Universul, ianuarie 1899 (Anul 17, nr. 147-176)

1899-01-14 / nr. 160

l „UNIVERSUL" de îerî s’a tipărit în 30.500 exemplare. Magazinul de coloniale și cârciuma lui Cristea Ion din Calea Grivițeii Calendar pe anul 1899 Ortoflex Duminecă, 13 Iunie. — Sfânta Achilina. Caloiio Duminecă, 25 Iunie.—Prosper: Soarele răsare 4.17, apune 7.47 București, 13 Iunie. Ministerul lichidării După o criză ministerială foarte lungă și laborioasă, ministerul franțuzesc s-a constituit în sfârșit sub președinția unuia din cei mai de valoare oameni politici ai republicei, d. Waldeck-Rousseau. Composiția noului cabinet e din cele mai curioase. In adevăr, se găsesc în sînul sau oameni de toate nuanțele republicane, de la conservatori ca președintele consiliului și generalul Galiffet, până la socialiști ca d. Millerand. Fapt remarcabil, prima dată, nu numai în Franța, ci în toată Europa, un socialist ajunge ministru. S’a întâmplat ca un fost ministru — cunoscutul economist Schaffte—să ajungă mai târziu socialist. Dar un socialist declarat să ajungă în această calitate ministru, asta nu s’a mai pomenit până la d. Milierand. Socialiștii devin deci oameni de guvernămînt. Faptul acesta are o deosebită însemnătate și va avea urmări considerabile. Modul cum e constituit cabinetul și în deosebi prezența socialistului Milierand pe banca ministerială, arată destul de clar că noul guvern francez are o misiune specială. Misiunea lui e: lichidarea afacere! Dreyfus, faimoasa afacere care de doui ani frămîntă Franța, a împărțit-o în două tabere dușmane și a pus în joc soarta Republicei. Afacerea aceasta se apropie de sfîrșit. In urma votului unanim al înaltei Curți de casațiune din Paris, că ex-căpitanul Dreyfus a fost rău judecat la 1894, afacerea va veni înaintea unui noii consiliu de război și, acela din Rennes, care va avea să judece dacă Dreyfus e sau nu vinovat. Revizuirea procesului e însă, în starea în care se găsesc spiritele în Franța, un lucru foarte greu și periculos. Militarii și toate grupările politice, cari țin cu dânșii, sunt exasperați de faptul că procesul se va judeca din nou. Vor fi dat mari furtuni în Parlamentul francez și se pot întâmpla serioase turburări în țară. Guvernul trebue să fie piept celor dintâi și sa urevie sau să reprime pe cele din urmă. Și pentru aceasta se cere multă dibăcie și o deosebită energie. Va avea noul guvern aceste calități? Trebue să sperăm că da. D. Waldeck-Rousseau e un cap foarte limpede. Generalul Galiffet e cunoscut pentru energia ce a desfășurat la 1871, în timpul Comunei. D. Milterand, ca socialist, are multă înrîurire asupra maselor. Se poate nădăjdui deci că actualul guvern francez va duce la bun capăt lichidarea afacerei Dreyfus. 16 Din Turcia (Corespondență parte a UNIVERSULUI) Constantinopol, 6 iunie Conflictul sângeros da Iagi'Hitiț» serbeaseft Cercurile oficiale de aici caută a arunca răspunderea luptelor de la graniță în sarcina sârbilor, despre cari zic că au năvălit pe teritoriul turc, unde populația a fo fi resistat. Conflictul sa născut astfel : Biohausul Prodnik, care se ține de linia fortificațiilor de la Balata, a fost atacat prin împușcături de către sârbi. Tocmai atunci un convoi de Soldați turci pleca să ia apă. Eî ripostară și intrară în luptă. Sosind ajutoare și de o parte și de alta, lupta deveni generală. Valiul din Corsova și comandantul din Mitrowitza raportează că actualmente cea mai perfectă liniște domnește pe întreg teritoriul de la granița sârbească. Inspectorul frontierelor, colonelul Ahmed Hamdi, a început ancheta. Din directul de mine prins de