Universul, decembrie 1896 (Anul 14, nr. 285-308)
1896-12-04 / nr. 287
<1 Anul XIV Nr. 381’ ——i.-------.. 5 Bani în Capitală. 10 Bani în județe Miercuri, 4 (16) Decembrie 1896. Bouiei © ® 0CF ® t@ &Tc. uíința Esti›ateasea Se vindecă după cele mai nouă metode, radical și fara durere și împedicare, după experiență de 24 ani de specialitate în boii lumești mr, TM © u — No. 1, STRADA EMÍGRATÜ, No. 1. — Intrarea mimat prin strada sfințit Voeroa Consultații de la 10—1 dimineața și de la 5—8 seara Loc separat de așteptare pentru fiecare. Doctor 1. KIBIAÜ s'a stabilit în strada Sf. Ionică No. 8, în dosul pasagiului român, (teatrul național) Dă consultațiuni de la 5—6 p. m. Cu această ocaziune se anunță Onor. Public că a construit o casă de sănătate privată după ultimele cerințe higienice, unde se pot primi bolnavi de ori-ce afecțiuni interne sau chirurgicale. Condițiunile foarte avantagioase. Persoanele care doresc, se pot căuta și cu orice alt medic. 80015 Dr. Sterie N. Ciurel IX Pelikangasse—No. 10, Viena Consultatiuni cu celebritățile medicale și cu specialistă de la facultatea de medicină din Viena. 3816 Doctorul D. LEHEL MALADII INTERNE ȘI DE COPII — Calea Moșilor No. 59 — (Intrarea prin strada General-Florescu) Consultațiuni de la orele 1 — 3 p. m. — PENTRU SĂRĂCI GRATIS — 742 (36) Doctorul Steinhart Special pentru boale de copii — Strada, Carol USTQ. ©2 — 743 (30) „IPORIefulm”ca“ Strada Armenească 26 Consultațiuni gratuite în toate zilele afară de Joia și sărbătorile . De la 8—9 boale de piele și venerice. De la 97s—11 boale interne. De la 101/*—11* boale de copii. De la 12—1 boale de dinți. De la 11/»—27a chirurgie și boale de femei. De la 2—3 boale de gât, nas și urechi. Joia la aceleași ore consultațiuni a 2 lei vizita pentru fondul Policlinicei. 774 30 DOCTOR I. BRAUNSTEIN POST ASISTENT DE PROFESOR IN VIENA, FOST ȘEF DE CLINICA Pentru boalele de gură și dinți în New-York De 18 ani specialist în boalele de gât, gură, nas și urechi SCOATEREA NEDUREROASA A DINȚILOR PRIN ACESTE SIA (Adormire sau amorțire) Prin mijloace nevetămetoare, insă interzise Dentiștilor VINDECAREA MIROSULUI DIN GURA Consultațiuni de la 8—9 si de la 3—5 p. m. — STRADA COLTEI No. 14 — 827 ’ 25 CASA DE SANATATE 5, Strada Teilor 51 — Consultațiuni speciale pentru — BOALE INTERNE ȘI SUPIILITICE Boalele secrete la bărbați și femei In toate zilele de la 10—12 dimineața Vindecarea asigurată. — Tratament special Se altoesce (vaccinează și revaccinează) cu cel mai proaspăt și sigur vaccin. Consultațiunea numai 1 leu Fumegațiuni, femeiul sigur contra boalelor syphilitice. Aristoane garantate Mărimea I cu 16 tonuri de oțel și 6 note de metal, lei 25, Mărimea II cu 18 tonuri de oțel și 6 note de metal, lei 35, franco în toată țara. Comandele să se adreseze magazinului de Instrumente și note muzicale A. S. PATIN, București, calea Victoriei No. 24, singurul care garantează soliditatea fiecărui instrument ce vinde. Cataloagele gratis și france. 822 10 Un domn francez cunoscut în chip onorabil, om de litere și publicist, se oferă ca preceptor și profesor de limba franceză într’o casă bună sau ca voiajor j pentru o casă mare de comerciu. A se adresa la administrația ziarului «Universul». B535 ! CALENDAR PE ANUL 1896 Ortodox Marți 3 Decembrie.— Profetul Simfonie. Catolic Luni, 14 Decembrie.— Maxim. Res. soarelui 7.31 Ap. soarelui 4.20 și Curtea, conform instrucțiunilor ce aveau, au hotărât că trebue să se aplice legea loteriilor și la împrumuturi cu prime. Aceasta ne-a pricinuit, firește, o pagubă simțitoare, căci a trebuit să desfacem cu perderi hârtiile pe care le aveam și al căror comerț îl interzicea tribunalul de Ilfov. Dar n’am zis nimic.