Universul, octombrie 1899 (Anul 17, nr. 269-299)

1899-10-14 / nr. 282

când amară că fu­ga pijikMite primarul se mărită și adi’da­u casierul pom­udal. Primarul își ftâca manile de bucurie, de­oare­ce scăpase de două belele. Mai rămase acasă, fiica lui cea mai mare. Aceasta era un tip de femee veninoasă și rea de gură. Ea era pătrunsă de o ură teribilă contra bărba­ților și declara că se va răsbuna, luând în căsătorie pe unul din­tre ei. Ea nu se îndoia de loc că îi va veni timpul și ei. Tatăl ei depărta și pe al douilea casier și ast­fel locul deveni iarăși va­cant. Fu ales un tîner blond, sfi­cios, amabil și cu purtări bune, așa în­cât chiar primarul începu să-l compătimească. Câte­va zile după alegere îl învită la masă. Acolo se afla primul ca­sier cu cea mai tîneră dintre su­rori, apoi al douilea casier cu cea mijlocie, și fata cea mai mare. Pe la sfârșitul mesei mem­brii familiei începură a se certa țigănește spre cea mai mare groază a bietului casier, care nu știa ce să facă de frică când vezu cum cele trei surori scorpii chinuiau pe antecesorii săi. După masă, cei doui gineri se depărtară cu «drăgălașele» lor soții. Rămase numai primarul cu noul casier, căruia îi istorisi cazul cu cei doui casieri de mai înainte, și-î descrise în cele mai vii colori nenorocirea lor caznică. După aceea îi atrase atenți­unea asupra fiicei sale mai mari și mai urîte. Mai mult nu zise. Noul casier se depărta ca go­nit de toate furiile iadului și câteva ceasuri nu putu să-și po­tolească inima, care batea de frică și de groază. Primarul ’l privi vesel și mul­țumit de la fereastră. El era pe deplin convins că acest amabil casier va prefera mai bine să moară de foame de­cât să pună mâna pe banii comunei. Ast­fel primarul putea dormi fără grijă, fără ca să-l mai păzească, de­oare­ce pe întreaga supra­față a pământului nu există un om care să vegheze cu mai multă credință banii comunei, ca noul casier, care știe că cea mai bătrână dintre surori, încă nu e măritată. Cornel. K&^drn văniile ce face vinul turburet «VESELIA» care va apare la 16 Octombrie, va coprinde, pe lângă o materie bogată, hazlie și variată, o­­ prea frumoasă ilustrație în 6 culori, reprezintă ad­­­al&zdrătrăniile ce l’are vinul turburel» adică niște scene foarte hazlii, petrecute la o mustărie din Capitală. «VESELIA» se vinde cu 10 bani exemplarul în toată țara. Telegrame Particulare ale ziarului UNIVERSUL Din ediția de eri pentru Capitală Viena, 11 Oc­tombre. Căsătoria arhiducesei Ste­fania.­­ Demonstrații an­tisemite Vaticanul a cerut ca contele Lonyay să treacă la religia catolică. Nunțiul Taliani a vizitat de mai multe ori pe arhiducesa Stefania in acest scop. Arhiducesa Stefánia a iscă­lit deja actul prin care renun­ță la titlul și toate drepturile ei de arhiducesă. ===== Continuă demons­trațiile cehilor în mai multe puncte ale Boe­­miei. Azi în Pilsen demons­tranții au urlat și fluerat în fața Simagogei. La finya aqui­l­eler puse pe cutiile poștale au fost șterse cu catran. Miații din răniții de la Iloriesch­au au fost duși la spital în stare foarte gravă. Ilobieschau e ocupat de tru­pe­ll rar­­ î evrei au­ fugit din oraș. Berthold, Paris, 11 Octombrie. Regele Greciei în Fran­ța.­Procesul complotului monarhist Regele George al Greciei a sosit. El a sch­imbat vizetele cu președintele l­ouber. === Se crede că Ca­mera de acuzare a Sena­tului se va interna­ Sâm­bătă și că procesul com­plotului monarhist ar în­cepe la 8 Noembre stil nou. G. Bandi, Viena, 11 Octombre. Execuție. — Dramă tragi­că. — Divorțul lui Bis­marck. —Nenorocir­e la curse Călăul din P­raga a spân­zurat azi de dimineață la Joseplisladt pe soldatul de­­ Infanterie Mlejnek care a a­­sasinat pe un coleg al său. Din Dresda se tele­­grafiază că birtașul Winter a ucis azi noapte pe nevasta și cei două fii al săi și apoi s’a strangulat. Cauza acestei drame sunt niște neînțelegeri familiare. g­-'-i­ n ti telegramă sosită din Londra anunța că ziare­le de acolo dau ca apropiat divorțul prințului Herbert Bismarck. ggj­MB Din Hamburg se depeșează că la cursele de velocipede de la Velo­dromul de acolo, biciclis­­tul Mueller căzând jos șluj* *4roț»it cm]ul, rem­â' nemi