bandiții lui el Se știe că acum câte-va zile niște bandiți turci au atacat și făcut prizonier pe directorul minelor din Cassandra. Șeful tâlharilor cere o sumă mare de răscumpărare. Asupra acestui eveniment romanii«afi numintoarele amănunte : «Casa de bancă din Constantinopol, Fratelli Aliatin, are pe lângă o mare moară cu aburi și o fabrică de cărămizi în Salonic, o mină lângă satul Isvor, din peninsula Cassandra, in această mină de argint sunt ocupați câteva sute de lucrători, dintre cari cea mai mare parte sunt greci din satele dimprejur și cari depind de directorul minei Louis Chevalier. Mulți lucrători din aceștia aparțin religiunei romano-catolice și pentru ca să-și facă rugăciunile se duc din când în când misionarii jefuiți din Salonic la Isvor, escortați de cavași înarmați, (un fel de gendarmî). Călătoria, care se face călare, e de două zile. Acum două săptămâni directorul Chevalier veni la Salonic, pentru ca să ia pe călugării Hederich și Gianone. Deoarece aceștia nu puteau părăsi îndată orașul Salonic, directorul Chevalier se întoarse singur la Isvor, lăsând în Salonic un caraș, care a însoțit acum câteva zile pe cei două călugări la Isvor, fără nici un incident. Intr’o Duminecă acești călugări oficiază un serviciu divin în biserica catolică de acolo. După prânz se duseră amândoui călugării, împreună cu directorul Chevalier, soția și copilașul acestuia, pentru ca să cunune o tînără pereche dintr’un sat, lângă mine. Ei erau însoțiți de un pavas călare. După săvârșirea cununiei toți soară spre casă. Părintele Manone, care nu putea suporta arșița cea mare a soarelui, se despărți de societate și o luă prin pădure. După vre-o oră societatea fu oprită de un bărbat a cărui față era acoperită cu un văl negru și care intră în vorbă cu directorul Chevalier. Acesta întorcându-se spre cavaș, zise în limba bulgară : «Éria desigur e un tâlhar?» Cavașul făcu un semn afirmativ din cap și se pregătea să scoată revolverul de a brazi. Atunci răsună o detunătură din tufiș. Cavașul căzu mort, lovit în frunte. Calul cavașului se speriă și fugi în galop, tîrînd cu sine pe nefericitul cavas, care rămase cu un picior în scară. El a fost tîrît de cal astfel încât capul i se zdrobi cu totul Copilașul, care era pe acelaș cal cu cavașul, căzu fără să fie rănit Tâlharul provocă pe director să meargă cu dînsul. Chevalier nu avu încotro și merse pe când soția sa și părintele Hederich se rugau cu lacrimile ’n ochi, ca să le dea voie săi’l însoțească. Banditul, căruia îi veniseră în ajutor alți trei tovarăși, nu voiau nici un preț, ci le spuse să meargă acasă și să aducă suma de 15.000 funțî turcești (345.000 franci) ca bani de răscumpărare. Bandiții plecară cu Chevalier, pe când soția lui, copilul și pirntele Hederich, se întoarseră acasă, unde înștiințară autoritățile. Sultanul a dat ordin ca să nu se dea nici un ban, ci să se caute cu energie acești tâlhari îndrăzneți. tezaut. CRONICI FEIFIENIIE Grădinele de copil la noi Toată lumea cu bună judecată în cestiunea desvoltărea micilor ființe omenești recunoaște adevărul, că copiii mici nu trebuesc fi siliți a învăța din carte mai înainte de vreme. Despre aceasta s'a scris și se scrie, s’a comentat și se comentează încă foarte mult. Ca să ne ținem însă de acest principiu, să nu impunem ca să zic așa, suntem oarecum prea indulgenți, ba chiar prea slabi. Foarte bine ne dăm seama de răul ce urmează mai mult a unei astfel de pretențiuni din partea acelora, cari fura vina lor, nu cunosc cerințele naturale ale desvoltărei psihice în pu^il, cu toate acestea pare că ar mai exista ceva