor englez. El e educat europenește. Pentru ca să nu întrerupă studiile te­norului, ducându-l până în India, regele Siamului a dispus să i se facă înves­­tituirea de prinț-moștenitor la ambasada engleză din Londra și pentru acest scop a trimis în Anglia o delegațiune extra­ordinară sub conducerea prințului Swas­­h­ Sobhana. Ten­orul prinț e în etate de 16 ani și după cum spun ziarele engleze e foarte inteligent. O CUGETARE PE ZI Meritul și virtutea adevărată nu au nevoie de lingușiri și de recompense. Prințul moștenitor al Siamului Aventurile unui soldat român Soldatul chelner drn Rusia.—Deportarea în Si­beria.—Arestarea soldatului ca nihilist la Varna In numărul nostru de sâmbătă am spus cum soldatul Stoian Gheorghe de la reg. 6 roșiori a vizitat rînd pe rând o mulțime de orașe din Europa și chiar din America și India și apoi s’a reîn­tors în țară și s’a dus la regimentul lui. Iată ce se află despre soldatul Cons­­tantinescu Vasile din regimentul 3 de roșiori, că ar fi spus când a fost pentru a treia oară dat în judecată. Am fost recrutat în anul 1885 și am servit în regimentul meu 14 luni. Nu știu­ cum s’a făcut că am fugit din ar­mată și m’am dus în Rusia unde am stat doui ani. N’am mai putut răbda de dorul țârei și am venit în România. Aici am fost condamnat la 3 luni închi­soare. La arest un om care a voiajat nu poate răbda un ceas măcar, de aceea și eu am fugit din nou și m’am dus în Bulgaria. Ca să ajung acolo a trebuit să trec Dunărea înot. In Bulgaria nu am putut sta mult și după o săptămână m’am întors iar la regiment și apoi iar am deșertat în Ru­sia. Aici am servit doui ani ca chelner. In timpul șederei mele pentru a doua oară în țara muscalilor am fost învino­vățit pentru o faptă criminală de care habar n’aveam; însă rușii m’au­ condam­nat la Sibir unde mé și porniră. Auzisem de la toată lumea că cine se duce la Sibir nu mai vede soarele, deci înainte de a mă porni îmi luasem hotărirea să fug cum ai putea. Mi-a eșit cu bine planul și pe drum am fugit și am venit în țară și m’am dus iarăși la r­egiment. Judecat din nou, am fost condamnat la 2 ani închisoare. După ce mi-am fă­cut pedeapsa am intrat la regiment. Aici nu știu cum nu’mî venea a ședea și deci am deșertat iar și m’am dus la Varna. In Bulgaria m’au luat drept nihilist și m’au pus la arest. După cum vedeți acum (la 1892) am venit în România cu hotărîrea a n’o mai părăsi. Călătorul nostru a fost condamnat la alți 2 ani închisoare pe care i-a făcut la Bisericani și după expirarea osîndei a reintrat în serviciu și servește și până acum la regimentul său. UN PROVERB PE ZI Obiceiul e a doua natură. (Latin). Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Câinele Osman Curtea de apel, secția I-a, s’a ocupat vi­nerea­ trecută de chestiunea de a se ști­a cui este proprietatea unui câie Osman. Chestiunea era importantă dipă două puncte de vedere: întâi că câinele purta un nume istoric, numele eroului de la Plevna, Osman-pașa. II lea Osmanul-câine era proprietatea d-lui consilier Bălășanu. La tribunal a fost mare disențiune în această privință: un martor zicea că el a vândut «boscul» (era câine box) încă de când era de 3 săptămâni lui Ștefan Mihaiu ; alt martor zicea că el a vândut un «bosc» tot când era miti­tel d-lui Bălășeanu. Un al treilea mar­tor zicea că după ce perduse d-na Bă­lășeanu pe Osmanul său, zărise un «bosc» la fel pe urmele lui Ștefan Mihai. La strigătul de Osman, «boscul» ar fi respins îndată­­ probă că era Osmanul d-lui Bălășanu. Tribunalul a conchis că aci s’a în­tâmplat un furt și a condamnat pe Ștefan Mihaiu la închisoare.