Universul, august 1899 (Anul 17, nr. 208-237)
1899-08-05 / nr. 212
Usina Centrala ELECTRICITATE din IAȘI contând a angaja Konteurl electrician din țară pentru serviciul ei de exploatare, roagă pe acei ce ar reflecta să ocupe astfel de posturi pe un timp mai îndelungat, să bine-voiască a-i trimite ofertele lor, în care să se arate vârsta, poziția actuală, certificate de lucrările ce au executat și condițiunele de angajament. Se vor da preferințe acelor ce au lucrat deja în stațiuni electrice cu curenți alternativi. DIRECȚIUNEA. 1831 de 1812 noi nu puteam fi responsabili de hârtiile ce ni se aduceau, dar că era de ajuns de a se găsi într’o ambasadă streină un document care se credea că emana de la un ofițer francez, spre a stabili culpabilitata acelui ofițer. «Ambasadorul stărui pentru o notă foarte categorică degajând ambasada. T am observat că această nu trebuia să vizeze numai ambasada Germaniei, dar toate celel’alte ambasade și negațiuni din Paris, cari puteau să se găsească cu atât mai mult vizate, cu cât nu se degaja de cât o putere, că această notă, care nu ’mi aparținea, a cărei redigiare aparținea președintelui de consiliu, nu trebuia, după mine, să difere mult de notele anterioare deja publicate în acest sens, căci se va căuta atunci divergințele în formă, și asta ar fi un nou motiv de discuție. «Am arătat ambasadorului o notă apărută cu câteva zile înainte la «Agenția Havas» și în care se exprima părerea că dacă președintele consiliului primea în principiul o notă, termenii trebuiau să fie aproape apel din nota «Havas». In urma cererea ambasadorului, i-am asigurat o nouă întrevedere cu președintele Consiliului, și câteva zile mai târziu ambasadorul mi-a spus că incidentul era terminat. D. Casimir Perier relevează apoi unele fapte sau incidente. El socoate că înaintea Curței de casație, nu putuse răspunde decât la chestiunile ce i se puneau, nefiind nici advocat, nici acuzator public. — Dar, domnule președinte— spuse el adresându-se colonelului Jouaust— termenii în cari mi-au pus chestiunea, îmi impun datoria de a nu ascunde nimic. (Mișcări prelungite). «Am primit o dată la Eliseu pe d. colonel Picquart. N’am reținut din comunicarea lui decât că demonstrația d-lui Bertilon nu făcuse mare impresie asupra consiliului de războiu. Numai după patrusprezece zile de la condamnarea lui Dreyfus am avut cunoștință de un dosar, nu știă dacă pot spune că de un dosar (mișcări). L’am răsfoit repede. «S’a spus, s’a scris că au fost întrevederi cu privire la Dreyfus intre familia lui și mine; asta nu e adevărat. «La 13 Decembrie d-iîi, Waldeck-Rousseau și Reinach au venit să’mî vorbească despre dorința aperărea ca ședința să nu fie ’secreta și despre angajamentul pe care’l lua apărătorul să nu divulge documentele diplomatice. «Am spus că voi fi supune dorința lor celor în drept, dar că nu puteam face nimic el personal, spre a le da satisfacție. «N’am vezut niciodată vreun membru al familiei Dreyfus. N’am vezut decât pe d. avocat Demange, care venise să me roage pentru grațierea unui condamnat al cărui apărător fusese el. «D-niî Waldeck-Rousseau și Reinach sunt deci singurii cari, la un moment dat, mi-au cerut, din partea apărărei, ca dezbaterile să fie publice. D. Casimir Perier adaogă, ridicând vocea și în prada unei vii emoțiuni, împărtășite de întreg auditorul: — Pentru onoarea funcției pe care am ocupat-o, pentru onoarea Republicei, nu voi lăsa să se spună că Președintele Republicei a dat făgăduiala sa unui căpitan francez acuzat de trădare. (Aplauze zgomotoase). «Când a făcut apel la realitatea mea personală, am răspuns fără înconjur ambasadorului Germaniei. Nimic din acest incident nu putea hotărî demisiunea mea. Aici nu-i nici locul, nici ceasul de a spune, că președinția Republicei e lipsită de mijloace de acțiune. «Incidentul diplomatic n’a contribuit întru nimic la hotărîrea mea. Această afirmare, exclamă fostul Președinte al Republicei, eram dator s’o fac înaintea unui Tribunal de soldați, căci sunt aici oarecum emanațiunea cea mai mare a demnităței naționale ! «Am jurat să spui tot adevărul și l’am spus: «Șef de Stat sau simplu cetățean, am crezut totdauna că Franța e liberă în hotărîrile sale, că ea nu depinde de cât de sine însăși. «Generalul Mercier, o afirm iar, nu mi-a vorbit de mărturisirile căpitanului Dreyfus decât după întrevederea mea cu d. căpitan Lebrun-Renaud. «El n’a vorbit consiliului de miniștri despre ele decât 4—5 zile după asta.» Deposiția fostului Președinte al Republicei pare a fi făcut o foarte mare impresie asupra auditorului. Un incident Vorbind de scrisorile lui Dreyfus în care spunea că i s-a făgăduit că desbaterile nu vor fi secrete, Casimir Perier declară că a primit o scrisoare în care i se cerea ca ședințele să nu fie secrete. Demange explică că, necunoscând pe d. Casimir Perier, a rugat pe d. Waldeck-Rousseau să adreseze cererea sa asupra ședințelor secrete