Universul, august 1897 (Anul 15, nr. 177-202)

1897-08-05 / nr. 180

Bă se observa !» analațî ti»]» că timpul conju­­tațiunii er­a tre«uț. .Bectote Y4A drd­.ai»t­snnites !« miete. tin Ä­ l cs leÄji dine* inte­rogatei*!. »are greutate »tiisürei «iliiiilor și alte peftasag «t­isâmtii s’e fee» a părăsi gindul iu'as La­ țî iai­ts»! it luarii'i »eblia« a so­sit cu­m sertésára a reginei, setisă I* m. tasSifí, și prin care ar*R •$« *•»! vit candsleau­* i­ sar Canavan. E verb* ta Aegudjíte să fie tot tn sciaeaka trib. miBfere pu­te! a fi repede și sigur epi­­dam­nat. axaanfer»» lai s« va fate în timpul Cel mai start. Don Pesiro. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROM­A­NE) I’entru dentiști'. Cum treime să se fetitaleze înaintea Curței de casație s’a prezintat un caz curios de contravenție la legea sa­nitară. Era vorba de modul cum un den­tist treime să se afișeze în public, pentru ca să i se cunoască titulatura. Un dentist din Capitală își afișase atelie­rul seu de dantură în chipul următor : Dr. Ocsemberg, medic - chir­urg­ den­tist. Reprezentanților serviciului sanitar al Ca­pitalei nu le-a prea mirosit bine această zil alătură. Din această inscripțiune, s’ar pă­rea că d. Ocsemberg este doctor cu trei profesiuni: medic, chirurg și dentist. De aci proces, D. dr. Ocsemberg a fost dat judecției pentru contravenția unor arti­cole din legea sanitară. înaintea instanțelor de fond, d. Ocsem­­berg s-a apărat zicând că titulatura de doc­­tor-medic-dentist p are de­ja o facultatea din Elveția, iar cea de chirurg-dentist o are da la Saint-Louis. Din combinarea titlurilor obținute prin cele două diplome s’a format dr. Ocsemberg, medic-chirurg-dentist. Atât tribunalul cât și Curtea de apel n’au fost de părerea contravenientului și l’au condamnat la 200 de lei amendă. D. Ocsemberg a făcut recurs în casație. Secția de vacanță a Curtei de casație a fost ch­emată să se pronuțe asupra acestui recurs. Apărătorul recurentului, d. Cernea, zice că cazul pentru care a fost condamnat d. Ocsemberg nu intră în articolele din legea sanitară, citate de instanța de fond, cerând ch­iar casarea fără trimitere. D. procuror Sărățeanu e­s je aceiași pă­rere, cerând și d-sa casarea deciziune a Cur­­ței de apel din București, înalta Curte, după o scurtă deliberare, respinge recursul. In urma acestei d­eciziuni, d. Ocsemberg va trebui să-și modifice inscripțiunea de pe tabla aflată la poarta atelierului­ său. Din informații mice culese, un dentist tre­bme să se afișeze în public în modul urmă­tor : Dacă nu e doctor, să se zică pur și simplu. Dentist clasa I, dacă are diploma de doctor, sa se zică. Doctor în arta den­tară. Adică velea să se știe bine ce fel de doctor e. Fsirt de la stăpân Johann Schinke, germană de origină, năs­cută în Ungaria, în vârstă de vr’o 23 de ani, simpatică la figură, se afla ca femee de casă în serviciul d-lui bancher Vasile Papadopol. In ziua de 13 Aprilie a. c., găsește un sertar deschis, unde se aQa diferite monede. Luciul acrüfor a ÎnIluit o și, băgând mâna în sertar, la vr’o 40 de napoleoni, o salbă de mahmudele și un inel. Din banii furați, o parte i-a trimis la o soră a sa din Transilvania. Mahmudelele ie-a schimbat la un zaraf, Ițic Rozenthal, iar inelul l’a amanetat la casa de schimb Jaques. La înfățișare, lohana mărturisește