­­ Curtea însă găsește că pedeapsa e prea aspră și reduce osânda la 30 lei amendă. —*— 0 lupta sângeroasa ca geandarmii Din Miskolcz (Ungaria) se șertfi ur­mătoarele : Deună­zi, credincioșii bisericei refor­mate din Szikszó au început să se certe în timpul serviciului divin și ieșind a­­poi cu toții afară din biserică s’a luat la bătae. Geandarmul Mathias Uhl, care se a­­fla de față, s’a încercat să împrăștie mulțimea,­­dar oamenii înfuriându-se s’au­ aruncat asupra lui. El a scos atunci sa­bia și a rănit grav pe o femee. Un lo­cuitor a voit să-i smulgă arma din mână. Geandarmul însă i-a tăiat drept de la cot mâna dreaptă. Oamenii s’au înfuriat grozav. Un alt geandarm a alergat în ajutorul cama­radului său. Locuitorii au început să dea în geandarmi cu petre și cu bas­toane. Geandarmii au făcut uz de arme. Ei au spintecat pântecele unui țâran, altuia i-au tăiat nasul, unuia un picior. O mulțime de alți locuitori au fost mai mult sau mai puțin grav răniți. Cei doi geandarmi au fugit în cazarmă. Mulți­mea, înfuriată grozav, a alergat după ei și a voit să ia cu asalt cazarma. Unii se încercară să-i dea foc. Toți geandarmii au ieșit atunci afară și au tras o salvă de puști asupra oa­menilor, omorînd pe dos și rănind grav pe vre­o 6. De frică, lumea s’a împrăștiat. S’au făcut numeroase arestări. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Ilustrația de pe pag­­i a numărului nostru de azi reprezintă pe regina Ma­dagascarului unde după cum se știe a isbucnit un conflict sângeros între fran­cezi și indigeni. Franța a și trimes trupe numeroase de soldați în Mada­gascar, căci vrea să devie suzerană a acestei insule. Regina Madagascarului se cheamă Ranavalo Manjaca II. S’a născut la 1862 și a fost soția prințului Ratimo care a murit la 1882. Ea s’a suit pe tron la 13 iulie 1883. De la 1882-1883 domnise o vară a sa, regina Ranadulo Manjaca II. Densa s’a căsătorit cu primul minis­tru, Rainilai­rivony, care ocupa funcția aceasta de la 1864 încoace. In Madagascar e obiceiul că o re­gină, când ocupă tronul trebuie să se cunune cu primul ministru. Actualul prim-ministru s’a căsătorit până acum cu trei regine dar n’a avut cu nici una copii. Regina trăiește cam singuratică în palatul ei și nu primește pe nici un strein.­ ­ Cadavrul de la Ploieștiori Se scrie din Ploești că în comuna Ploeștiori în apropierea iazului moarei, s’a găsit de un pădurar un copil mort înfășurat într’o plapumă. Cadavrul prezintă sgârieturi pe mâini și pe picioare, perea e jupuită în mai multe părți ale corpului și are părul ars. Procurorul de Prahova s’a transpor­tat la fața locului pentru a instrui des­pre această crimă. In intervalul maladiei pacientul, se va hrăni cu lapte și cu bulion de carne de vacă.____________________ MARE DEPOZIT DE SPĂLARI­ Pentru Bărbați șI Copii de la 1.90 până la 5­50 bucata La administrația ziarului «Universul» strada Brezoianu No. 11, a sosit un transport de pă­lării, fason ultima modă, care se vinde cu­ ur­mătoarele prețuri: Pălării moi pentru vară . . . Lei 1.90 » » ultima modă p. copii. » 2.50 « » » » » bărbați » 8.50 Pălării moi extra-fine pentru bărbați, dife­rite culori. Lei 4.50 bucata. Pălării tari ultima modă p. bărbați. Lei 3.90 Pălării roșii, verzi și albastre pentru