* ♦ * Ce se întâmplă însă ? După câteva luni, ne pomenim că toți bancherii și zarafii vînd din nou hârtiile a căror vînzare ni se interzisese nouă. Ne putendu-ne închipui că legea poate fi pentru unii mumă și pentru alții ciumă, am relatat de două ori cazul d-lui ministru de justiție de pe atunci, rugându-i să ne spuie dacă comerciul cu aceste titluri e permis, sau dacă nu e cum se face că multora li se lasă libertate absolută, pe când nouă ni s’a interzis vînzarea titlurilor de acest fel. Neprimind nici un răspuns, am petiționat la d. procuror general Populeanu, care ne-a făgăduit că va cerceta. Am scris chiar mai multe articole cu privire la această chestiune, le-am trimes la ministrul de justiție și la președintele consiliului de pe atunci, dar cu toate astea nu s’a făcut nimic. Până astăzi, vitrinele zarafilor sunt pline de lozuri expuse la vederea publicului și se publică chiar ziare anume pentru desfacerea lozurilor, ceea ce legea oprește. Ne va concede oricare om nepărtinitor că avem tot dreptul să protestăm contra acestei stări de lucruri. Nu numai că suntem nedreptățiți—căci e o flagrantă nedreptate ca să fim opriți de la un comerciu ce se îngădue altora—dar și publicul sufere. Pe când vindea lozuri, administrațiunea Universului făcea concurență bancherilor, vînzând lozurile cu prețul lor adevărat, adică mult mai ieftin. Astă’zi publicul nu cunoaște prețul adevărat al lozurilor și plătește atât cât ’i se cere de zarafi. Atragem atențiunea d-lui ministru de justiție asupra acestei chestiuni și ’l rugăm să bine-voiască a ne lămuri. Dacă s’a înțeles în sfârșit că împrumuturile cu prime nu sunt loterii și nu cad prin urmare în prevederile legei lotăriilor, atunci să știm, pentru ca să putem face și noi acest comerciu. Cererea noastră e foarte dreaptă și sperăm că noul ministru al justiției îi va da satisfacere. București, 3 Decembrie. Legea loteriilor Jocul loteriilor e fără îndoială condamnabil, ca toate jocurile de hazard. Singurele loterii scuzabile sunt acele organizate la nevoie, în scop de bine-facere. A opri dar prin lege loteriile, a supune organizarea lor condițiunea ca ele să fie autorizate special de guvern, e un lucru foarte natural, o măsură înțeleaptă de guvernământ. Iată desigur, adevăruri asupra cărora suntem cu toții de acord. De aceea, acum mai bine de 10 ani, când s’a făcut și la noi o lege a loteriilor, nimeni n’a protestat. Din nenorocire, s’a întâmplat cu această lege că, copiind-o de la alte țări, n’am înțeles’o ; organele administrative, chemate a o aplica, i-au dat o întindere pe care nu o poate avea și pe care nu o are nicăieri unde există. La început, câțiva ani, legea nici n’a fost aplicată de loc. Intr’o bună dimineață însă, un ministru și-a adus aminte de ea și a ordonat parchetelor s’o execute într’un sens cu totul greșit. In adevăr, legea a fost interpretată ca și cum ea ar interzice nu numai loteriile proprii zise, ci și împrumuturile cu prime, fie ale orașelor, fie ale Statelor străine, ale căror hârtii se vindeau pe piața noastră. Pentru oricare om cu judecată, e vădit că această interpretare e cu totul silită și nedreaptă. Intr’o loterie simplă, cum e de pildă cea de la Hamburg sau cea din Lipsea, biletele, de îndată ce s’a făcut tragerea și n’au câștigat, nu mai au nici o valoare. Banii sunt perduți, întocmai ca și cum s’ar fi perdut la cărți. Cu totul altfel stă lucrul când e vorba de un împrumut cu lozuri. Aci hârtiile reprezintă o valoare pe care nu o perd niciodată. Chiar dacă aț ieșit la sorți, loturile sunt plătite întregit, întocmai ca titlurile rentei noastre. Pe lângă valoarea reală a hârtiei, mai e și șansa de a câștiga premii mai mari sau mai mici. împrumuturile cu prime nu sunt deci loterii și cu nici un preț nu pot fi considerate ca atari. Chestiunea a fost discutată și în Parlamentul francez, și cu toții au fost de acord că aceste titluri nu pot fi considerate drept bilete de loterii. Prin ele, orașele și Statele care le contractează nu urmăresc altceva decât ca dobânda împrumutului să fie ceva mai mică și ca împrumut să se acopere repede. Și nicăieri nu sunt considerate aceste împrumuturi ca loterii. Dovada cea mai bună pe care o putem da e că împrumutul cu loturi «al orașului București» era cotat la bursa din Berlin, Paris și la cea din Roma, deși acolo există legi contra loteriilor și se aplică foarte riguros. Tot așa împrumutul sârbesc trei la sută și atâtea altele. Dacă aceste împrumuturi ar fi loterii, desigur că autoritățile din Berlin și Roma nu ar fi permis ca hârtiile lor să se vîndă la Bursă. Atât în principiu deci, cât și în practică, e dovedit că împrumuturile cu lozuri nu au nimic comun cu loteriile și nu pot fi tratate în același fel.