în noi nedumerit, care tot ne mai lasă sub impresiunea și dorința de satisfacere a unui uz, deja prea îmbătrânit. Și tocmai satisfacerea acestui uz este una din cauze, cari fac ca și puținele grădini de copii pretinse românești de la noi să nu prospere, să nu poată fi la înălțimea misiunealor. Am mai spus de atâtea ori, de a conduce o grădină de copii, nu e atât de ușor pe cât se crede. Nu e de-ajuns ca să distrăm pe copilași într’un mod plăcut lor, numai pentru ca să treacă timpul. Acesta nu este punctul principal, după cum îl cred unii. Ett ași zice, că în prima linie să aveai pentru micii copilași o imensă și cu totul desinteresată iubire, care tot odată este și arma cea mai puternică în potriva relelor ce tocmai acum încep a încolți în diferitele caractere nedesvoltate, căci numai astfel vom putea lucra cu succes și cu bun profit în beneficiul acestor odrasle, mai scumpe decât oricare altă comoară himerică a neamului. Nici odată nu va trebui să căutăm a face, ca micii copilași să știe cât de multe și fel de fel de lucruri, cu alte vorbe să-i îndopăm cu multă știință ; din contra, să-i facem cu puținul cât îl pot. pricepe să-l știe bine, pentru ca bine să le poată servi mai târziu. Așa înțelegeți învărțătura dintr’o grădină de copii Cum că aici predomină numai educațiunea, aceasta nu trebue s’o mai repet, căci am mai spus’o d’atâtea ori. Ași vrea însă să știe oricine, cum stăm cu grădinele de copii la noi. In toată țara, astăzi nu avem mai mult de 40 grădini de copii, căci așa numitele asile confesionale, cari nu corespund nici scopului, nici cerințelor imperioase unor astfel de instituțiuni, și cari de altmintrerea întrec cu mult numărul de 100 din toată țara, nu le pot enumăra printre ele. Nu le pot enumăra nici pentru aceea, pentru că copilașii români nu pot profita absolut nimica din ființa lor. Dintre acestea 40, Statul are sub directa sa supraveghiare numai două, și anume una în județul Tulcea și alta în județul Vaslui. Toate celelalte, precum și cele din Capitală, sunt cu caracter particular. Se naște însă întrebarea ! Corespund oare toate acestea institution scopului pentru care sunt menite? Au ele în vedere numai binele copilașilor pentru viitor ? Ori conducătorii lor lucrează numai din interes material, iar restul nu-1 privește? A răspunde la toate acestea întrebări o pot face numai aceia, cari s’afi interesat mai de aproape și ați observat destul de bine întreaga lor organisațiune. Ett, care mă ocup de aproape zecimi de ani exclusiv numai cu educația copilașilor români, mărturisesc fără sfială sau frică de a fi contrazisă, că grădini de copii, așa cum ne trebue copilașilor noștri, n’avem în toată țara Românească. Dacă și sunt unele, cari la părere ar mai corăspunde ceva scopului, apoi acelea desigur nu sunt românești. Și atunci mă întreb : Cari sunt foloasele ce le pot trage copii noștrii din astfel de instituțiuni streine și de limba și de obiceiuri? Căci după ce a împlinit vârsta de 7 ani trecând în școala primară, copilașul nostru timp de 4—5 ani, nu mai aude vorbindu-se nici nemțește, nici franțuzește. Nu este oare mai potrivit, ca atâta timp cât stă în grădina de copii să se vorbească, și ei să fie pregătit a vorbi mai bine în dulcea- limbă maternă, pentru ca mai târziu cu atât mai ușor să fie în școala primară? Cred că a sosit timpul a ne gândi serios nu numai asupra acestui punct destul de inseni‘«At dar și asupra ființei chiar a gradinelor de copii. Să imităm și din acest punct de vedere pe străini, pe vecinii noștri și pe toate neamurile civilizate din Europa. Să î imităm