d-lui Perier. Apărătorul aduce omagiile sale realităția d-lui Casimir Perier. Fostul președinte mulțumește d-lui Demange de cuvintele sale, dar, adaugă el, satisfacția mea nu ’î deplină. «Cer ca acest incident să fie lămurit. «S’a zis că am luat angajamentul ca ședințele secrete să nu fie pronunțate. Am citit asta sub iscălitura lui Dreyfus, și dând cu violență un pumn în bară, cu vocea înecată, d. Casimir Perier strigă: «Cer să nu ei din această incintă înainte de a se ști cine a mințit!» (Vie sensație. Mișcări în public). Căpitanul Dreyfus, sculându-se și privind drept în față pe fostul președinte al Republicei, esclamă: —Nici o dată nur a avut acest gând, înțeleg indignarea d-lui Casimir Perier. Afirm că n’am avut un asemenea gând. Colonelul Jouaust.—Vedeți clar că aluziunea făcută de d-voastră e falsă. R. — Gândirea mea a fost denaturată. D. Casimir Perier. — Rog să se caute scrisoarea. Aceasta n’o cer atât pentru mine, căci am fost destul târît în noroi , spre a mă mai sinchisi de injurii, dar nu vreau să las a fi murdărită demnitatea Franței. (Vie emoțiune In auditor). D. Demange.—Unde ai văzut această scrisoare ? R.—In ziare. Colonelul Jouaust.—Se va căuta această scrisoare. Generalul Mercier Se ascultă apoi generalul Mercier. Acesta depune alături de el un voluminos pachet. El explică în ce împrejurări s’a aflat că se produceau indiscrețiuni la statulmajor ; el arată atunci mai multe documente pe cari grefierul Coupois le citește. In aceste scrisori emanând din străinătate, se cerea ofițerului care trăda unele documente promise, planuri, descrieri de nouă materialuri de războiu, etc. Vorbind de piesa cu cuvintele: «Această canalie de D.», martorul spune că această piesă releva mai ales că se comunicaseră planurile din Nizza. Se făcură cercetări spre a se cunoaște autorul, dar nu se descoperi nimic. Se știa printr’o comunicare verbală a lui X. către agentul Guenée : «Schwartzkoppen și Panizzardi sunt în relațiuni continue cu un ofițer de stat-major care trădează. Aveți, se zicea, unul sau mai mulți lupi în stâna voastră. Căutați un ofițer de la al douilea biuron, care informează pe Panizzardi și pe Schwartzkoppen. Nu îl cunosc. De altmintrelea, chiar de l’aș cunoaște, nu ți-aș spune numele». — In luna Septembrie—spune generalul Mercier, — sosi piesa borderoului, care permise, grație naturii pieselor și documentelor a căror trimitere o anunța, de a face cercetări mai folositoare și de a ști care era ofițerul care putuse furnisa acele documente. Martorul explică în ce chip a procedat când era ministru de război ș, față de colegii săi din cabinet. El le coraufliss ce se petrecea și le făcu cunoscut bănuelile asupra lui Dreyfus. S’a decis să se facă o anchetă preliminară, care a fost încredințată comandantului du Paty de Clam. Acest ofițer a fost ajutat în cercetările lui de d. Cochefert, șeful siguranței. Se și făcuse o expertiză de către d. Gobert, care depusese un raport neutru , apoi o a doua de d. Bertillon, care a fost foarte categoric în aprecierile sale și a acuzat formal pe căpitanul Dreyfus de a fi autorul borderoului. Generalul Mercier, făcând aci o digresiune, zise: «Vreau să distrug o legenda, care pretinde că am fost înverșunat contra lui Dreyfus ». Generalul scoate o scrisoare a d-lui Charles Dupuy, cu data de 20 Octombrie 1897, în care fostul președinte al consiliului recunoaște, nu numai că nu s’a împotrivit la sarcina generalului Mercier, dar că T-a și ușurat’o Apoi se dă citire la 2 scrisori, cari ar fi fost adresate de către Dreyfus, directorului penitenciarului din insula Salutului. Intr’una, el ’și insultă rudele și le blamează că cheltuesc atâția bani pentru reabilitarea sa; în ceal’altă, el face aluzie la făgăduiala făcută în 1894 de către d. Casimir Perier apărătorului său de a opri ca ședințele să fie secrete. D. Casimir Perier ridicându se, zice : — La această scrisoare făceam aluzie adineauri și în privința asta cer o lămurire. Generalul Mercier, urmându-și depoziția sa, face alusiune la comunicarea actelor în 1894. — In disprețul siguranței mele personale, zice el, nu voi pregeta a vĕ spune tot ce s’a intem p’at. «Trebue ca cineva să-șî dea seamă de situația acelui moment ea era periculoasă. D. Casimir Perier v’a vorbit despre vizita d-lui de Münster, ambasadorul Germaniei, dar nu v’a povestit totul. «El nu v’a spus că în seara aceleiași zile, d. Dupuy, ministrul de interne și eu, am așteptat în cabinetul séu rezultatul comunicărilor repezi cari au fost schimbate între împăratul Germaniei și d. de Münster. «Aceasta era pacea sau răsboiul, căci ambasadorul avea ordin de a părăsi imediat Franța, în caz când nu va avea satisfacție. «Războiul ar fi fost periculos pentru noi; eram la această epocă în o perioadă de complectă transformare a armatei noastre ; nu puteam să riscăm un pericol așa de mare. «Dacă documentele au fost date în secret consiliului, lucru pe care