Universul, februarie 1899 (Anul 17, nr. 30-55)

1899-02-01 / nr. 30

gistrală a fost cântecul Luci și de aseară. D-na Seria e, în artă, conștiin­cioasă și stăruitoare. Cunoscând foarte bine pericolul, nu cred că o emisiune de sunet, o respirare de gamă, sau o bă tie de tril, să fi­i rămas nestudiată și neprevăzută de d-sa. De aceea, cu toată emoțiunea noului debut, vocea d-sale mereu limpede și destul de puternică a­­ sunat de minune și în aria Fântânei și în duetul din actul Infern, dar mai ales în scena Nebuniei, în care vocalisarea așa de bine scrisă a cân­tăreței, se ia la întrecere cu sune­tele dulci ale flautului. La primele note medii ale frasei «Al­fin sontua­n emise cu o rotunjime mângâetoare, mi se părea, evocând o depărtată amintire, că aud pe Albanz, sau chiar pe Patti. Aprobarea unanimă, furtuna de aplauze generale ce a stârnit a­­­­ceasta aiii a Nebuniei, datorită, nu e vorbă, și composițiunei însăși, m'a bucurat și pentru interpretă și pentru cei cari au știut să o pre­­sțuiasca. Acum, să nu prea scadă entusias­­­­oul, și să nu părăsesc modul apo­logic, până n’o­ aduce cuvenitele laude . D-lui Martinez-Patti, cântător di­băcia și actor inteligent în partea lui Edgardo. D-lui Delii, a cărui voce căldu­roasă și ținută demnă, ne­au pre­zintă­ un foarte bun Asthon, d-­or Theodorescu și Bărcănescu, coru­rilor și orchestrei d-lui Golisciani cari au contribuit cu toții, cum au iputut, în înjghebarea în grabă a operei Lucia, neprevăzută în reper­toriul lor. Bl. Cohen-Lunaru. Ulci Capitalii ! Sinuciderea di­n calea­­ Griviței O sinucidere a cărei cauză nu­­ e de­cât alcoolismul, s’a săvârșit ieri dimineață, la orele 3 și jumă­tate. Un anume John Guib, de națio­­­ calitate germană, după ce s’a îm­­b­ortat saravan, a venit la nevasta jlui Ana Guib, care era servitoare jia d. Oprescu, șef de biuron la mi­­nisterul instrucțiunei publice, domi­­­ciîiat în calea Griviței No. 40. Johan începu să spuie nevestei lui că i s’a urît cu viața și că ar voi să-și curme zilele. Ana nu făcu atențiune acestor cu­­­­vinte, căci știa dânsa că­ ori da cîte ori se îmbăta bărbatul ei, fi venea și gândul sinuciderei. Pe la miezul nopței însă îl văzu eșind afară din odaie. Ea se luă după dînsul și pândind, văzu că intră într’un coșar, unde încercă să se spânzure. Sărmana femee alergă atunci în ajutor și luându-i funia din mână o aruncă în pivniță. Se urcară după aceia sus. Pe în orele 3 și jumătate Ana adormi. A­­­tunci Iohan se coborî încet în piv­­i­iță, găsi funia și se spânzură de -o grindă. Când Ana Guib se deșteptă și­­ alergă în pivniță, nu găsi de­cât ca­davrul nenorocitului ei soț. D. Oprescu înștiința secția 20 și d. comisar Weltz încheie un proces­­ Verbal, iar cadavrul fu transportat la morgă. Accidentul de pe bulevar­dul Carol Eri, la orele 3 fără 10 minute după amiază, vagonul electric No. B, venind pe bulevardul Carol, în dreptul percepției de Negru, a is­­bit cuplul d-lui dr. Mirinescu, care voia să traverseze bulevardul. Calul a fost trântit jos, cupeul sfârîmat în mai multe părți și ift­­­­rît o distanță ca de 5 metri. D. dr. Mirinescu, care se afla­­ în cupeu, a sărit numai decât jos,­­ evitând ast­fel un accident neno­rocit. O mare mulțime s’a strâns nu­­­­mai­de­cât la fața locului, pe când­­ cei din tramvai, văzând cum calul­­ și cupeul era târât, se sculară în­­ picioare și începură să strige. I i Conductorul cu No. 192, care se afla pe vagon, a fost arestat pro­­vizoriu. Nenorocirea din str. Sf. Vo­­evoz. O nenorocire care a emoționat adânc întregul cartier, s’a întâm­­­­plat ora în str. Sf. Voivozi No. 27. Acolo locuește d. profesor Ilie Pă­­­­unescu, care de câte­va zile are bolnav un copil, în vârstă de 1 an și jumătate. D. dr. Râmniceanu, care a vâzut pe copilul bolnav, i-a prescris niște medicamente și a plecat dând cu­raj părinților. Spre seară însă, d-na Păunescu în loc să dea copilului medicamente din sticla prescrisă, turnă dintr’o sticlă cu acid