însă numai în ceea ce privește înființarea acestor instituțiuni, nu însă și în modul lor de procedare. Căci fiecare națiune alt scop urmărește pentru dezvoltarea tinerei sale generațiuni. Cei interesați, și-mi place a crede oâi aceia sunt toți Românii adevărați, ar trebui ca pentru binele și fericirea acestui neam ce se continuă numai prin viguroasa și în toată privința sănătoasa tînără generațiune, să dea tot sprijinul necesar, pentru ca grădinele de copil să fie în floare și apoi să-și dea rodul și la noi. Cum că grădinele de copii sunt necesare, despre aceasta nimenea nu se îndoiește. Dovada cea mai bună despre aceasta este că părinții își trimit cu bucurie copilașii în instituțiunile existente de acest fel. Acum dacă sunt sau nu mulțumiți cu modul cum se tratează și desvoltă copilașii lor, lucru care depinde de foarte multe împrejurări, această deocamdată nu se discută. De altfel Statul chiar a avut intențiunea de a crea grădini de copii, ceea ce se poate vedea și din legea învățămîntului primar de la 1893 a d-lui Take Ionescu, pe atunci fost și actual Ministru al Cultelor și Instrucțiunei Publice. Dar și comuna București a avut intențiunea a înființa grădini de copii încă de acum 9-10 ani, când sub energicul și vrednic de ținut minte Pake Protopopescu, s’au clădit anume trei școli frebeliane, una în apropierea isprăvitului casei Văcărești, ceal’altă în apropierea Oborului, care acum de curând mia fost cedată mie în scopul de a înființa o grădină de copii, iar a treia în calea Plevnei. Iată dar, că din partea ocărmuirei intențiunea a fost și sunt sigură că este și acum de a face ceva în această privință. Iar dacă nu s’a putut face mai mult, causa cred că ar trebui s-o căutăm nu în lipsa de interes a celor hotărîțî de a dirigui desvoltarea în bine a neamului, cât mai mult în lipsa desăvârșită a persoanelor cu vocațiune în aceasta și întrucâtva și în desinteresul părinților pentru o desvoltare mai proprie a copilașilor lor. De aceea rog pe toți cei interesați, dar mai cu seamă pe părinți în prima linie, să binevoiască a da atențiune celor expuse mai sus, precum și celor ce vor mai urma pe această temă, ca în comun acord să facem tot posibilul pentru ajungerea acestui mare și sfânt scop, care numai bine poate să aducă copilașilor noștri și prin eî intregem națiuni românești. Luba 1. Ieamtu O CUGETAKK I»K l Toate fetele mor de dorință ca să se mărise si cea mai mare parte din bărbați mor de dorința ca să scape de caznicie. Afacerea Samoa Cititorii noștri își aduc aminte că în urma conflictului, iscat pe insula Samoa, s'a hotărât trimiterea unei comisiuni germanoanglo-americană, care sa pacifice insulele. O telegramă din Apia anunță că Mataala a predat comisiunei 1850 de pușt, iar partidul contrar 2000 de puști. Comisia a declarat că decisiunea judecătorului șes e valabilă și a recunoscut pe Malietoa Tăun ca rege. Acesta renunță în favorul comisiunei, care a instalat în urma aceasta un guvern provizoriu constituit din consulii celor trei Puteri. Majoritatea acestora are să decidă în toate cazurile, afară de acele stipulate de tratatul de la Berlin, când se cere unanimitatea. truncoátorilsor funcționarii municipali rămân la posturile lor. Comisarii vor pleca peste câteva zile. Raportul comisiunei recomandă desființarea regatului și instituirea unui guvernator, care va fi ajutat de un consilii legislativ compus din funcționarii numiți de cele 3 Puteri, precum și de o casă a reprezintanților compusă din indigeni. Guvernatorul va avea drept de veto față de legile generale și municipale. Funcționarii numiți