nu’l știu încă, aceasta e în virtutea siguranței Statului.» Asupra chestiunei mărturisirilor, d. general Mercier afirmă că le-a aflat a doua zi chiar după degradare de la căpitanul Lebrun-Renault. — Am trimis—spune el—pe ofițer la d. Casimir Perier, nu spre a’l dojeni, după cum afirmă d-sa, dar pentru ca Lebrun-Renault să repete cele ce ’mi spusese mie:«L’am trimes și la d. Dupuy tot pentru același motiv. In acest moment nu se vorbea despre revizuire. D. Jaurès și d. Millerand, actualmente ministru, acuzau chiar pe guvern că nu făcuse ceea ce trebuia, socotind că pedeapsa dată lui Dreyfus era prea ușoară și că acesta merita moartea. Vorbind apoi de campania făcută în favoarea lui Dreyfus, d. general Mercier spune că d. Freyciich ar fi afirmat d-lui general Jamont că 35 milioane fuseseră depuse pentru această campanie și că banii veneau mai ales din Anglia și Germania. Ședința e suspendată la ora 10. La redeschiderea ședinței, generalul Mercier discută borderoul; el pune consiliul în curent cu funcționarea biurourilor de la Statul-Major. Martorul explică apoi de unde puteau proveni documentele pomenite în borderou : nota Madagascarului, mai ales, emana din biuroul III , aceea a planului de concentrare, din al IV-lea. Aceste documente nu puteau veni de la alt ofițer decât de la acela care, trecând prin acele biurouri, avea cunoștință de ele. Dar Dreyfus fusese tocmai in acele biurori. In chipul cum sunt înșirate documentele, generalul Mercier vede în greșelile gramaticale ale borderoului o nouă dovadă despre vinovăția lui Dreyfus. — Vinovatul, zice el, nu trebuia să fie la începutul trădării sale. In 1894, înaintea consiliului de resboiu din Paris, Dreyfus a tăgăduit că ar fi avut cunoștință despre nota asupra Madagascarului; că a ignorat firul hydro-pneumatic modelul 120 scurt; că n’a avut nici o dată manualul de tir; că n’a știut nimic de trupele de ajutor. «El a urmat un sistem de tăgăduiri generale. «Ei bine, Dreyfus nu spunea adevărul; e un fapt sigur, nu numai că se ținea în curent cu ce se făcea în biuroul lui, dar știa totdeauna ce se petrecea în biurourile vecine ; colegii lui l’au surprins în flagrant delict de scotocire, și asta de mai multe ori. Generalul, spre a arăta extremul spirit de investigare al lui Dreyfus, citează incidentul Wanson. Acest general, fiind însărcinat cu o călătorie de stat-major, a ținut la minister o conferință la care asista și Dreyfus, dar cu recomandata formală de a nu lua note. Întorcându-se din întâmplare, generalul vâzu pe Dreyfus scriind pe un mic carnet ; el a 1 sili să rupă imediat filele cu notele pe care le luase. Grefierul Goupois citește atunci o lungă scrisoare a generalului Wanson către generalul Gonse, scrisoare în care acest ofițer superior povestește ede de mai sus, mai adăugând și alte fapte năzuind să dovedească că Dreyfus căuta într’una să-șî procure fie informațiuni, fie docummente, ce nu se atingeau de serviciul său. Totuși, în acea scrisoare, generalul VansCRISPfi.c& Dreyfus era un ofițer inteligent și că i-ar fi părut bine să-l aibă iar sub ordinele sale. Altă scrisoare, ea emană de la căpitanul Pleuragain. Nimic interesant, decât faptul că într’o zi Dreyfus a criticat organizația armatei franceze și desemnase, pe harta drumului de fier, poziția generală a armatei franceze. Căpitanul Pleuragain a crezut nemerit să facă cunoscut aceste lucruri, dare ’i se păreau primejdioase. «Cu toate acestea — urmează generalul Mercier — borderoul conține diferite documente cari permit de a’î da o dată : astfel e nota: asupra nouilor formații adoptate în urma legei, care a făcut să treacă pe pontonierii artileriei la geniu. Această lege a fost promulgată la 29 iunie 1894, deci borderoul ’i e posterior cel puțin cu 15 zile. «Mențiunea notei asupra Madagascarului permite de a’î da o dată și mai precisă. O comisiune, formată de membrii delegați de patru ministere, fusese însărcinată de a studia această chestiune. Raportul ei n’a fost terminat decât la 20 August. După asta borderoul ar fi fost făcut la sfârșitul lunii August. «Lucrarea comisiunei asupra Madagascarului nu putea fi cunoscută la acea epocă decât la statul-major. «Asupra chestiunei frînei hidraulice de 120, tunul de 120 și frîna hidro-pneumatică au fost încercate cu doar-trei ani înainte la Bourges, și Dreyfus se afla în acea vreme în garnizoană in acel oraș, deci trebuia să aibă cunoștință despre ele. «Frîna fusese adoptată în 1894 și era interes pentru acela care trăda de a’l face cunoscut în străinătate. «Esterhazy a asistat în 1894, la o școală de focuri la Châlons, dar ceea ce ne pot afirma în chip absolut e că aceste experiențe s’au făcut fără tunul 120. D. Mercier spune că Germania avea cel mai mare interes de a cunoaște în 1893 și în 1894, pe lângă ceea ce voiam să facem la Madagascar, și în ce chip era să fie modificată artileria. Relativ la nota asupra Madagascarului, martorul