Universul, februarie 1899 (Anul 17, nr. 30-55)
1899-02-01 / nr. 30
gistrală a fost cântecul Luci și de aseară. D-na Seria e, în artă, conștiincioasă și stăruitoare. Cunoscând foarte bine pericolul, nu cred că o emisiune de sunet, o respirare de gamă, sau o bă tie de tril, să fii rămas nestudiată și neprevăzută de d-sa. De aceea, cu toată emoțiunea noului debut, vocea d-sale mereu limpede și destul de puternică a sunat de minune și în aria Fântânei și în duetul din actul Infern, dar mai ales în scena Nebuniei, în care vocalisarea așa de bine scrisă a cântăreței, se ia la întrecere cu sunetele dulci ale flautului. La primele note medii ale frasei «Alfin sontuan emise cu o rotunjime mângâetoare, mi se părea, evocând o depărtată amintire, că aud pe Albanz, sau chiar pe Patti. Aprobarea unanimă, furtuna de aplauze generale ce a stârnit aceasta aiii a Nebuniei, datorită, nu e vorbă, și composițiunei însăși, m'a bucurat și pentru interpretă și pentru cei cari au știut să o presțuiasca. Acum, să nu prea scadă entusiasoul, și să nu părăsesc modul apologic, până n’o aduce cuvenitele laude . D-lui Martinez-Patti, cântător dibăcia și actor inteligent în partea lui Edgardo. D-lui Delii, a cărui voce călduroasă și ținută demnă, neau prezintă un foarte bun Asthon, d-or Theodorescu și Bărcănescu, corurilor și orchestrei d-lui Golisciani cari au contribuit cu toții, cum au iputut, în înjghebarea în grabă a operei Lucia, neprevăzută în repertoriul lor. Bl. Cohen-Lunaru. Ulci Capitalii ! Sinuciderea din calea Griviței O sinucidere a cărei cauză nu e decât alcoolismul, s’a săvârșit ieri dimineață, la orele 3 și jumătate. Un anume John Guib, de națio calitate germană, după ce s’a îmbortat saravan, a venit la nevasta jlui Ana Guib, care era servitoare jia d. Oprescu, șef de biuron la ministerul instrucțiunei publice, domiciîiat în calea Griviței No. 40. Johan începu să spuie nevestei lui că i s’a urît cu viața și că ar voi să-și curme zilele. Ana nu făcu atențiune acestor cuvinte, căci știa dânsa că ori da cîte ori se îmbăta bărbatul ei, fi venea și gândul sinuciderei. Pe la miezul nopței însă îl văzu eșind afară din odaie. Ea se luă după dînsul și pândind, văzu că intră într’un coșar, unde încercă să se spânzure. Sărmana femee alergă atunci în ajutor și luându-i funia din mână o aruncă în pivniță. Se urcară după aceia sus. Pe în orele 3 și jumătate Ana adormi. Atunci Iohan se coborî încet în piviiță, găsi funia și se spânzură de -o grindă. Când Ana Guib se deșteptă și alergă în pivniță, nu găsi decât cadavrul nenorocitului ei soț. D. Oprescu înștiința secția 20 și d. comisar Weltz încheie un proces Verbal, iar cadavrul fu transportat la morgă. Accidentul de pe bulevardul Carol Eri, la orele 3 fără 10 minute după amiază, vagonul electric No. B, venind pe bulevardul Carol, în dreptul percepției de Negru, a isbit cuplul d-lui dr. Mirinescu, care voia să traverseze bulevardul. Calul a fost trântit jos, cupeul sfârîmat în mai multe părți și iftrît o distanță ca de 5 metri. D. dr. Mirinescu, care se afla în cupeu, a sărit numai decât jos, evitând astfel un accident nenorocit. O mare mulțime s’a strâns numaidecât la fața locului, pe când cei din tramvai, văzând cum calul și cupeul era târât, se sculară în picioare și începură să strige. I i Conductorul cu No. 192, care se afla pe vagon, a fost arestat provizoriu. Nenorocirea din str. Sf. Voevoz. O nenorocire care a emoționat adânc întregul cartier, s’a întâmplat ora în str. Sf. Voivozi No. 27. Acolo locuește d. profesor Ilie Păunescu, care de câteva zile are bolnav un copil, în vârstă de 1 an și jumătate. D. dr. Râmniceanu, care a vâzut pe copilul bolnav, i-a prescris niște medicamente și a plecat dând curaj părinților. Spre seară însă, d-na Păunescu în loc să dea copilului medicamente din sticla prescrisă, turnă dintr’o sticlă cu acid fenic, care era pe aceeași masă. Câteva ceasuri