Universul, aprilie 1897 (Anul 15, nr. 77-99)
1897-04-01 / nr. 77
Trniversul No. 77._ •> _ hazul «fraților creștini» veni de se sparse la un metru de Nicola. Cu brațul drept sfărâmat, cu răni grave la piept, nefericitul căzu pe spate... * * ■ ¥ D’abea un lagăr își redobândi cunoștința. Douî prieteni, douî tovarăși se aflau la căpătâiul lui Nicola. — Suferi Nicola? Te doare?... — Da... răspunse nefericitul, cu o voce slabă... Apă !... I se dete apă și, recăpătându-și puțină putere, zise : — Și sufer cu atei mai mult, cu cât moartea nu-mi vine de la păgâni, de la dușmanii mei, ci îmi vine de la creștini, de la frați!... Chemă apoi aproape pe unul din amicii lui, care era din același sat cu el, și îi zise : „ Dacă le-oi mai duce acasă... spune nevestei... să învețe pe copiii mei... să blesteme pe creștinii... pe creștinii cari au dat mâna cu păgânii in contra fraților lor... Frați!... Oh! spure acest cuvint... sfânt... Și nenorocitul își dele sufletul. Tovarășii lui il înmormântară, iar d’asupra morm netului lui puseră inscripția: «Aci zace viteazul Nicola... care a luptat pentru patrie, pentru frații lui creștini și care a fost ucis de bombele creștine in lupta de la Suda.» ... Plecară apoi cu toții ca să lupte, ca să fie uciși și — cine știe? — poate chiar de către «frații lor întru Cristos», care a propovăduit «iubirea aproapelui» și «dragostea între frați»... Dar fiecare avea credința destrămuUită intra victorie desăvârșită !... « CUGETARE !»E ZI Și muștele mănâncă din prăjiturile cele mai fine; numai omul sărac nu le știe nici măcar gustul !... CURIER JUDICIAR TSIBUVAX.BUR STELIKE Sentința curioasă a unui judecător englez William Bournous a compărut de curând înaintea tribunalului corecțional de la Bownstreet din Londra, acuzat că a furat o pâine de la un brutar anume Peekon, care plecase pentru un moment la cârciumă ca să bea un rachiu Bournous se recunoscu vinovat și zise că a comis furtul din cauză că, fiind fără lucru și lipsit de hrană de 3 zile, era cât pe aci să moară de foame. Se constatase că toată viața lui trecută fusese cinstită și că ceea ce spunea acum era adevărat. Atunci judecătorul John Bridge, după ce recunoscu că furtul era vădit și că Bournous era vinovat de acest furt, zise : . — Intre datoria mea de magistrat și conștiința mea de om nu statt câtuși de puțin la îndoială ; te achit ,și pentru ca să nu te mai apuci de furat, îți dau jumătate de coroană și Invit pe toți acei cari se află aci de față să facă ca mine. Vorbele judecătorului fură acoperite de aplause și șilingii începură să curgă în pălăria lui Bournous, care era surprins în chipul celulai plăcut. Insă afacerea nu se termină aci. Judecătorul chiemă înaintea sa pe brutarul reclamant și în virtutea unui decret al reginei Ana, care oprește pe prăvălia și de a pleca din prăvăliile lor, îl condamnă la 2 zile închisoare și la 30 șilingi amendă, pedepsindu-i astfel și pentru că făcuse să fie arestat un om care nu mâncase de trei zile. — De această dată, zise la urmă John Bridge, conștiința mea de om e în înțelegere cu datoria mea de magistrat. