Universul, iunie 1896 (Anul 14, nr. 128-153)
1896-06-01 / nr. 128
Universul No. 128 mi UBmLiA JBB-am* mam se știe pentru ce motiv, poate din lipsa de lucru, atunci începu jena, certurile. Petrescu amenința cu ruperea relațiunilor, dacă fata nu va întrebuința economiile măsel pentru îmbunătățirea traiului tinerilor amorezați. Joița, care iubea la nebunie pe Adonisul ei, făcea totul pentru a complace iubitului ei, ciupind din când în când câte o hârtie ipotecară prin deschiderea cufărului unde mama sa ’șî ținea banii. Mama fetei, Lita, observând apucăturile rele ale copilei sale,’și părăsește serviciul și rămâne acasă. In curând se convinge, că nu numai capitalul fetei a fost atins, dar și al ei, (adică banii). In urma reclamațiunea ce s’a făcut la parchet, nu pentru cinstea fetei ci pentru banii, George Petrescu a fost dat judecății pentru complicitate la furt. Fata Joița a fost chemată la instrucție numai ca informatoare, deoarece o fată care fură de la mă-sa nu comite un furt in sensul legei penale. Ea declară că a comis faptul deoarece era amenințată de a fi părăsită de iubitul ei. Procesul s-a înfățișat alaltă ori înaintea tribunalului Ilfov secția 3-a. Era prezinte numai inculpatul Petrescu, lipsiau reclamanta Sița și fata Joița. D. procuror Săvescu pune în vederea tribunalului spre examinare două chestiuni de drept. Antem. După legea noastră penală faptul că o fată ia de la mama sa parale nu constitue un furt. Dacă nu e furt, nu poate fi nici complicitate la furt, mai cu seamă că în codul nostru penal s’a șters din articolul referitor un alineat ce există în codul francez, și în care alineat se zice că complicele se va pedepsi. Al douilea. Trebue examinat dacă există în cazul de față elementele cerute pentru a fi complicitate. Articolul din codul penal relativ la complicitate zice că cel ce prin daruri, promisiuni etc, va determina pe cineva să comită un delict se consideră ca complice. Or, inculpatul Petrescu n’a făcut nici daruri nici promisiuni spre a determina pe Joița să fure, ci i-a spus că o va părăsi. Cazul lui Petrescu nu intră dar in prevederile codului penal așa încât acesta va trebui să beneficieze de o sentință de achitare. Tribunalul pronunță achitarea. Desigur că Gheorghiță va alerga iar la Joița spre a continua romanul, întrerupt prin depunerea lui la Văcărești. ¥ Bătaie gravă Intr’o cârciumă din mahalaua Dracului, pe câmpul Cucoanei în Capitală, trei băeți tineri, în vârstă de 18—19 ani, au făcut chef în Dumineca Floriilor. Un lăutar anume Gheorghe Stoica, le ținea isonul prin vioară. Acest lăutar, repezindu-se până la casa lui de vis-a-vis spre a mai mânca ceva, tinerii se iau după dînsul spre a’l întoarce înapoi cu sila. Stoica se baricadează în casă, închizând ușile și ferestrele.Tinerii în chestiune, cu niște prăjini în mână, sparg ferestrele și încep a lovi. Toți dinții ținei surori a lui Stoica, cad la pământ. La alarma dată, vin niște sergenți, cari sunt alungați cu cărămizi. In fine, sergenții venind în mai mare număr, agresorii sunt duși la secție, arestați și dați judecăței. înfățișarea procesului a avut loc alaltă ori. Inculpații se numesc : Cristache Gheorghe Dinu, Marin Crăciunescu și Ilie Dumitru Ciufu. D. procuror Săvescu cere o pedeapsă severă, deoarece aceștia au speriat mahalalele. Tribunalul condamnă pe Crăciunescu la 3 luni închisoare, iar pe cel două la câte un an închisoare. Incendiul din Focșani Se scrie din Focșani că într’una din serile trecute, pe la orele 8, s’a aprins în despărțirea de la ocol, casa unui locuitor, anume Ștefan Jugănaru. Casa era construită din paianta, acoperită cu șindrilă și se compunea dintr’o odae de locuit și o sală. Această