declară că Dreyfus a putut să auză vorbindu-se de asta pe colegii lui și să o cunoască tot așa de bine ca și dînșii, deși asta nu depindea de serviciul său. Se aduc la cunoștința consiliului 2 scrisori ale d-lui Rieu, unul din creditorii maiorului Esterhazy. Nimic interesant, afară de faptul că d. Rieu nu urăște pe datornicul lui. Apoi generalul Mercier critică atitudinea d-lui Charavay, expert-caligraf, fiind-că a fost tot așa de categoric în 1898 ca și în 1894, deși emitea 2 păreri cu totul contradictorii. El zice că Curtea de casație a comis, la rîndul ei, o neregularitate desemnând, pentru o nouă expertiză, trei bărbați cari se și pronunțaseră cu câțiva ani mai înainte. Borderoul are puțină însemnătate , oricare ar fi acela care l-a scris: fie Mathieu Dreyfus, fie Esterhazy, fie căpitanul Dreyfus, după el și după documentele a căror trimitere o semnalează, rezultă că el nu poate fi scris de Esterhazy; el e scris clar de Dreyfus, și generalul aprobă explicația geometrică dată de Bertillon. Martorul impută acum căpitanului Dreyfus diversele sale frase anti-patriotice, mai ales următoarea : «Alsacienii sunt mult mai fericiți sub stăpânirea germană decât cum ar fi sub cea franceză». Aceste cuvinte arată lipsa de patriotism, care contrastează ciudat cu unele scrisori scrise de Dreyfus la Cherche-Midi. O scenă mișcătoare Iată sfîrșitul stenografiat al depoziției lui Mercier: — Vom adăuga încă un cuvînt. N’am putut ajunge la vârsta mea fără a fi făcut trista experiență că tot ce e omenesc e supus la greșeală. «De altmintrelea,dacă sunt slab de spirit, cum a spus d. Zola, sunt însă om cinstit și fiul unui om onest. Prin urmare, când am văzut începându-se campania pentru revizuire,am urmărit toate desbaterile și toate polemicele. Dacă cea mai mică îndouială mi-ar fi pătruns în suflet, domnilor, aș fi cel d’inteiű a va declara și a spune înaintea dv. căpitanului : «M’am îșelat de bună credință». Dreyfus. — Ar trebui sfi Spus asta. Mercier.—I-ași spune : «M’am înșelat de bună credință și vin a recunoaște greșeala și a face tot ce e cu putință spre a repara o eroare îngrozitoare. Dreyfus.—E datoria d-tale. Mercier.—Ei bine ! Nu ! Convingerea mea de la 1894 nu s’a clintit de loc; ea s’a întărit prin studiarea dosarului și prin rezultatele obținute spre a dovedi inocența condamnatului din 1894, cu toată enormitatea milioanelor cheltuite nebunește. Președintele.—Ați terminat? R.—Da. Ședința se ridică, anunțânduse cea viitoare pe Luni. UN SFAT I. E. I Fasole verde salată. — Curăță fasolea de coade, pune-o să fiarbă in apă in clocote cu sare, strecoar’o prin sită, pune-o in farfurie, adaogă'i puțin usturoi pisat, oțet, sare si untdelemn bun. Consiliul de rézboiű din Rennes — Vezi ilustrația — Dam azi ca ilustrație o vedere a salei liceului din Rennes, în care se judecă actualmente procesul Dreyfus. Sus pe o estradă se află cei 7 judecători militari, în frunte cu colonelul Jouaust. La dreapta se află acuzatul Dreyfus, la spatele căruia se află amândoui apărătorii sei, Demange și Labori. Ea stâîjga se află comandantul Carriére, reprezitantul ministerului public, cu grefiertu Coupois. Craiova Sinucidere.—Pelagra s’a Întins foarte mult pe la sate, și e mirare că cel în drept nu iau măsurî ca această boală care bântue foarte mult populațiunea țărănească, să nu se mai întindă. In ziua de 31 Iulie, locuitorul Florea Cârnaru din comuna Podari, jud. Dobnia, s’a găsit spânzurat sub sofirul casei, din cauza acestei boale de care suferea de mult. Tot din această cauză s’a sinucis și săteanul Ilie Marina din comuna Gogoșu. Foc.—In noaptea de 28 spre 29 Iulie, făcătorii de rele au pus foc la 4 șire mari de pae de pe proprietatea d-lui Hagi Daniel. Cu tot ajutorul dat de săteni, câte și 4 șirele s’au făcut cenușe. Trei din ele erau asigurate la societatea «Naționala». Până în prezent, autoritățile locale n’au putut descoperi pe autori. Omor.In ziua de 29 Iulie, locuitorul Dumitru Iacob, din comuna Goești, jud. Doljin, a încetat din viață în urma loviturilor grave ce a primit de la consăteanul său Dinu I. Pașalega. Parchetul local fiind încunoștiințat, d. procuror Vlădescu a fost autorizat să ancheteze cazul. In urma autopsiei făcute, constatându-se gravele lovituri din a căror pricină săteanul Dumitru Iacob a Încetat din viață, Pașalega, dat judecăței și Înaintat judelui de instrucție, a fost depus în arestul central. Accident. — Eri birjarul I. Mogul, din cauză că mâna prea tare, a lovit în cap cu oiștea trăsurei în strada Lipscani, pe comersantul Uie M. Davidescu. Rana fiind gravă, pacientul a fost trimes în cura spitalului Central, iar birjarul contravenient, a fost dat judecăței. Io vis. Boalele secrete Neputința Bărbătească Se vindecă repedicăm durere șiîraviedicare, după experiență de 29 ani e apectaritate n boli lumești (de la 1870). Dr. TIMHI No. 1, STR. KMIGRATU, No. 1 Intrarea numai prin str.str. Voevoz Consultații de la 10-1 dimineața și de la 5—-8 seara Loc separat de așteptare prin care recomandat Cabinetul Medical și Dentar AL D-rnlalL BRAUNSTEIN Specialist pentru boalele organelor Capului Boalele de Gât, Gură, Nas, Urechi și Ochi Extragerea Dinților fără durere prin amorțire locală, sau prin adormire cu „DORMUȘOR“ (Invenție nouă) Plumbuirea și punerea Dinților Consultații de la 9—12 și 2—5 STRADA COLȚEI 14 •1766 POCTORUNELIAS Fost intern pr. al spitalelor din Paris Roale interne și de copii — CONSULTAȚII 2—4 — No. 7.