mort pe loc. Berthold, Paris, 11 Octombrie. Prins ca ostatec Se confirmă știrea că sultanul Rabah a făcut prizonier pe șeful misiu­nei franceze Behagle și că îl ține ca ostatec. G. Bandi. (Originalele acestor depeșe se află ex­puse la poarta stabilimetului nostru). LI HI SFAT­I’ E ZI Conservarea lămâielor. — Lă­­mâiele se strică îndată ce dai de umezeală. Ca să le aperi de a­­ceasta, trebue sa usuci nisip mă­runt la foc. După ce s’a ropit, se pune un strat de nisip pe fun­dul unei lăzi curate și uscate , apoi se așează un rond de lă­mâi, fie­care înfășurate în hâr­tie, așezate cu coada în jos, fă­ră ca una să s­e atingă de alta. Peste lămâile așa așezate se toarnă un alt strat de nisip, gros de 4—5 centimetri, și așa mai departe până se umple lada. IMTAMPLARX Ulii Ca­iHalâi Furtul de la gara de Nord Săptămâna trecută s’a comis în gara de Nord un furt în ur­mătoarele împrejurări: Peste zi sosise din Bacau un tren de marfă. Intr’unul din va­goane erau 27 de coșuri mari cu struguri pe adresa comerciantu­lui Anghel Folescu ; în alt va­gon, din acelaș tren, erau vre-o 10 coșuri, tot de struguri, ai d-lui Mihalache Savu, comer­ciant din str. Bibescu-Vodă. In seara sosirea, d. Mihalache Savu trimise băeții sei pentru a ridica strugurii. Profitând în­să de faptul că se înserase și de neglijența unui impiegat de la marea viteză, băeții lui Miha­­lache Savu, după ce încărcară strugurii stăpânului lor, se apu­cară să descarce și vagonul de alaturi al d-lui Anghel Fotescu. Odată vagonul descărcat, ei transportară toate coșurile la prăvălie,unde d. Mihalache Savu, pentru a nu pierde timp, se și apucă să-l vîndă pe un preț con­venabil unui negustor din piața Amzii. A doua zi, domnul Anghel Fotescu se prezintă la gară pen­tru a-și lua în primire vagonul cu struguri. Acest vagon însă nu mai era în gară. Odată descărcat, el fu atașat de amploiații de mișcare unui alt tren de marfă, ast­fel că d. Fotescu nu mai găsi nici strugurii și nici măgar vagonul în care fuseseră expediați. Deschizându-se imediat o an­chetă, controlorul G. Gorovei a reuși să stabilească responsabi­litățile. D. comisar Ștefănescu de la secția VI, făcu o descindere la Mihalache Savu. Acesta, după mai multe tăgăduiri, mărturisi faptele aruncând însă responsa­bilitatea pe băiatul Savu Soare, care a descărcat vagonul. S’a dresat procesele-verbale cu­venite, pentru urmărirea celor vinovați. O victimă a escrocherie! O femee Velica Nacu, de fel din Turtucaia, venise de câte­va zile în București, spre a-șî căuta un fiu al ei, care dispăruse și de a cărui urmă nu putea sădea. Biata femee, în dorul ei de mumă, întreba pe toată lumea, cerceta în toate părțile, dar fără nici un rezultat. Iată că în calea ei însă e și un individ, care-î spuse că cunoaște bine pe tînărul Nacu și că se a­­flă acum arestat la Giurgiu. Din una în alta, individul, al cărui nume a rămas necunoscut până acuma, căzu la învoială cu sărmana mumă și’î luă 115 lei, spre a plăti un avocat care să-l scape pe fiul ei de la închisoare, îndată însă ce individul se vă­zu cu banii în mână, se făcu ne­văzut. Acuma biata femee continuă a căuta pe fiul ei și pe pungașul care a escrocat-o. O păcăleală tragica La un anume Giolac, din stra­da Uranus, a muncit de mai multă vreme un biet oltean E­­nescu Constantin. Eri, olteanul voi să se reîntoarcă în satul său și-și ceru leafa de la d. Ciolac, o sumă care se ridica la 200 lei. — Foarte bine, îi zise Ciolac, și dându-i un afiș din acelea care seamănă pe o parte cu un bilet de 1000 lei, îl trimese să-l schimbe. — Bagă de seamă, îi recoman­dă Ciolac, ăsta e un bilet de o mie de lei, du-te de-l schimbă, ia tu 200 de lei, leafa ce ți se cuvine și adu-mi restul de 800 de lei. Olteanul luă afișul și alergă fuga să-l schimbe. El se duse numai de­cât la un bancher și ceru să-i schimbe bi­letul de 1000. Bancherul se uită la oltean și oprindu-și rîsul, îl trimise la Ban­ca Națională. Olteanul o luă repede la picior și peste puțin ajunse la Banca Națională. Intră înăuntru și în­tâlnind pe comisarul de acolo, d. Dimitriu, îl întrebă: — D-le, unde pot să schimb hârtia asta ? Comisarul luă hârtia în mână și vezând că e un