Universul, aprilie 1897 (Anul 15, nr. 77-99)

1897-04-01 / nr. 77

Trniversul No. 77._ •> _ hazul «fraților creștini» veni de se sparse la un metru de Nicola. Cu brațul drept sfărâmat, cu răni grave la piept, nefericitul căzu pe spate... * * ■ ¥ D’abea un lagăr își redobândi cunoștința. Douî prieteni, douî tovarăși se aflau la căpătâiul lui Nicola. — Suferi Nicola? Te doare?... — Da... răspunse nefericitul, cu o voce slabă... Apă !... I se dete apă și, recăpătându-și puțină putere, zise : — Și sufer cu atei mai mult, cu cât moartea nu-mi vine de la păgâni, de la dușmanii mei, ci îmi vine de la creștini, de la frați!... Chemă apoi aproape pe unul din amicii lui, care era din același sat cu el, și îi zise : „ Dacă le-oi mai duce acasă... spune nevestei... să învețe pe copiii mei... să blesteme pe creștinii... pe creștinii cari au dat mâna cu păgânii in contra fraților lor... Frați!... Oh! spure acest cuvint... sfânt... Și nenorocitul își dele sufletul. Tovarășii lui il înmormântară, iar d’asupra mo­rm­ ne­tului lui puseră inscripția: «Aci zace viteazul Nicola... care a luptat pentru patrie, pentru frații lui creștini și care a fost ucis de bombele creștine in lupta de la Suda.» ... Plecară apoi cu toții ca să lupte, ca să fie uciși și — cine știe? — poate chiar de către «frații lor întru Cristos», care a pro­povăduit «iubirea aproapelui» și «dragostea între frați»... Dar fie­care avea credința d­es­­trămuUită intra victorie desăvârșită !... « CUGETARE !»E ZI Și muștele mănâncă din prăjit­urile cele mai fine; numai omul sărac nu le știe nici măcar gustul !... CURIER JUDICIAR TSIBUVAX.BUR STELIKE Sentința curioasă a unui judecător englez William Bournous a compărut de curând înaintea tribunalului corecțional de la Bow­­nstreet din Londra, acuzat că a furat o pâine de la un brutar anume Peekon, care ple­case pentru un moment la cârciumă ca să bea un rachiu Bournous se recunoscu vinovat și zise că a comis­ furtul din cauză că, fiind fără lucru și lipsit de hrană de­­ 3 zile, era cât pe aci să moară de foame. Se constatase că toată viața lui trecută fusese cinstită și că ceea­ ce spunea acum era adevărat. Atunci judecătorul John Bridge, după ce recunoscu că furtul era vădit și că Bour­nous era vinovat de acest furt, zise : . — Intre datoria mea de magistrat și con­știința­­ mea de om nu statt câtuși de puțin la îndoială ; te achit ,și pentru ca să nu te mai apuci de furat, îți dau jumătate de co­roană și Invit pe toți acei cari se află aci de față să facă ca mine. Vorbele judecătorului fură acoperite de aplause și șilingii începură să curgă în pă­lăria lui Bournous, care era surprins în chi­pul cel­u­lai plăcut. Insă afacerea nu se termină aci. Judecătorul chiem­ă înaintea sa pe bruta­rul reclamant și în virtutea unui decret al reginei Ana, care oprește pe prăvălia și de a pleca din prăvăliile lor, îl condamnă la 2 zile închisoare și la 30 șilingi amendă, pedep­­sindu-i ast­fel și pentru că făcuse să fie a­­restat un om care­ nu mâncase de trei zile. — De această dată, zise­ la urmă John Bridge, conștiința mea de om e în înțele­­gere cu datoria mea de magistrat. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Gravura noastră de pe pag. 1 reprezintă casele din satul Spaniaki, în Creta, cari au fost ocupate de soldații austriaci, italieni și englezi când s’au dus să libereze pe turcii înconjurați de insurgenți la Kandano. In această călătorie s’a văzut adesea ori un lucru ciudat : soldați francezi comandați de ofițeri germani, ofițeri francezi coman­dând pe soldații germani. Englezii, italienii și austriecii formau de obiceiu un detașa­ment, pe când cel­ l’alt era­­ format de ger­mani, francezi și ruși. Cum am spus și altă dată, înfrățirea asta a trupelor celor ș­ase mari Puteri ar fi ceva nobil și foarte atingetor dacă ea s’ar fi fă­cut pentru a­ apăra o cauză mai bună de­cât cea turcească. După cum se vede în gravură, casele din 91 Copilul Fecalului Mare Roman dramatic DE PIBEER SALES PARTEA A DOUA III Iluzia Se lăsă să fie sărutată ; nu avea trebuință de altă răsplată. Cu toată interzicerea fiicei sale, d-na Se­­val plângea mereu murmurând : — O bunule D-zeu­ ! ce tezaur neprețuit m­i-am încredințat tu ! Insă Suzana ’î închise gura cu o săru­tare. — Destul, mamă, destul, zise dânsa. — Cum o să ’ți putem mulțumi vr’o dată, scumpe înger? — Uite cum : să nu’mî mai spui nici o dată că nu’ți sunt fiică. Spanialii sunt făcute după modelul turcesc, adecă cu coperișul plan. Cele mai multe din ele sunt azi pustii și in stare de ruină. CHESTII DEÎN­TALA (De la cove.jp. noștri speciali) Apelul femeilor grece Ziarul Secolo din Milan, a primit din Atena următoarea scrisoare din partea fe­meilor grece către femeile italiene: «Doamnelor, «Atitudinea nedemnă și reprobabilă pe care o au către Creta și Grecia cele șoase Puteri, nu au­ descurajat de loc pe oame­nii din țara noastră, cari sunt mândri de a se afla în fața inamicului, și ei ne lasă cu atâta cu răgi­e și plini de atâta speranță, in­cât noi ne rușinăm de a le arăta emoțiunea ce ne provoacă plecarea lor. «Pe de altă parte sentimentul de dreptate și de simpatie, pe care aproape toate po­poarele sau manifestat, ne-a apropiat așa de mult de ele, că am voi pentru fericirea tu­­turor de a vedea la guvernul proprielor lor tari oameni mai demni de­cât cei actuali. «Aceste sentimente ne-au dat ideea de a adresa, noi femeile elene, către femeile din cele două lumi, un apel aprobat într’o nu­­meroasă adunare de femei a societate­ și a tuturor provinciilor elene. Ne-am decis la aceasta, fiind­că in lume există două feluri de arme : arma de fier, pe care frații noștri o întrebuințează cu multă valoare, și cea­l­altă slabă și puternică, care e inima femeei. D­zeu­ a pus în această armă dreptatea și onestitatea ; noi voim să aflăm aceste arme, și rugăm femeile de a îndrepta sentimentul bărbaților din țara lor în favoarea dreptei cauze elene. «Primiți, d-nă, asigurarea stimei noastre. Sevastia N. Callisporis. «Laureată în litere de la Sorbona. Inspec­toare a școalelor de fete. — Atena, strada Nikis 27». KeMMilt­iii ai treia ș&tfeilor Ziarul «Srpska Zastava» (Drapelul Sârbesc) scrie un articol violent în contra slăbiciune! guvernului sârbesc, care nu știe să ia o a­­titudine energică în fața Turciei. Din 150 de școale sârbești, cari acum cât­va timp existau in Macedonia, acum tur­cii nu mai lasă să fie în ființă de­cât trei. Același lucru se zice de biserici. Cinci din ele au fost prefăcute în dormitoare pentru soldați; apa, și aceasta e foarte rea, ser­vește de harem unui ofițer turc. Ziarul conchide că Serbia se simte obo­sită de preputința turcească și că poate a venit ora răzbunărea. UN PROVERB PE ZI Butoiul gol hodorogește în căruță, pe când cel plin merge așa de lin !... (German) Ssi tâmplări MM €?A1 ® ITA!!A O femee moartă in tram­rata.