faptul: Întrebată dacă taraful Rozenthal știa că lu­crurile sunt de furat, inculpata spune că nu știa. D. advocat Stănescu, care reprezintă pe reclamant, zice că nu e atât de vinovată lo­hana, cât cei cari au cumpărat de la dinsa. Rozenthal a fost dat judecăței ca tăinuitor, dar cel­ l’am­zaraf nu s’a crezut de cuviință a se urmări, pentru că inelul s’a zis că a fost amanetat. Tribunalul condamnă pe Johana la 3 luni de zile închisoare, iar pe Rozenthal, in lipsă, la 2 luni și la despăgubiri civile. Birjarul (căruia un domn pe care îl con­dusese la gara de Nord îi dăduse o piesă de 5 lei); — Dom­nule, cred că aî fost casier la vre-o Bancă?... — 2 — D­in alați­ ­ Corespondati, particulari, a ziar. *Universuh) 1 Auge et 1897. Azi la ora 6 și 30 a.m. dimineața au fost reprezentări aii tuturor ziarelor din București spre a asista la punerea pietrei fundamen­tale a digului de apărare al Galațului con­­tra inundațiilor. Prin îngrijirea d-lui Uie Radu, care a în­sărcinat pe d. inginer Popovici spre a fi la dispoziția ziariștilor, am fost foarte bine în­grijiți și toate explicațiu­nile ce ne erau nece­sare le-am avut de la d. inginer Popovici, care cu multă amabilitate s’a pu­s la dispo­ziția noastră. Cum am sosit în Galați, d. inginer Popo­­vici ne-a dus la docurî, pe care le-am vi­zitat cu de-amenuntul, apoi ne-a făcut, îm­preună cu d. inginer Radu, un tren spe­cial care ne-a condus la lucrările digului de apărare. Aceste vizite au durat până la ora 12, când am sosit la gară spre a aștepta tre­nul cu miniștrii. Digul Digul de apărare al orașului Galați pleacă în curbă de la k­ilometrul 2, de pe linia Galați-Bârlad, pe o lungime de 4600 metri liniari și se leagă cu șoseaua Reni-Prut în dreptul kilometrului 3 al punctului numit al cărămidăriilor din vale. Dimensiunile noului dig proiectat, după datele oficiale sunt: lățimea 7m. 30c, com­pusă dintr-un zid de lm. 30c, așezat pe fondulinia de blocaj. In fața acestui zid se află o platformă pererată pe o fondație de blocaj, de o înăl­țime de 5m. 60 c. și acest blocaj mai este sprijinit spre apă, cu o zidărie delm. 30 c. grosime, așezată de asemenea pe fondațiuni de blocaj. Înălțimea întregului zid va fi în­tre 5—6 metri. Importanța acestei lucrări e că pe de o parte digul Brateș-Reni apără pe toată în­tinderea sa, periferia orașului din vale, apoi se va construi în dosul acestui dig linii ce vor lega gara Galați cu noua linie Galați- Bârlad, cu docurile și portul. De la intrarea în gara orașului se cuprinde o cale când vezi zidurile sub for de așteptare mâncate pe jumătate, căci apa pătrunsese peste tot și, pe vremea inundațiilor, dacă vroiai să treci prin gară să ajungi la tren, trebuia să ei o luntre să treci prin sălile de așteptare, așa era de mare apa. Când intri în partea Galațului numită Bă­­dalan, ți se sfâșie inima când vezi toate ca­sele prăbușite de valurile furioase cari i­­nundaseră și acoperiseră acea parte a Gala­țului cu totul sub apă. Sosirea miniștrilor La ora 12 și jum., au sosit în gară do. miniștri D. Sturdza și I. Brătianu. La gară au fost întâmpinați de dd. Zorilă, prefect; Plesnilă, primar ; Sechiari, deputat ; Ga­­valioti, senator; Verona, mare proprie­tar; magistratura toată; d. general Pilat, comandantul corpului 3 de armată, general Pencovici, general Murgescu