Universul, octombrie 1898 (Anul 16, nr. 260-290)

1898-10-14 / nr. 273

ânrilTO-No. 273. m^^immamssssf Dărâmarea acoperișului ratei biserici; 5 morți și 16 răniți. Tâlhăria din Tulcea. Expoziția din Iași. Groaznică nenorocire într’o mină; o mulțime de morți, vreme de boala «influența» ; acum însă este bântuit de boala «falimen­tul,» care a înghițit în stomacul său enorm multe firme comerciale din orașul nostru. La 6 octombrie s'a declarat în stare de faliment firma Nicolae I. Bratu, după cererea cre­ditorilor Gelbentel et Fils , și încă alte multe urme inseminate. Timpul Timpul pe la noi nu încetează de s G urît. Toată mișcarea gălăgioasă din timpul verei a dispărut ; peste oraș planează melancolia toamnei. Vas, Sibhem­, oraș in Samaria.—(Vezi explicația în pagina II-a). Ieri, Luni, <l­u ziarul U­­NIVERSUL s’au tipărit 36.500 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se vin­de în străinătate cu 1O bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianu No. 11. București.—Telefon No. 67. Con­trata IV. CALENDAR pe AFIL 1898 Ortodox Marți, 13 Octombrie.—L-ț­i Carp și Papii Catolic Marți, 25 Octombrie.—Cat. Crispin USs. soar. 6.30 Ap. soar. 4.58 București, 13 Octombrie, se petrece? Abia a plecat împăratul Wilhelm I călătoria­ î destul de lungă, și­­ deja se produc mișcări cari dau fiult de gândit. •" Miniștrii de externe, de răsboiu și de finanțe ai Rusiei au fost la Paris și au avut lungi și dese întrevederi cu bărbații conducători ai Franciei. Care a putut fi scopul acestor în­trevederi ? In presa europeană circulă fel de fel de versiuni. După unele, scopul acestei vizite a fost o înțelegere în­tre cele două guverne asupra ches­tiunei Fașodeî, care, după cum s’a văzut din depășire zilelor din urmă, a devenit foarte acută; versiunea a­­ceasta nu poate explica însă de­cât vizita contelui Muraviev, iar nici de­cum pe a miniștrilor ruși de răz­boi și de finanțe. După o altă ver­siune, scopul ar fi fost cercetarea situației financiare în vederea unui nou împrumut ce rușii ar vrea să facă în Franța; această versiune va explica vizita d-lui de Wite, minis­trul rus de finanțe, dar nu și pe a­­ceea a generalului I­uropaikin, mi­nistru de război. Despre acest din urmă, deși nu se spune nimic asupra misiunei sale, se zice că atât el cât și șeful statu­lui major rusesc care i-a însoțit, au rămas pe deplin mulțumiți de ceea ce au văzut și de ceea ce au vorbit. Ceea ce dă și mai mult de gândit e că tocmai când cei mai importanți miniștrii ai imperiului rus s au dus la Paris să stea de vorbă cu condu­cătorii Franciei, tocmai atunci presa 8 Bani in toată țara rusească spune că guvernul din Pe­tersburg nu are încredere în actua­lul guvern francez prezidat de radi­calul Brisson. Toate astea fac să se nască cu drept cuvînt bănuiala că se petrec lucruri foarte grave, cari se ascund opiniei publice europene. Prezența în aceeași vreme la Paris a miniștrilor de externe, de războiu și de finanțe, îndeamnă pe pesimiști să creadă că în capitala Franței s-au luat ultimele dispozițiuni în vederea unei mari acțiuni, care, dată fiind aflarea generalului Kuropatkin și a șefului statului-major rusesc, nu poate fi de­cât războinică. Presupunerea aceasta ee confirmată întru­cât­va prin faptul că marile Bănci de Stat din Europa și-au­ ur­cat brusc scomptul. Cum evenimentele politice se răs­­frîng mai întăiu asupra finanțelor, se pare că au dreptate cei cari pun în legătură urcarea scomptului cu vi­zita celor trei miniștri ruși la Paris și trag concluzia că situațiunea in­ternațională s’a agravat * * *■ Ie adevărat că ministrul de exter­ne al Rusiei, întorcându-se la Paris, s’a oprit la Viena, a fost primit de împăratul Frantz-Iosef și a conferit cu contele Goluchowsky, ministrul de externe al Austro-Ungariei. Este adevărat că presa austriacă vede