— Alaltă-eri după ' amiazi, într’un vagon de tramvai, o femee Elisabeta Stoica, din curtea bisericei Delea-veche, a leșinat un mod subit în dreptul gradinei sf. Gheorghe. Conduc­torul vagonului, cu ajutorul celor­ l’alțî pasageri, au suit pe nenorocita femee într’o trăsură spre a o conduce la spitalul Colțea. Abia plecată trăsura și sărmana femee a încetat din viață pe drum. Nenorocita, avea cu sine în vagon, douî copilași dintre cari unul de țîța. Seara, pe la orele 7 și un sfert, neferici­tul părinte al copiilor, soțul decedatei, s-a dus la secția s-a de și-a luat fii. Din ȚARA Grindină. — In ziua de 20 curent, o ploae teribilă însoțită de grindină de mă­rimea unei alune a căzut în regiunea co­munei Corabia și Celeiu, Dolj, care în timp de 10 minute a distrus florile arborilor fructiferi și a ucis un mare număr din mieii turmelor cari erau la pășune. = Alaltă­ierî după amiază, o grindină teribilă a căzut timp de două ore la Zim­­nicea, distrugând semănăturile. Sinuciderea din Buzeu. — In ziua de 25 curent, femeia Paulina Dreiwerss, de origină Austro-Ungară, croitoreasă, în vâr­stă de 21 de ani, s’a găsit spânzurată în casa din strada Brîșca, din Buzău. Parchetul a fost avizat, și începând cer­cetările, a constatat că nenorocita femee s’a sinucis din cauza unui amor nefericit. Cadavrul sinucise­ a fost transportat la Morga de la Spitalul Comunal local. Autoritățile urm­ează cu activitate cercetările pentru a descoperi pe «amorezul» care a fost­ cauza acestui act disperat. Se crede că numele lui va fi in curând dat la iveală. Sinuciderea din Iași. — Alaltă­ eri dimineață, la orele 6, locuitorul Gheorghe Vasiliu de profesie tâmplar din str. Halașul Oilor, despărțirea­­, din Iași, s’a strangulat de o grindă în șura casei. Vecinul său, venind la el spre a’l întreba ceva, găsi ușa de la casă deschisă și du­­cându-se în șură, dădu peste el spânzurat. Poliția, avizată, a comunicat cazul d-lor prim-procuror și medicul despărțire­ cari au­ ordonat transportarea cadavrului la ci­mitirul Eternitatea. Sinucisul e în etate de peste 50 ani. Cauza care s-a hotărit a-șî curma zilele, se spune a fi mizeria în care trăia. O femee asfixiată in Cioramî­ de­­cins. — In noaptea de 26 curent, femeea Maria a săteanului Marin Avram, din co­muna Giovaniî-de-jos (Prahova), întorcân­­du-se acasă în stare de beție și voind, pro­babil, a aprinde lampa, i-au luat foc hainele de la un cchibru­. Nenorocita a fost găsită moartă de băr­batul ei, care s’a întors acasă cu doue ore mai târziu. Focul se stinsese de la sine, însă femeea murise asfixiată din cauza­ fumului ce um­pluse casa. De­sigur că această întâmplare nenorocită va avea darul să facă pe multe femei fugace să se lase de acest... meșteșug. L’A SFAT PE ZI Dulceață de morcovi. — Dulceața de mor­covi, sau mai bine pelteaua de morcovi, e delicioasă. Iată cum se face : Luați o oare­care cantitate de morcovi, după cum vreți să faceți de multă dulceață, îi râdeți și apoi îi puneți să se spele în apă clocotită timp de zece minute ; îi strecu­rați apoi printr’o pânză, îi puneți într’o tingire și ’i acoperiți, așa ca să plutească în vin dulce. Apoi lăsați să fiarbă la un foc încet. Când vor fi pe jumătate fierți, luați spumă și puneți puțină scorțișoară și zahăr, sau miere. Când dulceața va începe a se rumeni, scoateți puțin pe o farfurie, și dacă se în­groașe recindu-se, o puteți pune în borcan, căci e fiartă. ST!ț­fprim FOSTA Anglia.— Toți sunt de părere în Londra că resboiul între Anglia și republica Transvaal în Africa de sud este neevitabil. Un vapor de res­­boiu încărcat cu cinci baterii de artilerie și cu muniții, a plecat la Colonia Cap. Au­stro-l’affliria.—La Rohanny, în Galiția, evreii temendu-se sa nu fie măcelăriți­ de lu­crătorii de la calea ferată, cari au comis deja ascese asupra lor, s’au refugiat în casele crești­nilor. Aceștia le dau adăpost și hrană. Franță.