casă era singura avere a sărmanului locuitor, și într’însa își adăpostia familia sa. In ziua aceea, locuitorul Ștefan Jugănaru lipsea de acasă fiind dus la muncă. Sărmana femee, care aprinsese focul pe vatră, ca să gătească mâncare, se văzu îndată înconjurată de flăcări. La țipetele sale vecinii se adunară, dar nu ’i putură da nici un ajutor, fiind-că acea mahala este lipsită de apă. In timp de o oră întreaga casă cu toată gospodăria a ars cu desăvârșire. Uftin! Uftin! CEL MAI MARE DEPOZIT DIN ȚARA de Umbreluțe de soare — PENTRU DAME — Frumoase și elegante umbreluțe de mătase negre și colorate, pentru dame, se vând la administrația ziarului «Universul», Str. Brezoianu No. 11, și la sucursală, calea Victoriei No. 102, în fața palatului Regal, cu prețurile de lei 6.50, 7.90, 11.50, 18, 18.50 și 25. Soliditate, eleganță și eftrietate. N.B. Nici un magazin,și chiar nici o fabrici din țară nu poate vinde umbreluțe mai ieftine decât noi, deoarece noi am cumpărat cu bani gata o mare cantitate de umbreluțe. Nu avem cheltueli mari și ne mulțumim cu un mic câștig de 5 la sută, spre a mulțumi pe numeroasele noastre cititoare. Drama sângeroasă de la Chiperești Vasile Petrescu, de loc din Țuțora, jud. Iași, se afla acum câteva zile cu mai mulți flăcăi la hora din Chiperești. Aci se tot lua la ceartă cu Iftimie al Marandei, care făcea ochi dulci unei fete, cu numele Profira Luca, pe care Vasile o iubia la nebunie. Mai în urmă, Vasile, văzând pe Iftimie că joacă cu Profira Luca, se duse la dînsul și’î spuse ca să’î dea lui pe fată căci vrea să joace el cu dînsa. Iftimie însă se împotrivește, de asemenea și fata. Vasile Petrescu, înfuriat din cauza aceasta, trage o palmă lui Iftimie, acesta îi răspunde și se începe astfel o bătae în toată regula; intervin însă cei l’alți flăcăi ca să’î despartă și, în învălmășeală, Vasile e trintit la pomânt. Cum se scoală de jos, se înarmează cu un cuțit și pornește spre Iftimie care apucase deja spre cârciumă. Ceî l’alțî flăcăi văzându’l că vine atât de furios și cu cuțitul în mână, strigă lui Iftimie să se ferească, dar era prea târziu, căci Vasile îl ajunsese deja și fără ca Iftimie să opite resistență, el îi înfipse cuțitul în piept. Cuțitul i-a pătruns haina, pielea și s’a oprit în os. După ce săvîrși această faptă, Vasile fugi, însă după câteva zile a fost prins și acum va fi judecat de curtea cu juri din Iași. UN SFAT PE ZI Sparanghel vienez Curățim sparanghelul de coaja cea groasă, îl spălăm bine și 1 punem într’o cratiță să fiarbă cu sare și puțin piper; după ce s’a mutat sparanghelul, îl scoatem într’o farfurie și turnări d’asupra pe zmet prăjit în unt și îl servim la masă. Crima din Horlești Camera de punere sub acuzare din Iași a trimis în judecata curței cu furi din acest oraș, pe Ștefan Budac și pe Anton Alber pentru faptul de loviri cauzatoare de moarte. Faptul s’a petrecut astfel: Gheorghe Bujor, păzitorul suhatului de pe moșia Horlești, a prins pe câmp 2 perechi de boi/ una a lui Ștefan Budac, iar cealaltă a lui Anton Albert și le-a dus la primărie. Cum aceștia au aflat că boii lor au fost duși la primărie și că Bujor a făcut aceasta, s-au sfătuit să-și răzbune. Pentru acest scop, zice «Evenimentul», ei apucă spre primărie și prin dreptul locului coșarilor, zise la Ghiosca, ei se întâlnesc cu Bujor și încep a-l lovi cu ciomegele până ce acesta căzu la pământ fără simțire; atunci ei, crezând că l’au omorît, îl trag din drum la o distanță ca de trei metri și îl lasă acolo. A doua zi victima a fost găsită de către primarul din Horlești care a dispus trimiterea lui imediată la spitalul din Voinești, dar cu toate îngrijirile date, Bujor a încetat din viață. ID’ale