în acest fapt un soi de confir­mare că acordul austro-rus Încheiat anul trecut există și azi. De­cât, și acest fapt pare mai mult menit a masca ceva. Intr’un articol al importantului ziar vienez «Neue Freie Presse», în ge­neral foarte asigurător, se spune to­tuși între multe altele că situația în Balcani e foarte îngrijitoare și că gu­vernele din peninsulă au nevoe de un nou avertisment, în special gu­vernul bulgar și cel muntenegrean. In fraza aceasta sa cuprinde o in­­dicațiune. Precum guvernul din Viena are tot cuvintul să fie nemulțumit de guvernele din Sofia și Celtinge, tot așa guvernul din Petersburg are motive să se plângă de atitudinea guvernului din Belgrad și în special de prezența lui Milan în Serbia. Nu cum­va contele Moraviev s-a oprit la Viena ca să ceară îndepăr­tarea lui Milan din țara sa, făcând din aceasta o condiție a continuare! acordului austro-rus? * *■ In vremea aceasta, chestiunea Fas­­choden înveninează din ce în ce mai mult relațiunile dintre Anglia și Franța. Până și oficialii englezi, ca d. Ilcks­ Reach de pildă, țin discursuri război­nice. In arsenalele maritime ale celor două mari Puteri, se lucrează pe capete. Tot în vremea aceasta, un act al Rusiei în China provoacă necazul până și al Germaniei. E vorba de ocuparea portului liber chinez Nin­­cav Yong, care, ca port deschis tutu­ror, se consideră ca inatacabil. Ofi­cioasa germană Kölnische Zeitung spune că faptul acesta dă de gândit. Toate faptele de mai sus dau de gândit. JT&in Brăila. (Corespond­ part. a ziarului «ünd­er­sul») Brăila, 10 Octombrie, I­e la Curtea cu Juri Eri 9 Octombrie s’a judecat de către Curtea cu jurați procesul lui Drăghici, zis Grecu și Obârșianu, pen­tru crimă de omucidere, despre care cititorii răspânditului ziar «Univer­sul» au citit într’una din corespon­dențele trecute. Cu acest proces s’a sfârșit și a­ceastă sesiune a Curței cu juri din acest district. Procesul cu Obârșianu, autorul monstruoasei crime de la Baldovi­­neștî, a fost foarte furtunos, și acesta din cauza martorilor chemaț în instanță, cari, contrar d­elarațiu­­nelor din 1892, au declarat sub preș­tare de jurămînt că Drăghici, zis Grecu, este om cinstit și nu el e adevăratul autor al crimei. Numai singurul martor numit Ștefănescu a declarat că l’a văzut pe Drăghici în Buzău la o cârciumă , că Drăghic văzându’l, a fugit de teamă că să nu’ dea pe mâna poliției. Se dă cuvîntul d-lui procuror, care într’o lungă pledoarie cere pedepsi­rea acuzatului ca adevăratul autor al crimei. Se vedea însă, că înainte chiar de rechizitoriul d-lui procuror juriu se convinse de culpabilitatea in­culpatului. Avocat al apărărei fu nu­mit din oficiu d. St. Dumitrescu, care cere achitarea acuzatului zicând că din declarațiile martorilor nu reese culpabilitatea acuzatului. Ședința ține până la 4.30, când Curtea se retrage, eșind apoi cu un răspuns afirmativ la întrebarea dac e vinovat acuzatul. Se condamnă odiosul criminal 7 ani reclushuje, și 23 lei 20 bani a­­mendă în folosul Statului. Decizia e supusă­ recursului în casație în ter­men trei zile. Falimente Orașul nostru era bântuit într’o­­­a în Kiercuri, 14 (26) Octombrie 1895. Ciuma la Viena — Prin poștă —­­ MSșina de precaaliune , întreaga populație din Viena as­cultă plină de temere știrile cari so­sesc din spitalul Franc­isc Iosif, care­­ e foarte sever păzit. Știrile acestea sunt triste.