simplu afiș, o rupse în bucăți. Atunci, cu o desperare de ne­­descris, olteanul se repezi asu­pra comisarului, s 1 apucă de gât și strigă din toate puterile : — D-le ! ce faci, d-le ! nu rupe mia de lei ! Și ochii bietului oltean scân­­teiară de spaimă. Dar lucrurile nu se isprăviră aci. Olteanul nu părăsi pe co­misar, până ce nu veniră amân­doi la poliție. Acolo i se ex­plică din nou bietului Enescu Constantin, că n’a fost de­cât o glumă din partea stăpânului său și fu trimis înapoi să-și ceară leafa. Din Țară VLASCA. — Sinuciderea din Giurgiu­ Eri di­nineață s’a găsit înecat în canalul Sf. Gheorghe­­ din Giurgiu un individ, a cărui i­­dentitate nu s’a putut constata până acuma. Nenorocitul acela, spre a fi sigur de moarte, și-a legat o piatră de gât. El era bine îmbrăcat, ceea­ ce dovedește că nu mizeria l-a împins la acel act de disperare. Se crede că nenorocitul tre­­bue să fie un strein. Corespondentul nostru din lo­calitate a fost avizat să cercete­ze cazul și să fie pe cititori în curent cu tot ce va afla. UN PROVEDE PE ZI Cine vrea oum trebue să sufere și curcudăitul găinelor. De ce Transvaalul a întâr­ziat ostilitățile Un corespondent din Colonia Cap spune că acum câte­va zile un boer se plângea față de pre­ședintele Krueger că Transvaa­­lul nu deschisese repede ostili­tățile și percută ast­fel ocazia de a se bucura de inferioritatea în care se aflau englezii în acel moment. Președintele l-ar fi întrebat: — Ești gata ? — De­sigur , am pușcă, cai și previziuni pentru opt zile, după cum se cere. — Ai mâncare pentru trei luni ? — Da, eu cred că aș putea s’o duc cu ceea­ ce am timp de trei luni. — Ai mâncare pentru ș­ase luni ? — Nu cred, pentru un ase­menea period ! — Dar pentru 12 luni? — Asta e cu neputință. — De ce vorbești de război, atunci ? Nu știi că englezii au pregătit deja previziuni pentru 6 luni, fără să ceară pentru a­­ceasta cheltueli speciale de la Parlament ? Daca anecdota aceasta e ade­vărată, atunci Krueger nu e așa de neștiutor despre puterea ina­micilor săi, după cum presa en­gleză ar voi să-l arate. La Teatrul Bulevard Pentru aceia cari muncesc toată ziua cu corpul sau cu spiritul,— tristă-i lumea de azi ! — teatrul nostru de la Bulevard, când vine seara, are strașnice atracțiuni și veselii neîndouioase. Petreceri u­­șoare, cari nu încordează mintea și te mai odihnesc de necazurile zilei, sunt prilejul unei lăuntrice mulțumiri și pare că te fac să simți fericirea de a trăi ! Intr’o sală măreață, scăldată în valuri de lumină, dinaintea unui public elegant, d. Haimo­­vici, directorul artistic al acestei întreprinderi, face să’ți apară îna­intea ochilor, în splendide îm­brăcăminte, niște d-șoare foarte sugestive, cari te farmecă prin cântecul lor; ast­fel d-șoara Mu­­guel, care zice cam în geniul celebrei Yvette Guilben, d-șoara Mars și d-ra Carlsen, excelentele surori Mandes. Apoi frumosul terzet vocalo­­instrumental Decarusso, gimnasti­cii de prima forță Marinos și Ter­ras, velocipediștii Noisset, cari e­­xecută cu mașinele lor mișcările cele mai îndrăznețe ; în fine, mi­nunatul tragaciu care, cu ochii legați și pe d­ andaralele, trimite cu siguranță gloanțe prin cele mai mici obiecte. Am petrecut aseară la teatrul Bulevard plăcute momente cu simțul de mândrie națională, că streinii cari ne vizitează pot găsi și la noi un local de petrecere foarte elegant, care nu se deo­­sibește mult de Folies-Bergère din Paris, sau Ronacher din Viena. M. C. A apărut­ anu­nm A «UNIVERSULUI» care conține frumosul roman rus VANINKA scris de renumitul scriitor francez Biblioteca Economică a «U­niversului» se vinde cu 35 bani e­­xemplarul. Cu 40 bani se expediază franco în toată țara. Lucruri din toata lumea Introducerea paratrăs­netul­ui în Europa.