fenic, care era pe a­­ceeași masă. Câte­va ceasuri după aceea, săr­manul copilaș încetă din viață. Durerea și disperarea familiei Păunescu e de nedescris. Furtul din str. Lipscani Un anume Jac Berenstein, în ser­viciul d-lui Levinzon, din strada Lipscani No. 24, fu trimes alaltă­ieri la gara de Nord, cu suma de 4900 lei, ca să plătească niște spirt. Berenstein găsi însă cu cale să a­­puce alt drum și se făcu nevăzut. Stăpânul seu, văzând că nu se mai întoarce, bănui cele petrecute și înștiință numai de­cât poliția. Spre seară Berenstein fu prins, dar asupra lui nu s’au găsit de­cât 69 lei. Cu restul nu se știe încă ce a făcut. INDUSTRIA Naționali­ Româna MS aflam zilele trecute într’una din cele mai renumite băcănii din București, pentru a lua o țuică cu câți­va prieteni. Tocmai atunci intră o damă a cărei înfățișare distinsă și îmbrăcăminte elegantă ne atrase atențiunea într’un mod pe care’l pot numi imperios. O căciuliță de lucru fin, susținută de o săgeată de aur mai străpungătoare ca aceea a lui Cupidon, era cochet așezată pe un per negru, abundent, ale cărui în­crețituri naturale formau niște bucle cari mânșâiau dulce o frunte și două tâmple de un desen admirabil în puritatea sa. O bogată blană de lucru din Canada acoperea niște umeri cari pureau sculptați de un artist de geniu , deschizătura pieptului permitea să se ghicească, ascunse sub un corsaj de catifea, tezaure pentru a căror poezie cu bucurie ți-a­­u­ dat viața.Rochia de mătase da­­masată, de culoarea foilor moarte, eșia fără îndo­ială din atelierul cel mai bun și, ridicându-se ușor, dă­dea ochilor indiscreți încântătorul prilej de a zări un picior mic și a­­dorabil, care ar Ü putut rivaliza cu piciorușul unei nimfe. La ușe se oprise o trăsură încăr­cată cu pachete de toate dimensiile, pe cari le păzea un lact­eu superb. De­sigur că frumoasa apariție care mă captiva în acel moment, era una din reprezintantele celei mai înalte aristocrații române. Se apropiase cu repeziciune de tejgheaț­a îndărătul căreia se ținea șeful st­­iri­i meatului și Îl ceruse, cu vocea cea mai blândă și cea mai ar­monioasă, 12 pachete din luminările cele mai bune pe cari le avea în magazin. Băcanul, serviabil și galant, ex­puse înaintea clientelei sale vre-o 12 calități de luminări, recoman­dând însă într’un mod cu totul spe­cial, pe cuvîntul său de onoare, nu de neguțător ci de om cinstit, o ca­litate, numită «Briliantina», învelită într’o hârtie de culoare verde de nil, fabricată de d-nii Moessner și Mersing, din Galați. Impachetarea era din cele mai elegante și predis­punea în favoarea conținutului. Fru­moasa aristocrată o găsi după gustul său și, bine impresionată, de alt­mintrelea având credință în cuvîntul vînzătorului, spuse îndată, fără cea mai mică șovăială, ca o duzină de pachete din cele recomandate să fie p­use în trăsură. Pe urmă scoase din uzunar un portmoneu drăguț, de piele gălbuie, cu încheietoare și mo­nogram de argint și, luând dintr’în­ jur un bilet de o sută lei, îl dete, cu mâna sa fin mânușată de faimo­sul Jouvin din Paris, interlocutorului ei. Luă restul încet și se depărtă, lăsând în prăvălie un subtil parfum de violete de Parma. Rămăsei câte­va momente subt imperiul acestei feerice vedenii, dar ora dejunului apropiindu-se, mai bine un păhărel cu țuică și, înainte de a pleca, interpelai pe băcanul nostru în privința luminărilor pe cari le vînduse aproape sub ochii mei. — Domnule,—îmi răspunse el,— să nu crezi că am exagerat lucrurile recomandând clientei mele calitatea «Briliantină» produsă de d-nii Moes­sner și Messing din Galați. Am o mare experiență, de 30 de ani de când îmi îndeplinesc meseria. Ei bine, afirm ca nici odată — o repet cu intențiune — nici o dată nu am văzut o luminare fabricată în țară sau în străinătate, care să poată fi comparată cu «Briliantina», pache­­tată în hârtie verde de nil. Cu a­­ceastă luminare se obține o lumină curată, fără nici o urmă de fum și nici o curgere. Ai zice că