după aceea, sărmanul copilaș încetă din viață. Durerea și disperarea familiei Păunescu e de nedescris. Furtul din str. Lipscani Un anume Jac Berenstein, în serviciul d-lui Levinzon, din strada Lipscani No. 24, fu trimes alaltăieri la gara de Nord, cu suma de 4900 lei, ca să plătească niște spirt. Berenstein găsi însă cu cale să apuce alt drum și se făcu nevăzut. Stăpânul seu, văzând că nu se mai întoarce, bănui cele petrecute și înștiință numai decât poliția. Spre seară Berenstein fu prins, dar asupra lui nu s’au găsit decât 69 lei. Cu restul nu se știe încă ce a făcut. INDUSTRIA Naționali Româna MS aflam zilele trecute într’una din cele mai renumite băcănii din București, pentru a lua o țuică cu câțiva prieteni. Tocmai atunci intră o damă a cărei înfățișare distinsă și îmbrăcăminte elegantă ne atrase atențiunea într’un mod pe care’l pot numi imperios. O căciuliță de lucru fin, susținută de o săgeată de aur mai străpungătoare ca aceea a lui Cupidon, era cochet așezată pe un per negru, abundent, ale cărui încrețituri naturale formau niște bucle cari mânșâiau dulce o frunte și două tâmple de un desen admirabil în puritatea sa. O bogată blană de lucru din Canada acoperea niște umeri cari pureau sculptați de un artist de geniu , deschizătura pieptului permitea să se ghicească, ascunse sub un corsaj de catifea, tezaure pentru a căror poezie cu bucurie ți-au dat viața.Rochia de mătase damasată, de culoarea foilor moarte, eșia fără îndoială din atelierul cel mai bun și, ridicându-se ușor, dădea ochilor indiscreți încântătorul prilej de a zări un picior mic și adorabil, care ar Ü putut rivaliza cu piciorușul unei nimfe. La ușe se oprise o trăsură încărcată cu pachete de toate dimensiile, pe cari le păzea un lacteu superb. Desigur că frumoasa apariție care mă captiva în acel moment, era una din reprezintantele celei mai înalte aristocrații române. Se apropiase cu repeziciune de tejgheața îndărătul căreia se ținea șeful stirii meatului și Îl ceruse, cu vocea cea mai blândă și cea mai armonioasă, 12 pachete din luminările cele mai bune pe cari le avea în magazin. Băcanul, serviabil și galant, expuse înaintea clientelei sale vre-o 12 calități de luminări, recomandând însă într’un mod cu totul special, pe cuvîntul său de onoare, nu de neguțător ci de om cinstit, o calitate, numită «Briliantina», învelită într’o hârtie de culoare verde de nil, fabricată de d-nii Moessner și Mersing, din Galați. Impachetarea era din cele mai elegante și predispunea în favoarea conținutului. Frumoasa aristocrată o găsi după gustul său și, bine impresionată, de altmintrelea având credință în cuvîntul vînzătorului, spuse îndată, fără cea mai mică șovăială, ca o duzină de pachete din cele recomandate să fie puse în trăsură. Pe urmă scoase din uzunar un portmoneu drăguț, de piele gălbuie, cu încheietoare și monogram de argint și, luând dintr’în jur un bilet de o sută lei, îl dete, cu mâna sa fin mânușată de faimosul Jouvin din Paris, interlocutorului ei. Luă restul încet și se depărtă, lăsând în prăvălie un subtil parfum de violete de Parma. Rămăsei câteva momente subt imperiul acestei feerice vedenii, dar ora dejunului apropiindu-se, mai bine un păhărel cu țuică și, înainte de a pleca, interpelai pe băcanul nostru în privința luminărilor pe cari le vînduse aproape sub ochii mei. — Domnule,—îmi răspunse el,— să nu crezi că am exagerat lucrurile recomandând clientei mele calitatea «Briliantină» produsă de d-nii Moessner și Messing din Galați. Am o mare experiență, de 30 de ani de când îmi îndeplinesc meseria. Ei bine, afirm ca nici odată — o repet cu intențiune — nici o dată nu am văzut o luminare fabricată în țară sau în străinătate, care să poată fi comparată cu «Briliantina», pachetată în hârtie verde de nil. Cu această luminare se obține o lumină curată, fără nici o urmă de fum și nici o curgere. Ai zice că fabricanții au înlocuit stearina cu