Tuistiției Sunt numiți : D. Victor Savovici-Baranga, actual substitut la tribunalul Dâmbovița, în aceeași calitate la tribunalul Olt în locul d-lui Mihail A. Curți care se permută la tribunalul Teleorman ; d. Vasile I. Protopopescu, actual substitut la tribunalul Teleorman, în aceeași calitate la tribunalul Dâmbovița în locul d-lui Victor Savogici-Baranga ; d. Victor Vestemeanu, actual ajutor la judecătoria de pace Urziceni, județul Ialomița, în aceeași calitate la Câmpina, județul Prahova, în locul d-lui Haralambie Vernescu care trece în postul ocupat de d. Victor Vestemeanu; d. Ștefan Vlădoianu, actual registrator la tribunalul Constanța, ajutor de grefă la același tribunal; d. Oscar State, actual judecător de pace la Dumitrești, județul Rîmnicu-Sărat, este numit șef de biuron clasa II în administrațiunea centrală a ministerului justiției, în locul d-lui Nicolae Steriad. — 2 — încercarea de sinucidere din Iași Marț! pe la orele 4 după amiază, femeea Catinca, servitoare la d-na Maria Ionescu din strada Școala de arte, No.i, a încercat să-și curme zilele. Catinca s’a dus la cimitirul bisericei sf. loan Botezătorul, și aci a voit să se spânzure cu o frânghie de craca unui copac. Amantul ei o urmărise de aproape și, când a dat Catinca să-și pue lațul în gât, a sărit numai decât și i-a smuls frânghia din mâini. Nu se știe pozitiv pricina care a împins pe Catinca la acest pas disperat. Unii zic că traiul rău pe care l-ar fi avut de o vreme încoace cu amantul ei ar fi hotărit-o să-și pue capăt vieții. O CUGETARE PE ZI Se zice că copilăria e cea mai frumoasă parte a vieții; pagubă însă, că trebue să îmbătrânim ca să știm aceasta. Focul din Drînceni Intr’una din serile trecute—zice «Evenimentul» din Iași—s’a dat foc feredeului comunităței istrailite din Drîncenî. Din cercetările făcute s-a constatat că focul a fost pus înadins, din cauză că membrii acelei comunități sunt desbinațî în două tabere din cauza ceaușului care locuește chiar în localul băei și din cauza a două rabini. Până acum presupunerile cad asupra lui Nuham Rachstein și a mamei lui, iar parte chiar asupra ceaușului. Cercetările continuă. ȘTIRI PRIN POSTA Anglia. — Deună-tî, s’a ținut la Loods o mare adunare fn contra expediției din Sudan. După un discurs foarte viu a l d-lui John Morley, s’a votat următoarea ordine de zi: «Politica agresivă făcută cu scopul de a cuceri Sudanul, este contrarie adevăratelor interese ale Egiptului. «Ea vatămă politica pacinică urmărită de Italia, pe țărmul mărci Roșii și e periculoasă pentru buna înțelegere care ar trebui să fie menținută între Anglia și Franța. Austro-Ungaria. împrejurimile Grațului au fost bântuite de măzi de o furtună mare însoțită de trăsnete și fulgere. Fulgerul a trăsnit la Engelsdorf, casa locuitorului Espande. 5 oameni au fost omorîțî. Casa s’a aprins și a ars până la pământ. Proprietarul murise cu o zi mai nainte și cadavrul lui era întins pe catafalc. Locuitorii au reușit să scape cadavrul. Franța.— «Republique franțaise» organ al președintelui consiliului, desminte că ministerul ar fi decis de a nu combate diferitele propuneri prezintate Camerei, pentru revizuirea legilor constituținonale. Se asigură însă, că el nu se va opune la propunerea făcuta de Goblet, adică să se restabilească scrutinul pe listă. Germania.—1600 de lucrători mineri din regiunea minieră a Dortmuntului s’au pus în grevă. Greviștii cer sporirea salariului și micșorarea zilei de lucru. E temere ca greva să nu se întindă în tot basmul. Italia.—Și azi încă, cu toate desmințirile date de toate ziarele din regat, circulă cu insistență svonul că papa a primit o telegramă concepută în următorii termeni: «Iți restituesc ție, cel mai mare Abuna al creștinizmului, pe acei prizonierî soldați, cari au năvălit în teritoriile mele după cum într’o zi au năvălit și în regatul tüü». Rusia.