—Strada Radu-Vodă.—No. 1719 307 DE FIRMARE sau de închiriat Imobilul din calea Victoriei No. 175, cu două fațade, m.p. 6033.62 cu case spațioase, grădină, dependințe, etc. A se adresa la proprietar, iar în lipsă la d. inginer Nicolae Andronescu, str. Romană No. 229. 1759 Cel mai mare și cel mai ieftin Magazin de Bijuterie si Argintărie Trp. RAJXLVON Bulevardul Elisabeta No. 9 bis Mare asortiment de cadouri pentru zile onomastice, logodne, nunți și botezuri. Unicul magazin care posedă lucruri frumoase, multe, bune și ieftine. 1768 PAUL MARCOVICI Inteiul DOCTOR in MEDICINĂ — ZI E IV T 1ST — Estracțiunea nedureroasă a dinților prin anestesie generală (adormire cu Gas Hilabant) sau locală Obturația dinților și punerea de dinți artificiali după sistemele cele mai moderne Calea Victoriei 42. intrare bul. Acad 1785 Biuroul Tehnic din Bulevardul Elisabeta No. 68 ia în întreprindere și execuție orice lucrări și construcții particulare și iublice, ca: clădiri de case, viile, abrici, etc. în condițiunele cele mai avantagioase și cu înlesnire de plată. D-lor proprietari de locuri și terenuri virane, cari posed acte în regulă și bune pentru credit, iîiuroul se mai angajează să le construiască case fără avansuri de lată, obligându-se a le depune la credit. Moroni se angajează și cu executarea de planuri pentru construcțiuni cu prețurile cele mai convenabile. Pentru orice information a se adresa la Biiroul Teelmic din Bulevardul Elisabeta No. 68. 1791 Grâu ce se aîiță zis grâu bătrân, frumos, absolut curat, de vînzare la Puli- Beni,Vlașca.A se adresa la administrația proprietăților d-lui Al. Marghiloman, strada Mercur No. 14. București. 1796 15 Dr. I. POENARU Cu o practică in spitale ii experiență proprie de 10 ani.—Strada Horiana No. 22.—Consultațiuni pentru orice boale de la 1—3 p. m. Cei fără mijloace au o reducere de jumătate din prețurile obicinuite, adică 21.50 b. vizita la domiciliul bolnavilor, 11.50b. consultația, de asemenea an scăzământ Însemnat la mai multe farmacii din Capitală.Numeroase certificate de mulțumire din partea celor greu bolnavi vindecați. Tratament al boațelor de stomac metodele ce e mai noi. Dr. Cristeanu Cosi chirurg la spitalul Colțea MAMOȘ la Maternitatea 78, Bulevardul Colțea Consultativ 1—8 p. m. 1815 30 DOCTORPT RÎRMAN de la facult. de medicină din Paris s’a stabilit provizoriu HOTEL BRISTOL Consultațiuni de la 3—5 p. m. 1816 FIN DEMINTE DE VÎNZARE din recolta anului 1898 și 1899, de pe moșia Cosmina de Jos, județul Prahova. Pentru informațiune a se adresa la d. S. Cămărășescu, la moșia Ciolinu-Panenl, județul Vlașca, sau la d. C. Demetrescu, strada Știrbei-Vodă 69. 1826.—12 PiCi După cum se vede, hoțiile sunt foarte mari și nici nu sunt încă toate descoperite. Parchetul, sesizat de această colosală fraudă, a Început deja cercetările. Vi vom ține în curent. Sotir. In anul acesta, ca și în anii trecuți, Administrația ziarului Universul, pentru a face un adevărat serviciu cititorilor săi, a pus sub tipar, în 60.000 exemplare Almanacul ziarului Universul — PE ANUL NOOO — [£ 1111 RETAUT al ziarului „ Universul “ în 120.000 exemplare. Deoarece în aceste volume am rezervat și câteva pagini pentru anunciuri, înștiințăm pe cititorii noștri, și în special pe fabricanți, industriași și comercianți, etc. etc., că am dat exclusivitatea publicităței cunoscutei Agenții de publicitate D. Adania, str. Carol No. 59, București. A APARUT Biblioteca Economică a ziarului Universul, care conține frumosul și senzaționalul roman, de Adolph d’Enery. HORȚA DE COPII Biblioteca Economică se vinde cu 35 bani volumul. Cu 45 bani se trimite franco în toată țara. Quiîersol In provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 3 August — Brăila O încercare de sinucidere. —Încă un act de disperare avem de înregistrat pe ziua de azi. Tinera Paulina Schwartz, in etate de vr’o 24 de ani, trăia de anal mutt timp in concubinagiu cu un tiner anume Iorgu Marinescu, fiul cunoscutului comerciant de pe strada Călărașilor, Marin Spănochi. Traiul acestor doul amanți era foarte fericit și ei chiar proiectau a se cununa. D. Marin Spănochi insă, aflând despre aceasta, se hotărî a rupe cu orice preț legăturile ce avea fiul său cu acea tînără. In acest scop el se duse la comisarul secției I, dl. P. Stegărescu, și interveni pe lângă acesta ca să facă pe amanta fiului său sa-i părăsească. Acesta se întâmplă într’adevăr, căci chiar în acea zi acest domn comisar chemă la secție pe Paulina Schwartz și-l puse în vedere să părăsească pe amantul ei. Se vorbește prin oraș că comisarul ar fi intimidat pe ’ nenorocita fată cu argumente puțin cam violente, ceea ce a hotărit’o a’șî pune capăt zilelor. Fără ca cineva să aibă timpul de a o opri, Paulina Schwartz se aruncă jos de pe o fereastră deschisă a secției polițienești, la o adâncime de vr’o 10 metri. Nenorocita și-a fracturat grav toate membrele corpului și mai ales picioarele, iar capul ’s e plin de răni. Din ordinul autorităților a fost dusă la spitalul comunal, în căutarea medicilor. Parchetul a deschis o anchetă. Hoțiile de la legea maximului.