­­ Cel dintâin paratrăsnet a fost în Eu­ropa cel așezat în 1760 la turnul farului de la Eddigstone află tot pe o stâncă în mare, nu departe de Plymouth. Turnul cel vechi­ arsese aprins de fulger. Abatele Nollet, de­și profesor de fisică, era contra născocirei «librarului» Franklin. Nolet era de părere, că trebue­ să lăsăm să plouă. A­­cest învățat se împotrivi între­­buințărea paratrăsnetelor la clă­dirile publice. In anul 1753 profesorul Rih­­man făcea experiențe cu electri­citate atmosferică la Petersburg. Avea pe casă o sîrmă de metal, care se cobor­a până în cameră, unde pătrundea într’o butelia de Leyda. I­ar’o furtună pătrunse trăsnetul pe acea sîrmă și omorî pe Ridman. Această nenorocire o aduceau ca speriatoare toți dușmanii lu Franklin. In Anglia mai așeză paratrăs­­net doctorul Watson în 1762, la casa sa din Payneshill Câți­va ani mai târziu se puse un para­trăsnet la biserica Sf. Paul din Londra. Dar chiar în 1885 mai mult de jumătate din clădirile publice din Anglia erau fără paratrăsnet, măcar că în fie­care an ard de trăsnet câte­va biserici. Ia antul 1769, un trăsnet a­prinse pulberăria de la Brescia și facu să se apr­inda 2060 cân­tare de praf de pușcă, din care pricină orașul fu­­st parte distrus și trei mii de oameni omorîți. De frică îndată se puse paratrăs­nete la toate pulberăriile din Eu­ropa. In Germania se introduse pa­ratrăsnetul prin stăru­ința docto­rului Reimarus din Hamburg. In anul 1769 se puse cel dintâiü paratrăsnet pe turnul bisericei Sf. Iacob, iar în 1794 se aflau în Hamburg 130 de paratrăsnete, iar în împrejurimile acestui oraș 96. In Silesia se așează cel diri­­t­iű paratrăsnet în 1769, la Sa­gan, după ce un trăsnet era aproape să ucidă pe abatele Feibiger. In Bavaria introducerea paratrăsnetului se datorește con­silierului de Osterwald, care puse asemenea aparat la casa sa de la țară. In 1783 așeză meca­nicul Langenbacher cel dintâia paratrăsnet în Augsburg la un particular, iar la 1785 fu înzes­trat cu acest aparat castelul prin­ciar din Taxis. In Baden stărui profesorul Ion L. Böckmann în 1774 pentru paratrăsnete, și în 1782 dădu exemplu punând unul la casa sa. In 1788 erau la Karlsruhe 61 și la țară 152. In Würtemberg cel dintâia fu așezat în 1782, iar în 1827 erau în toată țara 1253, din cari 392 în capitala Stuttgart. In 1784 erau în Prusia para­trăsnete la toate magasiile de pulbere, la toate cazărmile și depositele de material, haine etc., dar Frideric cel Mare era contra răspândirea lor și nu lăsa să fie pus nici la castelul său Sans Souci. Cel d’Intemü paratrăsnet în Aus­tria e din anul 1770 la Penzig în Schönbrunn. In Elveția se introduse de Saussure la 1771. In Italia cel d’Intéiü fu la obser­vatorul astronomic din Padi­a în anul 1772. In Olanda cel mai vechi­ e din 1775, iar la 1783 erau 67. In Franța se introduse la 1773 după moartea lui Nollet, și anume Intéiu la Academia de științe din Dijon. Dar Voltaire fusese cel d’Intéin, care eșise din vorba lui Nollet. Cel d’Intéin paratrăsnet din Paris e din 1785, dar după 5 ani erau 500. In 1783 erau 6 în Petersburg și 6 în Varșovia. In Moravia cel mai vechiű e din 1754, dar el era cu totul gre­șit ca sistem și ca esecuție. La corăbii au fost introduse în Anglia de doctorul Snow Harrs, care dovedi­ că de la 1793—1832 fuseseră trăsnite 250 de corăbii și peste 200 de oameni uciși sau răniți răți. Medicul e Dumnezeu­.­ Această devisă a proclamat-o o nouă sectă engleză, înființată nu de mult în Londra, care nu vrea să știe nimic de medicină. Mem­brii acestei secte, care se nu­mesc «The Peculiar People», sunt de credință, că ei stau sub scutul special al lui Dumnezeu și prin urmare în caz de boală țin de inutil a-și lua refugiul, la un medic. Din causa aceasta, firește, membrii sectei numite nu arareori au avut și au con­flicte cu autoritățile polițienești și judecătorești. Așa d­­e­ acum de curând a fost citată înaintea tribunalului o pereche de oameni tineri, cari și-a lăsat copilul de 5 ani să moară fără să ceară ajutor medical. Tatăl a fost con­damnat la 5 luni, iar mama la o lună închisoare, interesant și numai acestui lucru i se atribue faptul că o mulțime i­­mensji asista. Sălile Diffatulu­i erau ticsite de oameni, in mare parte muncitori ai portului, încă înainte de începerea proce­sului părerea unanimă era că Gh. Simion va fi achitat. Intr’ad­evăr, în urma unor admi­rabile pledoarii din partea d-lor Nicu Petrescu și Gr. Vericeanu. Curtea achită pe acuzat. Entusiasmul era colosal și ovați­­uni au fost făcute avocaților apă­­rărei. Partea civilă era reprezintată prin d. Antanescu, care cerea 1 leü des­păgubiri, întrunirea comercianților de băuturi spirtoase.