* Dr. Müller a murit, in­firmiera Pecha se află în agonie, cea­­la­altă infirmieră Slochenegger se a­­flă bolnavă de ciumă. Un frate al lui Bariseh se plânge de dureri vio­lente la cap, de asemenea și un alt servitor. Direcția generală a serviciului sa­nitar a luat cele mai severe măsuri profilactice, întregul personal sanitar desfășoară o mare activitate. Ce zic medicii" In cercurile medicale predom­inează convingerea că nu este posibilă izbuc­nirea unei epidemii de ciumă în Viena, de­oare­ce aceasta s-a mărgi­nit numai la persoanele în contact imediat cu B­arisch și dr. Mueller. Medicii mai comentează faptul ciudat, că in India, țara care este focarul ciumei, se prezintă cazuri foarte rari de ciumă cu pneumonie. Primul ra­port științific, care a ajuns la Europa asupra ciumei plămânilor, a fost fă­cut­ de dr. Mueller și de către tova­rășii expediției sale. Succesorul d-rului Mueller D. dr. Rudolf Pöch, este unul dintre cei patru medici, cari au­ fă­cut anul trecut o călătorie la Bom­bay (India), pentru a studia la fața locului baccilul ciumei. Dr. Rudolf Posch Tînărul medic este în vârstă de 28 ani. S-a născut la Tarnopol și Galiția. La 1895 a fost promovat la rangul de doctor în medicină. După aceea a fost numit asistent în cli­nica profesorului Neusser, din spitalul central. In timpul din urmă s-a ocu­pat cu razele Roentgen. Servitorul Bartsch Nenorocitul servitor Bartsch, care a căzut victimă ciumei, era în sec­țiune, după cum se știe, s-a infectat de ciumă și a murit. Infirmiera Pecha Infirmiera Albina Pecha, este­ o fată tînără de o frumusețe rară. A fost inteiü servitoare la un hotel, unde făcu cunoștință cu un baron bătrân și foarte bogat, care se amo­reză de ea cu atâta pasiune, încât îi făcu propunerea să o ia de soție. Frumoasa Albina refuză. Mai târziu­, un irlandez bogat, pasager la acel hotel, îi făcu propunerea să o ducă la familia lui în Irlanda, ca bonă pen­tru copii și ca îngrijitoare a familiei. Fata consimți și plecă cu bogatul irlandez în Irlanda. De­oare­ce acesta era bolnav, tri­mise pe Albina la spitalul central din Viena, ca să învețe cum se îngrijesc bolnavii. Ea avea să se întoarcă la 1 Noembrie în Irlanda. Acum zace in agonie, infectată de ciumă. Baccilul ciumei Un renumit profesor de bacteoro­­logie dă următoarele amănunte asu­pra bacci­lul­ui ciumei: Baccilul ciumei e 1­­ 1000 milime­tri lungime , are forma unui băț. El a fost recunoscut și descris mai in­tâiu cu ocazia epidemiei de ciumă de la 1893 în Hong-Kong, de către medicul francez Persin și bacterio­­logul japonez Kitasato. Baccilul a­­cesta se înmulțește foarte repede. El intră pe trei căi în corpul omului. Interfi prin piele, numai dacă aceasta e zgâriată, poate intra apoi prin gură in stomac, sau pe alimente, sau bă­gând în gură degetul infectat, sau prin materiile fecale ale bolnavului. In India, unde indigenii sunt foarte subțire îmbrăcați din cauza cli­mei, se pot produce ușor s^rie­­turi în piele. In cursul cazurilor grave de ciumă prin intrarea bacci­­lilor în canalurile de sânge, acesta se intoxicează și bolnavul își perde cu totul cunoștința. Dintre animale mai ușor primesc ciuma guzganii așa încât după ivirea epidemiei de ciumă, guzganii mor în masă. Guzganii, bolnavi de ciumă, in sângele cărora se află miriade de baccili, sunt mâncați de cei­l­alți guzgani și ast­fel și aceștia se infec­tează. Guzganii ast­fel infectați trec peste locurile unde se află alimente, pe care le infectează. Serumul ciumei Ziarele din Viena anunță că insti­tutul Pasteur din Paris a trimis la Viena întregul depozit de serum al ciumei, în urma cererilor telegra­fice făcute de două profesori de la universitatea din Viena. Servitorul Ban­sch­viciul scoției bacteriologica a spita­lului central. Din linsa da precau- Carnetul meu Bancherul meu­ Stăpânul casei a venit Ca să’i plătesc chiria Și eu pe scaun­e am poftit Că știO... «politichia»... _ I-am dat dulceață și cafea ’Cu multă politețe, El le’nghițea, dar se schimba La fețe peste fețe. Și de chirie tot dorea Ca să’mi aducă aminte, Dar eu pe dată ’i-am luat Ca om deștept nainte... Și­­ i-am vorbit mereu­ mereu De-alegeri comunale, De Ciuma care ’n Viena e Și alte dandanale.... Mi asculta nerăbdător Și 'i tremura bărbia, Când de­odată