— Poliția din Petersburg a arestat 14 studenți și 9 slujbași inferiori, bănuiți ca nihiliști. Se crede că ei au ațîțat poporul împotriva polițiștilor și soldaților, în ziua încoronărei Țarului. Ei vor fi dați în judecată. Spania. La auzul unor zvonuri cum că guvernul ar fi decis interzicerea luptelor cu taurii, populația din Madrid a ținut o întrunire cu mari excese. Intervenind poliția, ordinea a fost restabilită după ce două persoane au fost omorîte și vre’o5 rănite. Turcia. In cercurile politice turcești a pricinuit o vie indignare atitudinea Greciei în chestia creteană. Cretenii mai cu dare de mână sunt supraveghiați de poliția secretă turcească. UN PROVERB PE ZI Intr’o pustie, o colibă e munte mare. (arab) REVOLTA DIN CRETA . Prin fir telegrafic — Constantinopol, 29 Maiü Creștinii au tras asupra a trei batalioane turcești cari debarcau lângă Cancea, precum și asupra satului mahometan Polemachî, ceea ce a produs o serbere mare. Niște trupe cari mergeau în interiorul insulei, au trebuit să susțină lupte cari le-au cauzat perderi simțitoare. Pe de altă parte, situația s’a îmbunătățit, deoarece două sate blocate de creștini, au fost liberate. Ambasadorii s’au întrunit alaltă ori penBggJglgSBgBIäülIII ■—MBMUl litru a delibera asupra situațiunei din Zeitun și din Creta. Roma, 29 Mai. Escadra englezească, comandată de amiralul Seymour, a staționat la Civita Vechia. Amiralul Seymour va sosi diseară la Roma și va fi primit mâine de Regele. — (Camera deputaților.) Răspunzând la o interpelare a d-lui Imbriani asupra afacerilor din Creta, d. di Sermonetta zice că guvernul și-a propus două obiecte: protegiarea naționalilor sei și restabilirea ordinei. Pentru a atinge pe cel d’ntâia, a trimes corabia «Piemonice» în apele Cretei ; în ceea ce privește al douilea scop, s’a unit cu celelalte puteri în sfaturile lor de moderațiune. Speră că Poartă va lua măsuri cari să asigure Cretei o liniște durabilă. D. Imbriani replică, sperând că guvernul și-a reservat sfaturile sale de moderațiune pentru Poarta, căci Italia trebue să susție dreapta resvrătire a Cretenilor în contra omnipotenții turcești. Constantinopol, 29 Maiu. Se anunță din sorginte oficială turcească că informațiuni autentice din Creta constată progresele constante ale operei de pacificare. Atena. 29 Maiu. Azi s’a ținut un meeting mare. S’au votat măsuri energice în favoarea creștinilor creteni și «s’a aclamat unirea Cretei cu Grecia». Nu s’a întâmplat nici un accident, deoarece guvernul luase toate măsurile necesare pentru menținerea ordinei. Turcii au profanat două biserici lângă Codonias. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ In două numere consecutive ale Universului politic, am dat pe larg amănunte despre teribila catastrofă întâmplată pe câmpia Chodynsky de lângă Moscova, în dimineața zilei serbării populare și a distribuirea cupelor comemorative. încă din ajun, o mulțime enormă staționa pe câmpia Ghodynsky venind nu numai din Moscova ci și din localitățile din împrejurimi, îndată ce a început să mujească de zi, noul mase de oameni sosiră. Impunsăturile au început să se producă spre barăcile construite pe marginile câmpiei și în care se aflau darurile destinate poporului. Mulțimea a început chiar să ia cu asalt aceste barăci. Inghesuele teribile s’au produs în mulțime care era de mai multe sute de mii de indivizi și care se strîngea din ce în ce mai mult. Din această mare îmbulzeală, nu se mai auzeau decât strigătele sfâșietoare ale victimelor călcate în picioare. Catastrofa