grăsimea de balenă. Știi că magazinul meu e unul din cele mai frecventate din București și că clientela mea se compune din totu aristocrația nóstra. Prin urmare am furnizat întotdeauna mărfuri într’adevăr superioare și am ținut să merit confiența cu care am fost onorat, înțelegi deci pentru ce am recomandat, pe baza cuvîntului meu, luminarea «Briliantina» pachetată în hârtie de culoare «vermil» și pot să iau toată răspunderea asupra mea, fără a mă teme de vreun reproș. Eram desigur convins, prin sinceritatea accentului că buna-credință a neguțătorului nu putea fi suspectată, dar dorii să fac prin mine însumi o experiență care să nu-mi lase nici cea mai mică bănuială. Cumpărai cinci pachete de diferite mărci din cele mai bune, atât din țară cât și din străinătate și rămăses așa de satisfăcut de superioritatea «Briliantinei», încât nu mă pot împiedica de a-mi manifesta în public bucuria că văd țara noastră înaintând cu repeziciune, din succes, în succes, pe calea industrială. Pentru mine este evident că d-niî Moessner și Mersing din Galați au realizat ultimul cuvînt al progresului prin creațiunea lor «Briliantina», ambalată în hârtie verde-nil. In curând această luminare se va afla în casele cela mai bune. Atât burghezimea cât și clasele de sud ale societăței, arzând «Briliantina», ar aduce un omagiu meritat industriei naționale, așa de demn reprezintatâ prin d-nii Moessner și Mersing, proprietarii stearinăriei și săpunăriei naționale din Galați. Listun din toată himez Ocapațiune femeești. — Cu toată concurența năprasnică, invențioasela femei engleze și americane își află ocupații foarte rentabile. Iată câteva : In Londra este funcția așa numită dinner taster (gustarea mâncărilor).[Funcționarii—se înțelege femei—pentru plată bună, merg pe la diferite bucătării și gustă mâncările, unde e lipsă, dau bucătăreselor lecții din arta menajului. Altele apoi sunt transportoare de amanete. Aceste adună amanetele de la aceia cari se jenează să le plaseze. Alte femei apoi sunt dresoare de papuci. Când vr’o damă are papuci noul, cari Îi sunt prea strivți ori prea largi. Îi predă la dresoare și acestea, pentru plată, îî încalță și îl a umblă câteva minute până ce-i dedă. In America apoi femeile sunt inspectori pentru curățirea stradelor și se zice că curățenia de atunci e exemplară. Altele apoi sunt aranjatoare de odăi, ceea ce pretinde mult gust și speciale cunoștințe. S’a întâmplat însă nu de mult, că o astfel de aranjatoare a gătit odăile unui june veteran. Când acesta a venit acasă într’atît i-a câștigat simptatia, încât a declarat’o de cea mai indispensabilă mobilă din casă. Sfîrșitul aranjamentului a fost — căsătoria. IO Buni Portretu! defancte! Principese a BULGARIEI, cu micul prinț Boris Universul literar care a apărut azi, Duminecă 31 Ianuarie, care se vinde cu 10 bani în toată țara, pe lângă materia cea mai variată, conține și trei mari ilustrații colorate între cari un portret aproape în mărime naturală al defunctei prințese a Bulgariei, împreună cu micul prinț Boris. Universal io provincie (De la corespondenții noștri particulari) — 29 ianuarie 1899 — Brăila Delapidare de bani publici.—Deja de doua săptămâni, un ziar din localitate arătase că în serviciul de administrație al docurilor Brăila, s’ar fi comițând oarecari neregularități. Știrea fiind de altfel nesigură, și neindicând nimic positiv, nu s’a luat în considerație. Totuși s’au făcut unele cercetări printre funcționarii docurilor, în urma cărora faptul denunțat începe a se adeveri. In urma acestora, s’a deschis o anchetă care a avut de resultat descoperirea lipsei într’adevăr a unor sume de bani. Primele bănueli au căzut asupra d-lui Petrini, șeful biuroului de expediție al docurilor care îndeplinește ti ESBAäe ÄÄi! — 2 — în acelaș timp și funcțiunea de ajutor casier al serviciului de administrație. D-sa a fost interogat la parchet de către d. procuror și neputând se vede să-și dea seama de suma găsită lipsă ș’a ordonat arestarea sa. Se poate însă foarte bine ca d-l Petrini să nu fie cel vinovat, sau să fie vre-o greșeală de comptabilitate la mijloc. Suma găsită ca delapidată se urcă la aproape 12.000 lei după unii, iar după alții la vre-o 9000. Afacerea se instruește personal de d. procuror Christescu, și vom căuta a vă ține în curent cu tot ce se va afla în această privință. Deces.