—Se vestește din­ Nisa că regina Victoria a Angliei s’a dus deunăzi la Beaulieu, unde a avut o convorbire de un ceas cu pri­mul său ministru, lordul Salisbury. Convor­birea a fost privitoare la evenimentele din o­­rient. O mulțime de curieri umbla neîncetat în­tre Niza, Venusten și Londra. Germania.—Ziarul «Berliner Tageblatt» primește din marele ducat Meklemburg-Strelitz știrea gravă ca «curtea» de acolo, ca și cea din freuss, n’a luat parte la serbările pentru cente­narul lu­i Wilhem I. Poporul a trebuit să facă retrăgea cu facle pe stradele cele mai întune­coase, pentru ca să nu tulbure liniștea caste­lului. Italia.­ Prințul de Mun­tenegru a avut la Roma o lungă conferință cu primul ministru i­­talian, de­sigur aupra chestei orientale. Prințul ar fi declarat că Muntenegrul n’a intrat în nici o alianță, nici cu Serbia nici cu Bulgaria. Rusia.— In Caucaz au sosit mai muți ne­gustori armeni fugiți din Turcia de Asia ;’dînșii spun că pentru creștini nu mai e chip de trăit acolo și că toți armenii de sub stăpânirea tur­cească doresc ca Rusia să cucerească mai cu­rând acele părți. Spania.—asigură în cercurile politice că se urmează acum negocieri între Spania și Sta­­t­ele­ Unite, pentru pacificarea insulei­­ Cuba. In urma dorinței exprimată de guvernul a­­merican, generalul spaniol Weyler va fi reche­mat din Cuba, îndată după proclamarea autono­miei Cubei.­­ Guvernul spaniol a primit invitarea Sta­­telor­ Unite din America de Nord, de a participa la serbările centenarului, președintelui Grant. Bastimentul de războiü «Maria-Theresa»a plecat la New­ York în acest scop. Turcia.­­ La Adrianopol s’a descoperit în­tr’o p­umviniță o tipografie­ secretă a tinerilor turci; trei oameni lucrau la manifeste revoluționare. Tipografii, cari sunt turci, au­ fost transportați noaptea la Constantinopol.____________________ EXPLICAREA Cifl­IH ZICETORII 1 IEȘÎÎ Și-a aprins paie î n cap.— Era obiceiu la turci, ca de câte ori eșea Sultanul să se plimbe prin oraș, cei cari aveau să dea vr’o jalbă la împărăție, se înșirau pe amândouă părțile stradelor. Unii aprindeau o rogojină și o țineau aprinsă pe cap, semn că ard i­­nima nu sei da se jelui, cum se arde rogo­jina ’n cap. Românii cari se jel­ui­au­ la Ța­­rigrad, au văzut obiceiul și l’au adoptat și iei. Astă­zi zicetoarea se referă la cei cari umblă cu idei fictive, sau dau de belea unde nici nu gândesc. A luat-o la sănătoasa. De ce la «sănă­toasa» și nu la «fugă» ? Zicetoarea s’a năs­cut în urma proverbului «fuga e rușinoasă, dar sănătoasă» ; fuga deci e calificată de Români ca sănătoasă—se înțelege pentru fricoși, cari în résboaie și-au­ mințit califi­cativul fugei—de aci calificativul, înlocuind obiectul, «sănătoasă» însemnează fugă. E un caș frumos de metonimie popular. Tot alba’n douî bani.— «Alba» în gra­iul poporului însemnează revărsatul zorilor : «a intrat alba în sat», adică s’a făcut ziuă. In anecdote însă, «alba» însemnează tot­dea­­una «mârțoaga țiganului». Intr’o anecdotă, puiul de țigan zice către mă-sa : «albei noa­stre nu­ î­n îndemână, că-î aduce setea pie­lea pe mână», căci țiganul într’adever adu­cea pielea mârțoagei în mână. Intr’altă anec­dotă țiganul își bate mârțoaga și cântă : «Alba în car, alba sub car, alba trage de moarte, me tem că-î voi duce pielea în spate». D. G. Teodorescu explică zicetoarea prin glu­ma ce o făcea un postaș de Român, care se ținea mereu de țigan ca să-î vîndă «alba» în douî bani. Ori­ce vorbia țiganul, Româ­nul ii tăia vorba cu «Ei, îmi dai alba în douî bani ?» Zicetoarea se referă la omul care mereu face acelaș lucru, aceiași po­veste veche, ca și Românul care repetă me­reu întrebarea cu «alba în douî bani». A trecut baba cu colacii.