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Gravura noastră de pe pag. 1 reprezintă casele din satul Spaniaki, în Creta, cari au fost ocupate de soldații austriaci, italieni și englezi când s’au dus să libereze pe turcii înconjurați de insurgenți la Kandano. In această călătorie s’a văzut adesea ori un lucru ciudat : soldați francezi comandați de ofițeri germani, ofițeri francezi comandând pe soldații germani. Englezii, italienii și austriecii formau de obiceiu un detașament, pe când cel l’alt era format de germani, francezi și ruși. Cum am spus și altă dată, înfrățirea asta a trupelor celor șase mari Puteri ar fi ceva nobil și foarte atingetor dacă ea s’ar fi făcut pentru a apăra o cauză mai bună decât cea turcească. După cum se vede în gravură, casele din 91 Copilul Fecalului Mare Roman dramatic DE PIBEER SALES PARTEA A DOUA III Iluzia Se lăsă să fie sărutată ; nu avea trebuință de altă răsplată. Cu toată interzicerea fiicei sale, d-na Seval plângea mereu murmurând : — O bunule D-zeu ! ce tezaur neprețuit mi-am încredințat tu ! Insă Suzana ’î închise gura cu o sărutare. — Destul, mamă, destul, zise dânsa. — Cum o să ’ți putem mulțumi vr’o dată, scumpe înger? — Uite cum : să nu’mî mai spui nici o dată că nu’ți sunt fiică. Spanialii sunt făcute după modelul turcesc, adecă cu coperișul plan. Cele mai multe din ele sunt azi pustii și in stare de ruină. CHESTII DEÎNTALA (De la cove.jp. noștri speciali) Apelul femeilor grece Ziarul Secolo din Milan, a primit din Atena următoarea scrisoare din partea femeilor grece către femeile italiene: «Doamnelor, «Atitudinea nedemnă și reprobabilă pe care o au către Creta și Grecia cele șoase Puteri, nu au descurajat de loc pe oamenii din țara noastră, cari sunt mândri de a se afla în fața inamicului, și ei ne lasă cu atâta cu răgie și plini de atâta speranță, incât noi ne rușinăm de a le arăta emoțiunea ce ne provoacă plecarea lor. «Pe de altă parte sentimentul de dreptate și de simpatie, pe care aproape toate popoarele sau manifestat, ne-a apropiat așa de mult de ele, că am voi pentru fericirea tuturor de a vedea la guvernul proprielor lor tari oameni mai demni decât cei actuali. «Aceste sentimente ne-au dat ideea de a adresa, noi femeile elene, către femeile din cele două lumi, un apel aprobat într’o numeroasă adunare de femei a societate și a tuturor provinciilor elene. Ne-am decis la aceasta, fiindcă in lume există două feluri de arme : arma de fier, pe care frații noștri o întrebuințează cu multă valoare, și cealaltă slabă și puternică, care e inima femeei. Dzeu a pus în această armă dreptatea și onestitatea ; noi voim să aflăm aceste arme, și rugăm femeile de a îndrepta sentimentul bărbaților din țara lor în favoarea dreptei cauze elene. «Primiți, d-nă, asigurarea stimei noastre. Sevastia N. Callisporis. «Laureată în litere de la Sorbona. Inspectoare a școalelor de fete. — Atena, strada Nikis 27». KeMMiltiii ai treia ș&tfeilor Ziarul «Srpska Zastava» (Drapelul Sârbesc) scrie un articol violent în contra slăbiciune! guvernului sârbesc, care nu știe să ia o atitudine energică în fața Turciei. Din 150 de școale sârbești, cari acum câtva timp existau in Macedonia, acum turcii nu mai lasă să fie în ființă decât trei. Același lucru se zice de biserici. Cinci din ele au fost prefăcute în dormitoare pentru soldați; apa, și aceasta e foarte rea, servește de harem unui ofițer turc. Ziarul conchide că Serbia se simte obosită de preputința turcească și că poate a venit ora răzbunărea. UN PROVERB PE ZI Butoiul gol hodorogește în căruță, pe când cel plin merge așa de lin !... (German) Ssi tâmplări MM €?A1 ® ITA!!A O femee moartă in tramrata.