fabricanții au înlocuit stearina cu grăsimea de balenă. Știi că magazinul meu e unul din cele mai frecventate din Bucu­rești și că clientela mea se compune din totu aristocrația nóstra. Prin ur­mare am furnizat în­tot­dea­una măr­furi într’adevăr superioare și am ținut să merit confiența cu care am fost onorat, înțelegi deci pentru ce am recomandat, pe baza cuvîntului meu, luminarea «Briliantina» pa­­chetată în hârtie de culoare «verm­­il» și pot să iau toată răspunderea a­­supra mea, fără a mă teme de vreun reproș. Eram de­sigur convins, prin sin­ceritatea accentului că buna-credință a neguțătorului nu putea fi suspec­tată, dar dorii să fac prin mine însumi o experiență care să nu-mi lase nici cea mai mică bănuială. Cumpărai cinci pachete de diferite mărci din cele mai bune, atât din țară cât și din străinătate și rămăses așa de satisfăcut de superioritatea «Briliantinei», în­cât nu mă pot îm­piedica de a-mi manifesta în public bucuria că văd țara noastră înain­tând cu repeziciune, din succes, în succes, pe calea industrială. Pen­tru mine este evident că d-niî Moes­­sner și Mersing din Galați au reali­zat ultimul cuvînt al progresului prin creațiunea lor «Briliantina», ambalată în hârtie verde-nil. In curând această luminare se va afla în casele cela mai bune. Atât bur­ghezi­mea cât și clasele de sud ale societăței, arzând «Briliantina», ar aduce un omagiu meritat industriei naționale, așa de demn reprezintatâ prin d-nii Moessner și Mersing, proprietarii stearinăriei și săpună­­riei naționale din Galați. Listun din toată himez Ocapațiune femeești. — Cu toată concurența năprasnică, inven­­țioasela femei engleze și americane își află ocupații foarte rentabile. Iată câte­va : In Londra este funcția așa nu­mită dinner taster (gustarea mân­­cărilor).[Funcționarii—se înțelege fe­mei—pentru plată bună, merg pe la diferite bucătării și gustă mâncările, unde e lipsă, dau bucătăreselor lec­ții din arta menajului. Altele apoi sunt transportoare de amanete. Aceste adună amanetele de la aceia cari se jenează să le plaseze. Alte femei apoi sunt dresoare de papuci. Când vr’o damă are papuci noul, cari Îi sunt prea strivți ori prea largi. Îi predă la dresoare și acestea, pentru plată, îî încalță și îl a umblă­ câte­va minute până ce-i dedă. In America apoi femeile sunt in­spectori pentru curățirea stradelor și se zice că curățenia de atunci e exemplară. Altele apoi sunt aranjatoare de odăi, ceea ce pretinde mult gust și speciale cunoștințe. S’a întâmplat însă nu de mult, că o ast­fel de aranjatoare a gătit odăile unui june veteran. Când acesta a venit acasă într’atît i-a câștigat simptatia, încât a declarat’o de cea mai indispensa­bilă mobilă din casă. Sfîrșitul aran­jamentului a fost — căsătoria. IO Buni Portretu! defancte! Principese a BULGARIEI, cu micul prinț Boris Universul literar care a apărut azi, Duminecă 31 Ianuarie, care se vinde cu 10 bani în toată țara, pe lângă materia cea mai variată, conține și trei mari ilustrații colo­rate între cari un portret aproape în mărime naturală al defunctei prințese a Bulgariei, împreună cu micul prinț Boris. Universal io provincie (De la corespondenții noștri particulari) — 29 ianuarie 1899 — Brăila Delapidare de bani pu­blici.—Deja de doua săptămâni, un ziar din localitate arătase că în serviciul de administrație al docu­­rilor Brăila, s’ar fi comițând oare­­cari neregularități. Știrea fiind de alt­fel nesigură, și neindicând nimic positiv, nu s’a luat în considerație. Totuși s’au făcut unele cercetări printre funcționarii docurilor, în urma cărora faptul denunțat în­cepe a se adeveri. In urma acestora, s’a deschis o anchetă care a avut de resultat des­coperirea lipsei într’adevăr a unor sume de bani. Primele bănueli au căzut asupra d-lui Petrini, șeful biuroului de ex­pediție al docurilor care îndeplinește ti ESBAäe ÄÄi! — 2 — în acelaș timp și funcțiunea de aju­tor casier al serviciului de admi­nistrație. D-sa a fost interogat la parchet de către d. procuror și neputând se vede să-și dea seama de suma găsită lipsă ș’a ordonat arestarea sa. Se poate însă foarte bine ca d-l Petrini să nu fie cel vinovat, sau să fie vre-o greșeală de comptabi­­litate la mijloc. Suma găsită ca delapidată se urcă la aproape 12.000 lei după unii, iar după alții la vre-o 9000. Afacerea se instruește personal de d. procuror Christescu, și vom­ căuta a vă ține în curent cu tot ce se va afla în această privință. Deces.