de Puteri vor fi șefi de departament, iar funcțiunile consulare, diplomatice și judecătorești vor fi desființate. In ceea se privește impozitele, se va micșora darea personală, dar se va urca taxa vamală. Oficiul poștal va depinde direct de guvernator. Eșîți din nouă alegeri, Domniile Voastre sunteți mai cu osebire în putință să cunoașteți nevoile Țarei care v’a ales și să duceți și mai departe munca pentru întărirea și propășirea scumpei noastre Românii. Lucrările Domniilor Voastre legislative vor începe în prima sesiune ordinară a acestei nou legislaturi. Acum v’am convocat în sesiune extraordinară pentru a precede la verificarea titlurilor și la constituirea Puterei legiuitoare. Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Am văzut cu o adâncă, mâhnire cam în unele părți ale Țarei, recolta anului acesta a fost compromisă. Buna stare a populației noastre rurale a fost întotdeauna grija Mea de căpetenie. Deși în zilele din urma s’a produs o netăgăduită îmbunătățire, Guvernul Meu va va propune chiar în această sesiune unele măsuri pe cari le impun starea agriculturei de estimp. Țin să constat și de astă-dată amicalele relațiuni în cari ne găsim cu toate Puterile. Opera pacei, de care avem atâta nevoe, este preocuparea constantă a tuturor și nedăjduesc că Conferința, la care s’au strâns reprezintanții tuturor Puterilor, va spori și mai mult garanțiile pecei. Dumnezeu sa binecuvinseze lucrările Domniilor Voastre. Sesiunea extraordinară a Corpurilor Legiuitoare este deschisă. CAROL. Urmeazâ iscăliturile miniștrilor. Apoi d. prim-ministru Cantacuzino declară sesiunea extraordinară deschisă. Mierea Corpurilor Legiti. După cum cititorii știu deja, eri a avut loc, cu pompa obicinuită, deschiderea Corpurilor Legiuitoare. La orele 12 și jumătate, după un Te-Deum oficiat la Mitropolie, M. S. Regele, însoțit de A. S. R. Principele Ferdinand, a fi intrat în Sala Adunărei, unde se aflau întruniți toți miniștrii, senatorii, deputații, corpul diplomatic și funcționari superiori. îi M. S. dă apoi citire următorului Mesagiu Regal, pentru deschiderea Corpurilor Legiuitoare , Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Simt o vie fericire că Mă găsesc în mijlocul Reprezentațiunei Naționale. Anglia și Transvaahl Ziarele engleze se ocupă în mod exagerat cu pregătirile de războiu ce se fac pentru o eventuala incursiune în Transvaal. «Daily Telegraph» anunță deja că s’a și desemnat comandantulșef al trupelor engleze contra Transvaalului, în persoana generalului Bottler. «St. James Gazette» știe și mai mult. Acest ziar cunoaște chiar planul de războiu al Bourilor, asupra căruia face un raport fantezist. In urma acestui raport, Boarii ar avea 20.000 oameni apți pentru restrioiu.., au o artilerie cu 46 tunuri cu tir rapid de cel mai nou model. Tot «St. James Gazette» spune că comandantul trupelor din Transvaal, generalul Joubert, ar avea de gând să facă ofensiva printr’un marș asupra localității Kimberley, orașul englez cu minele de diamant, după a cărui cucerire va urma nimicirea minelor Debeer. In același timp cu această incursiune asupra orașului Kimberley se întrerupă și linia ferată Gap-Buluwayo și dacă va fi posibil chiar și linia Port- Elisabeth-Pretoria spre sud de la Bloemfontein. Generalul Joubeks va porni apoi asupra Țârii Capului, pe care speră că o va cuceri în 14 zile după declarațiunea războiului. O telegramă din Londra anunță că autoritățile din Țara Gap au suspendat de-acamdata contractele asupra unor furnituri pentru militari, cu motivarea că regimentele trebue să ne gata ca la cel dintâia