a luat proporțiuni enorme prin faptul că barăcile conținând darurile destinate poporului erau înconjurate de un șanț larg de vre-o 20 metri și adânc de 5 metri. In timp de 15 minute, șanțul fu umplut de sute de corpuri, și, împinsă din urmă de o forță irezistibilă, mulțimea a trecut peste aceste corpuri fără să știe că trecuse cu picioarele peste corpuri omenești. Imensa majoritate a victimelor aparține claselor rurale și lucrătoare. O mie două sute optzeci și două de cadavre, acoperite cu pânză, au fost expuse la cimitirul Wagankow. Era un spectacol în adevăr sfâșietor. Fața și membrele multor victimei erau așa de mutilate că nu se puteau recunoaște decât după veștmintele lor. O mulțime enormă staționa pe margini, menținută de numeroși soldați. Poliția lăsa lumea să pătrundă în mici grupuri. Cimitirul are o întindere de un kilometru pătrat aproape. O jumătate este ocupat de morminte înconjurate de arbuști și de verdeață. Pe cealaltă jumătate, încă neocupată, au fost așezate pe iarbă, unul lângă altul, coșciugurile cu victimele catastrofei. Puțin mai departe, din lipsă de coșciuguri, cadavrele au fost depuse pe pământ. S’au găsit într’un vechin și mare puț, săpat prin anul 1889, cu ocazia Expoziției franceze și care de atunci nu mai era întrebuințat și fusese acoperit cu scânduri, un mare număr de cadavre. Se crede că numărul morților ar trece de 2 mii. Numărul total al răniților e de vre’o 2000 Victimele au fost Înmormântate pe cheltuiala țarului. Tot țarul a dat câte 1000 de ruble familiilor victimelor. Ilustrația de pe pagi a numărului nostru de azi reprezintă scena din cimitirul Wagankow. Sâmbătă 1 (13) iunie 1396 LUCRURI DIN TOATA LUMEA Prietenia animalelor. — O pasăre curioasă e pasărea așa numită «Yakamik» care trăește solitar în imensele și desele păduri din nordul Americei meridionale, în părțile fertile ale fluviului Amazonul. Aceste păsări nu părăsesc nici odată aceste păduri, afară de cazul când sunt prinse, și, în acest caz, ele se împrietenesc foarte lesne cu găinile, câinii și curcanii; pe aceștia îi conduc la toate diminețile la câmp și prin pădurile seculare. Seara, ele se întorc cu toate pasările la fermă, având însă grija de a se găsi pe cele rătăcite prin tufișurile pădure. Pasărea Yakamik recunoaște foarte bine vocea «protejatelor» sale și, condusă de vocea lor, le regăsește foarte lesne. Ele sunt de o gelozie feroce față de alte animale domestice, cari ar putea «supăra» pe vre-una din protegiatele lor. Ele se reped cu furie pe crăcile din vecinătatea pământului și atacă pe câinii străini și pe pisicile cari ar veni să mănânce puii de carnele atât de mult se îngrijesc. După mai multe lovituri de cioc, ele întotdeauna reușesc a pune dușmani pe goana. Când pierd din vedere pe protegiatele lor, și până când le regăsesc, ele sunt de o tristeță nespusă, și țipă plângător, strigându-le ; imediat după regăsire, ele manifestă o bucurie nemărginită. Locuitorii din acele ținuturi se căznesc să prindă pasele de acest fel, pe cari le dresează foarte lesne, căci e destul ca ele să stea o săptămână la un loc cu pasările domestice pentru ca să capete imediat simpatie pentru ele și să se facă apărătoarele lor cele mai «înfocate». Acte oficistle * D. doctor Dimitrie C. Macovei, actual medic al spitalului județian și urbei Văleni, din județul Prahova, este permutat medic al spitalului rural Drăgoesci, din județul Olt. * D. Iosef Gorciu s’a numit director clasa II în serviciul închisorilor centrale. * D. licențiat în farmacie Aron N. Enescu este numit farmacist-preparator la depositul și laboratorul de medicamente al eforiei spitatelor civile din Bucuresci. ” D. Tache Gheorghiu este numit