— Azi noapte la orele 4 și jum., a încetat din viață d-na Zoe I. Furtunescu, soția cunoscutu­lui nostru concetățean de avocat Furtunescu. Decedata era în vîrstă de 53 ani, și­ a murit în urma unui atac de paralisie. Regretele noastre întristatei și numeroasei familii. Ba!.—Aseară a avut loc în vas­tul salon al teatrului Peleș un mare și grandios bal combinat cu o extra­ordinară reprezentație teatrală la care au luat parte toți artiștii acelui teatru. Balul a avut într’adevăr un succes enorm, căci un public foarte nume­ros și distins a fost remarcat. La orele 12 din noapte a început o frumoasa patomimă : «Viața Pari­sians sau o noapte la bal mobil», executată de artiștii teatrului, care a amuzat foarte mult pe toți asistenții. Balul s-a terminat tocmai la orele 5 dimineața. Furt.Astă-seară pe la orele 8 un individ necunoscut trecând pe strada Mare și văzând în fața pră­văliei de geamuri al d-lui Herșco­­vici o sobă mică, o luă în brațe și plecă la pas. In acel moment tre­­când pe acolo d. polițanfl al orașu­lui, N. Țino, pune mâna pe el și il trimise la poliție să se încălzească. Sotir. Galați Bursă. — Bursa noastră conti­­nuă a rămânea staționară, micile încrcărări de șlepuri ce se fac la cheiul nou, nefiind de­cât resulta­­tul unor angajamente rămase ne­executate încă din toamna anului trecut. Stocul cerealelor, în silosurile do­­curilor noastre, este de 570 vagoane. Restul productelor se găsesc în­­magazinate în hambarele particulare din oraș, sau prin șlepurile cari din causa apei­­ căzute, nu pot descinde Prutul. Mișcarea în port.­ Afară de un singur șlep care încarcă orz pe socoteala d-lui d’Aujourdhui, expor­tator, cu destinație pentru Sulina, se mai așteaptă astă-seară, sosirea șlepului «Ostrom­» a­ d-lor F-lli Men­del, spre a încărca producte pentru aceeași destinație. Curse.—In ședința pe care d-ni­ membrii ai Comisiunii europene Da­nubiana au ținut’o erî, s’a decis ca vaporul «Prince Ferdinand de Rou­­manie» să facă, până la deschiderea serviciului navigațiunii noastre flu­viale, 4 curse pe săptămână între Sulina, Tulcea și vice-versa și una în fie­care Sâmbătă, între Galați și Sulina. Vaporul comisiunei, în interesul serviciului poștal al țării, cu por­turile transdanubiene, va fi în coin­cidență la Tulcea, cu vaporul d lui Armator Athanasulis, care pentru această ocasiune a consimțit a pune la disposițiunea acestui serviciu, frumosul și elegantul său vapor «Paraga», care altă dată a servit de yact defunctului Archiduce Rudolf. Ast­fel dobrogenii vor putea a­­vea un serviciu mai accelerat, pe cât cel ce să făcea pân’acum pe uscat. Inspecție.­ Aseară d-nul ge­neral Skeletti, ad-interim comandant al corpului III de armată și general Varbhiade, au plecat la Focșani, spre a inspecta linia fortificată de la Nă­­molasa. D-nui colonel Bereșteanu, coman­dant de brigadă, s’a întors astă­zi de la inspecția pe care a făcut’oo pi­chetelor de a lungul țărmurilor Pru­tului. Docurile.