— Azi noapte la orele 4 și jum., a încetat din viață d-na Zoe I. Furtunescu, soția cunoscutului nostru concetățean de avocat Furtunescu. Decedata era în vîrstă de 53 ani, și a murit în urma unui atac de paralisie. Regretele noastre întristatei și numeroasei familii. Ba!.—Aseară a avut loc în vastul salon al teatrului Peleș un mare și grandios bal combinat cu o extraordinară reprezentație teatrală la care au luat parte toți artiștii acelui teatru. Balul a avut într’adevăr un succes enorm, căci un public foarte numeros și distins a fost remarcat. La orele 12 din noapte a început o frumoasa patomimă : «Viața Parisians sau o noapte la bal mobil», executată de artiștii teatrului, care a amuzat foarte mult pe toți asistenții. Balul s-a terminat tocmai la orele 5 dimineața. Furt.Astă-seară pe la orele 8 un individ necunoscut trecând pe strada Mare și văzând în fața prăvăliei de geamuri al d-lui Herșcovici o sobă mică, o luă în brațe și plecă la pas. In acel moment trecând pe acolo d. polițanfl al orașului, N. Țino, pune mâna pe el și il trimise la poliție să se încălzească. Sotir. Galați Bursă. — Bursa noastră continuă a rămânea staționară, micile încrcărări de șlepuri ce se fac la cheiul nou, nefiind decât resultatul unor angajamente rămase neexecutate încă din toamna anului trecut. Stocul cerealelor, în silosurile docurilor noastre, este de 570 vagoane. Restul productelor se găsesc înmagazinate în hambarele particulare din oraș, sau prin șlepurile cari din causa apei căzute, nu pot descinde Prutul. Mișcarea în port. Afară de un singur șlep care încarcă orz pe socoteala d-lui d’Aujourdhui, exportator, cu destinație pentru Sulina, se mai așteaptă astă-seară, sosirea șlepului «Ostrom» a d-lor F-lli Mendel, spre a încărca producte pentru aceeași destinație. Curse.—In ședința pe care d-ni membrii ai Comisiunii europene Danubiana au ținut’o erî, s’a decis ca vaporul «Prince Ferdinand de Roumanie» să facă, până la deschiderea serviciului navigațiunii noastre fluviale, 4 curse pe săptămână între Sulina, Tulcea și vice-versa și una în fiecare Sâmbătă, între Galați și Sulina. Vaporul comisiunei, în interesul serviciului poștal al țării, cu porturile transdanubiene, va fi în coincidență la Tulcea, cu vaporul d lui Armator Athanasulis, care pentru această ocasiune a consimțit a pune la disposițiunea acestui serviciu, frumosul și elegantul său vapor «Paraga», care altă dată a servit de yact defunctului Archiduce Rudolf. Astfel dobrogenii vor putea avea un serviciu mai accelerat, pe cât cel ce să făcea pân’acum pe uscat. Inspecție. Aseară d-nul general Skeletti, ad-interim comandant al corpului III de armată și general Varbhiade, au plecat la Focșani, spre a inspecta linia fortificată de la Nămolasa. D-nui colonel Bereșteanu, comandant de brigadă, s’a întors astăzi de la inspecția pe care a făcut’oo pichetelor de a lungul țărmurilor Prutului. Docurile.