ordin să părăsească Țara Gap. Ziarului oficios german «Koelnische Zeitung» ’i se scrie din Haga, că în cercurile politice de acolo se asigură, că guvernul din Transvaal este pregătit să opună cea mai mare rezistență în cazul unui războiu cu Anglia. Guvernul Republicei Sud-Africane își mobilizează armata foarte recede. Zilele acestea el a comandat la fabrica Krupp din Essen, 25 tunuri cu tir rapid, precum și alte tunuri de calibru mare pentru artileria de fortăreață. UN PROVEStIt PE 7.1 Tinerilor acțiunea, bătrânilor sfatul. (Francez). Spionagiul «Trebue cu orice chip—spun scriitorii militari — ca o țară să fie informată asupra fortificațiilor cari apără intrarea unei națiuni vecine, și de aceea nu e statut ajor care să nu trimeată în străinătate cel mai mare momet posibil de ofițeri». In această privință se amintește că Moltke în persoană, înmintand"OZij Olustlî fjj " __"îl a făcut dese incursiuni la granița Franței, însoțit de prințul Bismarck. Napolon I avea un serviciu de spionagiu superior și spunea: — Orice general care operează nu în deșert, ci într’o țară populată, și care nu are informațiuni, nu-șî cunoaște meseria. El trimetea ofițeri și agenți secreți spre a cerceta terenul în toate țările pe care vroia să le cucerească și nu lucra decât când cunoștea perfect locurile. Unul din cei mai buni emisari ai lui a fost faimosul domn Charles, numit și căpitanul Charles. El era un contrabandist ,lu safian, numit Schulmeister. Atunci când Napoleon a ajuns la Strasburg, veni acelui aventurier ideea de a intra în serviciul seu ca spion, și’î se prezintă. Neavând recomandațiunîși iu însă veți primit și cum instistă, Napoleon i-a întors spatele. Aventurierul l’a așteptat la eșire și Napoleon cum ’1 vezu ’s. întrebă: — Cine ești ? Ce vrei ? — Sire, eu sunt Schulmeister. Spionului îi fusese de ajuns un minut spre a se deghiza cu totul. Asta ’î plăcu lui Napoleon și 1 angaja printre spionii lui. Multe minunății a mai făcut și acest Schulmeister. Intro zi, plătind un milion unui înalt funcționar austriac, putu să asiste la un consiliu de războiu prezidat de împeratul Francisc - Josef. Altădată, îmbrăcat ca prinț german, trecu în revistă un întreg corp de armată, închis într’o fortăreață, e și într’un coșciug, prefâcându-se mort. La Wagram, recunoscut și urmărit de austriac,știu să ’l înșele, transformându-se la moment, la colțul unei strade, ca un chirurg militar pe lângă câțîva răniți. In recentul său studiu asupra Spionagiului în Franța și Ui SU UI nafate, locotenentul Froment constată că germanii au păcălit de multe ori pe francezi. In timpul asediului Parisului, un agent prusian vizită în liniște liniile de apărare, travestit în ofițer de stat-major francez. După războiu, mai mulți ofițeri germani reușiră a intra ca ziduri printre lucrătorii nouilor forturi, și chimiștii din Germania au venit să ofere explosibilil lor artileriei franceze, cu scop da a pătrunde în cazărmi și arsenale. Un comisar german s-a lăudat acum de curând, că a asistat la marile exerciții franceze din 1892, deghizat ca maior al regimentului 13 de artilerie, franceză , dar un ofițer francez la rândul său, mărturisi că putu urmări, grație unei travestiri analoage, manevrele germane din Alsacia. Când sfârși-se-vor oare aceste spion agiurî ? G. Emuli. ÎNTÂMPLĂRI Din fajellHla O moarte subită Eri dimineață, în orele 8 și jumătate, secția 7 a fost anunțată de un băiat din prăvălia d-lui Titi Călărașiu, că un cârciumar, Ion Albușeanu, din soseaua Herăstrăului, a căzut deodată jos și a încetat din viață. Comisarul secției se transportă