copii, numai cei 1.96 bucata. Pălăriile sunt de culoare neagră, maron, gri, beige și tabac. Nici cu 40 la sută mai scump du se pot găsi asemenea pălării în toată țara. Vindem eftin ca să aducem serviciu publi­cului nostru cititor. ______________________ Crima îngrozitoare de la Vîrnav Deună­zi, spune un confrate, în cătuna Vîrnav, comuna Pomîrla, s’a întâmplat o groaznică crimă; locuitorul Nicolae Golanu avea o ură veche asupra câr­­ciumaruli Vasile a Sirinoaei. In ziua de 6 Aprilie, Nicolae Golanu intră în cârciumă și ceru de băut; îmbătându-se, începu a face gălăgie căutând gâlceavă , ceru iar vin și refuzându-i-se, apucă pe cârciumar de piept, îl trânti la pă­mânt și, după mai multe lovituri, îl scoase afară din cârciumă­­ apoi cu un par îi dete peste cap, sfărîmându-i cra­niul. Victima a rămas moartă pe loc. Fratele victimei, auzind țipete, sări în ajutor, dar criminalul îl apucă și pe el și-i dă mai multe lovituri cu parul și cu cuțitul de la brio, rănindu-l grav la mână și la picior. Sărind locuitorii cei l’alțî au pus mâna pe criminal și iau legat. A doua zi a sosit procurorul, crimi­nalul a fost arestat, iar fratele cârciu­­marului a fost transportat la spitalul din Dorohoiu. _____ UN SFAT PE ZI Lead pentru inflamațiunea plămânilor. —Se fierbe în 300 grame apă, 1 gram de fosfor Digitalis V/2 gram, de Mior Belladona, pe care îndulcind-o cu za­hăr o adiministrăm bolnavului din ceas în ceas câte o lingură. îndată du­pă aceasta se va aplica la pieptul bol­navului și pe spate câte 10 ventuze scoțând 300 grame de sânge, iar pe pul­pele picioarelor bolnavului se va aplica câte un muștar proaspăt, lăsându­ 1 pe loc până ce -șî va face efectul; accesele de friguri ,cari se pot ivi se vor com­bate, dându-se bolnavului câte un gram de chinin sulfuric pe zi. Bolnavul tre­buie să rămână 10 zile liniștit în pat, urmând cu ceaiul mai sus prescris. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O anecdotă nostimă. — Se anunță moartea, în vârstă de 84 de ani, a ca­nonicului englez Whitley, care a fost o­­dinioară unul din cei mai înalți func­ționari ai universității din Durham. Se citează în această privință o isto­rioară foarte nostimă. Se știe că în orașele universitare în al­­alții demnitari ai corpului didactic sunt învestiți cu o juridicțiune destul de întinsă. Ei sunt­ însărcinați de a veghea asupra moravurilor studenților și au putere de a pedepsi atât pe studenți cât și pe femeile cari ar voi să inducă pe cei d’întâiut în tentațiune. Unul din canonicii de la Durham a­­vea o foarte frumoasă fată și într’o seară, pe când Whitley, cu lanterna în mână,­­și făcea rondul său obicinuit, întâlni pe această fată întovărășită de un stu­dent—fiul unui pair de Anglia—preum­­blă­ndu-se pe țărmuri­ rîului. Era o noapte neagră. Studentul cu un pumn făcu să sboare din­ mâna lui Whitley, lanterna înainte ca acesta să poată zări fața studentului și apoi fugi împreună fata. Când Whitley se întoarse acasă găsi pe deliguent instalat în salonul său și vorbind foarte liniștit cu nevasta sa. El nici nu i’a bănuit măcar că ar pu­tea fi studentul pe care o zărise pe marginea gârlei mai ales când ipocritul auzind ceea ce ’î se întâmplase lui Whitley, strigă cu indignare bine jucată: — Domnule, permite’mi să te însoțesc și amândoul să mergem ca să găsim pe acel mizerabil spre a’și lua pedeapsa cuvenită. O împăratul Germaniei chimist.