zise : «Stăil «Când îmi plătesc chiria?» — Chiria? zic. Numai de­cât «Poftim un ban și du-te «La mult iubitul m­eu bancher, «Dar du-te cât mai iute !» — Dar care e acel bancher? încremenit, ma ’ntreabă... Și mă privea bănuitor Pe când ziceam în graba : — Bancherul meu, auzi, auzi ? «N­ chiamă «Galicilă», «E al «Mizeriei» am­ant «Și ver cu «Sărăcilă» ! Marion. j*â«*S8W» Din Tulcea Tâlhărie La kilometrul 24, spre Sfatul­ Nou, plasa Macin, precupețul Carnică Va­sile a fost jefuit de tovarășii săi Tu­dor Crețeanu și fratele acestuia Gheorghe Crețeanu, luându-i 760 Ie* și o căruță cu un cal ; numiți sunt olteni. Autoritățile fiind înștiințate, au luat măsuri pentru prinderea lor. Ars de vie Locuitorul Pavel Ion, din comuna Meidanchioî, fiind bolnav de mai multă vreme, s’a sculat, din pat și apropiindu-se de foc ’i s’a aprinși perul și hainele. Nefîind nimeni să-i vie în ajutor­ nenorocitul om, din cauza arsurilor grave­, a încetat din viață. Sinuciderea unui nebun Ensche D. Tudor, din Isaccea, su­ferind de mai mult timp de aliena­re mintală, s'a dus în casa turcului Amet Hasan, la localitatea numită Acic-tepe și luându-i pușca, s’a îm­pușcat în gură. Incendiu Un incendiu a distrus în comuna Alacap, din jud. Constanța, trei șire mari de pae ale d-lui Bucur Lupea ; pagubele sunt de 5006 lei. Exp^ipÄ din Iași La 20 ale lunei curente se va des­chide expoziția din Iași. înscrierile la această expoziție sunt foarte numeroase și se crede că ea va întrece toate așteptările. Se vor expune cu această ocazie vite de tot soiul, ameliorate, precum și vite curat românești. Se crede că o comisiune din Viena, —poate chiar și primarul orașului, dr. Lueger,—va veni să se convingă la fața locului de calitatea vitelor noas­tre, pentru ca să se înceapă exportul cărnet în Viena.* Se vor face cu ocazia expozițiune și curse de cai. La aceste curse vor participa și cai din hergheliile d-lor Marghiloman, Malac, colonel Vlădoianu, Bădescu, Paianu, Archip, etc. * După cum se vede, succesul ex­­pozițiunei din Iași este asigurat. In curând vom reveni. ________ P. 7Dinsr PERECT (Corespond, parte a ziarului « Universul») Peret, 10 Octombrie. Paricidul din Onzești (noul amănunte) Transportându-mi la Buzești spre a lua informațiuni mai sigure, am mai aflat asupra acestui omor, următoa­rele : omorâtul se numește Ioan Țîm­­brea. Asasinul (fiul său) Ștefan, lo­cuia, cum s’a zis, în Alexandria, cu mama și sora sa. El a încercat în mai multe seri, dar aflând că un alt frate al său, care sta cu tatal­ seu, era acasă, amână executarea planului. In noaptea de Mercur­ spre Jour a­­flând că fratele seu e la câmp, a in­trat în casă și a tras 5 focuri de re­volver, omorând pa loc pe tatăl său. Jandarmul G. Preda aflând de la perceptor, pe când era în Plosca, a plecat îndată la Buzești. Aci, printr’o ingeniositate, ascun­­zându-se sub niște lemne într’o o­­daie unde era întuneric, asasinii începură a discuta despre omor— și el declarând, la întrebările mamei sale, că revolverul e după coș—jan­­armul a eșit îndată de sub semne și asasinul prins a trebuit să declare a­­devărul. Jandarmul ar merita o bună re­compensă pentru ingenioasa sa ideie. IVei­on. U­K­S­F­A­T­I>­E­IL i Pricomigdale. — O sută de cinci­zeci de migdale dulci curățite și o sută de migdale amare necură­țite se pisează la un loc. După ce se pisează îndestul, se toarnă ș­ase albușuri de oue și se freacă bine. Se pune apoi 500 de grame de za­hăr pisat fin. Se amestecă iarăși și se bate cu o lopățică sau lingură de lemn. In acelaș timp, se mai pune un albuș și jumătate. Se pune apă într’un cornet de hârtie și se toarnă, după mărimea ce dorești s'o ai, pe o față de hârtie curată. Se presară în urmă cu praf de zahăr și se scutu­ră bine. Se pune la tavă și se dă la cuptor, în care se ține de la 10—12 minute. *

Next