de la marină și alți ofițeri, împreună cu multe notabi­lități. Vizitarea locurilor inundate După ce s’a urat bună venire d-lor mi­niștri, s’a suit toată lumea !n trăsuri și a pornit spre a vizita locurile care au fost i­­nundate, anume Băc­ălinul. Ari d. Blindza t’a dat jos spre a asista la pomparea ape­lor cu enormilă pompă Suei­țr, care pom­pează nici mai mult nici mai puțin de­cât 220.000 m­. c. de apă pe timp de 24 ore. Așa se explică cum marea cantitate de apă a fost deja aproape pompată în foarte scurt timp. D. ministru a mai vizitat locul unde apele Brateșului, când au venit furioase, au rupt malurile și au năvălit în Bădălan. Serbare» După­ ce ne-am reîntors la gară la ora 2 jum. am luat trenul, care ne-a condus la locul unde s’a pus piatra fundamentală a digului de apărare. La ora 3 p. m. a început ceremonia r­e­­ligioasă a acestui dig, pe care d. inginer Ghîrlac, șeful lucrărilor ’10 propusese încă din 1893 și care grație numai tristei ex­pe­rienț­e făcute cu ultimele inundații a făcut să se înceapă lucrările. După ceremonia religioasă, d. I. Brătianu ia cuvîntul și spune că primul gând la în­ceperea acestei lucrări o să se mulțumească­ă. 8. Regelui că a stăruit să se facă acest dig de operare. «Catastrofa Galațului, adaogă ministrul, va avea de efect să se ferească acest oraș de o altă nenorocire provocată de valuri». D-sa, terminând, urează Galațului ca în ori­ce încercare să se găsească impulsiuni spre progres. «Trăiască Galații !» D. Sturdza spune apel că anul acesta a fost grea încercare pentru întreaga țară, erei după boala Prințului moștenitor au ur­mat inundațiile. «Dovadă că ne punem pe muncă, e fap­tul punerea pietrei fundamentale a acestui dig, care va avea de apărat Galații de i­­nundații pe viitor. «Fiind­că inițiativa acestui dig a luat-o M. S. Regele, să strigăm : Trăiască M. S. Regele !» D. prim-ministru dă apoi citire unei tele­granje a ministrului de finanțe prin care ecide de a se numi o comisiune care să decidă care locuitori din Bădălan au fost în­cercați și merită să fie scutiți de dări către Stat. D. Plesnilă, primar, spune că prezența miniștrilor dovedește însemnătatea lucrării ce se face. Trăiască Regele ! Trăiască guvernul ! D. Elie Radu, dă apoi citire pergamen­tului următor: «Marea nenorocire ce a încercat in vara anului 1897 orașul Galați, prin inundația apelor Brateșului, a umplut de întristare pe M. S. Regele Carol I și România întreagă. «Pentru a se pune capăt acestui ren, M. S. a ordonat a se începe îndată lucrările de apărare ale orașului și a hotărât a se așeza piatra fundamentală a lucrării la ca­pul apărărei despre linia căei ferate Bârlad- Galațî, în prezența președintelui consiliului de miniștri și a miniștrilor lucrărilor pu­blice, domeniilor și de justiție. «Acest exemplar, făcut în dublu exemplar, s’a semnat de d-nii miniștrii, învestindu-se cu sigiliul ministerului lucrărilor publice. «Un exemplar al acestui act, însoțit de monedele curente, s’a așezat în piatra fun­damentală, în ziua 1 a lunei August, anul 1897 de la nașterea Mântuitorului, și în al 32-lea an al domniei înțeleptului nostru Rege Carol I, iar cel­ l’alt exemplar se va păstra în arehiva Statului». Au iscălit președintele consiliului de mi­niștri, ministrul lucrărilor publice și ad-in­­terim al domeniilor, comandantul­ corpului de armată, președintele consiliului tec­nic, primarul Galaților, prefectul de Govurluiu și inspectorul-șef al lucrărilor. După aceasta s-a îngropat pergamentul și apoi s’au beut câte­va pahare de șampanie. Vizita liniei Galaț-Bârlad.