Universul, ianuarie 1898 (Anul 16, nr. 1-25)

1898-01-24 / nr. 19

Anul VXL—No. 19. Ziarul UNIVERSUL se binele In străinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bressoianu No. 11. București—Telefon No. 297. La Viena și la Veneția gratis Toți abonații vor mai concura prin tragere la sorți la două bilete de dus și întors la Viena sau la Veneția. Abonamente cu Premii De la 1 Februarie 1888 Cine se va abona, cu începere dea 1 Februarie 1898, la ziarul «Universul» politic, care apare în fiecare zi, dimineața, va primi următoarele premii: Pentru 3 luni lei 4.80 în toată, țara In provincie 20 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 1 volum și Calendarul american cu foi zilnice În e anul 1898 sau 1 roman de 2 voume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 9.30 în toată țara In provincie 80 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Calendarul american (cu opi zilnice) și un roman de 3 volume ilustrat sau un roman de 4 volume precum și ziarul «Universul» literar colorat,timp de 6 luni. Pentru un an lei 1950 în toată țara, în provincie a fest mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Calendarul de mai sus. — Un roman ilustrat de 5 volume. — «Universul» literar colorat timp de 1 an, o frumoasă fructieră cu piciorul de metal nichelat și un portceasornic de metal la Viena și la Veneția gratis Toți abonații vor mai concura prin tragere la sorți la două bilete de dus și întors la Viena sau la Veneția. CALENDARIE ANUL 1898 Ortodox Vineri, 23 Ianuarie. — SS. Mucen. Climent și Agatanghel. Catolic Vineri, 3 Februarie.—Andrei Corj. Hos.soar. 7.17 Ap. soar. 5.12 București, 23 Ianuarie. Mona instud. Am arătat la vreme, în aceste coloane, economia importantului proiect de lege alcătuit de guvern pentru reorganizarea învățămîntului secundar și superior. Raportul asupra proiectului de lege fiind gata, e probabil că Luni va putea să înceapă la Cameră discuțiunea reformei. Credem dar nemerit să arătăm nci care e părerea corpului didactic secundar asupra acelei părți din reformă care îl privește, părere pe care o găsim consemnată într’o broșură de 144 pagini, întitulată «Actele societăței profesorilor secundari din România pe 1897». Profesorii secundari având experiența lucrului, părerea lor nu poate decât contribui la luminarea chestiunei.* * * i Lucrarea de care ne ocupăm îmibrățișează toate punctele de capete-nie ale reorganizarei școalelor secundare și anume : 1) localurile și materialul didactic ; 2) programele studiilor ; 3) prepararea și numirea personalului didactic; 4) administrația școlară. * Cea din teifl chestiune a cărei rezolvare o cer profesorii e chestiunea localurilor de școală. Statul cheltuește o sumă de bani pe chirii și reparații, și cu toate astea elevii și profesorii își ruinează sănătatea în c niște localuri foarte neigienice. Ie r Ba%i in toată țara . ! Cităm în această privință următoatrele linii: «In cea mai mare parte a anului, aerisirea claselor e imposibilă. Ele vii stau, aproape 6 ceasuri pe zi, în 1 ghesuițî, și aerul se face irespirabil. E mirare că copilul, care e supus acestui regim de la etatea de 11 până la 18 ani, va plăti cu sănătatea sa economia ce se face cu localurile ? 