—Azi s’a ținut în sala «Capriș» o impozantă întrunire a comercianților de bău­turi spirtoase, pentru a protesta contra taxei de 30 bani, fixată de actuala administrațiune la fie­care decalitru de vin. Au luat parte peste 200 de co­mercianți, cari în urma consfătuirii au pornit-o spre primărie. Ajunși aci, le-au eșit înainte de primar G. Dumitrescu, ajutor de­ primar H. Antinescu, precum și d-nii consilieri Gavrilă Marin și Pandele Stanciu. D. primar promite comercianți­lor că va lua măsuri pentru redu­cerea taxei. Lucrul acesta n’a mul­țumit pe comercianți, cari au plecat apoi hotărîți să trimeată o delega­­țiune d-lui ministru de interne, pentru a­­ expune cererea lor. Această delegațiune se compune din d-nii: Ghiriac Panait, Ion Pe­­trovici, Zaharia G. Lecca și G. Da­­finoiu. O altă întrunire.­— Duminecă seara, funcționarii, cari n’au actual­mente ocupațiune,au ținut o întru­nire intimă și au decis între altele fundarea unui ziar, «Voința Funcțio­narilor». Hoț! prins!. —• Costache Mihai și Roman Gheorghe, doui pungași cunoscuți de poliția noastră, au fost arestați de către comisarul de obor, pentru niște hoții comise. Spectacole.—In fie­care seară reprezintații variate la teatrul «Pe­­­eș». Debutează artiști excelenți, cari delectează mult pe numeroșii vizi­tatori. Se anunță sosirea celebrului echilibrist, marocanul Sidi­ Hadj Ben Ali și a cunoscutei dresore de câini Miss Nerguet. Din port.­­ Starea de stagna­­țiune se menține în portul nostru, încărcări de producte nu se fac pentru export. Ca import sosesc numai vapoare cu cărbuni. Transacțiuni comerciale interne sunt foarte puține. Silozurile docurilor sunt pline cu producte și administrația docurilor a dat o circulară că nu mai primește nici un fel de marfă, toate maga­ziile fiind pline. Din județ. — Starea semănătu­rilor de toamnă este bună în jude­țul nostru. Timpul puțin cam rece. Fido 3E3:­­A. 25 Intre doui soți: — Ce citești, dragă Ghiță? — Citesc o carte asupra di­vorțului. — De ce ? — Ca să știu în caz de divorț ce trebue să fac. [M­ersul in provincie (De la coresp, noștri particulari) — Pe ziua de 11 Octombrie — Brăila De la Curtea cu Juri.— Azi Curtea cu Juri din orașul nostru a judecat procesul muncitorului Gh. Simion Oblei, care a ucis cu o lo­vitură de cuțit prin luna iulie a. c. pe magazinerul casei Silberstein, Leopold Hoffmann. Cauza pentru care nenorocitul muncitor a comis oribila crimă de care era acuzat, nu era de­cât mi­zeria grozavă, în care se afla. E cunoscută de toți stagnația ce domnește astă­zi în portul nostru, precum și imensa sărăcie ce de­curge de aci pentru toți muncitorii, cari sunt ast­fel lipsiți chiar de cele mai necesare lucruri de existență. Prin luna iulie însă această sără­cie atinsese culmea și disperarea celor din port era grozavă. Nimeni nu mai știa ce să facă și lupta pen­tru existență devenise cât se poate de acută. Se făceau­ totuși din când în când oare­care operațiuni, mici însă față cu marele număr al celor fără de lucru. Se luptau cum­plit cu toții pentru ca să poată pu­ne mâna pe un sac, cu care să câș­tige câți­va franci. Unul din aceștia era și neferici­tul Gheorghe Simion, bătrân de vre-o 71 ani, care, deși înaintat în vârstă, nu putea să-și amintească o altă vară a portului nostru de felul celeia din anul acesta. Ajunsese să nu aibă ce mânca, nici el nici cei din casa sa și în poptul său se născuse o ură groza­vă contra celor pe cari îi vedea că au. Se rugase în zadar de atâtea ori de toți magazinerii din port, dar nici­­unul n’a putut să-i procure mijlo­cul cum să poată câștiga o pâine pentru sine și pentru ai săI. Pe la sfârșitul lunei iulie cuțitul îi ajunsese la os și în disperarea sa se duse la magazinerul Leopold Hoffmann, de care se rugase,de mai multe ori, și care Îi promisese să’i dea ceva de lucru. Cum însă în ziua acea nu era ni­mic, magazinerul n’a putut să în­dulcească mizeria sărmanului bă­trân. «Nu e nimic, i-a răspuns Hoffmann, când o fi te chem eu». Față cu a­­cestea, disperatul moșneag, văzând că e menit să se p­ardă prin foame, scoase cuțitul de la brâu și cu o furie