Universul, iulie 1898 (Anul 16, nr. 169-199)

1898-07-22 / nr. 190

Anul XVI—No. 190, din ce în ce mai mari dimensiuni mișcarea carlistă. Mișcarea aceasta se întinde și în Navarra, unde a fost tot­dea­una focarul mișcărilor carliste. Cuiburi carliste se află și în Valencia, Burgos, Salamanca și Catalonia. Prin urmare agitația car­listă a prins adânci rădăcini pe o parte a pământului spaniol. Dacă pa­cea se va încheia în condițiuni cari sunt de așteptat, de­sigur că revo­luția este iminentă. Atitudinea partidelor Toate partidele doresc ca să lase pe Sagasta singur să închee pacea, de­oare­ce ele voesc ca să atace pe Sagasta pe tema păcei. Carliștii cu deosebire nutresc mult șovinismul național. Ei propoveduesc pe toate căile continuarea războiului. Coiul în­iunile de pace Foarte mult discutat este faptul că guvernul american a mai pus ur­mătoarele condițiuni : Suveranitatea Spaniei asupra apelor vest-indice și în marea caraibică , datoriile insu­lelor Cuba și Portorico nu vor fi luate de Statele­ Unite. Tractatele de comerț între Cuba și Portorico și cele­l­alte părți ale regatului Spaniei vor fi anulate, de­oare­ce consiliul de miniștri a decis să nu le aprobe. Don Pedro, puțurile de păcură și focul a distrus vre-o două sonde, și poate ar fi dis­trus mai multe, dar o ploaie toren­țială și repede căzu, care ținu vre-o două ore și împiedică întinderea de­zastrului. Puțurile sunt proprietatea socie­­tăței «Steaua Română» și erau asi­gurate la «Dacia»; paguba se urcă cam la vre-o 300.000 lei. I. Dom. Dion. Abonamente ca Premii De la 1 August Cine se va abona, cu începere de la 1 August 1898, la ziarul «Univer­sul» politic, care apare în fie­care zi, dimineața, va primi următoarele premii: Pentru 3 luni lei 5.30 în toată, țara In provincie 20 larii mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 2 volume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 10.30 în toată țara In provincie 30 larii mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman de 4 volume ilustrat și ziarul «Universul» literar color­at, timp de 6 luni. Pentru un an lei 21.50 în toată țara In provincie 1 leü mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 6 volume.— «Universul» literar colorat timp de 1 an, o frumoasă brățară de alumi­nium aurit, un frumos port-obiect de sticlă și metal și o oglindă de mână. MT Important La 1 ale fie­cărei luni, afară­­ de premiile mai sus notate, se mai a­­cordă, prin tragere la sorți și în mod gratuit, la toți abonații, alte 3 pre­mii în obiecte de mare valoare. Aceste obiecte sunt deja expuse în vitrinele palatului «Universului». N. B.—De­oare­ce Universul poli­tic apare și în toate Duminecile, pre­țul abonamentului s’a mai scumpit cu puțin. CALENDAR pe ANUL 1898 Orh­idei Marți, 21 Iulie.— Simion și Ieze­­chiel. Catolic Marți, 2 August.— Porliuncula. He*. soar. 4.49 Ap. soar. 7.22. București, Ü i Iulie. Exportul fâinei Una di­n principalele noastre in­dustrii, morăritul, e greu amenințat. Se știe că principalul debușeu pentru produsele acestei industrii, este Constantinopolul, unde, cu toată 8 Bani în toata tara concurența ungurească, morarii noș­tri făceau treburi bune. Când s’a încheiat acum câte­va lu­ni convenția comercială între Ro­mânia și Turcia, ne bucuram, cre­zând că de aci înainte exportul nos­tru de făină în Turcia se va des­­volta și mai mult. Dar iată că astăzi suntem serios amenințați de morăria din Constan­­tinopol, care a