* ¥ ¥ Cu toate astea, în contra evidenței, acum doui ani administrațiunea ziarului nostru a fost osândită pentru că vindea, nu bilete de loterie ci titluri de ale împrumuturilor cu prime ale «Crucei roșii italiene», care s’a fundat sub patronagiul M. S. Regelui Umberto, și al cărei scop este de a se veni în ajutorul chiar al răniților români, în caz de războiu. E drept că, tot pe vremea aceea, tribunalul din Pitești a achitat pe un vînzător al acestor prime, recunoscând că împrumuturile nu sunt loterit, e drept că tribunalul din Bacău a dat o sentință analogă, pe care, în urma apelului făcut de procuror, Curtea de apel din Iași a confirmat-o. Chiar la București,—și ceea ce e de notat e că judecata s’a făcut după condamnarea noastră,— un bancher judecat pentru aceeași pricină, a fost achitat. Chiar noi, mergând în apel, ni s’a redus amenda de la 1000 lei la 50, și desigur că dacă am fi mers la Casație obțineam câștig de cauză. Dar n’am insistat, deoarece tribunalul Din Italia (Corespondi •particulară a ziarului «Universul») Roma, 29 Noembrie Despre tractatul italo-rus Directorul unui ziar mare din Roma, deputatul Arbib, a avut cu primul ministru di Rudini un interview în privința pretinsului tractat secret despre care gazetele germane ale lui Bismarck au zis că s-a încheiat între Italia și Rusia. Di Rudini a declarat pe scurt și categoric că un astfel de tractat n’a existat. Dacă Bismarck, în vremea când era cancelar al imperiului german, a crezut de cuviință să închee un asemenea tractat cu Rusia, el, Rudini, ’nu se simte îndreptățit să critice pe marele bărbat de stat al Germaniei. La întrebarea lui Arbich că ce fapte s’au săvârșit atunci când ministrul de externe al Rusiei, d. de Giers, a venit la Monza, di Rudini a răspuns : — Reînoirea triplei alianțe, în anul 1891, a pricinuit Franciei o mare îngrijire de un răsboi și apropiat, îngrijire pe care a împărtășit-o și Rusia în acelaș timp. Atunci ambasadorul nostru la Petesburg m’a informat că d. de Giers va face o călătorie în Europa centrală și se va opri și la Lago Maggiore. Eu atunci am exprimat îndată lui de Giers dorința de a vorbi cu dînsus, după care am hotărît să ne întâlnim la Milan. In această întrevedere, mi-am dat silința de a convinge pe bărbatul de Stat rus despre tendința absolut pacinică a triplei alianțe, lucru la care am isbutit pe deplin. De Giers mi-a mulțumit atunci cu cele mai sincere și cordiale cuvinte. Urmarea întrevedere! a fost că și Franța s’a liniștit și că de la 1891 până la 18’93 relațiunile noastre cu Rusia au fost dintre cele mai bune. «Fără să vreau a fi un om mare de stat, urmări Rudini, am înțeles întotdeauna.. că Germania are cel mai mare interes să stea în cele mai bune relațiuni cu vecina sa Rusia. Dacă între Germania și Rusia există mai multe sau mai puține tractate secrete, asta nu ne privește. Esențialul e că aceste tractate să nu tindă decât la asigurarea păcei. Din partea Austriei am avut de asemenea o politică reală și corectă. «Am făcut așadar causem pă cei un serviciu liniștind pe Rusia și pe Francia într’un moment așa de critic. Despre tot ce s’a petrecut între mine și de Giers am dat firește de veste la Viena și la Berlin, după cum era de datoria unui diplomat real, și amândouă cabinetele mi-au mulțumit. A fost așadar între mine și de Giers o explicație care a mulțumit pe toți. Despre un tractat nu a fost nici măcar vorba. La urmă di Rudini a desmințit într’un chip categoric că a arătat lui de Giers textul tractatului triplei alianțe. — Asta ar fi fost contra datoriei de aliat. Politica noastră a fost întotdeauna reală și ea va servi cauza păcei pe cât timp ea și Visconti Venosta ne vom afla la cârmă.