—Pe cheiul de la ba­­sinul docurilor, s’a început demon­strarea, curățirea și repararea ma­­șinelor de la elevatorii. Aceste re­­parațiuni vor fi terminate în cursul sâptămânei viitoare și se fac în ve­derea descărcărilor și încărcărilor ce vor avea loc, la deschiderea na­vigațiunii. Coresp­­ la și o sinucidere fioroasă. — Sigur că numarul cel mare de si­nucideri întâmplate într’un timp atât de scurt aci în Iași, n’a avut darul să impresioneze atât de mult pe cititori, ca următoarea în tstre­­plare. In comuna Bucium din județul nostru, locuește de mai mult timp o femeie numită Haciu Ținea. Nu­mita era tîneră, frumoasă, și foarte inteligentă. Aceste calități au știut să atragă la început admirația, și apoi iubirea tînerului ieșan, Golum. AŰ făcut cunoștința, hotărînd să ducă traiul­­ împreună, dar n’a tre­cut mult, și neînțelegerea, zavistea și chiar brutalitățile au luat locul bunei armonii, iubirei și prieteniei. Certele se țineau lanț, cari de multe ori degenerau în bătaie. Dar într’una din zilele trecute, lucrurile au luat o întorsătură și mai gravă, căci femeia — care era foarte voinica — a pus mâna pe o pușcă, încercând să împuște pe amantul ei, care, cu foarte multă muncă, a isbutit s-o desarmeze. Atunci furioasa femeie a alergat în casă, unde încuindu-se, a luat un bidon cu gaz, pe care și l-a tur­nat pe cap și pe trup. Apoi cu un chibrit și-a dat foc rochiei, aprinzându-și ast­fel tot corpul. Amantul ei care a vâzut toate a­­ceste de afară, a încercat să spargă ușa, pentru a o opri de la fapta disperată pe care o săvârșea. Dar pînă să isbutească, nenoro­cita femee se svârcolea pe jos, do­borâtă fiind de flăcările cari o mis­tuiau. Aproape în agonie, biata Ținea Hagiu a fost transportată la spitalul central sf. Spiridon, unde, după o crudă suferință, a murit. Am vâzut astă­zi cadavrul tinerei femei de altă­dată, și mi-a părut o bucată uniformă de carne arsă, ■înegrite, semănătoare unui cărbune. Iată la ce duce disperarea ome­nească !... Un pungaș îndrăsneț. — V’am telegrafist* că d. profesor Va­­leriu Hulubei din localitate, a fost victima unui furt îndrăsneț. Astă­zi pe la ceasurile 6 luni, un individ necunoscut, sigur un pun­gaș bine experimentat, s’a introdus în camera de dormit a d-lui pro­fesor, și i-a furat de acolo două sfeșnice foarte scumpe, lucrate în argint. Ca și o mulțime de lume era în odăile învecinate, totuși nimeni n’a putut auzi când necinstitul mu­safir «opera». Poliția s’a pus în urmărirea lui, și se speră că va fi prins. Furtul de la Banca Agri­colă.­­ Până în momentul de față nimeni nu cunoaște suma totală, la care se ridică delapidarea făcută de fostul director Novak. D. judecător de instrucție Asvald Teodoreanu lucrează cu mult zel la anchetarea acestei afaceri. Erî s’a făcut o nouă perchiziție la fosta locuință a lui Novak. S’au confiscat o mulțime de corespon­dențe, acte și niște notese. S’au mai întrebat telegrafia auto­ritățile din Focșani, Bacău, dacă nu s’a emis vre­ un pașaport pe nu­mele dispărutului. Răspunsul se aș­teaptă pe mâine. In momentul când scriu această corespondență, afla de la un prie­ten în stare de a fi bine informat că vestitul și mult căutatul Novak, a fost prins. O telegramă a sosit în urmă cu un ceas la parchetul general din localitate, prin care poliția din Ham­burg înștiințează că a pus mâna și a arestat pe un individ necunoscut, dar foarte mult asemănător cu cele spuse despre Novak. Se mai spune în telegramă că individul nu vorbește nici o limbă afară de Românește, și că era în așteptarea unei femei, pentru a a­­puca apoi drumul Americei. Se prea­ poate ca acesta să nu fie Novak, dar noi dăm știrea așa cum circulă. Cu siguranță însă putem spune că de Mercuri încă, un agent spe­cial a plecat la Hamburg pentru urmărirea necinstitului director. Astă­zi s’au trimis fotografiile a­­cestuia prefecturilor diverselor o­­rașe din străinătate. Delapidarea de la inten­dența corp. IV de armată.— V’am telegrafiat că locotenentul Ia­­cobescu, fostul casier de la inden­­dența corpului IV de armată, a fost arestat, din ordinul d-lui ge­neral Bengescu. Această informație se adeverește și de ziarele locale. Putem spune cu siguranță că d-l general Bengescu, controlând ges­tiunea financiară din ultimii ani de la acest corp, a găsit o mulțime de fraude și lipse. Nu se știe câți «înțeleși» erau la comiterea acestor fraude, dar foarte multă răspundere cade asupra fos­tului casier și actualul arestat, d. locotenent Iacobescu.