1 Nu mai vorbim de profesori, cari au avantagiul de a sta pe catedră, adică a la un nivel simțitor mai sus și au dreptul a respira un aer și mai vițiat. «Dacă părinții ar avea curiozitatea de a se instrui asupra igienei localurilor din București, ei au putința de a și-o satisface lesne ; ei n’au decât să viziteze o școală secundară la ieșirea elevilor, la patru ore după prânz, când se deschid toate satele și se începe măturarea ; cel care va esta cinci minute în aerul școalei deeșerte, va înțelege că locuitorii caselor de arest sunt mai favorizați decât copiii, sub raportul curățeniei aerului.» Din nenorocire, așa este. Concluziunea din cele de mai sus e că o bună organizare a școalelor trebue să rezolve definitiv chestia localurilor. Ar trebui să se facă un împrumut pentru construirea tuturor localurilor de școli secundare de cari e la nevoie ; chiriile pe cari le plătește actualmente Statul ar fi probabil suficiente pentru amortizarea împrumutului. In ce privește materialul didactic (mobilier, aparate și colecțiuni necesare pentru studiul științelor naturale, laboratorii pentru fizică și chimie, hărți geografice și istorice și biblioteci școlare), profesorii constată în lucrarea lor că «nu există nici o școală secundară a Statului înzestrată cu tot materialul didactic necesar.» După ce arată ce mare neajuns e acesta, profesorii se ocupă în deosebi de chestiunea bibliotecelor școlare. Cităm următorul pasaj : «In mai toate școlile secundare se găsesc colecții de cărți, făcute la întâmplare și provenind mai tot doar una din daruri. Acele colecții poartă numele pompos de biblioteci ; iele nu servesc la altceva, decât să ocupe o cameră a școalei, fără nici un folos ; nimenea nu consultă ceva, pentru că nu ieste nimic de consultat. Afară de școala normală de institutori, unde s’a întocmit o bibliotecă sistematică, în colo afirmăm că „ nu există în țară nici o școală secundară de băieți (cu atât mai puțin de fete), care să aibă în adevăr o bibliotecă care să răspundă la nevoile învățămîntului secundar.» Răul acesta nu se simte atât în București și Iași, unde profesorii au la îndemână biblioteci publice. «In provincie însă, nici vorbă de biblioteci. La început, profesorul, zelos și entuziast, va avea de luptat cu sărăcia și lipsa absolută de cărți; mai târziu, dezgustat și obosit, iei se va pune la nivelul concetățenilor săi și va găsi mângâiere sau plăcere în prea cunoscutele feluri de distracție ale orașelor din provincie.» Profesorii cer ca Statul să înzestreze toate școlile secundare cu biblioteci corespunzătoare trebuințelor. Intr’un număr viitor, vom vorbi de celelalte chestiuni ale reorganizării școalelor, atriotului și bine-făcătorului Atanasios. Se înțelege că cererea aceasta nu le-a putut fi îndeplinită și blândul II Atanasios a fost expediat la Adrianopol sub o escortă puternică, întoarcerea primului emigrat . Ofițerii bulgari cari au trădat pe prințul Alexandru Battenberg și au fugit în Rusia unde au fost primiți în armată, trebue să se întoarcă acum aci,căci guvernul bulgar s’a obligat către Rusia să’î primească cu gradele ce dînșiî au dobândit în armata rusească. Unul din ei, locotenentul-clpiei Wasov, a și sosit și nu numai că a fost primit în armată, dar i s’a încredințat și un post însemnat în ministerul de rasboiü. Câțiva dintre bărbații politici ai Bulgariei se așteaptă acum, cu sosirea acestor ofițeri, să vadă sporind la Sofia influența rusească. Ieri s’a publicat decretul prințiar pentru reprimirea în armată a ofițerilor emigrați. Turcia și Bulgaria Cu toate desmințirile date de unele foi streine, române totuși adevărat faptul că Poarta grămădește trupe in Rumelia de sud și că măsurile astea militare sunt îndreptate contra Bulgariei. I Se zice că sultanul s’a emoționat grozav când a auzit că bulgarii au făcut în Macedonia o mulțime de depozite de arme și de bombe, că agenții bulgari pregătesc cu mare