­Plecarea După aceasta toți d-niî invitați s’au urcat într’un tren și au vizitat noua linie ferată. Din distanță în distanță urale au primit pe vizitatori pe linie. La ora 5 toți invitații au plecat la Sinaia. Seara corpul teh­nic a dat un banchet presei în sala hotelului Bristol și la ora 10 și 10 minute ziariștii au plecat apoi în Capitală. P. M. zadarnice și mirosul devenea firi ca în ce mai pătrunzător. Bra duhoarea era de ne­suferit și simigiul, cu servitori, desperați de acest neajuns, în«epură o nouă cerce­tare aiinuție a sf. Duflu, cât­va timp de cepcilărî infunetu­­oase prin prăvălie șî cele d’alte «lependi­sțe ale simigeria!, Pisait se Hedke să s« urce și în podul «asei. Cum urcă prinsese trepte, siraigiul fii­na trăsnit de suresul de stîrv care era să-l doboare. Când deschise ușa podului, duhoarea era de nesuferit. Nedu­meriți de acest lucru, cu nasurile astupate, ei încep a căuta prin pod, când Intrin colț găsesc cadavrul nenorocitului Patetica în complectă putrefacțiune. Imediat «’a avizat secția respectivă și în urma ordinului parchetului, cadavrul s’a transportat la Morgă. Rănire­a din imprudență — Nicolae Stan, din strada Cărămidari, umblând cu un revolver ce ex­ a încărcat, acesta a luat foc; glonțul a trecut prin talpa piciorului imprudentului, secția 34 fiind anunțată, l’a trimis la spitalul Colțea. Sesi y*a Aspectul Bădălanului O CUGETARE PE ZI Cât timp mai aî dușmani, să ști că nu ești încă nenorocit. Intempluri HIM € AH.*STArt.A încercarea de furt din calea Plevnei.—­Tudor Manea, pungaș de pro­fesiune, s’a introdus o zl noapte în casa d-lui Zafir, din calea Plevnei No. 156, și a furat bijuterii de o valoare însemnată. In momentul Când hoțul eșta cu obiec­tele furate, fu întâmpinat de un agent al po­liției, care l’a arestat pe dată și l’a condus la secția respectivă. Descoperirea unui cadavru in­tr’un pod pe calea Rahovei.­ Indi­vidul Pascale Popa, servitor la stilgiul E­­nache Panait, din calea Rahovei No. 74, fi­ind greu bolnav, s’a dus săptămâna trecută la spitalul Brâncoveneasa, în a cărui căutare a și rămas până zilele trecute. Ieșind din spital fără a fi vindecat. Pas­cala­­ s’a întors acum câte­va zile la stăpâ­nul său, unde fiind din nou biruit de boală, s’a suit cu mare greutate și neobservat de nimeni în podul casei ca să se odihnească. Cum a pus însă capul jos, nenorocitul a adormit în­­ somnul drepților și cadavrul Idi a rămas mai multe zile în podul casei, fără ca cine­va să știe de aceasta, încă de alaltă-ei’î un miros insuportabil se răspândise prin casa simigiului și nimenii nu-șî putea da seama de grțde provine. Primele cercetări ale simigiului rămaseră Accidentul nenorocit din Pra­hova­ . Un accident întâmplat la treerat ni se semnalează astă­zi din Prahova. Fata Ținea Ion Istrate, din comuna Moara Domnească, fiind la alta după moșia Bifovul Prahova, în momentul când era pe batoză, ocupată cu deslegatul znopilor, alunecând după mașină, i-a scăpat piciorul stâng în coșul batozii, care fiind în mișcare i-­ a strivit de la gemmehin. Nenorocita, a cărei stare este desperată, a fost în grabă transportată în spitalul ju­­dețian. Un copil înecat in jjunbăre.