nebună îl împlântă în peptul celui ce nu putuse să-l satisfacă. Nenorocitul magazinei căzu jos și transportat la spital, muri chiar a doua­ zi. Procesul era ne­cât se poate de 2 '4r Câmpulung De la Curtea cu jur­. — In actuala sesiune a Gurței cu juri, în­cepută la 4 Octombrie, au fost puse spre judecare 8 procese, dintre cari 6 s’au și judecat în cursul săptă­­mânei trecute, de la 4—9 Octom­brie inclusiv. In primul proces, de la 4 Octom­brie, era implicat Gheorghe Culcuș, din Racovița, acuzat ca incendiator. Curtea, prezidată de inteligentei magistrat d. Paleologu, după ver­dictul juraților și în urma pledoa­riei maestre a d-lui avocat Costache Marinescu, a achitat pe inculpat. Procesul de a doua zi, 5 Octombrie, în care era implicat Bucur Iosif Lixandru, din comuna Bădeni-Ungu­­reni, pentru omucidere, s’a amânat pentru viitoarea sesiune a Curței. In ziua de 6 Octombrie, s’a judecat procesul lui Nae Oprea Diaconescu, din Valea Popi, acuzat de loviri a­­plicate preotului Ștefan Văcarescu, din citata comună, lovituri cari au pricinuit moartea preotului. In urma unei splendide pledoarii a d-lui avocat N. Crassan, care a demon­strat admirabil legitima apărare și provocare din partea ucisului, ju­rații au dat un verdict negativ, după care Curtea a achitat pe inculpat. Al patrulea proces, ce era sa se ju­dece în ziua de 7 Octombrie, si in care erau implicați pentru tâlhărie, Ion Tudor Ancuța, Neculae Toma Iordache și Gh. Tom­a Iordache, s’a amânat pentru sesiunea viitoare, din cauza lipsei unui martor foarte important. La 8 Octombrie, s’a judecat procesul pentru lovire ce a cau­zat moartea și în care erau im­plicați Tudose Ana, Ion Tudose Ana și Neculae Mandruțescu, toți din co­muna Retevoești. Gel­dinteru acuzat, frate al omorîtului, a fost condam­nat la 8 ani recluziune, al douilea, fiu al celui dinteiu, la 7 ani și cel de al treilea la 6 ani. In fine, la 9 Octombrie, s-a judecat procesul ur­sarului Mihalache Niță zis Gh. Mihai, acuzat că în anul 1891 a luat parte, împreună cu alții, judecați și con­damnați deja, la tâlhăria cu omor sevîrșită în comuna Purcăreni, asu­pra lui C. Atanasiu, a unui soldat și a altor oameni întâlniți în dru­mul lor. Acuzatul din acest proces era singurul neprins până acum dintr’o bandă, care făcuse aceasta și alte crime. Grație unei inteligente procedări a primarului din comuna Mironeasa, județul Iași, a fost prins tocmai acum, judecat și, cu toată admirabila pledoarie a d-lui avocat Rizescu, condamnat la 10 ani muncă silnică. Mai sunt în actuala sesiune încă două procese, ce se vor judeca la 11 și 12 Octombrie. In definitiv, s’au judecat de astă dată 8 procese, la Curtea cu jurați de la noi, lucru neobicinuit până acum. Deru­lare.­­ Trenul de marfă, ce trebuia să sosească în Câmpulung la ora 5 și ceva p. m., a deraiat în ziua de 9 Octombrie, în apropiere de stația Mihăești. Nu s’a întîmplat nici un accident de persoane, s’a pricinuit numai o întârziere de vr’un ceas trenului de persoane Câmpu­­lung-București, pentru a se curați linia. Inspecție.— Rar s’a văzut, îmi spuneau ofițerii, inspecție mai mi­nuțioasă, mai complectă, mai deta­liată ca cea făcută regimentului lo­cal, în zilele de 6, 7 și 8 Octom­brie, de către d-nii general Arion, comandantul Corpului de armată, gen. Boranescu, comandantul divi­ziei și intendentul, d col. Ciuflea. Dar și foarte mulțumiți și satisfă­cuți, aflu, au rămas d-mî generali, adu­când meritate elogii d-lor col. Geanolu, comandantul brigăzii și locot.-colonel Petroianu, simpaticul comandant al regimentului ins­pectat. Epidemia de angină difterică ca și cea de scarlatina ce bântuiau în oraș sunt aproape stinse cu desă­­vîrșire. A rămas însă o curioasă boală de gât, cu umflături, care s’a întins grozav, dar care, după spusa d-lui doctor primar, Th. Sașiu, nu prezintă nici o gravitate. Coriel Galați Afacerea doctorilor indi­­eni.