—Pe cheiul de la basinul docurilor, s’a început demonstrarea, curățirea și repararea mașinelor de la elevatorii. Aceste reparațiuni vor fi terminate în cursul sâptămânei viitoare și se fac în vederea descărcărilor și încărcărilor ce vor avea loc, la deschiderea navigațiunii. Coresp la și o sinucidere fioroasă. — Sigur că numarul cel mare de sinucideri întâmplate într’un timp atât de scurt aci în Iași, n’a avut darul să impresioneze atât de mult pe cititori, ca următoarea în tstreplare. In comuna Bucium din județul nostru, locuește de mai mult timp o femeie numită Haciu Ținea. Numita era tîneră, frumoasă, și foarte inteligentă. Aceste calități au știut să atragă la început admirația, și apoi iubirea tînerului ieșan, Golum. AŰ făcut cunoștința, hotărînd să ducă traiul împreună, dar n’a trecut mult, și neînțelegerea, zavistea și chiar brutalitățile au luat locul bunei armonii, iubirei și prieteniei. Certele se țineau lanț, cari de multe ori degenerau în bătaie. Dar într’una din zilele trecute, lucrurile au luat o întorsătură și mai gravă, căci femeia — care era foarte voinica — a pus mâna pe o pușcă, încercând să împuște pe amantul ei, care, cu foarte multă muncă, a isbutit s-o desarmeze. Atunci furioasa femeie a alergat în casă, unde încuindu-se, a luat un bidon cu gaz, pe care și l-a turnat pe cap și pe trup. Apoi cu un chibrit și-a dat foc rochiei, aprinzându-și astfel tot corpul. Amantul ei care a vâzut toate aceste de afară, a încercat să spargă ușa, pentru a o opri de la fapta disperată pe care o săvârșea. Dar pînă să isbutească, nenorocita femee se svârcolea pe jos, doborâtă fiind de flăcările cari o mistuiau. Aproape în agonie, biata Ținea Hagiu a fost transportată la spitalul central sf. Spiridon, unde, după o crudă suferință, a murit. Am vâzut astăzi cadavrul tinerei femei de altădată, și mi-a părut o bucată uniformă de carne arsă, ■înegrite, semănătoare unui cărbune. Iată la ce duce disperarea omenească !... Un pungaș îndrăsneț. — V’am telegrafist* că d. profesor Valeriu Hulubei din localitate, a fost victima unui furt îndrăsneț. Astăzi pe la ceasurile 6 luni, un individ necunoscut, sigur un pungaș bine experimentat, s’a introdus în camera de dormit a d-lui profesor, și i-a furat de acolo două sfeșnice foarte scumpe, lucrate în argint. Ca și o mulțime de lume era în odăile învecinate, totuși nimeni n’a putut auzi când necinstitul musafir «opera». Poliția s’a pus în urmărirea lui, și se speră că va fi prins. Furtul de la Banca Agricolă. Până în momentul de față nimeni nu cunoaște suma totală, la care se ridică delapidarea făcută de fostul director Novak. D. judecător de instrucție Asvald Teodoreanu lucrează cu mult zel la anchetarea acestei afaceri. Erî s’a făcut o nouă perchiziție la fosta locuință a lui Novak. S’au confiscat o mulțime de corespondențe, acte și niște notese. S’au mai întrebat telegrafia autoritățile din Focșani, Bacău, dacă nu s’a emis vre un pașaport pe numele dispărutului. Răspunsul se așteaptă pe mâine. In momentul când scriu această corespondență, afla de la un prieten în stare de a fi bine informat că vestitul și mult căutatul Novak, a fost prins. O telegramă a sosit în urmă cu un ceas la parchetul general din localitate, prin care poliția din Hamburg înștiințează că a pus mâna și a arestat pe un individ necunoscut, dar foarte mult asemănător cu cele spuse despre Novak. Se mai spune în telegramă că individul nu vorbește nici o limbă afară de Românește, și că era în așteptarea unei femei, pentru a apuca apoi drumul Americei. Se prea poate ca acesta să nu fie Novak, dar noi dăm știrea așa cum circulă. Cu siguranță însă putem spune că de Mercuri încă, un agent special a plecat la Hamburg pentru urmărirea necinstitului director. Astăzi s’au trimis fotografiile acestuia prefecturilor diverselor orașe din străinătate. Delapidarea de la intendența corp. IV de armată.— V’am telegrafiat că locotenentul Iacobescu, fostul casier de la indendența corpului IV de armată, a fost arestat, din ordinul d-lui general Bengescu. Această informație se adeverește și de ziarele locale. Putem spune cu siguranță că d-l general Bengescu, controlând gestiunea financiară din ultimii ani de la acest corp, a găsit o mulțime de fraude și lipse. Nu se știe câți «înțeleși» erau la comiterea acestor fraude, dar foarte multă răspundere cade asupra fostului casier și actualul arestat, d. locotenent Iacobescu. Se mai zice că și un alt militar, de astă dată un grad superior, e compromis în această afacere. D-l controlor și general Bengescu au plecat la București pentru a expune d-luî ministru de războiü starea lucrurilor de aci. In acest interval, d-l căpitan Cruceanu urmează aci cu ancheta, care se face sub cel mai mare secret. In onoarea Italiei.