—Aluri une la obiceiul popular de la îngropăciuni. După convoiul mortului vine o babă împărțind co­piilor colăcei. Toți copii satului se iau după babă, hărțuindu-o și cerându-i colăcei. Cei cari vin mai târziu sau după ce-a isprăvit baba provista, rămân cu buzele umflate, căci «a trecut baba cu colacii». Același înțeles îl are și «a ințercat bătaia». CORPURILE LEGIUITOARE C­AHESA Ședința de la 29 Martie 1897 Ședința se deschide la orele 2. Prezidează d. Giani. D. P. S. Aurelian citește decretul regal prin care sesiunea corpurilor leg­iuitoare e prelun­gită până la 3 Aprilie inclusiv. D. D. Giani declară că, ministerul nefiind încă constituit, nu se poate ține ședință. Ședința apoi se ridică. Marți, 1 (13) Aprilie 1807, intenția ca ei să nu auză până la vârsta de cinci ani nici un glas omenesc. Copii erau bine hrăniți și îngrijiți. De cât experiența n’a putut fi dusă până la sfârșit. Autoritățile, auzind despre aceea ce vrea să facă profesorul Keen , iau luat copii, iar pe el l-au dat în judecată și l-au pedepsit pentru tăinuire de copii. Negreșit că ar fi fost interesant ca expe­­periența să se fi continuat până la sfârșit, căci, din punct de vedere psicologic, ar fi fost important să se stabilească dacă de e­­xemplu, un copil de negru rostește alte su­nete de­cât un copil de rasă albă. La surdo-muți s-a dovedit că ei, când sunt învățați mai târziu să vorbească, au în pronunțare accentul limbei lor materne. Câștigurile în­vestișitorilor*.— Sub titlul «cum devin micii inventatori milionari» d. E Sacordaire­ demonstrează, in Uecue de revues, că mai tot­deauna micele invențiunî, datorite reflecțiunea, observațiunea, adesea chiar numai întâmplăreî, sunt acelea cari aduc beneficii mai considerabile. " In spiritul celor susținute, autorul citea­ză numeroase exemple. Iată unele din cele mai curioase: un țăran din America, dezolat de marea consumațiune de ghete pe care o făceau cei cinci copii ai săi, s’a gândit să puc vârfuri de alamă la ciubotele lor. Rezultatele căpătate fiind satisfăcătoare, a luat un brevet și a câștigat o jumătate mi­lion de dolari. Privind la fetița sa bolnavă care se ju­ca cu bucățele de lemn, Crandall, al că­rei nume e popular in Statele­ Unite, i-a ve­nit ideea să fabrice jocuri din cuburi de lemn, cari, sub diferite numiri: cutii de al­fabet, cutii de metamorfoze, etc, au făcut înconjurul pământului și au adus sume considerabile inventatorului lor. Inventatorul mingei cu coardă elastică, ca­re se vinde numai cu «un ban» prin toate grădinile publice, a realizat într’un singur an o avere colosală. Sau câștigat milioane de dolari cu mici­le resorturi de bronz cari servesc la fixa­rea hârtiei, și nimeni nu s’a gândit că cel dintîi cari le-a pus în vînzare, n’a făcut de­cât să copieze un obiect absolut identic, în­trebuințat deja de români acum două­zeci de veacuri. Un american a înlocuit balenele de la cor­sete cu pene de curcani, livretul său a fost imediat cumpărat pentru suma rotundă de 250.000 de lei. Adesea, pretinși inventatori, nu fac de­cât să pună în comerciu obiecte întrebuin­țate cu sute de ani înainte, ceea­ ce nu-î împiedică însă să câștige sume colosale. Am să m’apuc deci să inventez și eu­ ceva căci numai in chipul acesta poate să mă... îmbogățesc. Și știți ce am să