—Ori­unde te învârtești nu dai de­cât peste M. S. Wilhelm II, împăratul Germaniei și regele Prusiei.­ Marți, 2 (14) Martz 1995. ••» M *■: Iacă­ chimist acum­ împăratul Germaniei, general, mari­nar, pictor, poet, arhitect, muzicanți predicator, s’a apucat acum sa studiezi puterea nouilor explozive. Se crede că el ar fi obținut o nouă iarbă eminamente distructivă, a cârd nevoie nu se simția încă. Acest produs imperial a fost botezat de suveranul Germaniei cu numele de vexite. Ne e teamă ca să nu vedem pe îm­­păratul Germaniei peste cât­va timp anarh­ist, căci atâta i a mai rămas ca să fie. NOTA S­A­T­I­RICA La bal El.— Domnișoară, ca să te aflu Și să pot juca și eu cu d-ta un vals tre­­buie să alerg prea mult! Ea.— O, nu, d-le Costică! Nu aler­­­­gî prea mult ci numai până la.... . 4 ofițerul stărei civile. 1 ——■HIIHr'IVMHNIHMM———«I ~'d ! xa: -a. 13 Băiatul lui Păcală e tras în judecată pentru furt. Judecătorul. — Până acum ai fost pe­­depsit de două ori pentru furt, n’ai în­­­vățat în școală a 7-a poruncă în care se zice lămurit: «Să nu furi» ? Păcălici (plângând).—Nu, domnule jui­decător, tocmai când am ajuns la po­runca a 7-a mi-am rupt un picior și am lipsit de la lecții câte­va zile. ȘTIRI PRIN POSTA , Franța.­­ Ziarele pariziene aduc știrea că ministrul francez Hanotaux, se va căsători zilele acestea cu Jeanne, nepoata nemuritorului poet Victor Hugo. Jeanne a fost soția fiului vestitului scriitor Alphonse Daudet, de care s-a divorțat de curând. * Ziarele pariziene aduc știrea că es­cadra japoneză, care vine la serbările de la Kiel, se va opri, la reîntoarcere în portul Ch­erburg, ca o dovadă de sen­timentele de prietenie ale Japoniei față de Franța. Escadrei japoneze i se va face o primire strălucită, g. Italia.— In cartierul central al o­­rașului Mantova s’a găsit femeea Rosa Bellini, cerșetoare, moartă. La autopsie, doctorii au constatat că ea murise de foame. Sub căpătâiul ei s’a aflat o sumă de 30.000 de fr. * Venind din Mesina, au sosit în Ca­tania ziariștii francezi Leroy și Papil­­laud, cari au întreprins ocolul sumei fără nici un ban în buzunar. Ziariștii cabanezi făcură colegilor lor o primire foarte cordială.­­ Germania.­In timpul unui exser­­cițiu cu tunurile la Friedrichsort (Hol­stein) a exploadat o ghiulea în momen­tul când a fost băgată în tun. 4 soldați au fost omoriți și 5 răniți. * In cercurile politice din Berlin se vorbește mult despre intenția împăra­tului Wilhelm II de a vizita expoziția universală din Paris de la 1900. Mai întâi 168 Banditul in Mine negre PARTEA III O­ sntil­sm. ele cale larg­ă. Capit. VI Planul d-lui baron Uita că stătea în pat înaintea acelui om; nu se gândia de­cât la secretul despre care’î vorbia dînsul. Cu toată neștiința și nevinovăția sa, își zisese de multe ori mai înainte, când era iată că trebuia să fi fost în trecutul­ său, în nașterea sa poate o dramă, o nenorocire care apăsa greu asupra vieței sale. Insă de ce soiai era această nenoro­cire ? Ce fatalitate făcuse pe tatăl său s’o țină în acea depărtare de sine, depăr­tare de care dînsa avusese foarte mult a suferi? Fiind­că baronul tăcea absorbit de priveliștea acelei femei admirabile care în adevăr îi inspira o patimă tot așa josnică cât și cruntă, dînsa zise cu un fel de violență: — Dar vorbește acum, zi înainte, după ceea ce mi-a spus, nu mai ai dreptul să te oprești, să taci. Un zem­bet ironic încreți buzele ban­cherului. Dînsa răspunse încet apăsând tonul pe fie­ce