—Cititorii «Universului» au fost anunțați înteiu, că studențimea ieșană a hotărît darea unei reprezintații teatrale, și a unui banchet, în onoarea iubitei noastre surorori «Italia». Se știe primirea frățească și entuziasmată pe care au făcut-o italienii studențimei române, cu ocazia congresului de la Turin, și drept mulțumire, studenții și cetățenii Iașului au hotărît cele de mai sus. Nici vorbă că tot ce orașul nostru are mai mult și mai distins, va lua parte la această festivitate, de la care și onor. Ministru al Instrucțiunei a scris că nu poate lipsi. Serbarea are loc în seara zilei de 2 Februarie a. c. în sala teatrului Național. Diverse.—D-l Musicescu, fostul șef al corului mitropolitan și profesor de armonie din Iași, a fost angajat ca director al capelei imperiale din Petersburg. * • * Mâine prima reprezintă fie a piesei originale a d-lui Frasin. «Ceia ce nu moare». Duminecă apare primul număr din ziarul ieșan «Poveste». îUiereanu. Gratis la Pari s SSIBS1310* Citiți pe pag. 4-a ISPSIF noul abonament la «Universul», cu începere de la 1 Februarie curent, cu premii extraordinare gratuite, între cari bilete de dus și întors la Paris, Viena, etc. Fiecare abonat primește gratis, ofară de calendarele pe anul 1899 și o frumoasă cutie conțin find un cuțit și o furculiță de argint adevărat garantat. Știri din străinătate Comisiunea de marină a Camerei deputaților din Washington a hotărît să mărească cu trei numarul vapoarelor de resborü, așa încât flota americană va dispune de 16 vapoare de resborü. * ¥ ¥ Socialiștii din parlamentul german vor interpela pe ministrul de justiție asupra condamanărei celor 11 țărani, la pedepse variind între 4 și 10 ani, din cauza tulburărei ordinii publice.« ¥ * Un duel sângeros cu sabia a avut loc zilele trecute la Seghedin, în Ungaria, între un locotenent și un căpitan. Acesta din urmă impiedicându-se în pinteni, primi o lovitură gravă în mână. Locotenentul a fost telegrafic pensionat. * ¥ ¥ «Neue Freie Presse» primește din Paris o telegramă care spune că ceea ce a îndemnat, mai mult pe primul ministru Dupuy să alcătuiască proiectul pentru revizuire, a fost faptul că toate rapoartele prefecților spun că opinia publică din provincie e mai anti-revizionistă decât chiar cea din Paris. * * * Câteva ziare pariziana publică testamentul lui Pougnez, executatul de deunărî. Ve dau ca titlu de curiozitate, acest testament:" «Eu, Alfred Pougnez, născut în comuna Dunaz în 1877, rog pe d-l director al închisoarei Roquette de a executa ultimele mele voințe, remițând d-lui Jules Arbaux, preotul, următoarele lucruri : «Memoriile tinereței mele (manuscris). «Memoriile lecțiilor mele religioase (manuscris). «Cărțile mele împreună cu Biblia. «Toate scrisorile ce îmi aparțin. «însărcinez de a face după memoriile, acestea o carte în care să se arate că acțiunile reprobabile conduc la eșafod. * # Asasinul firabil din Boemia, condamnat la muncă silnică, a compărut din nou înaintea Guriei cu jurați, pentru un alt omor, ce s'a descoperit, și a fost din nou condamnat la muncă silnică pe viață. * * * -Ziarul «Ordine» din Alexandria (Egipt) anunță că tribunalul consular de acolo a trimes pe anarhiștii arestați pentru atentatul în contra împăratului Germaniei, la Camera de acuzare a furiei cu jurați din Ancona (Italia) spre a răspunde de delictul de asociație de răîi-făcători. Deci e exclus cu totul atentatul în contra împăratului Wilhelm II. * * * Telegramele sosite la Londra din Filipine, anunță că s-a dat o nouă luptă, care a durat toată ziua la Manilla. Americanii, disperați de rezistența insurgenților, au ucis pe toți cei cari le-au căzut în mână. Au respectat însă femeile, cu toate ci și ele se luptă cu înverșunare. Cu toate că americanii câștigă teren pe fiecare zi, se prevede că lupta va dura încă mult timp, căci insurgenții au arme și munițiuni d* ajuns.