—Ni se scrie din Brăila că zilele trtCTO copilul Ion Vasile Ciurea, în vârstă de 9 ani și jumă­tate, voind să prindă pește din Dunăre, lângă fabrica de cherestea L. Predinghel, din comuna Islaza, acel județ, alunecând după plută, a căzut în apă și s’a înecat. Cadavrul nenorocitului copil a fost găsit abia a doua zi. Parchetul a fost înștiințat. Sminteală de dragoste, — Vineri seara pe la orele 7, tînerul Gheorghiu Ispas In verstă i­s £ 4 ani a încercat să se sinu­cidă în casa sa din Galațî, ți­r o soluție de chibrituri disolvate în spirt. I s’au dat ajutoare la timp și a fost condus la spital. Cauza acestui act desperat e — cherchez la ferm­e— amorul. Nefericitul iubea o fată de devale și pă­rinții ei se opuneau la căsătorie. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Leontief este vestitul rus care, fiind tri­mis în misiune de curtea din Petersburg la Menelik, regale Abisiniei, a fost primit în chipul cel mai călduros. In semn de mare amiciție pentru Rusia, Menelik a numit pe Leontief vice-rege al Africei de la Ecuator. Leontier se pregătește acum a lua acea țară în stăpânire ; el se Întoarce în Europa spre a-și alege funcționarii necesari, cari vor fi exclusiv ruși și francezi. La întoarcere, întâmplarea făcu să aibă de tovarăș de călătorie pe prințul francez Henric de Orleans, care vizitase de aseme­nea Abisinia și trimise­ de acolo ziarelor rapoarte ofensatoare pentru armata italiană. In urma publicărei acestor rapoarte, ofițe­rii italieni Pini, generalul Albertone și a­­cum în urmă contele de Turin, au provo­cat la duel pe prințul d’Orleans. Acesta și-a ales deja martorii ; unul este Leontief, cu care a și sosit deja în Franța. Toată lumea așteaptă cu nerăbdare sfâr­șitul acestei afaceri. Până atunci, noi dăm azi portretul lui Leontieff. ȘTIRI PRIN POSTA Ang­lia. — Se scrie din Douvrea că trupe considerabile engleze stau acolo gata de a se îmbarca. Ele vor fi transportate în Egipt. — Anarhiștii din Londra au cerut învoire să țină un meeting pentru ca să asculte pe exilați­ din Spania fără a permite să se vorbească des­pre uciderea lui Canovas. Se crede că guvernul nu va primi aprobarea meetingului. Austro-U­ngaria. — Se scrie din Spalato (Dalmația) că în satul Viituri, la Riviera, croații, ați țar! au împedicat înmormântarea mamei con­­telu­i Viituri, precum și tragerea clopotelor, din cauză că contele, proprietarul castelului Viituri și al Jnserieeî, face parte din partidul italian. Belgia.— Congresul interparlamentar al pă­­cei, care s’a ținut la Bruxel, s’a închis, după ce, în urma cererei senatorului francez Hervé Marți, 5 (17) august lob/. de Sassy, și-a exprimat pi’igjr’« telegramă că­tre guvernul spaniei greaca jHmtra omorîrea lui Ganevas. Franța.­ Ex-λpărătea*a Euseei» se află la Paris, unde asistă la «Xam­eisle Sene­tuiul său, AVaSie Keîli». Acest t­ai­­e ful prinful Lotus, fiul ex-înapirăriei «are a­cum se știe, îe resbeiul ciatra zulușilor. Eric tul Louis fă­cuse arajaste cu - institatoare, fiica unui croi­tor din Lenora, Germ­ania.­­ Ziarul «Berlintz Tageblatt» află din New-York ei prineitreSa Emil, fiica sa! Dea Carlos, care precuet se știe a fugit a­­nul trecut cu pietorul italica Foliei care era în­surat, se află ca trazitoare într’un magazin de mode. Italia.