inventez!?... Un... reme­diu în contra sărăciei, căci alt­fel vine sfân­tul Gheorghe cu «respectabila» lui chirie, și sunt... Pierdut SEIT AT T­XI Ședința de la 29 Martie 1897 Ședința se deschide la orele 2 și trei sferturi. Prezidează d. Nicolaide, vice-președinte. Pe bănca ministerială sunt din miniștrii de­misionați d-niî : Em. Porumbaru­, G. Mârzescu P. S. Aurelian, gen. Berendei și St. Șendrea. D. P. S. Aurelian citește mesagiul regal prin care sesiunea corpurilor legiuitoare e prelun­gită până la 3 Aprilie inclusiv. Ședința se ridică la ora 2.50. T* *T* A­l“5« Douî cerșetori orbi ies dintr’o cârciumă. Își dau mâinile reciproc, zicându-șî: — La revedere! LUCRURI DIN TOATA LUMEA Cea­ mai veche limbă după pă­mânt.—Herodot istorisește că regele Psa­­metic di­n Egipt, a făcut o cercetare psico­­logică pentru a afla și dovedi care e limba cea mai veche după globul nostru și ca atare, care popor este cel mai vechili. El a dat unui păstor, care trăia pe acea vreme în singurătate, dorit copii, cu cari să nu vorbească nici un cuvînt, pentru ca în chipul acesta ei să crească într’o salbătăcie desăvârșită, în care să nu audă aici un glas omenesc. Păstorul primise ordinul ca înteiese vorbe articulate pe cari le-ar rosti copii, sa le scrie și să le trimeată regelui. . Într’o zi copii au început să strige către păzitorul lor , Bekos ! Bekos! Făcând cercetări, regele a aflat că acest cuvînt există în limba frigiană și că însem­nează pâine. De atunci frigienii au fost socotiți ca cel mai vechiu popor și,,,limba lor a fost consi­derată drept cea mai vechie. O cercetare la fel a fost reîncepută nu de mult de profesând Keen Cassell, din Co­lumbia. El a isolat cu desăvârșire trei copii, cu iuțeala rândunelei Despre iuțeala sborului rândunelei, foaia germană «Himmel und Erde» spune urmă­toarele : De­o­dată cu câți­va porumbei de poștă din Antwerpeen, s-a dat drumul din Com­piegne și unei rândunici, care își avea de asemenea cuibul la Antwerpeen. Rândunica fusese mai întâi însemnată cu văpsea roșie.­­Cum a fost liberată, rândunica, fără să se mai orienteze, a sburat ca fulgerul de-a­­dreptul spre Antwerpeen și într-o oră și 8 minute a străbatut drumul d­e 255 k­ilometri cari o despărțeau de cuibul săü. Porumbeii nu au ajuns în locatitate de­cât la trei ore după sosirea rând­unicei. De aci rezultă o iuțeală de 15 metri pe secundă pentru porumbei, și de 58 de me­tri pentru rândunici. Un exemplu mai temeinic despre această iuțeală, e că rândunicile străbat primă­vara și toamna mărea Mediterană cam în 6 ore. Se pot considera deci rândunicele drept champioanele păsărilor, relativ la iuțeala sborului lor. IV Realitatea D-na Leval se scula în­tot­dea­una de di­mineață pentru ca să prepare, dejunul co­piilor săi. Căci era una din plăcerile ei cele mai mari să -și resfețe copiii la deșteptare, ducându-se în pat, Suzane, ceaiul cu un corn, iar lui Ernest cafeaua cu lapte. Joia și Du­mineca le dăd­­ea ciocolată., Când vecinii o ■vede­ a fi în stradă, îmbrăcată c­u mantila’­ de culoare spălăcită, ziceau : — Iată și d-na Lovai se duce­ să cum­pere dejunul pentru copii... Unii adăogau : — Ce bine ’i îngrijește dânsa , numai dacă băiatul n’ar da-o de pocinog mai târziu­. Persoanele acestea erau cât pe aci să aibă dreptate când cu întâmplarea de la agenția de curse. Un inspector de poliție venise atunci și stătuse la pândă în jurul casei, ba încă vor­bise și cu portăreasa, cerându’i informații despre d-na Leval. Toți crezuseră atunci că avea să isbucnească un scandal. Insă nu fusese nimic și d-na Leval