— Alaltă-eri după ' amiazi, într’un vagon de tramvai, o femee Elisabeta Stoica, din curtea bisericei Delea-veche, a leșinat un mod subit în dreptul gradinei sf. Gheorghe. Conductorul vagonului, cu ajutorul celor l’alțî pasageri, au suit pe nenorocita femee într’o trăsură spre a o conduce la spitalul Colțea. Abia plecată trăsura și sărmana femee a încetat din viață pe drum. Nenorocita, avea cu sine în vagon, douî copilași dintre cari unul de țîța. Seara, pe la orele 7 și un sfert, nefericitul părinte al copiilor, soțul decedatei, s-a dus la secția s-a de și-a luat fii. Din ȚARA Grindină. — In ziua de 20 curent, o ploae teribilă însoțită de grindină de mărimea unei alune a căzut în regiunea comunei Corabia și Celeiu, Dolj, care în timp de 10 minute a distrus florile arborilor fructiferi și a ucis un mare număr din mieii turmelor cari erau la pășune. = Alaltăierî după amiază, o grindină teribilă a căzut timp de două ore la Zimnicea, distrugând semănăturile. Sinuciderea din Buzeu. — In ziua de 25 curent, femeia Paulina Dreiwerss, de origină Austro-Ungară, croitoreasă, în vârstă de 21 de ani, s’a găsit spânzurată în casa din strada Brîșca, din Buzău. Parchetul a fost avizat, și începând cercetările, a constatat că nenorocita femee s’a sinucis din cauza unui amor nefericit. Cadavrul sinucise a fost transportat la Morga de la Spitalul Comunal local. Autoritățile urmează cu activitate cercetările pentru a descoperi pe «amorezul» care a fost cauza acestui act disperat. Se crede că numele lui va fi in curând dat la iveală. Sinuciderea din Iași. — Alaltă eri dimineață, la orele 6, locuitorul Gheorghe Vasiliu de profesie tâmplar din str. Halașul Oilor, despărțirea, din Iași, s’a strangulat de o grindă în șura casei. Vecinul său, venind la el spre a’l întreba ceva, găsi ușa de la casă deschisă și ducându-se în șură, dădu peste el spânzurat. Poliția, avizată, a comunicat cazul d-lor prim-procuror și medicul despărțire cari au ordonat transportarea cadavrului la cimitirul Eternitatea. Sinucisul e în etate de peste 50 ani. Cauza care s-a hotărit a-șî curma zilele, se spune a fi mizeria în care trăia. O femee asfixiată in Cioramî decins. — In noaptea de 26 curent, femeea Maria a săteanului Marin Avram, din comuna Giovaniî-de-jos (Prahova), întorcându-se acasă în stare de beție și voind, probabil, a aprinde lampa, i-au luat foc hainele de la un cchibru. Nenorocita a fost găsită moartă de bărbatul ei, care s’a întors acasă cu doue ore mai târziu. Focul se stinsese de la sine, însă femeea murise asfixiată din cauza fumului ce umpluse casa. Desigur că această întâmplare nenorocită va avea darul să facă pe multe femei fugace să se lase de acest... meșteșug. L’A SFAT PE ZI Dulceață de morcovi. — Dulceața de morcovi, sau mai bine pelteaua de morcovi, e delicioasă. Iată cum se face : Luați o oarecare cantitate de morcovi, după cum vreți să faceți de multă dulceață, îi râdeți și apoi îi puneți să se spele în apă clocotită timp de zece minute ; îi strecurați apoi printr’o pânză, îi puneți într’o tingire și ’i acoperiți, așa ca să plutească în vin dulce. Apoi lăsați să fiarbă la un foc încet. Când vor fi pe jumătate fierți, luați spumă și puneți puțină scorțișoară și zahăr, sau miere. Când dulceața va începe a se rumeni, scoateți puțin pe o farfurie, și dacă se îngroașe recindu-se, o puteți pune în borcan, căci e fiartă. ST!țfprim FOSTA Anglia.— Toți sunt de părere în Londra că resboiul între Anglia și republica Transvaal în Africa de sud este neevitabil. Un vapor de resboiu încărcat cu cinci baterii de artilerie și cu muniții, a plecat la Colonia Cap. Austro-l’affliria.