—E recentă în mintea gălățe­­nilor sensaționala afacere a așa zi­șilor doctori indieni Nawab Ali Kahn. Sunt acum câte­va luni, de când d. Anton Cruntu, mare angrosist din orașul nostru, se îmbolnăvi de ochi. Cu timpul, boala mergea în­spre mai roü. Toate medicamentele și toate consultațiile doctorilor nu foloseau la nimic, ba, mai mult, boala se agravase până într’atât. In cât d. Cruntu perdu cu totul simțul ve­dere!. V In urma unei recomandațiuni, d. Cruntu face apel la zișii ’indieni, pentru a veni in Galați să-l tămă­­duiască, să-i redea vederea. Indienii convin­și d. Cruntu le promite că în caz când i se va reda vederea, le va da 20.000 lei. Intr’una din zile, indienii ’și fă­cură apariția in Galați. Câte-va zile după sosirea lor In Galați, lumea suferindă de ochi, de boli iremediabile, orbi chiar, începu să asalteze locuința Indienilor. Dînșii vezând că aci e chestia de o afacere bună, nu se dădură înapoi și închiriară o odaie la otel Ismail, unde primeau vizitele celor suferinzi. Otelul Ismail devenise un al doi­lea «Lourdes». De dimineața și pâ­nă seara, staționat în curtea otelu­lui zeci de oameni, de diferite na­țiuni și sexuri, bolnavi veniți de prin alte orașe chiar, pentru a pu­tea să recapete scumpa și nepre­țuita vedere. Doctorii (?) vezând că afacerile merg prosperând, fixară dintr’o dată o taxă de 15 lei pentru fie­care ochi și bolnav. Totul mergea mai bine, de­cât se gândiseră poate dînșii. In întregul oraș erau respectați și bine văzuți. Dar, totul are un sfârșit.­ Nici u­­nul din pacienții lor, neînsănătoșin­­du-se, începură să protesteze. Pe lângă nemulțumirea publicului, nemulțumire justă, se mai adaogă, peste puțin și revolta d-lui Cruntu. O lună’și mai bine de zile de când d. Cruntu era în cura lor, și nimic, absolut nimic. Nici o speranță, D-sa simțind că a fost mistificat de către Indieni, deschide acțiune în contra lor. Imediat din șiî au fost arestați. Toate intervențiunile n’au putut face nimic. Procesul, după cum știu­ cititorii din telegramele trimise, a durat două zile. Rezultatul a fost ast­fel, că a mulțumit pe tot publicul. Nawab Ali Kahn,—principalul au­tor al tuturor acestor escrocherii—a fost condamnat la 7 luni închisoare, iar tovarășii lui la câte 3 luni, și 5000 lei despăgubiri. Dînșii au făcut apel. Răsno­irea unui vapor. — După cum v'am telegrafiat deja, va­porul Julia, proprietatea d-lui Di­­mitriefî, din Odessa, a plecat Vineri pe la orele 7 seara, din Galați, în­cărcat cu lemnărie, de la depositul Casei Watson - Youel din locali­tate, lemnărie ce era destinată pen­tru Battum. Cum era întuneric, și cum nu tocmai observase bine conducătorul vaporului, tot mergând înainte, în dreptul milei 76 lângă Real, apa fiind mai puțin adâncă, și vasul mergând cu iuțeală, se nămoli așa în­cât jumătate trecu pe mal. La început cu toții se înspăi­­mîntară. Constatând faptul, începură să dea ajutoarele de salvare. Totul era în zadar. In vremea aceasta, un alt vapor al aceluiaș armator venea spre Brăila încărcat cu 1000 tone cereale. Vezînd cele întamplate, se duse să dea ajutor. In iuțeală, vaporul venind spre mal, nemers direct în prora vasu­lui Julia. Panica era și mai mare, comandantul de pe al 2-lea vas, vezând că totul e zadarnic, se în­dreptă spre Galați, și aci dădu de veste. D. Watson, înștiințat, plecă cu re­morcherul «Arh­anghelul Gavril» al d-lui Atanasuu­s, și întovărășit de încă trei remorchere. Se speră că, peste câte­va zile, to­­tul se va putea mîntui. . Numire.—Unul din vechii func­ționari ai oficiului poștal local d. Jijie, a fost înaintat și numit șef al biuroului poștal de la Bucșă. Din port.—Luni au sosit în por­tul nostru următoarele vase : «Bucu­rești» cu diverse mărfuri din Rot­terdam ; «Amerique» din Marsilia ; «Edenmore» sub pavilion englez, spre a încărca cereale. Petreceri.—Pe la noi distracții în­de­ajuns. La «Teatrul cel Mare» joacă trupa israelită de operete de sub conducerea d-lui C. Juvelier ; la Teatrul Alcazar, joacă o trupă română, și la «Berăria Francovici» în fie­care seară, frumoase distrac­tion! muzicale, date de d-na Rheit. Valentin. Oameniii, cari au băut numai din această sticlă, adică sătenii numiți mai sus, de­odată se simt apucați de dureri atroce și de arsuri la stomac. Aceasta s’a întâmplat pe la mie­zul noptei. Ilie Aritinovici, adică gazda, a În­ceput imediat cu ajutoarele, dar toate erau de prisos, căci n’au tre­cut nici două ceasuri, și cei trei lo­cuitori, în chinurile cele mai grele și-au dat sufletul. Primarul, jandarmii, consilierii comunali și apoi procurorul, chemați în grabă, au dovedit că în rachiul băut se găsea o mare cantitate de otravă. S’a deschis o foarte severă an­chetă, și până una alta,— după cât spune zvonul—două feciori boierești Și administratorul moșiei au fost arestați. Agitația țărănească din Papornița.