—Știrea telegrafică pe care v’am comunicat’o astăzi relativ la hoțiile de la legea maximului se adeveresc. Am căutat a afla oarecare amănunte în această privință și iată ce va pot comunica, grație amabilităței dlui Haralambie Antinescu, ajutor de primar, pe care l’am Întrebat . In primul rând hoțiile au fost comise In timpul guvernului liberal de un oarecare Petre Nicorescu, perceptor la bariera Călărașilor, de la venirea liberalilor la putere și până la 1 iulie trecut, când a fost înlocuit prin d. Iorgu Dumitrescu. Hoțiile s’au descoperit în urma deselor inspecțiuni făcute de primărie. Petre Nicorescu opera în modul următor : Când vre-un particular introducea în oraș vre-o cantitate, de exemplu de 70 metri cub nisip, el trecea în registrul cotor al oficiului că a încasat numai pentru 7, pe când în realitate el Încasa pentru 70, eliberând pentru aceasta chitanțe în regulă celui ce a introdus materialul. La cercetarea registrelor, s’a observat că societatea «Helios» a introdus în oraș 20,000 kilograme fer, pământ, nisip, lemne, etc., pe când în registrele respective ale societății se constată că s’a introdus și s’a ratit taxa cuvenită pentru 200,000 "adams. piaki! Iași O crimă fioroasă.—De astădata nu mai e vorbă de o crimă ca toate celel alte. Sălbătăcia ei întrece ori ce margine, mobilul e de o bestialitate uimitoare, și execuția de o grozăvenie cutremurătoare. Mai jos nu fac decât nararea faptelor așa cum s’au întâmplat, renunțând la ori-ce comentarii, pentru ca cititorii să cunoască lucrurile în toată realitatea, pe cât de simplă pe atât de odioasă. Soții Varzare. In comuna Cotnari,’ la o mică depărtare de Târgul Frumos din județul nostru, trăiau de foarte mulți ani soții Grigore Varzare și Catinca Varzare. El, în vârstă de aproape 40 ani, era un om cinstit, harnic, blând și foarte împăcuitor. Ea de 38 ani, deși urîtă foc, e o fire hârțăgoasă, crudă, leneșă și cu... veleități de femeie tinură. Din ca săii-ra for, s’a născut o fată, care astăzi are vârstă di? *9 ani, și care trăia în casa părinților săi. Pentru bietul Grigore Varzare, viața era un adevărat chin, din cauza caracterului femeiei sale și din cauza deselor sferi și bătăi ce provoca ea. O faptă monstruoasă.—Dar femeia Catinca nu se mulțumea numai cu atât. Mai făcea deseori noaptea, pe când bărbatul el dormea, înconjurul satului, dându-se în dragoste cu o mulțime de flăcăi și locuitori de acolo. Bărbatul său bănuia așa ceva, dar nu i-a spus nimic, nefiind cu totul sigur. Intr’una din lunile trecute, depravata femeie zărește pe un cuitirnat al séu, numit Ioan D. Varzare, un băiat,—aproape copil,—în vârstă numai de 17 ani. « A fost de ajuns atât, pentru ca să’l farmece, în fine să-l aducă în lațul ei. Copilul,din bun și frumos ce era înainte, acum a devenit hidos și foarte violent. Legăturile între acești nenorociți au devenit foarte strânse, și fără nici o jenă, în chiar casa bietului Grigore Varzare. Acesta nu știa nimic, dar fata Catinca i-a spus tot, și într’una din zile punându-se la pândă, s’a convins de tristul adevăr. Atunci, disperat peste măsură, a gonit din casă pe nelegiuita femee, dând și o corecțiune meritată mucosului său de frate. Proiectarea crimei.Mizerabila femeie, îndată ce s’a văzut alungată, a fost cuprinsă de un gând infernal să se colorosească cu orice preț de soțul legitim, și să trăiască cu fratele acestuia, copilul Ioan. It trebuia insă ajutorul cuiva, și acest ajutor nu putea fi decât tînărul ei amant. In acest scop s’a servit de o mulțime de mijloace, printre cari și de farmece, cald sigur, c’au avut o puternică putere de sugestie, până in cele din urmă a înduplecat pe mica bestie să comită crima. Preparațiunile au început imediat, căci chiar în acea zi băiatul a luat un scaun, l’a spart făcând din el niște sburături, și cu praf de pușcă și alice, a Încărcat arma pe care o avea. Astfel înarmat, aștepta numai ocazia pentru a comite crima. Inc’un complice Comiterea crimei. — Dar pentru a fi mai siguri de reușită, mizerabilii se duseră la un individ numit Ilie Rusu, vestit scandalagiu și bețiv din acea localitate. Acesta a fost dispus să accepte propunerea criminală ce i s’a făcut, dacă i se va da două pul fripți și o