­Pentru ca vizita regelui Embert și a reginei în Germania să nu aibă nici un caracter politic, d înșiî nu vor fi însoți­ți de nici un mi­nistru, cum se proiectase la Început. Rusia.­­ Studenta în medicină âfarja Mor­­zinski, o fată de o rară frumusețe, arestată a­­cum două săptămâni ,a bănuită de nihilism, s’a sinucis în închisoare, isbindu-se cu capul de pereți ,iad a auzit e și va fi deportată la Siberia. Intr’una din nopțile trecute au fosit porniți la penitenciarul din Tomsk SD de studenți înlăn­țuiți doi câte doi. Spania. — Intr’un interogator luat de jude­cătorul de instrucție lui Aragialitto, ucigașul lui Canovas, anarh­istul a declarat că !n curând d. Felix Faure, președintele republicei franceze, va fî ucis și dînsul ca și Carnot. Aceasta dovedește că Angiolitto era în legătură cu «ai­l’alți anar­­h­iști. _ Turcia.—In privința vizitei prințului Bulga­riei și a ministrului sau Stoilov la Constantino­­pol, se zice în cercurile diplomatice că dacă dînșii vor amenința pe sultan cu proclamarea independenței ca să-și facă treburile în Mace­donia, atunci vor pierde tot și dintr’o parte și din alta,—aceasta chiar cu știrea și învoirea Rusiei. Cești» tasiiîifia la Bruxelles Profitând de întrunirea conferinței inter­parlamentare de pace din Bruxelles, stu­denții români de la universitatea liberă de acolo au răspândit printre membrii confe­rinței o broșură cu titlul: «Protestation des Roumains de Transil­vanie et de Hongri® contre repression ma­gyaré». Această broșură de 20 pagine cuprinde Protestul care se proiectase a se lansa în contra ultimelor acte de prigonire și bru­talitate a guvernului maghiar, după «opri­rea conferenței naționale» convocate la 24 Octombrie 1896. Protestul se știa că a fost prins de gu­vernul unguresc, care a împedicat în multe părți în cautâd ÎSÎ, iar cei iscăliți îî ame­nința cu temniță și cu amendă. V&. publica. Sub presiunea forței protestul a rămas nepublicat. Dar tinerimea din Belgia, ne­putând suferi ca vocea de protest a unui popor să rămână înăbușită, a lansat ea textul protestului, care era iscălit deja de mii de oameni. Broșura ind­ee cu următoarele cuvi­nte : «Nu trebue ca violența să triumfe tot­dea­­una asupra dreptului și ca vocea celor opri­mați să fie înăbușită prin forță.» LUCRURI DIN TOATA LUMEA O țarsi for fi animale domestice. —Societatea geografică din Paris a primit da la un corespondent al său un articol pu­blicat de un ziar Rusesc care apare în Taș­kent, în Asia centrala, ar­ticl­ în care auto­rul constată că Japonia e singura țară care nu are animale domestice. Intr’adevăr Japonezii, cari nu mănâncă carne, n’au măcelarii și fiind-că nu beau lapte, n’au nici boi nicî vaci. Japonezii nu merg călare pe cai, iar că­ruțele lor cu două roate fiind trase de oa­meni. în Japonia nu se găsesc de­cât foarte puțini cai, catâri, măgari și alte animale de transport nu sunt de foc. Câini sunt mulți in Japonia, dar în stare sălbatecă. Japonezul nu îmblânzește aceste animale nici pentru paza casei, nici pentru vânătoare; oi, capre și porci nu sunt de loc în Japonia. Lână japonezilor nu le trebue, pentru că la eî mătasea e foarte ieftină. In sfârșit foarte rar se găsesc în casele japonezilor găini, rațe sau porumbei și a­­tunci ei le