—La Rohanny, în Galiția, evreii temendu-se sa nu fie măcelăriți de lucrătorii de la calea ferată, cari au comis deja ascese asupra lor, s’au refugiat în casele creștinilor. Aceștia le dau adăpost și hrană. Franță.—Se vestește din Nisa că regina Victoria a Angliei s’a dus deunăzi la Beaulieu, unde a avut o convorbire de un ceas cu primul său ministru, lordul Salisbury. Convorbirea a fost privitoare la evenimentele din orient. O mulțime de curieri umbla neîncetat între Niza, Venusten și Londra. Germania.—Ziarul «Berliner Tageblatt» primește din marele ducat Meklemburg-Strelitz știrea gravă ca «curtea» de acolo, ca și cea din freuss, n’a luat parte la serbările pentru centenarul lui Wilhem I. Poporul a trebuit să facă retrăgea cu facle pe stradele cele mai întunecoase, pentru ca să nu tulbure liniștea castelului. Italia. Prințul de Muntenegru a avut la Roma o lungă conferință cu primul ministru italian, desigur aupra chestei orientale. Prințul ar fi declarat că Muntenegrul n’a intrat în nici o alianță, nici cu Serbia nici cu Bulgaria. Rusia.— In Caucaz au sosit mai muți negustori armeni fugiți din Turcia de Asia ;’dînșii spun că pentru creștini nu mai e chip de trăit acolo și că toți armenii de sub stăpânirea turcească doresc ca Rusia să cucerească mai curând acele părți. Spania.—asigură în cercurile politice că se urmează acum negocieri între Spania și Statele Unite, pentru pacificarea insulei Cuba. In urma dorinței exprimată de guvernul american, generalul spaniol Weyler va fi rechemat din Cuba, îndată după proclamarea autonomiei Cubei. Guvernul spaniol a primit invitarea Statelor Unite din America de Nord, de a participa la serbările centenarului, președintelui Grant. Bastimentul de războiü «Maria-Theresa»a plecat la New York în acest scop. Turcia. La Adrianopol s’a descoperit într’o pumviniță o tipografie secretă a tinerilor turci; trei oameni lucrau la manifeste revoluționare. Tipografii, cari sunt turci, au fost transportați noaptea la Constantinopol.____________________ EXPLICAREA CiflIH ZICETORII 1 IEȘÎÎ Și-a aprins paie î n cap.— Era obiceiu la turci, ca de câte ori eșea Sultanul să se plimbe prin oraș, cei cari aveau să dea vr’o jalbă la împărăție, se înșirau pe amândouă părțile stradelor. Unii aprindeau o rogojină și o țineau aprinsă pe cap, semn că ard inima nu sei da se jelui, cum se arde rogojina ’n cap. Românii cari se jeluiau la Țarigrad, au văzut obiceiul și l’au adoptat și iei. Astăzi zicetoarea se referă la cei cari umblă cu idei fictive, sau dau de belea unde nici nu gândesc. A luat-o la sănătoasa. De ce la «sănătoasa» și nu la «fugă» ? Zicetoarea s’a născut în urma proverbului «fuga e rușinoasă, dar sănătoasă» ; fuga deci e calificată de Români ca sănătoasă—se înțelege pentru fricoși, cari în résboaie și-au mințit calificativul fugei—de aci calificativul, înlocuind obiectul, «sănătoasă» însemnează fugă. E un caș frumos de metonimie popular. Tot alba’n douî bani.— «Alba» în graiul poporului însemnează revărsatul zorilor : «a intrat alba în sat», adică s’a făcut ziuă. In anecdote însă, «alba» însemnează totdeauna «mârțoaga țiganului». Intr’o anecdotă, puiul de țigan zice către mă-sa : «albei noastre nu în îndemână, că-î aduce setea pielea pe mână», căci țiganul într’adever aducea pielea mârțoagei în mână. Intr’altă anecdotă țiganul își bate mârțoaga și cântă : «Alba în car, alba sub car, alba trage de moarte, me tem că-î voi duce pielea în spate». D. G. Teodorescu explică zicetoarea prin gluma ce o făcea un postaș de Român, care se ținea mereu de țigan ca să-î vîndă «alba» în douî bani. Orice vorbia țiganul, Românul ii tăia vorba cu «Ei, îmi dai alba în douî bani ?» Zicetoarea se referă la omul care mereu face acelaș lucru, aceiași poveste veche, ca și Românul care repetă mereu întrebarea cu «alba în douî bani». A trecut baba cu colacii.