mămăligă de făină. Femeia Catinca, după multă târguială, a convenit să-i dea un singur puț fript, o mămăligă și o oală cu chișleag, numai condiționat, el să împuște înteiă. Odată tîrgul făcut, ei porniră lustrei, pe când era noaptea întunecată, în ziua de 28 Iulie, la livada unde Grigore păștea boii. Ajunși acolo, Ilie, cu cea mai mare nepăsare, pune pușca la ochi, și cu un singur foc, culcă la pământ pe Grigore, care se afla la o oarecare depărtare. Ioan atunci, vrând să vază dacă și el poate să ochiască așa bine, luă pușca din mâna lui lisa Rusu, și trage odată. Se aude a doua oară un țipăt, și nenorocitul Grigore Varzare cade victima soției sale Catinca, fratelui său loan, și argatului stă Ilie. Tustrei se duc apoi pe lângă cadavru, pentru a-l pune în șanțul din apropiere. Deodată, femeia scoate un strigăt, și se năzărea, că bărbatul ei încă n’a murit. Atunci loan pune mâna pe un zadarag de râșniță, și cu o furie nebună, a început să tragă în cadavrul fratelui său, deja rece. .Lărau momente sguduitoare. Bucăți din craniu, din membre sburau în toate părțile, iar sângele curs complect, formase un lac Închegat. Petrecerea.După ce infamia a fost complect săvârșită, toți, bucuroși de cele făcute, s’au îndrumat spre casă. Imediat o masă a fost întinsă, și Într’o veselie și urgie nebună au petrecut toată noaptea. A doua zi, primarul comunei trecând pe lângă locul unde s’a comis crima, a găsit urmele. A dat de veste jandarmeriei locale, care, punându-se pe cercetare, au aflat cele povestite mai sus. Toți criminalii au fost arestați, iar azi dimineață au fost aduși penitenciarului ieșan. Crima povestită a produs o emoție de nedescris printre cei cari au aflat-o, iar printre judecătorii ieșeni o senzație enormă. Miereanu, Sinaia Furt.—In seara de 1 August, două hoți au intrat In casa administratorului principelui J. Bibescu, din cătunul Isvor, prin o fereastră, și au furat 3 revolvere. D. Aronovici, administratorul, dând alarma, hoții au fugit, lăsând pe un cufer dintr’o odaie, un cuțit, cu care desigur voiau să ne apere în caz de nevoie. Acest cuțit a fost recunoscut a fi al unui cârciumar, Boiangiu, căruia i-a fost furat acum două ani de zile. Până în prezent poliția nu a putut prinde pe hoți. Timpul. — Vremea paci e frumoasă,dimineața și seara însă foarte riScoare. Lumea multă. Grădina e foarte frecventată de public, care ascultă muzică ce cântă în toate serile. Venîurîni Știri din străinlate — Prin poștă — Se anunță din Madras, că printre indigenii de prin împrejurimile lui Tinnevelli au isbucnit desordine.£ « e La Cordova s’a format un comitet pentru ridicarea unui monument Ivțî Emilio Castelar. .Din acest comitet fac parte toate autoritățile religioase, oailitare și cluburile din provincie Marconi se va îmbarca pe iahtul «Savoia» și va dirigia el însuși experiențele cu telegraful fără sîrmă, ce se vor face în Italia cu prilejul apropiatelor manevre navale.* * * Vaporul de răsboiu american «Olimpia», având pe bord pe amiralul Dewey, a plecat Luni din Neapole la Livorno. 150 delegați*al figei patrioților au convocat ieri un meeting la Paris, în care s’a protestat împotriva arestărei lui Dérouléde. ts Tâmplarii și’dulgherii din Berlin au hotărât, într’o întrunire ținută Duminecă, să proclame greva generală. Procesul intentat deputaților italieni Prampolini, Morgani, Bissolati și De Felice a intrat într’o nouă fașă. După interogatoriul acuzaților, procurorul a părăsit articolele 187 și 188 din codul penal, după care ar fi fost pedepsiți cu reclusiunea de la 13 până la 30 luni. Acuzații vor fi urmăriți conform articolului 118, care pedepsește cu o pedeapsă de cel puțin 12 ani pe oricine comite un act menit să împedice Senatul sau Camera de la exercițiul funcțiunilor lor. Dar ceremonia Săbiei rupte este cea mai curioasă. Archidruidul, cu fruntea încoronată de frunze de stejar, cu haina sa albă peste tot, cu pieptul acoperit de o platoșă de aur masiv, înaintează pe o estradă, prezintă asistenților două bucăți de sabie ruptă în două, și strigă : «Asta e pacea?» Strigătul său se repetă de trei ori și după a treia oară, el apropie bucățile, și -- - -------------------------------o sabia se face la loc, iar el afirmă : Asta este pacea ! Apoi arahidruidul o înfășoară în panglice cu culorile druidice. Mark Twain despre dezarmare.