început să-și procure grâu eftin din Asia m­ică. Intr’un raport către guvernul nos­tru, consulul român din Constantino­ple, d. Petrescu, constată că exportul făinurilor române a scăzut într’un mod simțitor de la anul 1894 în­coace. Așa, pe când în acest an ex­portul a fost de 349.610 saci, în a­­nul 1897 a scăzut la 82.000, adică la mai puțin de 23 la sută de­cât exportam în 1894. Cauzele care au produs această scă­dere însemnată a exporturilor făinu­rilor noastre pe care le semnalează consulul general, sunt două : impor­­tațiunea făinurilor din Sansun (Ana­tolia) și producțiunea locală. De acum înainte, continuă consu­lul în raportul său, piața Constanti­­nopolului este aproape pierdută pen­tru făinurile noastre și nu vom mai putea exporta aici de­cât în anii când recolta ar fi slabă. Și cu cât se va complecta rețeaua căilor ferate din Asia Mică, cu atât se vor aduce mai multe grâne, cu atât se vor cultiva imensele teritorii de o proverbială fecundiate, ce până acum stau necultivate. Pe de altă parte, o revizuire a ta­rifului căilor ferate va permite o nouă scădere a prețurilor, ast­fel că, peste câți­va ani, nu vom mai ex­porta la Constantinopol nici­ un sac de făină. Perspectiva este tristă, dar nu se poate ascunde. Mijloacele de întrebuințat pentru a veni în ajutorul făinurilor noastre, și deci al agriculturei în general, sunt, în cazul de față, foarte puține: se poate chiar zice unul singur. Pentru a’l examina mai de aproape, trebue mai întei să fim convinși cu desăvârșire de necesitatea imperi­oasă și urgentă de a veni în ajuto­rul acestei ramuri a producțiunei noastre naționale, și mai cu seamă ne trebue încă voința de a păși în­dată și fără șovăire la videcare. Pentru ca făina noastră să poată lupta cu succes imediat contra con­curenței ce i s’a creiat prin năvăli­­rea grânelor din Anatolia, trebue ca exportul nostru de făină să fie ime­diat ajutat de guvern, scutind făi­nurile ce se vor transporta cu va­poarele regiei monopolurilor Statului de taxa de jumătate la sută și auto­rizând pe direcția acestui serviciu de a transporta făinurile românești la Constantinopol cu reducțiune de 2 lei și 66 bani la tonă asupra tari­fului actual de transport. Aceasta însemnează posibilitatea­­ de a reduce prețul actual al unui sac de făină cu 34 bani și jumătate, și când morarii noștri, luând în con­siderație favorurile ce li s’ar acorda și câștigul ce ar rezulta pentru dînșii prin sporirea exportului de făină, ar reduce și prețul lor cu 5 bani la sac, succesul ar fi asigurat. Dacă nu vom lua măsurile acestea, conchide consulul nostru din Cons­tantinopol, atunci vom fi expuși ca în scurt timp această producțiune națională să nu mai existe. * ¥ ¥ Chestiunea a foarte gravă și merită toată atențiunea guvernului și a fa­bricanților de făină. Ar fi de dorit ca ea să fie studiată cât de repede și să se ia măsurile necesare. M !! (Corespondență part­ a ziar. UNI­VERSUL) Madrid, 17 Iulie. Tratative de pace Guvernul spaniol a voit să inter­vină pentru încheerea păcii cu Ame­rica, prin intermediul ambasadorilor Austro-Ungariei și Franței la Was­hington, de­oare­ce aceste două pu­teri și-au­ luat sarcina să ocrotească pe supușii spanioli după plecarea amba­sadorului spaniol Bernabé din Was­hington. Guvernul însă a renunțat la intervenția Austro-Ungariei și s-a mărginit numai la intervenția Fran­ței, prin ambasadorul ei Cambon. Cauza acestei atitudini se explică prin faptul că primul