se a­­răt­ase și mai mândră de fiul său, iar aceasta se purtă și mai galant. Vecinii își ziceau că toate astea trebuiau să aibă un capăt o dată, de­oare­ce era cu neputință ca Er­nest să câștige atâția bani. In așteptarea asta, vecinii aflaseră acum de o­dată că același inspector care întrebase mai înainte de d-na Leval venise din nou și stătuse de vorbă cu portăreasa, cu fur­­nișori­, i iar în momentul acela era la frize­rul care tăia perul tinerului elegant. Deci, în dimineața asta, când d-na Leval eși din casă, o mulțime de perechi de ochi se ațintiră asupra ei cu­ o mare curiositate. D­na Leval observă asta și se simți foarte genală. De ce ațita densa în acea zi curio­zitatea vecinilor ? .După ce făcu târguelile pentru car i eșise în târg, întorcându-se acasă vezi un om stând de vorbă cu portăreasa pe pragul porței. — Nu le auzi vorba, însă ghici că portă­reasa zice : Iat-o. Omul plecă repede. — D-na Leval îl recunoscu îndată ; era acela care venise în seara trecută să ’ntrebe de Ernest. Și trecând pe lângă portăreasă, o întrebă: —- A venit pentru fiul meu, nu ’­ așa ? — Cine? ce? zise portăreasa încurcată. — Domnul acela cu care vorbiam... N’a venit pentru f iul meu­ ? Femeea își aținti privirea asupra măturei pe care o avea în mână și răspunse : —­ Nu, nu,... domnul ,acela m’­a întrebat alt­ceva și anume cu ce [preț închiriem ca­sele. Și-șî căută de măturat. D-na Leval, îngrijiată, cuprinsă de pre­sentimentul că se pregătia ceva deosebit, urcă scara și de oare­ce tremura puțin, făcu gălăgie când puse pe masa din sala de mân­care lucrurile ce cumpărase. Camera lui Ernest fiind alăturea, dînsul se deșteptă și sări în sus. — Ce este, mamă? — Nimic, nimic, copilul meu. Culcă-te și mai dormi până o să -ți aduc dejunul. — Nu, trebue să me scol de vreme și să scol și pe Suzana. Insă mai m­iei trecu în sala de mâncare pentru ca să saru­te pe mama sa.­­O văzu cu fala lipită de geam, uitându-se în stradă. Și repetă : — Ce este, mamă ? — Nimic, nimic. Ba nu adecă, vezi tu pe omul acela la colțul stradei ? — Ei, și? — Mai adineaurea vorbia cu portăreasa și a plecat repede când m’a văzut. — Și pe urmă, mamă? întrebă Ernest care începuse a se îngălbeni. — Omul acesta a întrebat de tine aseară, dar acum portăreasa spune că n’a venit pentru tine... — Și De crezi d-la, mamă? — Eu zic că se comit atâtea furturi în Paris și simt că m’apucă groaza când văd indivizii d’aceștia intrând prin case.­­­ Ași, astea sunt numai idei d’ale d-tale, mamă. Și sărutând pe mama sa, Ernest zise că se duce să se îmbrace. Insă după ce d-na Leval trecu în bucă­tărie, dînsul se întoarse tiptil în sala de mâncare, se duse și se asigură că ușa ce dădea în bucătărie era închisă apoi se a­­propie de fereastră și se uită în stradă. Și cum văzu pe individul pe care i-l ară­tase mama sa, începu să murmure : — Ar fi trebuit să bănuesc una ca asta... Acu­m m’am­ fript... Canaliile acelea îmi fă­­găduiseră cu toate astea că dacă plătesc azi... Insa vor fi cercetat despre mine și vor fi aflat că n’am nimic, și acum, în schimbul banilor, vor să mă pună la răcoare. Ah­i blestemații! Ce vor fi având de gând?... Vor fi vrând să facă rechiziție în casă? Vrea să zică cu toți banii, cu tot devota­mentul Suzanei, sunt pierdut... Pe toți dracii !... Auzi d-ta să mă înec tocmai când să­ intru în port... Acum nu mai tremura ; iritația luase lo­cul fricei; îi venea parcă să deschidă fe­reastra și să înjure pe acel găligan care stătea cu privirea ațintită spre poarta casei lui. —• E chiar acela. I.Vs urm­ü

Next