cresc pentru export. Sunt numai câți­va prepne­ri din împre­jurimile orașului Yed­o, care țin și hrănesc boi, nu însă din punctul de vedere al eco­nomiei rurale, ci pentru că lor, boilor, le e rezervată cinstea de a trage carul sițnebru când moare vre-un mem­bru din familia lui Mikado. AM PROVERB PE ZI Dacă vrei să intri unde­va, gândește-te cum ai să ieși. Iute asupra tieței ripi tard­ al tominist — Ano! 1877 — IX Deplitrixții» «le războiți din partea An­­istiX și Mirarea at»ast­ei ruse în R­o­­mânia. j­ Mobilizarea arîîiatei române «Deosebit de asta turcii nu vor îndrăzni să încerce trecerea Dunărei, ale cărei ape au venit foarte mari. Aseară am primit un sem­nal de alarmă, de la Giurgiu. N’a fost însă nimic ; panica e așa de mare aci, în­cât nu se ved pretutindeni de­cât turci. «Regularea câtor­va chestiuni importante m­e reține încă în București. Sper că în cu­rând vom­ putea să plec la corpul 2 de ar­mată, care se află la Argeș. înaintarea tru­pelor rusești e înceată, din cauză că, în urma ploilor, comunicația pe drumuri e între­­ru­ptă. Tocmai peste opt sau zece zile vor sosi rușii în împrejurimile Bucureștilor.­­ Este iarăși cu putință ca Turcii să facă la Oltenița o încercare de a trece Dunărea. Vidinul e observat cu cea mai mare băgare de­­ Leamă de la Calafat, până acum însă totul e liniștit acolo. După știri din izvor sigur, starea armatei turcești nu e bună și pretutindeni domnește în ea descurajarea. Cred ai sigur că campania se va termina în­­­ trei luni. Trecerea Dunărei este poate unica pedică cerioasă care însă, cu materialul i­­mens din care dispun rușii, va fi lesne bi­ruită. Soldații ruși și ofițerii se poartă în­­tr’un chip n­ereproșabil și c’au format cele mai bune relațiunî între ei pe d’o parte și autoritățile și populațiile noastre pe de alta. «Deschiderea Camerei a fost unul dintre cele mai solemne și înălțătoare momente din tot cursul domniei mele ; când am so­sit și am citit discursul tronului, domnea un entusiasm de nedescris ; — românii tre­bue să fi simțind azi cât le sunt de ne­cesar. Elisabeta se ocupă cu organizarea ambulanțelor; densa e liniștită și chibzuită și nu știe ce este frica. «Acum trebue să închein, de­oare­ce am îndată consiliu ; consfătuirile astea însă du­rează une­ori până la ora unu din noapte ; deci, despre odihnă nu poate fi mult vorba acum, cu atât mai puțin că sosesc depeși chiar noaptea. Ieri am primit 65 de tele­grame ! Poșta funcționează încă regulat. Vom telegrafia adese ori, așa­dar n’aveți nici o grijă.» Senatul a votat într’o ședință de noapte convențiunea ruso-română deși D. Sturza, într’un discurs lung, a cerut respingerea ei, și deși P. P. Carp a declarat că învoiala asta înseamnă o călcare a tractatului de Paris, baza de până acum a existenței Sta­­­tului român, și că ea duce la o alianță care va imp­une teren mari sacrificii fără să -i a­­ducă nici un folos. Iepuraam și Boerescu a fi atras de asemenea ati ffsiunea guvernu­lui asupra «politicei a­veți lutoase» pe care o începe prin această conversiiune. Cu toate astea, reprezentanții politicei guvernamen­tale au isbutit să slăbească toate impută­rile astea și să dobândescă o majoritate de 41 voturi contra 10. 18 Aprilie.