numai decât la fața locului, unde găsi în adevăr mort pe cârciumarul Albușeanu. S’a înștiințat imediat parchetul, chemându-se în acelaș timp MARTIRIUL ■m. si Impăratea» (Operă privitoare la defunct* împărăteasa Elisabeta a Austriei, scrisă de o damă a ei de onoare.) Traducere din limba engleză de d-na Maria Ghirgiu CAP. IV Csikósul e curagios, robust și indiferent atât la răceală cât și la căldura prea mare. De obiceiu el este de o înălțime mijlocie, având trăsuri regulate, piele brună, ochii negri, strălucitori și inteligenți, iar mustățile lungi și ascuțite, cunoscute în toată Europa sub numele de moustache à la hongroise. El mănuește the lasso tot cu atâta măestrie ca și Guacho, și după mine întrece atât pe acesta cât și pe văcarul occidental în echitațiune. Călăreț perfect, el subjugă, îmblânzește mânjii din “ herghelie,și fără ajutorul vreunui hârt, șea, zăbale, sau biciu. Aruncă numai o sfoară asupra capului tenerului animal, îl stăpânește apăsându-1 cu picioarele lui, cu mușchii ca de fier, și cu magică îndemânare se așează pe spatele agitatului și nebunaticului sextual. Aspră e soarta Csikoșilor ungurești, dar te farmecă până la extrem. Puțină pâine, puțină carne sărată de porc, o sticlă de vin, o pungă cu tutun, aceasta e hrana lor. O blană de oaie ’i apără de vânturile reci ale primăverei și ale toamnei, căptușită cu lână pe din năuntru, iar partea din afară este de piele brodată în culori roșii, galbene, aurii, și albastre. Acestea sunt suficiente pentru fericirea lor. N’ar trebui, cu toate acestea, să uit a menționa grămada de pae pe care se crică ei și în care se încălzesc în nopțile când bate vântul și de nux ne scapă nici cutia cu papricaș, sau ardeiul roșu, cu care ’și asesonează mâncarea lor națională, numită «gulyás». trebuință absolută oricărui adevărat Maghiar, își poate cineva ușor închiați de acea delicioasă schimbare din viața monotonă zilnică a lor, ce a avut loc pentru Csikosi, văzându-ne galopând printre ei. Ei au rămas uimiți când ne-au mai văzut aducându-le ca să zic așa o suflare a aerului din lume, precum și multele lucruri ce le-am oferit și de cari el au rămas mulțumiți și măguliți în gradul cel mai mare. După întoarcerea sa în Austria, Elisabeta începu a face în mintea sa proiecte pentru o existență cu care să pună capăt tristeței sale din anii trecuți. Ea se silea ca să recâștige complectamente autoritatea perdută asupra soțului ei, precum și locul său în existența copiilor săi. Cu toate acestea, o crudă spartă se tîra în calea nenorocitei perechi imperiale. Abia intraseră în primele zile ale lunei a doua de miere, abia începuseră a gusta din plăcerile unei viețe fericite, când le veni îngrozitoarea veste despre asasinarea mult iubitului frate al împăratului Frantz-Iosef, a lui Maximilian, împăratul Mexicului. Departe peste mări, nenorocitul Prinț suferi o moarte mișelească din mâinele poporului, care -1 ceruse de urgență și din propria lui voință ca guvernator. Pentru el a părăsit el cea mai fericită viață, petrecută parte la curtea fratelui său, și parte pe drăgălașele țărmuri ale Austriei, unde ș-a avut feericul palat din Miramar, pe care Pa zidit e și de Care cu drept cuvînt era foarte mândru. Acest castel este locul care pare întocmai ca realizarea celui mai sălbatec vis al unei imaginațiuni orientale. Aplecat pe marginea extremă unui promontoriu stâncos, și zidit întreg din marmură albă, cea mai curată, fără cea mai mică pată, această clădire înconjurată de coline și păduri verzi ca smaraldul este cu neputință de descris. De pe terasa principală privești drept