—Eminentul umorist Mark Twain scrie următoarele despre dezarmare într’o revistă engleză, redactată de William Stead : Nana putea oare să reducem —In chip de amor fi sare în rate— urmările cu ajutorul unui concert european ? N’am putea oare să înrîurim asupra a patru Puteri, ca să-șî reducă anual cu 10 la sută armata, iar celel’alte să le urmeze? Nu se poate presupune, că vom putea să nu câștigăm pe toți, fără de excepțiune, pentru cauza păcii. Sunt convins, că statul de adam al armatei este prea mare, atât pentru timpuri de pace, ca și de răsboiü. Să presupunem că ar trebui încă odată să suportăm lupta de la Waterloo și că aceasta ar avea același rezultat, adecă pacea pentru o lungă durată de timp. Să zicem, că în lupta de la Waterloo au luat parte 400 mii de oameni. In timp de Bore au devenit incapabili de luptă 50.000. De acest timp de 5 ore era lipsă atunci, deoarece cu armele de pe acele vremi, nu puteai să faci pe minută decât 2—3 pușcături. Munca aceasta s’ar săvârși azi, ca la Onduman, unde s’au dat pe minut 600 de pușcături. Patru oameni trebuesc la un tun, așadar 150 de pușcături. In chipul acesta, fiecare soldat modern valorează cât 147 de la Waterloo. Dintre 150 oameni așadar putem să ținem câte unul, iar pe 149 să îliberăm din serviciul militar, și totuși ar trebui să ne așteptăm la efectele luptei de la Waterloo. In loc de 400 mii soldați de atunci ne-ar fi de ajuns azi 2800 .—1400 am putea da aliaților, iar 1400 lui Napoleon, și totuși ne-am putea isbi strașnic în capete. Insă cum stau azi lucrurile în cazul unui războiu dintre Germania, Rusia și Francia ? La dlata acestea trei Puteri pot trimite în luptă 3 milioane de soldați. Fiecare dintre aceștia plătesc, sub raportul întrebuințare și capacitatei de a pușca, cât 149 soldați de la Waterloo, — va să zică armatele celor trei Puteri reprezintă 350 milioane. Ei bine, atâți bărbați făcuți gata nu există pe întreg rotogolul pământului. Ștam prin urmare în fața st."* mî. nebune, că trei țări își jertfesc ÎTiîîdl Și bunăstarea numai pentru ca să (ÎH) sub arme 345 milioane 982,000 soldați de Waterloo, cărora nu le pot da incî o aplicatiune. Cu 20,000 de oameni bine înarmați s’ar pute susține pacea Europei, iar dscine va voește războiul, facă-l. O CUGFIARE PE ZI Viața femeilor se poate împărți in trei epoce : în prima, se gândesc la amor ; in a doua, iubesc , in a treia, regretă. Lucruri din toată lumea Tradiția celtică.—La Cardiff, orășelul Angliei de unde se importă cărbunii cu acest nume, a avut loc și în acest an, ca întotdeauna între 18-22 iulie o serbare a popoarelor celtice, cari se mai găsesc încă în această parte a Angliei. Ceea ce este interesant, e că de astă dată au fost invitați și bretonii francezi, cari au trimis o delegațiune de douăzeci de inși sub conducerea d-lor Anatole le Braz și Charles le Gorîic. Serbarea a ținut 4 zile și au luat parte la ea peste 40.000 de persoane. A fost o desfășurare de talente din toate ramurile de activitate socială. Premium s-au acordat concurenților în sume considerabile. Minieri, marinari, feluriți meseriași au recitat cântece și poesii compuse de dânșii. S’au expus și odoarele gaelice sau celtice, cu tot ceremonialul obicinuit de mii de ani la dânșii. Ceea ce este mai interesant, este că la aceste popoare există și astăzi instituțiunea druizilor, sau preoților celtici. Marele preot, adică archidruidul actual numit Hula-Mon, este preotul protestant numit Rowland Williams. El a presidat această serbare și a conferit insignine druidice unui preot catolic englez. S-au adunat barzi, sau cântăreți din Scoția, Irlanda și Bretanda franceză. 20 .A. 121 Ecouri de la băi de mare. — Da, dragă, tocmai eșeam din bac, căni ușa de la cabina mea se deschise pe negâindite și Alecu se ivi. — Ce obraznic — Eu, mă fac cu sunt ofensată. Alecu se roșește, bămbanaște o scuză și se retrage imediat. — Ce dobitoc ! mmmmsm 0 notița ca scandal LA HIGO «Veselia» care va apare. Sâmbătă, 6 August, va cuprinde pe lângă o materie bogată, hazlie și interesantă, un prea frumos tablou în 6 culori și adică: «O nuntă cu scandal la Hugo». «Veselia» se vinde cu 10 bani în toată țara. ÎNTÂMPLĂRI Vind lipiții!« Escrocheria ilim strada Buzești. Acum câteva zile, un individ necunoscut Se prezintă la d-na Bertha Giurcovici, din strada Buzești No. 58 și-i ceru 15 tei, pentru cari depunea ca amanet o țigaretă de chihlibar. După mai multe stăruințe ale necunoscutului, d-na Giurcovici primi amanetul și dădu cei 15 lei. Câteva zile mai trecură după aceea și necunoscutul se prezintă din nou, oferind de astadată un lanț de aur, contra unui împrumut de 20 lei. Necunoscutul spunea că i-a murit un copil și că n’are cu ce să-l îngroape. D-na Bertha Giurcovici nu voi însă să creadă pe necunoscut și chemă pe sergentul de stradă postat în apropiere. Acesta înhăță de guler pe necunoscut și-l duse la secția respectivă, unde s’a constatat că e un vechi escroc, cunoscut de poliție, anume Nicolae Mumuianu. Un lucru însă e curios de tot. Atât țigareta, cât și lanțul s’au constatat că sunt furate da la ceasornicarul Semo, din calea Griviței, cu ocazia spargerei de la 15 Mai trecut. Pe de altă parte, se știe că acea spargere a fost săvârșită de Ion Pipa. Acum se naște întrebarea: Cum se face că acele două obiecte se găsesc la escrocul Nicolae Mumuianu ? E un mister, pe care poliția caută sa-1 pătrundă. încercarea de sinucidere din str. Isvor O femee cu moravuri ușoare, anume Vela, a încercat era să se sinucidă, dând o soluțiune de.