grabă o revoluțiune macedoneană pentru primăvara viitoare. Trupele turcești cari se reunesc în Rumelia au de scop a înăbuși pe de o parte răscoala, iar pe de alta de a opri trecerea de ajutoare din Bulgaria la răsculați. Execuția lui Boicoi La palat se fac pregătiri pentru ca, îndată ce principesa Luiza se va scula după recuzie, perechea prințiară,dimpreună cu micul prinț Boris, să plece în mult anunțata călătorie la Petersburg ; micul prinț a început acum să umble în picioare și prințul Ferdinand crede că acum când fiul său face primii pași, e momentul cel mai potrivit ca să-l prezinte nașului său, Țarul Rusiei. Se asigură, în cercurile curiei, că în timpul când prințul și prințesa vor lipsi din țară, ex-căpitanul Boitcef, asasinul cântăreței Ana Simon, va fi executat. Despre Novelki, fost prefect de poliție, se crede că i se va schimba pedeapsa cu moarte în închisoare pe viață. Um proces contra unui alt înalt funcționar Tribunalul din Sofia se ocupă acum de un nou proces de sensație, intentat contra lui Ilie Lucanov, fost director în ministerul de interne și fost prefect de poliție. In această din urmă funcție, el a ținut pe nedrept la închisoare, un an și jumătate, pe avocatul Oroșacov, în vremea omorîrea ministrului de finance Beltcef, care precum se știe a fost ucis din greșeală. Pentru aceasta, Lucanov a fost dat în judecată. Balanov. Căpitanul Dumitru Stoenescu—(Vezi explicația) IMm HaalgarSa (Coresp part. a ziar. «Univerul») Sofia, 18 Ianuarie. Un bandit după care plâng bulgarii Vestitul șef de bandă Atanasios, care acum câțiva ani a avut îndrăzneala americană da face să deraieze un tren de persoane ce mergea la Constantinopol, a fost luat din casa sa de pe teritorul bulgar, și dat în mâna autorităților turcești. Vă amintiți că Atanasios a făcut prizonieri mai mulți europeni însemnați, pentru a căror liberare sultanul a trebuit să plătească o mulțime de bani drept răscumpărare. Banditul trăia liniștit acum din venitul acelor sume, întocmai ca un negustor îmbogățit și retras din afaceri după o muncă crâncenă. Poliția bulgară știa de isprăvile lui, însă nu’l supăra de foc. Tocmai acum , în urmă turcii au aflat de locul retragerea banditului și au cerut guvernului bulgar să li-l dea în primire. Cu mare greutate, guvernul bulgar s-a hotărît în sfârșit să împliinească cererea turcilor. Insă îndată după arestarea lui Astanasios, bulgarii din ținut se adu i nară, făcură și iscăliră o petițiune către prințul Ferdinand, rugându-l cu I lacrimi în ochi să dea drumul pa 1 . Advocatul Tesenas apărător al maiorului Esterhazy Afacerea maiorului francez Esterhazy, care a emoționat nu numai opinia publică a Franței ci și pe a Europei, s’a terminat, după cum se știe, prin achitarea maiorului de acuzațiunea că dînsul ar fi comis crima de înaltă trădare pentru care a fost condamnat Dreyfus. Advocatul Tezenas In procesul acesta a jucat firește un mare rol advocatul Tezenas, care a apărat pe maiorul Esterhazy și al cărui portret îl dăm aci. Tezenas e un om tînăr încă și și-a făcut renumele de bun advocat în mai multe alte cauze însemnate. Cu această ocazie putem da un amănunt în privința palatului Cheroke Midi, unde s’a judecat procesul lui Esterhazy de către consiliul de războiu. Grefierul primului consiliu de răsboi și care s’a ținut aci, a fost un anume Foucher, a cărui fiică s’a căsătorit cu vestitul scriitor Victor Hugo. Deoarece grefierul locuia chiar în acel palat, devenit închisoare militară, Victor Hugo se ducea acolo în fiecare zi de făcea curte logodnicei sale. Masa de nuntă a