­­ Se mai zice că și un alt militar, de astă dată un grad superior, e compromis în această afacere. D-l controlor și general Benges­cu au plecat la București pentru a expune d-lu­î ministru de războiü starea lucrurilor de aci. In acest interval, d-l căpitan Cruceanu ur­mează aci cu ancheta, care se face sub cel mai mare secret. In onoarea Italiei.—Cititorii «Universului» au fost anunțați în­­teiu, că studențimea ieșană a hotă­­rît darea unei reprezintații teatrale, și a unui banchet, în onoarea iu­bitei noastre surorori «Italia». Se știe primirea frățească și en­tuziasmată pe care au făcut-o ita­lienii studențimei române, cu oca­zia congresului de la Turin, și drept mulțumire, studenții și cetățenii Ia­șul­ui au hotărît cele de mai sus. Nici vorbă că tot ce orașul nos­tru are mai mult și mai distins, va lua parte la această festivitate, de la care și onor. Ministru al In­strucțiunei a scris că nu poate lipsi. Serbarea are loc în seara zilei de 2 Februarie a. c. în sala teatrului Național. Diverse.—D-l Musicescu, fostul șef al corului mitropolitan și pro­fesor de armonie din Iași, a fost angajat ca director al capelei im­periale din Petersburg. * • * Mâine prima reprezintă fie a pie­sei originale a d-lui Frasin. «Ceia ce nu moare». Duminecă apare primul număr din ziarul ieșan «Poveste». îUiereanu. Gratis la Pari­ s SSIBS1310* Citiți pe pag. 4-a ISPSIF noul abonament la «Universul», cu începere de la 1 Februarie curent, cu premii extraordinare gratuite, între cari bilete de dus și în­tors la Paris, Viena, etc. Fie­care abonat primește gratis, ofară de calendarele pe anul 1899 și o frumoasă cutie con­­țin find un cuțit și o furculiță de argint adevărat garantat. Știri din străinătate Comisiunea de marină a Came­rei deputaților din Washington a hotărît să mărească cu trei numa­rul vapoarelor de resborü, așa în­cât flota americană va dispune de 16 vapoare de resborü. * ¥ ¥ Socialiștii din parlamentul ger­man vor interpela pe ministrul de justiție asupra condamanărei celor 11 țărani, la pedepse variind între 4 și 10 ani, din cauza tulburărei ordinii publice.« ¥ * Un duel sângeros cu sabia a avut loc zilele trecute la Seghedin, în Ungaria, între un locotenent și un căpitan. Acesta din urmă impiedi­­cându-se în pinteni, primi o lovi­tură gravă în mână. Locotenentul a fost telegrafic pensionat. * ¥ ¥ «Neue Freie Presse» primește din Paris o telegramă care spune că ceea ce a îndemnat, mai mult pe primul ministru Dupuy să alcă­tuiască proiectul pentru revizuire, a fost faptul că toate rapoartele pre­fecților spun că opinia publică din provincie e mai anti-revizionistă de­cât chiar cea din Paris. * * * Câte­va ziare pariziana publică testamentul lui Pougnez, executatul de deună­rî. Ve dau ca titlu de curiozitate, acest testament:" «Eu, Alfred Pougnez, născut în comuna Dunaz în 1877, rog pe d-l director al închisoarei Roquette de a executa ultimele mele voințe, re­­mițând d-lui Jules Arbaux, preo­tul, următoarele lucruri : «Memoriile tinereței mele (ma­nuscris). «Memoriile lecțiilor mele religi­oase (manuscris). «Cărțile mele împreună cu Biblia. «Toate scrisorile ce îmi aparțin. «însărcinez de a face după me­moriile, acestea o carte în care să se arate că acțiunile reprobabile con­­duc la eșafod. * # Asasinul firabil din Boemia, con­damnat la muncă silnică, a com­părut din nou înaintea Guriei cu jurați, pentru un alt omor, ce s'a descoperit, și a fost din nou con­damnat la muncă silnică pe viață. * * * -Ziarul «Ordine» din Alexandria (Egipt) anunță că tribunalul consu­lar de acolo a trimes pe anarh­iștii arestați pentru atentatul în contra împăratului Germaniei, la Camera de acuzare a furiei cu jurați din Ancona (Italia) spre a răspunde de delictul de asociație de răîi-făcă­­tori. Deci e exclus cu totul atentatul în contra împăratului Wilhelm II. * * * Telegramele sosite la Londra din Filipine, anunță că s-a dat o nouă luptă, care a durat toată ziua la Manilla. Americanii, disperați de rezis­tența insurgenților, au ucis pe toți cei cari le-au căzut în mână. Au respectat însă femeile, cu toate ci și ele se luptă cu înverșunare. Cu toate că americanii câștigă te­ren pe fie­care zi, se prevede că lupta va dura încă mult timp, căci insurgenții au arme și munițiuni d* ajuns.