—Aluri une la obiceiul popular de la îngropăciuni. După convoiul mortului vine o babă împărțind copiilor colăcei. Toți copii satului se iau după babă, hărțuindu-o și cerându-i colăcei. Cei cari vin mai târziu sau după ce-a isprăvit baba provista, rămân cu buzele umflate, căci «a trecut baba cu colacii». Același înțeles îl are și «a ințercat bătaia». CORPURILE LEGIUITOARE CAHESA Ședința de la 29 Martie 1897 Ședința se deschide la orele 2. Prezidează d. Giani. D. P. S. Aurelian citește decretul regal prin care sesiunea corpurilor legiuitoare e prelungită până la 3 Aprilie inclusiv. D. D. Giani declară că, ministerul nefiind încă constituit, nu se poate ține ședință. Ședința apoi se ridică. Marți, 1 (13) Aprilie 1807, intenția ca ei să nu auză până la vârsta de cinci ani nici un glas omenesc. Copii erau bine hrăniți și îngrijiți. De cât experiența n’a putut fi dusă până la sfârșit. Autoritățile, auzind despre aceea ce vrea să facă profesorul Keen , iau luat copii, iar pe el l-au dat în judecată și l-au pedepsit pentru tăinuire de copii. Negreșit că ar fi fost interesant ca expeperiența să se fi continuat până la sfârșit, căci, din punct de vedere psicologic, ar fi fost important să se stabilească dacă de exemplu, un copil de negru rostește alte sunete decât un copil de rasă albă. La surdo-muți s-a dovedit că ei, când sunt învățați mai târziu să vorbească, au în pronunțare accentul limbei lor materne. Câștigurile învestișitorilor*.— Sub titlul «cum devin micii inventatori milionari» d. E Sacordaire demonstrează, in Uecue de revues, că mai totdeauna micele invențiunî, datorite reflecțiunea, observațiunea, adesea chiar numai întâmplăreî, sunt acelea cari aduc beneficii mai considerabile. " In spiritul celor susținute, autorul citează numeroase exemple. Iată unele din cele mai curioase: un țăran din America, dezolat de marea consumațiune de ghete pe care o făceau cei cinci copii ai săi, s’a gândit să puc vârfuri de alamă la ciubotele lor. Rezultatele căpătate fiind satisfăcătoare, a luat un brevet și a câștigat o jumătate milion de dolari. Privind la fetița sa bolnavă care se juca cu bucățele de lemn, Crandall, al cărei nume e popular in Statele Unite, i-a venit ideea să fabrice jocuri din cuburi de lemn, cari, sub diferite numiri: cutii de alfabet, cutii de metamorfoze, etc, au făcut înconjurul pământului și au adus sume considerabile inventatorului lor. Inventatorul mingei cu coardă elastică, care se vinde numai cu «un ban» prin toate grădinile publice, a realizat într’un singur an o avere colosală. Sau câștigat milioane de dolari cu micile resorturi de bronz cari servesc la fixarea hârtiei, și nimeni nu s’a gândit că cel dintîi cari le-a pus în vînzare, n’a făcut decât să copieze un obiect absolut identic, întrebuințat deja de români acum douăzeci de veacuri. Un american a înlocuit balenele de la corsete cu pene de curcani, livretul său a fost imediat cumpărat pentru suma rotundă de 250.000 de lei. Adesea, pretinși inventatori, nu fac decât să pună în comerciu obiecte întrebuințate cu sute de ani înainte, ceea ce nu-î împiedică însă să câștige sume colosale. Am să m’apuc deci să inventez și eu ceva căci numai in chipul acesta poate să mă... îmbogățesc. Și știți ce am să