lui Victor Hugo s’a dat chiar în sala unde consiliul de războiu a judecat pe Esterhazy. Din „Monitorul Oficial“ , D. Ghica Nazareteanu, se numește controlor fiscal de oraș, în locul d-lui Vasile Nicolau. * D. Alexandru Iliescu, actual impiegat auxiliar clasa I, s’a numit impiegat clasa II în serviciul exterior R SSB Sâmbătă, 24 Ianuarie (5 Februaie) 1891, general al financelor Statului, în locul d-lui N. Ionescu. * D. inginer ordinar clasa I Elie Adrian Varon, actualmente aflat în concediu nelimitat, este rechemat în activitate pe ziua de 1 Februarie 1898, în cadrul ordinar al corpului tehnic și numit, pe aceeași zi, șef al serviciului tehnic din jud. Olt, în locul d-lui inginer Petre M. Callanda, permutat. * Sunt înaintați în serviciul căilor ferate; D. Cosmovici Vasile C., actual șef de biuron, înaintat șef de biuron special ; d. Pantașopol Constantin, actual șef de gară principală, este înaintat șef de biuron special; d. Nicolescu Ioan, actual impiegat definitiv clasa III, este înaintat subșef de biuron ; d. Vasile T. Martinescu este numit impiegat la serviciul drumurilor de fer din județul Brăila. Greva studenților din Austria Viena, 21 Ianuarie Ministrul-președinte a primit după amiazi pe rectorii școalelor superioare germane. Rectorul universităței din Viena a prezintat un raport asupra decisiunilor luate în conferința ce rectorii ținuseră de dimineață. Ministrul-președinte a declarat că regretă excesele ce s’au produs, zicând că dreptul de a purta culori este recunoscut în mod clar. Această declarațiune nu perde nimic din însemnătoîirea sa prin interdicția din Praga. Guvernul este decis să protejeze în mod eficace școlile superioare din Praga și nu vor tolera repetirea unor scene sgomotoase. Rectorul universității din Viena a răspuns unei deputațiuni a studenților că nu poate să consimtă la cererea lor de a închide cursurile până Sâmbătă. Se asigură că conferința rectorilor ce s’a ținut de dimineață a decis în unanimitate să continue cursurile în toate școalele superioare, și de a pedepsi pe participanții la tulburări, după legile academice. O aplicație a rectorului universității din Viena, angajază pe studenți să nu tulbure cursurile, făcând să reiasă în același timp consecințele grave ce ar putea să aibă aceasta, atât pentru studenți cât și pentru universitate. Viena, 22 Ianuarie. După niște comunicate ale rectorilor universităței și școalei politechnice, cursurile universităței, afară de cursurile de teologie, s’au suspendat până la 29 ianuarie inclusiv ; toate cursurile școalei politechnice s’au suspendat până la un nou ordin, cu autorizația guvernului. Motivul acestor măsuri este atitudinea studenților cari au voit să ocolească decisiunile conferințelor. Pierre-le-Grand și celel’alte străzi învecinate spre a întreba dacă nu observase cineva pe acolo prezența acestui om. Nimeni nu l’a recunoscut. D. Godefort s’a dus din nou er! după amiazi pe strada Arc-de-Tromphe, unde Rodot locuia cu d-na de Manoury-d’Eclat. El a făcut acolo o perchiziție minuțioasă și a căutat toate hârtiile care ar putea să aibă vreo importanță. Rodot trebuia să însoțească pe șeful siguranței în această operație. El a cerut însă cu insistență să nu meargă, de teama unei manifestațiuni ostile din partea curioșilor. In cursul acestei perchiziții, care a durat 4 ore, d. Cochefort a luat un joben și o pălărie moale, aparținând inculpatului, în scopul de a i le pune pe cap când va avea loc vre-o confruntare. Șeful siguranței a examinat apoi diferitele hârtii cari sunt proprietatea d-nei Manoury d’Ectat. El