* * » O depeșă din Bombay anunță următoarele : Doui frați, cu numele Dravid, prin ale căror comunicări au fost descoperiți criminalii cari au asasinat în 1867 doui ofițeri englezi în Paona, au fost împușcați de niște indivizi necunoscuți. Cazul acesta a produs mare senzație în India. * * † Se spune că directorul unui ziar din New York a oferit 5000 de dolari unui redactor ca să se ducă să libereze pe Dreyfus, promițându-i alte 15000 de dolari în cazul în care va reuși.* * ¥ Se telegrafiază din Washington că șeful insurgenților din Filipine, generalul Aguinaldo, ar fi cerut o întrevedere cu generalul Otis, comandantul trupelor americane. * ¥ . Știri din Viena spun că Garina Liszt fiica marelui artist și văduva celebrului compositor musical Wagner, zace greu bolnavă. UIM SFAT PE ZS Cel mai bun mijloc pentru stergerea petelor de ori-ce natură de pe haine este următorul: Se ia o bucată de sodă, se pune într'o oala mică umplută până la jumătate du apă. Oala se pune la foc. Soda topindu-se, se formează un fel de leșu și, după ce azi pala, începi s-o freci bine. După 5 minute haina se pune la soare, sau in timpul ei net la căldură. Pata dispare de tot. Cu benzina pata dispare pentru o zi două, dar pe urmă apare iarăși. Castelul Ehrenburg din Coburg — Vezi ilustrația — Dăm azi ca ilustrație pe pag. I o vedere a palatului ducelui dr. Saxa-Coburg-Gotha, asupra căruia se află azi ațintite toate privirile, în urma morței prințului moștenitor de Coburg, fratele principesei Maria a României. Palatul numit și castelul Ehrenburg, are o înfățișare splendidă, și capitala e Coburg, așezată într'una din cele mai frumoase și încântătoare posițiuni. Castelul a fost zidit la 1549, pe locul unde a fost o mănăstire a Franciscanilor. A fost reînoit după marele incendiu din 1693. Intre altele se află in el o sală gigantică, o frumoasă capelă, galeria de tablouri, etc. Mișcarea țăranilor Acum, când mișcarea țărănească s’a potolit pe deplin, guvernul a început să ia măsuri, pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple asemenea desordine. Atât din anchetele judiciare, cât și din cele administrative, reese că promotorul acestor mișcări e clubul socialist din București; măsurile luate deci, vor fi îndreptate și în potriva acestui club. * * * Am anunțat deja perchiziția pe care d. prim-procuror Caracaș și d. jude de instrucție Urdățeanu au făcutu-o la clubul socialist din Capitală. Parchetul a confiscat toate registrele și câte trei exemplare din broșurile socialiste apărute până o fi si. sau I FIICĂ CSĂȘITULUI PARTEA A DOUA Itlai tii'ii amorului IX ! «— Dar altfel? «— Altfel facem sa se creadă că dânsul a furat și n’o să i se dea timp de vorbă. «Ia loc sft mö înfior de aceasta idee, ea m’a umflat de bucurie. «— O, da, primesc, zisei eu, vino cu mine, nu trebuie sa I întârziem. «Introdusei pe Robi în palatul tatălui meu ; toți dorminu ; fratele meu nu se întorsese acasă; eram liberi în lucrare. «Biblioteca era o cameră severă ; íColo se afla casa de bani a tatălui meu; d’asupra acesta case, nu știui de ce, se pusese portretul mamei mele, încadrat în lemn de abanos. «Eu și Bobi intraserăm fără zgomot în bibliotecă. Eu țineam în mână o lampă cu ulei, pentru ca să luminez locul. Tremuram ca o frunză agitată de vânt și pe când țineam lampa deasupra casei de bani, mi se păru că se uită țintă la mine, cu ochii săi adânci din caresbucneau fulgere. «Era cât pe aci să zic lui Bobi să plecăm de acolo. «Insă Bobi introdusese deja lama unui stilet în crăpătura casei de bani și făcea sforțări violente pentru a o deschide. «Peptul îî gâfâia; cu dinții îșî mușca buzele ; întreaga lui persoană era