* * » O depeșă din Bombay anunță ur­mătoarele : Doui frați, cu numele Dravid, prin ale căror comunicări au fost descoperiți criminalii cari au asa­sinat în 1867 doui ofițeri englezi în Paona, au fost împușcați de niște indivizi necunoscuți. Cazul acesta a produs mare senzație în India. * * † Se spune că directorul unui ziar din New­ York a oferit 5000 de do­lari unui redactor ca să se ducă să libereze pe Dreyfus, promițându-i alte 15000 de dolari în cazul în care va reuși.* * ¥ Se telegrafiază din Washington că șeful insurgenților din Filipine, generalul Aguinaldo, ar fi cerut o întrevedere cu generalul Otis, co­mandantul trupelor americane. * ¥ . Știri din Viena spun că Garina Liszt fiica marelui artist și văduva cele­brului compositor musical Wagner, zace greu bolnavă. U­IM S­F­A­T P­E Z­S Cel mai bun mijloc pentru ster­gerea petelor de ori-ce natură de pe haine este următorul: Se ia o bucată de sodă, se pune într'o oala mică umplută până la jumătate du apă. Oala se pune la foc. Soda to­pindu-se, se formează un fel de leșu și, după ce azi pala, începi s-o freci bine. După 5 minute haina se pune la soare, sau in timpul ei net la căl­dură. Pata dispare de tot. Cu ben­zina pata dispare pentru o zi două, dar pe urmă apare iarăși. Castelul Eh­renburg din Coburg — Vezi ilustrația — Dăm azi ca ilustrație pe pag. I o vedere a palatului ducelui dr. Saxa-Coburg-Gotha, asupra căruia se află azi ațintite toate privirile, în urma morței prințului moștenitor de Coburg, fratele principesei Maria a României. Palatul numit și castelul Ehren­­burg, are o înfățișare splendidă, și capitala e Coburg, așezată într'una din cele mai frumoase și încântă­toare posițiuni. Castelul a fost zidit la 1549, pe locul unde a fost o mănăs­tire a Franciscanilor. A fost reîno­it după marele incendiu din 1693. Intre altele se află in el o sală gi­gantică, o frumoasă capelă, galeria de tablouri, etc. Mișcarea țăranilor Acum, când mișcarea țărănească s’a potolit pe deplin, guvernul a început să ia măsuri, pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple ase­menea desordine. Atât din anchetele judiciare, cât și din cele administrative, reese că promotorul acestor mișcări e clubul socialist din București; măsurile luate deci, vor fi îndreptate și în potriva acestui club. * * * Am anunțat deja perchiziția pe care d. prim-procuror Caracaș și d. jude de instrucție Urdățeanu au fă­­cutu-o la clubul socialist din Capi­­tală. Parchetul a confiscat toate re­gistrele și câte trei exemplare din broșurile socialiste apărute până­ ­ o fi si. sau I FIICĂ CSĂȘITULUI PARTEA A DOUA Itlai­ tii'ii amorului IX ! «— Dar altfel? «— Alt­fel facem sa se crea­dă că dânsul a furat și n’o să i se dea timp de vorbă. «Ia loc sft mö înfior de a­­ceasta idee, ea m’a umflat de bucurie. «— O, da, primesc, zisei eu, vino cu mine, nu trebuie sa I întârziem. «Introdusei pe Robi în pala­tul tatălui meu ; toți dorminu ; fratele meu nu se întorsese a­­casă; eram liberi în lucrare. «Biblio­teca era o cameră se­veră ; í­Colo se afla casa de bani a tatălui meu; d’asupra­­ acesta­ case, nu știui de ce, se pusese portretul mamei mele, încadrat în lemn de abanos. «Eu și Bobi intraserăm fără zgomot în bibliotecă. Eu țineam în mână o lampă cu ulei, pen­tru ca să luminez locul. Tre­muram ca o frunză agitată de vânt și pe când țineam lampa de­asupra casei de bani, mi se păru că se uită țintă la mine, cu ochii săi adânci din care­sbucneau fulgere. «Era cât pe aci să zic lui Bobi să plecăm de acolo. «Insă Bobi introdusese deja lama unui stilet în crăpătura casei de bani și făcea sforțări violente pentru a o deschide. «Peptul îî gâfâia; cu dinții îșî mușca buzele ; întreaga lui persoană era