în jos deasupra apei încrețite la a șase-zeci de picioare, și care este așa de curată și străvăzătoare, încât ochii pătrund toată adâncimea ei de peste două-zeci de stânjeni. Deosibești bine de tot algele ce seamănă a panglici și medusele multicolori, cari se leagănă încoace și încolo pe lângă suprafața sticloasă. Când am visitat Miramar cu împărăteasa, am rămas uimită de străvăzimea mărei și dînsa,—care era pasionată după studiu și care avea un mare fond de cunoștințe,— mi-a spus că sunt unele oceane în cari la o adâncime de 75 stânjeni se pot minunat distinge petricelele și scoicile pe fundul cel nisipos. Adesea ne preumblam pe marginea cea îngustă a pajiștei stîncoase, a cărei prelungire e ciudat întreruptă în partea dreaptă a castelului cu plante maritime și polipi, cari ne interesau mult și cari abundați în basinurile puțin adânci ale apei. Uneori găseam grupe de coral pur, anemone de mare, ce scrntbatt cu un perfect caleidoscop, de la verdele cel mai deschis, galben dulce, lila aprins, albastru până la ros de carmin; pești în formă de stea, aripi de asageri și fungi spinoși, din cari ara adunat pentru micul nostru muzăut. Meduse cu umbrelele lor bordaie cu rose de apoi erau aruncate în picioarele noastre, de frumoasele valuri azurii. Elisabeta se înapoia de lângă apă, zicând cu vocea ei melodioasă : «E rou să lăsăm să fie arși și supți de razele soarelui și ei suferă ca orice animal făptuit de mâna lui Dzett». Teama ei de a atinge pe cineva sau ceva, era foarte caracteristică ei, și ar fi ocolit drumul pe care ’l urma pentru a evita de a călca vre-un gândac sau vr’o omidă, care s’ar fi târît pe pământ. Ar trebui o pană mult mai îndemânatecă decât a mea, spre a face portretul fantasticei arhhitecture a Palatului Miramar. Minarete variate erau sculptate ca o dantelă, cu turnuri ascuțite, cu acoperișuri așezate ca niște terase împodobite cu grupuri de statue minunat într’aripate, cu turnuri medievale și cu pont-levisurî, cari ’ți amintesc secolul XV sunt amestecate într’o confusiune pitorească și splendidă, deși oarecum exagerată. Grădinile și alte părți de o mare întindere sunt o altă minune greu de descris, astfel e de mare frumusețea lor. Vegetațiunea este un amestec din cea europeană cu cea tropică. Fiecare plantă, fiecare pom sau arbust este ales printre cei mai frumoși din specia lor. Pini arella din Siberia, cresc alături cu bambusul exuberant în fertilitate și cu bananul cu frunzele sale gigantice. Plopi franțuzești și măslini argintii se înalță deasupra unei mari tufe de palmieri și de cactuși, pe când înalții curmali și magnolia cu frunzișul întunecos, apărat cu umbrele lor răcorase, mușchi și plante tărîtoare și feregi ce seamănă cu nișe țesături, aduse din depărtatul Nord. In toate părțile se ved fântâni tot atât de superbe ca acele din Versailles, cari răcoresc atmosfera cu aruncăturele lor prismatice, și chiar în zilele cele mai călduroasa se poate face o preumblare răcoroasă sub superbele aleade sicomori, cari închid cu desăvârșire drumul oricăra raze de soare. Aceste alee duc la serele în care orhideele, din regiunea cele mai apropiate de Equator, înfloresc în tot timpul anului, în cea mai mare splendoare și abundență. Interiorul castelului e demn de exteriorul său cel strălucit și conține umite tesaure de artă în înaltele și majestoasele sale apartamente și lungile galerii. Camera de studiu, odinioară favorita lui Maximilian, este exacta reproducere a cabinei după bordul frumosului soft yact «Miramar», pe care a făcut călătoria nenorocită spre viitorul seu Imperiu. (Va urma).