ministru Sa­­gasta nu voește să pună la încer­care șovinismul spaniol, de­oare­ce dânsul voește să evite părerea că Austria, fiind regina-regentă austri­acă, a suggerat idea păcei. Sagasta și pacea Ori-cum ar fi lucrurile, primul mi­nistru Sagasta știe că opinia publică din Spania privește pacea ca «de­­sonorătoare». De­oare­ce însă Sa­gasta își înscrisese în programul său pacea, a trebuit să-și ia refugiul la legi excepționale și la suspendarea garanțiilor constituționale. Nu s’au cruțat nici chiar ziarele guverna­mentale. Mișcarea carlista. Pericolul amenințător este însă din partea Carliștilor. Reprezentantul lui Don Carlos în Madrid, marchizul Cerralbo crede că a sosit acum mo­mentul ca să i se facă loc șefului seu, Don Carlos. Don Carlos a fost expulsat din Spania și nu mai îi este permis a se reîntoarce în patrie, de la anul 1876, când a provocat revoluția. Marchizul Cerraldo anunță că a so­sit ceasul în care «ducele de Ma­drid» va elibera Spania. Mișcarea carlistă este amenință­toare din punctul de vedere că șefii ei sunt strânși uniți, pe când parti­­dul republican este sfâșiat de neîn­țelegeri. In provinciile bascice ia­ r cli’nietu­l urteil SO ’L­ÎMBRAC!... Un boer, odată, Să plimba și, pace ! C’așa e boerul Când n’are ce face 1 Umbla pe la țară Căscând gura mare, Când colea la holde, Când pe a cărare... Tnir’un colț de cale Vede o priveliște Și pe loc boerul Stă, ș’apoi privește... Pe jos, în țărână, Numa ’n pielea goală, Un dănciuc se joacă, Par’c’ar fi la școală. Și, mai lângă dînsul, Un țigan mai mare Stă întins pe spate Cu burta la soare... Arătând pe danciu Ce­­ și vedea de treabă, Pe­ cioroiul mare Boerul­­! — întreabă : — Mă, dănciucul ăsta «Al cui e, țigane ?» Mândru, cioara zise : — Io­n­ — îmbrac, cucoane ! Marion. Din Câmpina­ ­ Coresp­­oart. a ziarului «UNIVERSUL» Câmpina, 20 Iulie. Tâlhar prins In noaptea de 16 Iulie un tâlhar renumit, fost condamnat de­ mai multe ori, anume Gheorghe Popa sau Po­­pescu, împreună cu un individ ne­cunoscut, au încercat să facă o spar­gere, dar grație jandarmilor rurali locali, au fost prinși într-un butoiü și duși la poliție, unde d. Ionescu, polițaiul Câmpinei, le-a făcut per­cheziție și a găsit asupra lor un re­volver cu 6 focuri, o camă cerche­­zească (cuțit mare cu 2 tăișuri), un bilet de h­iper parcus pe C. F. R., scos de dînșii din 1897 și îndreptat tot de iei pe 1898 și mai multe scri­sori. Popescu nega că ar fi voit să facă spargere, dar fiind întrebat de d-nn polițaiu de ce a fugit, el răspunse : — Păî, vezi, d-le polițaiu, mi-era frică de jandarmii cari me urmăreau. — Dar în butoiu ce-ați căutat? Aci tâlharul tăcu, iar d. polițaiu îl zise ironic : — A­i voiațî să imitați pe Diogene? Parchetul de Târgoviște, de unde sunt tâlharii, a fost anunțat. Trăznet ieri seară Duminecă la 19 c., niște nouri negrii se arulau de­asupra ora­șului. Cu toate acestea lumea nu se speria și -și continua plimbarea prin parc. De­odată fulgerele, tunetele și trăs­netele începură cu furie, dar ploaie de loc. Pe la 9 lunie, un trăsnet se auzi în apropiere și câte­va d-ne le­șinată. Ce se întâmplase? O lumină mare era în dosul parcului, căci trăsnetul căzuse pe o sondă d­ela Mercuri, 22 Iulie (3 August) 1898. JHTAMPLAR2 Pi­as napitală Focul din strada­ Delea V­e­­che.