a cerut acestei femei informațiuni precise asupra existenței lui Rodot, și din această întrevedere rezultă că asasinul Măriei Jouin avea revolver de calibru 12. un Se știe că Maria Bigot a fost împușcată de un glonț de revolver calibru 12 și că inculpatul a declarat că avusese în posesiunea lui o asemenea armă, însă de mult timp, și că o dăduse unui prieten al său care plecase în America. Brutus. — Prin fir telegrafic — Din Franța (Corespon pârtie, a ziarului UNIVERSUL) Paris, 19 ianuarie 1888. Crimele unuil polițist Interogatoriul asasinului Pierre Rodot, presupusul asasin al Măriei Bigot, a fost scos din închisoarea Mazas și condus la d. Cochefort. Șeful siguranței întrebându-l dacă își alesese un advocat, Rodot a exclamat : „ De loc, de altmintrelea nu vreau cu nici un preț să mi se dea un apărător din oficiu. La ce mi-ar servi să aleg un advocat ? Nu veți putea niciodată dovedi că sunt asasinul Măriei Bigot. N’am fost nicio dată la această femeie și nimeni nu va putea să va spue că m’a văzut intrând în casa de pe strada Pierreie grand. Am mărturisit asasinatul Mariei Jouin, dar afirm că sunt străin de cel al Măriei Bigot. — Atunci,—a zis d. Godefort,— în ce scop notase și cu creionul albastru numeroasele ziare găsite la d-ta, și în cari se relatează asasinatul acestei femei. — Am putut să fac asta în chip mașinal, în calitatea mea de fost polițist, fără să-mi dau seama de ceea ce făceam. Aceasta nu stabilește deloc vinovăția mea. Sunt oameni cari colecționează ziare relatând crimele comise și cari nu sunt criminali din această cauză. D. Godefort voind să-i mai pue câteva chestiuni, Robot a refuzat să răspundă. El a fost recondus atunci la închisoare. Cercetărle poliției Mai mulți agenți, având fotografia lui Rodot,au parcurs eri strada u-șoara Boltard Cavaler a Legumei de onoare Decan a infirmierelor de la oficiul Salpêtriere (balamucul) din Paris, unde servește de 51 de ani, «buna mamă Boitard», cum îi zic toți cari o cunosc, a fost numită cavaleră a Legiunei de onoare. Toate ziarele franceze spun că niciodată panglica roșie n’a fost mai bine pusă decât pe pieptul acestei admirabile bătrâne, care în timp de mai bine de o jumătate de veac, fără nici un gest de oboseală, fără nici un gând de părere de rău, s’a devotat unei opere de caritate și de devotament. De 57 de ani, ea stă acolo, ca și la închisoare, reținută de datoria pe careta singură și-a impus-o, ducându-și cu modestie, fără zgomot, viața de abnegațiune, fără nici un alt ideal, decât satisfacțiunea conșciinței sale, fără alt sprijin decât sfaturile inimei sale, legată de postul său de onoare, credincioasă spitalului său, băgătoare de seamă la toate trebuințele bolnavilor săi, bună cu toți și iubită de toți. D-șoara Margareta Bottard (căci ea nu s’a măritat niciodată) s’a născut în 1832, în departamentul Coasta de Aur. La 12 ianuarie 1841, adecă în etate de 19 ani, a intrat ca infirmieră la Salpetriere, în sălile doctorului Trăian; curând a devenit supleantă, apoi sub-supraveghetoare, iar mai în urmă supraveghetoare, fără să iasă câtuși de puțin din acel mare azil al mizeriei omenești. La început ea a fost în serviciul alienaților doctorilor Fahret și Le Grand du Saulié; a trecut apoi în serviciul bolnavilor epileptici ai profesorilor Charcot și Raymond. Cu toată vârsta sa de 75 de ani, d-na Bottard e tot supraveghetoare la clinica bolnavilor sistemului nervos și e azi decana infirmierelor. D-șoara Margareta Bottard O CUGETARE !»E ZI Am spune secretele tale nici telul leű, căci fi el poate să fi dei odată dușman.