zduduită în mod convulsiv. «In sfârșit se auzi o scârțitură ; broasca era stricată ; ușa casei de bani sa deschisese. Insă stiletul se rupsese de la jumnătate. Și stiletul acela era al fratelui meu. «Nu atinserăm niciuna din hârtiile tatălui meu, însă luarăm o sumă mare de ban! In aur și în bilete de bancă. «Apoi lăsând scrinul deschis și stiletul rupt jos, ne retraserăm în camera mea. «Aci împărțirăm banii ca niște adevărați complici, apoi asigurăndu -i că fratele meu nu se întorsese, lăsarăm un bilet de bancă pe dușumeaua camerei lui. După asta Bobi plecă fără să-l observe nimeni, iar eu mă culcai și curînd dormi ca unul ce avea coștiința cea mai curată. Marchizul se opri un moment pentru a respira și în același timp pentru a judeca efectul povestirei sale asupra Lolei. — înainte, scumpul meu, zise Lola înbrățișndul; tu prețuește mai mult ca o Californie. «— A doua zi tatăl meu descoperi faptul ți e da prisos a spune că s'a crezut îndată că hoțul este fratele meu. Deosebit de asta dânsul a confirmat toate bănuelile, nevenind acasă vr’o trei sau patru zile. «Tatăl meu păru lovit în inimă de acest fapt. După ce blestemă pe fratele meu, se retrase în camera sa și nu mai voi să vadă pe altcineva decât pe mine pentru a’șî reversa durerea »— Casa mea , desonorată, repetă dânsul. «Eu încercai sa intervin pentru fratele meu, însă bătrânul îmi închise gura zicându’mi că nu mai vrea să audă vorbindu-se de dînsul. «In ziua a patra, fratele meu se întoarse la palat. Nu știa nimic ; rămăsese surprins și iritat de primirea ce’î făcuseră servitorii cari puteau a fugi de dânsul. «Ingryat cum era, ceru să vorbească cu tatăl meu și contrartșteptărei mele, botifimul ceru să'i fiu adia înainte. «Eu voiam la ei din cameră însă tatăl meu îmi ordonă să stau. Eu eram galben ca un mort și stăteam cu capul plecat pe cănd fratele meu intră cu fruntea sus. «— Tată, zise dînsul, sunt oare un strein în casa asta de vreme ce, ca să vorbesc cu d-ta, trebue să trec printr’o instanță ? * «— Nu știui cum ai încă curagiul d’a t8 prezintă aci, zise marchizul iritat. «— Tată, sunt vinovat că am lipsit câteva zile, însă o să-ți explic motivul: iubesc o fată frumoasă și săracă. «Marchizul, care se stăpânise până atunci, ibucni d’o dată: «— Așadar pentru dînsa ai uitat orice demnitate, orice onoare, ai devenit un hoț, ai îndrăznit să te atingi de casa mea de bani ? Mulțumește lui D-zeu că fratele d tale a intervenit pentru d ta ; altfel, la ora aceasta ai merge în temniță. Să nu uiți însă că nu mai ești fiul meu, eu cu tatăl d-tale, te alung din casa mea. «Fratele meu păru la început ca trăznit, o paliditate groasnică Îi acoperi fața, ochii i se sguiță peste măsura. Insă aproape îndată se făcu în el o reacțiune; fu cuprins de o turbare violentă și legitimă. «— Eu hoț ? Eu ? Cina ma acuză ? «Să vie aci înaintea mea și să îndrăsnească a’mî arunca în față așa insultă. «Și întâlnind în acel moment privirea mea, esclamă : «— Ahi poate este tu acel mizerabil hipocrit și infam ? «Și voi să se repeadă asupra-mi. «Prevăzusem asta și sunații cu forță clopoțelul. Portiera se ridică îndată și apărură câțiva servitori. «— Luați pa obraznicul acesta, zise tatăl meu, și scoate- j ți ! din casa aCaast» ande nu va mai pune piciorul nici o dată. « — Ah ! infamii! infamii! strigă fratele meu sbătându-se. «— O ta insulți pe tatăl nostru, zisem eu, cu un fel de indignare. «Fratele mart auzi și-mi adrer să o așa privire de mâ înflor și acum. «— Tu ești acela care înăbuși în mine orice sentiment omenesc, zise dînsul. Ei bine, ai reușit, câine, însă ia seama , o să vie și pentru tine ziua ; și dacă există un Dumnezeu, o să te pedepsească. «Tatălui meu i se păru că fratele meu înjură și voi să sa repeadă la dînsul. «Ea îl opriî. «— Liniștește-te, tată, zisemü , iartă-i pentru că nu știa ce vorbește în acest moment. «Servitorii urmau a ținea pe fratele meu. (Va urma) 88