—Ieri-noapte, la orele 1 și ju­mătate, un­­ incendiu a isbucnit în strada Delea Veche, colț cu calea Călărași. Focul s’a întins cu multă repeziciune, amenințând și clădirile împrejmuitoare. Pompierii din pos­tul central mergând în grabă la fața locului, ajutați pe de altă parte și de ploaia care cădea, au reușit să stingă focul. Pagubele nu sunt mari, încercare de sinucidere.— D-na Adela Carab, din strada Pău­nilor No. 37, trăind rea cu familia sa, își puse în gând să-și curme via­ța și ast­fel să pue capăt deselor certuri, un adevăr d-na Adela e o fe­­mee foarte impresionabilă, un suflet din acele cari se rătăcesc în fața celei mai mici sguduituri. In ase­meni condițiuni, ea nu putea să re­curgă de­cât la acest­ mijloc suprem spre a scăpa de necazuri, căutând li­niștea și uitarea în sînul morții. Adela Carab disolvă într’o cană cu benzină mai multe cutii cu chi­brituri și bău conținutul. Find însă simțită la timp, i s’au dat numai de­cât toate ajutoarele posibile și ast­fel a putut fi readusă la viață. Ațu­tură O copilă strivită de căruță. — Gheorghe Grosu, din cătunul A­­mara, venind în Slobozia cu o fiică a sa de 15 ani, a lăsat fata în că­ruță și el a plecat să târguiască. Cum ședea fata pe o scândură pusă pe loi­cele căruței, în curme­ziș, a trecut pe lângă dînsa un car cu drugi pe dînsul, al lui Niculae Coja, tot din Amara, a lovit scân­dura, făcând să cază fata din căruță și a trecut cu căruța peste corpul ei. După puțin timp fata a încetat din viață. Din Teleorman (Coresp. part. a ziarului UNIVERSUL) T.­Măgurele, 19 iulie 1898. Groaznic incendiu Un groaznic incendiu a distrus cu totul în com­. Viișoara, moara cu aburi a d-lui Radu Popescu, de fel din com. Dracea.­­ Incendiul, după spusele oamenilor, s’a declarat mai întăi la spatele morei în dosul locomobilului unde erau gră­mădite pae cu cari se ardea în loc de cărbuni. De aci apoi s’a comunicat la casa morii, iar de aci la magazii și aco­periș. Totul a fost prefăcut în ce­nușă. A ars de asemenea postamen­tul morei precum și 200 chile mici grâu și 200 chile mici porumb, pre­cum și 200 lei ce erau puși într’un dulap, bani proveniți din vînzare de producte. Ca prin minune locomobilul a scă­pat, grație numai faptului că caza­nul era plin cu apă rece. Alt­fel de sigur distrugerea lui sau o eventuală explozie era inevitabilă. Sătenii câți se mai gaseau prin sat, precum și autoritățile și-au dat des­tul osteneala, dar totul a fost în za­dar, căci mai nimic nu a fost scă­pat de flagelul incendiului. Teatru De curând în orașul nostru a so­sit o trupă de teatru, artiști români di­n București și Iași. Elementele acestei trupe sunt bune și din trupă fac parte : d. Nicu Rai­­c­ulescu, Gr. Valeșteanu, d-na Flo­­rica Caiseanu, Teodorescu, Caisea­­nu, etc. etc. S’au dat mai multe piese, în­tre cari : «Mireasa lui Moș­ Teacă,» «Deputatorî Ci­ezar,» «Păzitoarea de Curcani» ed­. ed­. Aureliade. Repartizarea școalelor O comisiune compusă din reviso­­rul școlar al Capitalei și douî dele­gați ai primăriei a stabilit un tablou de repartizare a școalelor publice primare din raionul orașului, pe cir­­cumscripțiuni, în conformitate cu centrele de populație. Acest tablou a fost aprobat de d. ministru al cultelor și instrucțiunei publice, care a și decis următorela suprimări și adăogiri de școale în Capitală. Școala No. 29 de băieți se des­ființează ; elevii se vor repartiza la școalele No. 13 și 15 ; Școala No. 33 de fete se des­ființează ; elevele vor fi repartizate la școalele No. 2 și 17; Școala 35 de fete se desființează; elevele se vor repartiza la școalele No. 5 și 16. Școala mixtă