zduduită în mod convulsiv. «In sfârșit se auzi o scârț­i­­tură ; broasca era stricată ; ușa casei de bani sa deschisese. In­să stiletul se rupsese de la ju­­mnătate. Și stiletul acela era al fratelui meu. «Nu atinserăm nici­una din hârtiile tatălui meu, însă luarăm o sumă mare de ban! In aur și în bilete de bancă. «Apoi lăsând scrinul deschis și stiletul rupt jos, ne retrase­­răm în camera mea. «Aci împărțirăm banii ca niște adevărați complici, apoi asigurăndu -i că fratele meu­ nu se întorsese, lăsarăm un bilet de bancă pe dușumeaua camerei lui. După asta Bobi plecă fără să-l observe nimeni, iar eu mă culcai și curînd dormi­ ca unul ce avea coștiința cea mai cu­rată. Marchizul se opri un moment pentru a respira și în același timp pentru a judeca efectul povestirei sale asupra Lolei. — înainte, scumpul meu, zise Lola înbrățișndul; tu prețuește mai mult ca o Californie. «— A doua zi tatăl meu des­coperi faptul ți e da prisos a spune că s'a crezut îndată că hoțul este fratele meu. Deose­bit de asta dânsul a confirmat toate bănuelile, ne­venind acasă vr’o trei sau patru zile. «Tatăl meu păru lovit în inimă de acest fapt. După ce blestemă pe fratele meu, se retrase în camera sa și nu mai voi să vadă pe alt­cine­va de­cât pe mine pentru a’șî reversa durerea »— Casa mea , desonorată, repetă dânsul. «Eu încercai sa intervin pen­tru fratele meu, însă bătrânul îmi închise gura zicându’mi că nu mai vrea să audă vorbin­­du-se de dînsul. «In ziua a patra, fratele meu se întoarse la palat. Nu știa nimic ; rămăsese surprins și iri­tat de primirea ce’î făcuseră servitorii cari puteau a fugi de dânsul. «Ingryat cum era, ceru să vorbească cu tatăl meu și con­tra­rtșteptărei mele, botifimul ceru să'i fiu adia înainte. «Eu voiam la ei din cameră însă tatăl meu îmi ordonă să stau­. Eu eram galben ca un mort și stăteam cu capul ple­cat pe cănd fratele meu intră cu fruntea sus. «— Tată, zise dînsul, sunt oare un strein în casa asta de vreme ce, ca să vorbesc cu d-ta, trebue să trec printr’o ins­tanță ? * «— Nu știui cum ai încă cu­­ragiul d’a t8 prezintă aci, zise marchizul iritat. «— Tată, sunt vinovat că am lipsit câte­va zile, însă o să-ți explic motivul: iubesc o fată frumoasă și săracă. «Marchizul, care se stăpânise până atunci, ibucni d’o dată: «— Așa­dar pentru dînsa ai uitat ori­ce demnitate, ori­ce o­­noare, ai devenit un hoț, ai îndrăznit să te atingi de casa mea de bani ? Mulțumește lui D-zeu că fratele d tale a inter­venit pentru d ta ; alt­fel, la ora aceasta ai merge în tem­niță. Să nu uiți însă că nu mai ești fiul meu, eu cu tatăl d-tale, te alung din casa mea. «Fratele meu păru la început ca trăznit, o paliditate groas­­nică Îi acoperi fața, ochii i se sguiță peste măsura. Insă a­­proape îndată se făcu în el o reacțiune; fu cuprins de o tur­bare violentă și legitimă. «— Eu hoț ? Eu­ ? Cina ma acuză ? «Să vie aci înaintea mea și să îndrăsnească a’mî arunca în față așa insultă. «Și întâlnind în acel moment privirea mea, esclamă : «— Ah­i poate este tu acel mizerabil hipocrit și infam ? «Și voi să se repeadă asu­pra-mi. «Prevăzusem asta și sunații cu forță clopoțelul. Portiera se ridică îndată și apărură câți­va servitori. «— Luați pa obraznicul a­­cesta, zise tatăl meu, și scoate- j ți ! din casa aCaast» ande nu­­ va mai pune piciorul nici o dată. « — Ah ! infamii! infamii! strigă fratele meu sbătându-se. «— O ta insulți pe tatăl nos­tru, zisem­ eu, cu un fel de in­dignare. «Fratele mart auzi și-mi adrer să o așa privire de mâ înflor și acum. «— Tu ești acela care înă­buși în mine ori­ce sentiment omenesc, zise dînsul. Ei bine, ai reușit, câine, însă ia seama , o să vie și pentru tine ziua ; și dacă există un Dumnezeu, o să te pedepsească. «Tatălui meu i se păru că fratele meu înjură și voi să sa repeadă la dînsul. «Ea îl opriî. «— Liniștește-te, tată, zisemü , iartă-i pentru că nu știa ce vorbește în acest moment. «Servitorii urmau a ținea pe fratele meu­. (Va urma) 88

Next