cuvânt : — M’ am încercat să aflu însă ca toa­­t­­­te sforțările ce mi-am dat n’am putut să afln de­cât o istorie întune­coasă și încurcată. Nu lipsește din ea cu toate astea de­cât un nume și sper să îl cu­nosc într’o zi. Pentru moment iată ce pot să îți spun: Numai mama d-tale dacă ar trăi și numai d. de Montelin dacă ar vrea să vorbească, ar putea să îți spună adevărul. Afară de vr’o mi­nune, cu unul nu cred că o să’l afli vr’o dată. Și adăogă foarte repede: — Dar ce face cu asta! Așa cum te aflai între o mamă vitregă care nu pu­tea să te iubească, și un tată care se o­cupa prea puțin de d-ta, erai o pradă lesne de răpit pentru cel d’întâi venit care ar fi știut a se face plecat d-tale și a te înșela. Fiind înștiințat de mine, contele George de Rochenoire s’a apu­cat să te cucerească. «Cunoști urmarea: «Marchizul de Montelin, rătăcit de in­formații false, silit de d-na de Monte­­lin, și-a dat învoirea: «Te-ai măritat cu d-nu de Rochenoire «Ceasurile d-tale de bucurie au­ fost scurte. Ori­cât erai de neștiutoare de lume, ai putut curând să te convingi de zădărnicia făgăduelelor ce îți făcuse contele și de netemeinicia jurămîntului. «Cu banii d-tale dânsul și-a plătit da­toriile vechi, nebuniile din tinerețe. Alte nebunii l’au silit să îți vîndă mo­șiile. Numai la 8 zile de la cununie și în fața d-tale chiar dânsul a perdut la rulotă sume mari de bani. Strîmtoarea a intrat cu el în casa d’Ebreuil a că­rei reparație în zadar s’a apucat s’o facă. In acest ceas nu mai are nimic și e îngropat în datorii. Ori­cât de mare a­­vere ai avea în viitor, ea va avea soarta­ aceleia pe care ți-a perdut-o. O să se prefacă în fum... Dar ce, nu m­e asculți ? In adevăr, Valentina, cu dinții strânși, cu privirea țintă, nu dădea nici o bă­gare de seamă vorbelor bancherului. Era absorbită de amintirea acestor cu­vinte pe care Schultz le pronunțase cu câte­va minute mai înainte : — Numai mama d-tale, dacă ar trăi, și d. de Montelin dacă ar vrea, ar pu­tea să-ți spuie adevărul. Și se întreabă : — Ce soții de adevăr să fie oare ace­la și de ce chiar baronul Schultz, vor­bind de d-nu de Montelin, nu zicea: tatăl d tale ? Smulsă fără de veste din aceste gân­duri de întrebarea lui, răspunse : — Să isprăvim odată. Unde vrei să ajungi? Bancherul nu părea de loc dispus să termine. Vădit ’l era bine în­ acea cameră unde plutea un parfum de tinerețe, unde a­­vea înaintea’­ o ființă așa de ferme­cătoare. — Așteaptă, zise dânsul iar­ convor­birea asta e de un mare interes pentru d-ta și pentru mine, pentru d-ta mai cu seamă. O să înțelegi îndată. Iți voi explica patima ce am prins de d-ta Patima asta e destul de violentă pentru ca să nu mă dau îndărăt de la nici o pedică spre a mi-o satisface. «De la întâia mea vizită la Montelin— sunt mai bine de trei ani de atunci.— ea ’mi-a intrat în suflet ca o săgeată." ’Mi-a rămas așa de bine în minte mti* mântul acela în­cât pot să’ți spun cum erai îmbrăcată. Purtai rochie simplă neagră, fără nici un ornament, fără nici o bucățică de dantelă și rupea­ trandafiri dintr’un copăcel de lângă scara casei. Părul d-tale, strâns sus cu o panglică, îți cădea în valuri pe umeri. Am­ fost iubit atunci de frumu­sețea d-tale și am întrebat atunci pe marchiz care mă însoțea: — E fiica d-tale ? a Dânsul ’mi răspunse cu un ton pa care nu o să’l uit nici odată : — Intr’adevăr, este d-șoara 4a Montelin. (Va urma). ...ni. ...^»wimrwuwmuuiri----——-J

Next