No. 36 se desfiin­țează; elevii se vor repartiza la școa­­lele No. 17 și 10, iar elevele la școa­­lele No. 28 și 17 ; Școala No. 3 de fete se desfiin­țează ; elevele se vor repartiza la școala No. 9. Școala mixtă No. 22 se desfiin­țează ; elevii vor fi trecuți la școala No. 4; elevele la școala No. 19 ; Școala No. 23 de fete se desfiin­țează ; elevele vor fi trecute la școala No. 19; Școala rurală de la Bragadiru se desființează ; elevii vor fi trecuți la școala No. 12, iar elevele la școa­lele No. 4 și 16 ; Școalele rurale de la Oborul Nou și din șoseaua Mihaiu-Bravul se des­ființează.­­ In circumscripția XIX se înfiin­țează o școală de băieți cu 3 clase, care va funcționa cu 1 institutor și 2 institutoare . In circumscripția XIV se înfiin­țează o școală de fete cu 4 clase . In circumscripția XVI se înfiin­țează o școală de fete cu 4 clase . In circumscripția XXVII, școala rurală de la bariera Grivița se trans­formă în urbană cu 3 institutoare ; această școală se va muta însă mai­ în­spre cimitirul Sf. Vineri, cam în dreptul stradei Costache Marinescu. In locul acelei rurale din șoseaua Viilor, se va face o școală de urbană mixtă cu 2 institutoare . Școala No. 26 de fete se va muta din strada Zefirul, pe șoseaua Mi­­haili Bravul, adăugându-i-se încă o inst­itutoar­e. Ministerul instrucțiunei a pus lot de o dată în vederea Primăriei ca localurile ce se vor închiria sau lua pentru aceste școale să fie conforme cu regulamentul special pentru con­­strucțiunile școlare. ” din funia Sinucidere Ajutorul șefului de garnizoană din Comuna Pădureni, a județului Putna, aflându-se pe malul Siretului, pe te­­ritorul Comunei Pădureni, împreună cu 2 locuitori, se întâlnesc cu un in­divid necunoscut, de o înfățișare sus­pectă. Intrebându-l ce caută pe a­­colo, de unde vine și unde se duce, individul response că așteaptă niște plute, și o luă la fugă spre apa Si­retului, strigând că se îneacă. Cum ajunse pe mal, își lăsă acolo glu­gă veche, în care avea mai multe lucruri, și aruncându-se în apă, se înecă. Cadavrul lui nu s’a putut găsi pâ­nă astă­zi Crimft Individul Nicălon Oprea, din com­.­ Țitești, aflându-se la câmp, la prășit de sfeclă, pe proprietatea d-lui Apos­­tolache Stavrache, în urma unei certe a înjunghiat cu cuțitul pe muncito­rul Constantin Bonghianu, de loc din Bacău, care a și încetat din viață; in același timp a rănit și pe un mun­citor, anume Ștefan, care de frică a fugit, și până astă­zi nu s’a mai găsit. Criminalul a fost prins și arestat. Spânzurat Locuitorul Gheorghe Necoiu, din comuna Jariștea, care suferea de mai mult timp de durere de picioare și șere, s’a strangulat de un copac, la crama locuitorului G. Gr. Giugrea. IN N S­F­AT PE ZI SalicIIaliil »le Metil.—In «A- cad. de mod.» 98. Linossier și Lan­­nois recomandă Salicilatul de Metil în doze de 4—24 grame, ca prefe­rabil esenței naturale de Winter­­green, ca un medicament excelent în reumatismele acute, sau în stă­rile acute ale reumatismului cronic. Aplicațiunile locale trebuesc făcute după teh­nica autorilor și anume badigionare și acoperirea regiunei, incorporarea substanței în axinge sau vaselină nu e recomandabilă, de­oare­ce autorii au constatat că ab­­sorbțiunea în cazul din urmă e foar­te slabă. Pe când în reumatismul infecțios resultatele sunt dubioase, din contră aplicațiunea Solicitatului de Metil e recomandabilă în nevra­­giile sciaticei în nevrotele alcoolice, tilice, tuberculoase, etc.

Next