— Prințul mulțumește împăra­tului pentru telegrama lui bine-voitoare și și -i comunică că Senatul și Camera au primit convențiunea pentru trecerea arma­telor imperiale. Colonelul Greceanu pleacă la Chișinău cu scrisoarea aceasta și cu aaceea adresată ma­relui duce. După o știre telegrafică, un monitor turcesc încrucișează pe Dunăre în fața Giurgiului . Rusciukul ar fi fost părăsit de locuitorii săii. Diviziunea 12 de cavalerie rusească a sosit deja la Focșani. Cogălniceanu se arătă protivnic ori­cărei acțiuni militare îi sfătuiește pe prinț să aș­tepte ca să vadă primirea ce va întâmpina la Puterile de apus convențiunea ruso-ro­­mân­ă. Prințul Carol însă e de părere — și Brătianu și susține într’un aceasta—că e cu neputință României să păstreze o atitu­dine pasivă.___ La Constantinopol s’a refuzat înmânarea u­­nei telegrame adresată reprezentantului ro­mân și scrisorile ce ’i se vor trimite vor fi confiscate. Se zice că cei de acolo nu se așteptau­ la ibucnirea așa de subită a resboiului și că au fost foarte surprinși de eveni­mente. Prin aceste evenimente însă s’a dovedit în chip sigur că Rusia a voit resboiul cu ori­ce preț și că rezultatul n’ar fi fost de­cât tot acesta chiar dacă înalta Poartă ar fi primit condi­­țiunile protocolului din Londra. Turcii sunt foarte nesamăgițî și asupra atitudinea An­gliei pe a cărei intervenire și pe al cărei concurs dînșiî speraseră cu tărie. Contra rușilor însă, dînșii au isbutit să provoace o mișcare de răsvrătire între Ceceniiî din Caucaz. Egiptul s-a declarat gata să le tri­mită ajutor de trupe, iar beyul Tunisului a făgăduit ajutoare în bani. Rusia a oprit pe șerbi de a lua parte la războiu, vrând să facă prin asta un serviciu Austriei. Mun­­tenegrul, din contra, e susținut de Rusia cu bani pentru ca să poată să-și trimită din nou trupele contra turcilor. 19 Aprilie.—Diviziunea 36 de infanterie ruseasca, din corpul VII de armată, a so­sit la Ismail și Reni. Marșul e însă foarte mult întârziat de timpul nefavorabil; dru­murile au devenit aproape nepracticabile din cauza ploilor iar liniile forate sunt în­trebuințate mai cu seamă la transportul ma­terialului de războiQ. 20 Aprilie.—Prințul Cărei pleacă să ins­pecteze diviziunea 3-a de la Jilava, lângă Sabar. îndată după sosirea sa, trupele sunt alarmate și după inspecție prințul ia deju­nul cu ofițerii. Moralul trupelor e escelent. Ion Brătianu se duce la marele duce Nico­lae, în Chișineu. E vorba să se hotărască pre­cis condițiunile pentru cooperarea trupelor române cu cele rusești, cooperare dorită de prinț, înainte de toate prințul ține să aibă absoluta independență de comandă asupra trupelor sale. Afară de punctul acesta im­portant, asupra căruia prințul nu va ceda un nici un caz, sunt încă mai multe amă­nunte despre trecerea trupelor ruse și asu­pra cărora Brătianu va­ discuta la Chișinău. Ducele Decazes a declarat în Camera fran­ceză că Francia î șî va păstra neutralitatea. Savfet pașa adresează reprezentanților turci de pe lângă guvernele Puterilor garante o depeșă în care aduce cele mai violente a­­cuzațiuni atitudinea guvernului român. Din toată România sosesc ajutoare mari și donațiuni pentru armată. Toate județele contribuesc cu sume de bani și un mar­e număr de particulari pun cai la dispoziții administrației armatei. Prințul a dat de ase­­­menea patru cai din grajdurile sale peixtîi artilerie. _____ _­­Va urmai, ’

Next