inventez!?... Un... remediu în contra sărăciei, căci altfel vine sfântul Gheorghe cu «respectabila» lui chirie, și sunt... Pierdut SEIT AT TXI Ședința de la 29 Martie 1897 Ședința se deschide la orele 2 și trei sferturi. Prezidează d. Nicolaide, vice-președinte. Pe bănca ministerială sunt din miniștrii demisionați d-niî : Em. Porumbaru, G. Mârzescu P. S. Aurelian, gen. Berendei și St. Șendrea. D. P. S. Aurelian citește mesagiul regal prin care sesiunea corpurilor legiuitoare e prelungită până la 3 Aprilie inclusiv. Ședința se ridică la ora 2.50. T* *T* Al“5« Douî cerșetori orbi ies dintr’o cârciumă. Își dau mâinile reciproc, zicându-șî: — La revedere! LUCRURI DIN TOATA LUMEA Cea mai veche limbă după pământ.—Herodot istorisește că regele Psametic din Egipt, a făcut o cercetare psicologică pentru a afla și dovedi care e limba cea mai veche după globul nostru și ca atare, care popor este cel mai vechili. El a dat unui păstor, care trăia pe acea vreme în singurătate, dorit copii, cu cari să nu vorbească nici un cuvînt, pentru ca în chipul acesta ei să crească într’o salbătăcie desăvârșită, în care să nu audă aici un glas omenesc. Păstorul primise ordinul ca înteiese vorbe articulate pe cari le-ar rosti copii, sa le scrie și să le trimeată regelui. . Într’o zi copii au început să strige către păzitorul lor , Bekos ! Bekos! Făcând cercetări, regele a aflat că acest cuvînt există în limba frigiană și că însemnează pâine. De atunci frigienii au fost socotiți ca cel mai vechiu popor și,,,limba lor a fost considerată drept cea mai vechie. O cercetare la fel a fost reîncepută nu de mult de profesând Keen Cassell, din Columbia. El a isolat cu desăvârșire trei copii, cu iuțeala rândunelei Despre iuțeala sborului rândunelei, foaia germană «Himmel und Erde» spune următoarele : Deodată cu câțiva porumbei de poștă din Antwerpeen, s-a dat drumul din Compiegne și unei rândunici, care își avea de asemenea cuibul la Antwerpeen. Rândunica fusese mai întâi însemnată cu văpsea roșie.Cum a fost liberată, rândunica, fără să se mai orienteze, a sburat ca fulgerul de-adreptul spre Antwerpeen și într-o oră și 8 minute a străbatut drumul de 255 kilometri cari o despărțeau de cuibul săü. Porumbeii nu au ajuns în locatitate decât la trei ore după sosirea rândunicei. De aci rezultă o iuțeală de 15 metri pe secundă pentru porumbei, și de 58 de metri pentru rândunici. Un exemplu mai temeinic despre această iuțeală, e că rândunicile străbat primăvara și toamna mărea Mediterană cam în 6 ore. Se pot considera deci rândunicele drept champioanele păsărilor, relativ la iuțeala sborului lor. IV Realitatea D-na Leval se scula întotdeauna de dimineață pentru ca să prepare, dejunul copiilor săi. Căci era una din plăcerile ei cele mai mari să -și resfețe copiii la deșteptare, ducându-se în pat, Suzane, ceaiul cu un corn, iar lui Ernest cafeaua cu lapte. Joia și Dumineca le dădea ciocolată., Când vecinii o ■vede a fi în stradă, îmbrăcată cu mantila’ de culoare spălăcită, ziceau : — Iată și d-na Lovai se duce să cumpere dejunul pentru copii... Unii adăogau : — Ce bine ’i îngrijește dânsa , numai dacă băiatul n’ar da-o de pocinog mai târziu. Persoanele acestea erau cât pe aci să aibă dreptate când cu întâmplarea de la agenția de curse. Un inspector de poliție venise atunci și stătuse la pândă în jurul casei, ba încă vorbise și cu portăreasa, cerându’i informații despre d-na Leval. Toți crezuseră atunci că avea să isbucnească un scandal. Insă nu fusese nimic și d-na