intendent la spitalul rural Bailescu din județul Dolj- PARIS (Schițe cu creionul) Notre Dame. Mitropolia Parisului, fondată în anul 1163, este așezată nu departe de palatul justiției, într’o insulă din mijlocul Senei. Această biserică, care are un stil cu totul vechi și original, în timpul revoluțiunei celei mari a fost transformată în cazarmă și cântecele religioase se prefăcură în cântece patriotice ale gardei naționale. Busturile lui Rousseau și al lui Voltaire se așezară în locul icoanelor , statuia înțelepciune! în locul Maicei Domnului. Se zice că acest chip cioplit era făcut după al unei dănțuitoare de pe atunci, domnișoara Maillard. In sfârșit câte nu se făcură în Paris și în toată Franța în timpul acelei revoluțiuni și despre a căror amintire această scăpăiată națiune ar trebui să roșească. Atât fațada, cât și coperișul acestei biserici, sunt un tesaur de artă. Peste tot numai capete, numai stâlpi, numai flori și înflorări de ți-ar trebui ani ca să fie lai seama la toate. Fațada are două turnuri pătrate, foarte frumos colțurate și ornamentate. Ele sunt înalte de 68 metri. E grau a te sui într’visele căci ascensiunea nu mai e permisă din causa mulțimelor de nenorociri întâmplate; s’au aruncat de acolo o sumă de oameni cărora li se urîse cu un trai amărît. In interior biserica e un colos; ți se taie picioarele până să’î faci ocolul,1 sa’î vezi altarele, scările, baptisteriele, statuele și tesaurul ; cu toate acestea, Notre Dame nu este nici un sfert de bogăție și de mărime din ceea ce este Sf. Pietro di Roma. Pentru 50 b. se poate vizita tesaurul acestei biserici, în care se introduce un călugăr, parc’ar fi de lemn. Acest ventriloc îți dă explicații cu aceleași cuvinte, se mișcă cu aceleași apucături, trage sertarul cu acelaș mecanism la toți visitatorii, încât pare că din naștere a fost croit mașină și Aghiuță l’a făcut popă. N’am putut înțelege mai nimic de la această satană cu fălci încleștate, dar am văzut aurării, scumpeturi de haine preoțești, răsării dăruite de regi și de regine cu oseasiuni diferite și cum e capul meu, gândeam, văzându-le la câtă mizerie se ascunde între zidurile Parisului și ce bogată e Franța. Sinara. 10 Martirii Căsătoriei Roman de Emile Richebourg PROLO OIV Dacă n’ar fi fost așa de preocupat, ce fericit ar fi fost el de călătoria asta care se făcea în condițiunî așa de minunate, de întoarcerea asta în Franța la «copilul său». Insă ca toți de pe vapor și mai mult de cât toți, dînsul era biruit de această impresie chinuitoare pe care nimic n’o putea risipi. Vaporul eșise din marea Chinei și trecuse fără nici un accident strâtoarea de Malacca. E în obiceiul marinarilor francezi, cari se întorc de la posesiunile lor din Indo-China, să salute prin esclamări vesele și patriotice intrarea bastimentului în oceanul Indian. Insă de astă dată nici esclamărî nici un ura nu se mai auzi pe vasul Dauphin, și tot tăcerea asta domni pe punte când vasul ajunse în dreptul acelui pisc, numit al lui Adam, care arată marinarilor îngrijațî d’așî revedea țara că au făcut o bună bucată de cale. Malouet așteptase până aci pentru a se duce se vorbească cu prizonierul. Deci într’o seară, după mâncare, când santinela fusese schimbată și mateloții se retrăseseră la culcare, căpitanul porni spre camera de siguranță a cărei ușă o deschise fără de veste. La zgomotul ce se făcu, prizonierul, care stătea pe scăunel, sări de odată în picioare. La lumina felinarului cu care venise căpitanul și cu care umbla în toate serile prin tot vaporul făcând inspecții, sergentul recunoscu pe omul care o apucase de guler ca să-l despartă de comandant. Și repede, prin obicinuința disciplinei, își duse mâna dreaptă