Leval se arătase și mai mândră de fiul său, iar aceasta se purtă și mai galant. Vecinii își ziceau că toate astea trebuiau să aibă un capăt o dată, deoarece era cu neputință ca Ernest să câștige atâția bani. In așteptarea asta, vecinii aflaseră acum de odată că același inspector care întrebase mai înainte de d-na Leval venise din nou și stătuse de vorbă cu portăreasa, cu furnișori, i iar în momentul acela era la frizerul care tăia perul tinerului elegant. Deci, în dimineața asta, când d-na Leval eși din casă, o mulțime de perechi de ochi se ațintiră asupra ei cu o mare curiositate. Dna Leval observă asta și se simți foarte genală. De ce ațita densa în acea zi curiozitatea vecinilor ? .După ce făcu târguelile pentru car i eșise în târg, întorcându-se acasă vezi un om stând de vorbă cu portăreasa pe pragul porței. — Nu le auzi vorba, însă ghici că portăreasa zice : Iat-o. Omul plecă repede. — D-na Leval îl recunoscu îndată ; era acela care venise în seara trecută să ’ntrebe de Ernest. Și trecând pe lângă portăreasă, o întrebă: —- A venit pentru fiul meu, nu ’ așa ? — Cine? ce? zise portăreasa încurcată. — Domnul acela cu care vorbiam... N’a venit pentru f iul meu ? Femeea își aținti privirea asupra măturei pe care o avea în mână și răspunse : — Nu, nu,... domnul ,acela m’a întrebat altceva și anume cu ce [preț închiriem casele. Și-șî căută de măturat. D-na Leval, îngrijiată, cuprinsă de presentimentul că se pregătia ceva deosebit, urcă scara și de oarece tremura puțin, făcu gălăgie când puse pe masa din sala de mâncare lucrurile ce cumpărase. Camera lui Ernest fiind alăturea, dînsul se deșteptă și sări în sus. — Ce este, mamă? — Nimic, nimic, copilul meu. Culcă-te și mai dormi până o să -ți aduc dejunul. — Nu, trebue să me scol de vreme și să scol și pe Suzana. Insă mai miei trecu în sala de mâncare pentru ca să sarute pe mama sa.O văzu cu fala lipită de geam, uitându-se în stradă. Și repetă : — Ce este, mamă ? — Nimic, nimic. Ba nu adecă, vezi tu pe omul acela la colțul stradei ? — Ei, și? — Mai adineaurea vorbia cu portăreasa și a plecat repede când m’a văzut. — Și pe urmă, mamă? întrebă Ernest care începuse a se îngălbeni. — Omul acesta a întrebat de tine aseară, dar acum portăreasa spune că n’a venit pentru tine... — Și De crezi d-la, mamă? — Eu zic că se comit atâtea furturi în Paris și simt că m’apucă groaza când văd indivizii d’aceștia intrând prin case. Ași, astea sunt numai idei d’ale d-tale, mamă. Și sărutând pe mama sa, Ernest zise că se duce să se îmbrace. Insă după ce d-na Leval trecu în bucătărie, dînsul se întoarse tiptil în sala de mâncare, se duse și se asigură că ușa ce dădea în bucătărie era închisă apoi se apropie de fereastră și se uită în stradă. Și cum văzu pe individul pe care i-l arătase mama sa, începu să murmure : — Ar fi trebuit să bănuesc una ca asta... Acum m’am fript... Canaliile acelea îmi făgăduiseră cu toate astea că dacă plătesc azi... Insa vor fi cercetat despre mine și vor fi aflat că n’am nimic, și acum, în schimbul banilor, vor să mă pună la răcoare. Ahi blestemații! Ce vor fi având de gând?... Vor fi vrând să facă rechiziție în casă? Vrea să zică cu toți banii, cu tot devotamentul Suzanei, sunt pierdut... Pe toți dracii !... Auzi d-ta să mă înec tocmai când să intru în port... Acum nu mai tremura ; iritația luase locul fricei; îi venea parcă să deschidă fereastra și să înjure pe acel găligan care stătea cu privirea ațintită spre poarta casei lui. —• E chiar acela. I.Vs urmü