la chipiu. — De ce nu le-ai culcat? De ce pătura nu e desfăcută ? întrebă Malouet cu asprime. — Nu nue culc, răspunse prizonierul; de când sunt închis în această cameră, pătura n’a fost desfăcută. — Hm 1 hm ! mormăi bătrânul marinar. Ridică felinarul și văzu că prizonierul se îngălbenise și slăbise foarte tare. Afară de semnele oboselei și insomniei, figura lui exprima cu deosebire suferințe teribile. — înțeleg, zise Malouet, ți-a perit somnul , știi bine ce te-așteaptă și ’ți e frică. Tinerul tresări și din ochii lui stinși, roșiți, țîșni un fulger. Nu, respinse dânsul, nu’mî e frică; da, știu ce mă așteaptă, însă nu voiu tremura de loc, nici nu voiu clipi înaintea plutonului de execuțiune. Și, ducându’șî mâna la medalia militară pe care o avea prinsă la pept, adăogă cu un glas ferm: — Am câștigat-o în fața dușmanului, un dușman care nu iartă, am câștigat-o urcându-mă la asaltul unui retranșament, cu câțiva oameni, eu înainte, de vreme ce eram șeful lor. Asta e dovadă îndestulătoare că mi-am făcut datoria de soldat și de francez și că nu cunosc ce este frica. Malouet lăsă felinarul în jos și-l puse pe planșeta ce servia de masă. Dînsul fusese adânc mișcat de răspunsul sergentului, atât de simplu și energic în simplicitatea lui. Acesta e un viteaz, se gândi dînsul un adevărat viteaz. In curs de câteva momente, fu cam încurcat în reluarea cuvîntului. Apoi d’o dată, ca și cum judecata ce’șî făcuse despre sergent era o greutate s’o țină ascunsă, zise: — D-ta ești un viteaz și cu toate astea ai comis o mișelie. O încrețitură amară se sapă pe buzele prizonierului. — Căci e o mișelie, urmă Malouet însuflețindu-se, să ofensezi un om pe cari toți de pe vapor, și eu mai mult decât toți, îl iubesc tot atât de mult pe cât îl respectează. D. de Lostange e un părinte pentru marinarii săi; cu asta am spus tot. Dar mii și milioane de bombe ! d-ta trebue să fi fost nebun în momentul acela! Sau că comandantul ți-a spus ceva de tot greu... te-a scuipat în față... Dar nu, asta e cu neputință , comandantul poartă pe pept steaua de onoare. El știe care ’i e datoria și dreptul; datoria nu și-o calcă nici o dată și nici o dată nu iese din dreptul sau. Acum să te aud, ce ai a’mi răspunde? — Am a răspunde că... eram nebun, d-l le căpitan, nebun într’atât că nu mai vedeam, că tot sângele ’mi ardea in cap și’mi frigea creerii. — Dar din ce cauză?.. — Nu’mî e permis să spun. — Dar dacă eu vreau să știfi ! exlamă căpitanul de arme, lovind peretele cu pumnul. — N’o să spun. — Ah ! dar înaintea consiliului de războiu o să fii nevoit să vorbești. — N’o să spun nimic, nici la consiliul de războiu. Malouet rămase ca împietrit. Era uimit de tonul liniștit și ferm al sergentului. Cu toate astea, după un moment, își veni puțin în fire și cu un glas mai blând zise iar: — Cu toate astea, dacă prin expunerea cauzei ai putea să-ți atragi indulgența judecătorilor, ai face foarte rău să taci. — Intâmple-se orice, cele căpitan, eu n’o să spun nimic. — Dar o să spună comandantul. — Sunt convins că n’o să spună nici dânsul nimic. — Aciasta e prea mult, esclamă căpitanul de arme. De unde ’țî vine d-tale convingerea asta? — Din ceea ce s’a petrecut în camera comandantului, vorbele ce ne-am spus trebue să rămână un secret între mine și s dânsul. — Dar, nenorocitule, d-ta o să fii desigur condamnat, poate chiar la moarte. — Atunci am să duc cu mine secretul in mormânt. Bătrânul marinar își încrucișă brațele și se uită cu mai mare fixitate încă la acel tînăr care’șî înfățișa cu o liniște desăvârșită, teribila condamnare atârnată d’asupra capului meu. — Cel puțin, reluă dînsul, simți vre-o căință ? — Da, respinse sergentul cu tristeță. (Va urma)