—Diu Vasluiu a sosit știrea, că mai toți locuitorii comu­nei Papornița, din acei judeA, sunt în plină fierbere, și că e teama­­, lucrurile se vor complica. Mi-a fost imposibil să controlez exactitatea acestui zvon, dar se pare că e adevărat, de­oare­ce și un ziar guvernamental din localitate 11 în­registrează. Despre cauzele cari au pricinuit agitația, nimic încă nu se știe, dar tot acel ziar spune că «gravele abu­zuri săvîrșite de notar au adus ne­mulțumiri». Acum la fața locului se află sub­prefectul județului și d. căpitan de jandarmi Au­rel Rășcanu, cari vor încerca să liniștească lucrurile și să facă ancheta. Miereanu. fost * Emigrarea­ evreilor­—Eri pe în orele 6 p. m., la plecarea trenu­lui spre Pășcani, peronul gărei era locul unor scene într’adever sfâșie­toare. O lume întreagă de oameni, peste 3000 de evrei, bătrâni, tineri, femei și copii, s’au adunat, și cu lacri­mile în ochi, îmbrățișându-se și să­­rutându-se, gesticulând și isbucnind în plâns, și-au luat ultimul ră­mas bun de la un număr de peste 120 de coreligionari ai lor, cari au apucat drumurile necunoscute ale țărilor străine. In mijlocul mulțimea, ridicat pe o bancă, în apropierea d-lor David Trietsch, celebrul agitator pentru colonisarea Ciprului, a d-lui H. Ro­senbaum, mare bancher, a d-lui Ni­­emrower, rabin și doctor în filoso­­fie, și a mai multor gazetari, pri­vesc numărul nesfârșit de nenoro­ciți, cari, din depărtare, mi-a făcut impresia unei mulțimi ce se încăe­­rează, și din apropiere, unor oameni ce-și împart sărutări, îmbrățișări și lacrimi... Mai toți din cei plecați sunt oa­meni tineri, meseriași și cu dor de lucru. Haina lor e foarte modestă, și bagajul sărăcăcios. Pentru mâine Marți se anunță o nouă plecare în masă a evreilor din Iași și din cele­l­alte orașe ale Mol­dovei. Cum se vede, curentul emigrărei a prins colosal printre evrei, căci în nu mai mult de­cât 5 săptămâni au plecat peste 300 de oameni. Tot în legătură cu asta trebue de­pusă sosirea d-lui Trietsch (de ori­gină american) la Iași, și care—du­pă cum a dovedit la congresul din Basel — e un aprig agitator pentru emigrarea în masă a evreilor la in­sula Cipru, situată în Orient, nu departe de Palestina, și pusă sub protectoratul Angliei. Trei oameni otrăviți. — O groaznică veste sosește acum la Iași. In comuna Bivol, mai mulți să­teni s’au adunat în casa lui Ilie Ar­­tinovici, și s’au pus pe chef. Printre aceștia era și A. Drăghici, Vasile Lupul și Dim. Butnariu. A­­ceștî trei punând mâna pe o sticlă cu rachiu, au găsit de cuviință să părăsească pe toți cei­l­alți și re­trăgând­u-se intr’o altă odaie, s'o golească toată. N’a trecut însă mult timp și groaz­nica nenorocire se ivi. „Universul Literar“ care va apare Duminecă 17 Octom­brie, va coprinde, pe lângă o mate­rie bogată, variată și interesantă, două prea frumoase ilustrațiuni co­lorate și adică : 1. Atentatul de lângă co­fetăria Capșa și 2. Cavaleria Boerilor din Transvaal. «Universul Literar» se vinde cu 10 bani în toată țara. Știri din străinătate — Prin poștă — Spectatorii teatrului din Oeden­­burg (Ungaria), venind zilele tre­cute la una din ultimele repre­­sentații, au rămas foarte mirați găsind clădirea iluminată a giorno. Publicul a fost foarte intrigat, dar un anunț al regisorului a deslușit repede misterul. Direc­torul își arăta bucuria că soa­­cră-sa se însănătoșise și după o boală lungă asista prima oară la representație. Iată, Intr’adevér, un ginere model 1* * * Minele de cărbuni din Vaskó (Ungaria) au fost inundate Vineri după amiazî de mari cantități de ape. Aceste ape provin dintr’un puț părăsit de mult timp. Ia puțul Marhe, ș­ase lucră­tori și un inginer-șef cari voiau să dea ajutor au fost înnecațî. * * * Niște furtuni mari au produs numeroase pagube în provincia Valencia (Spania) ; rîurile s’au revărsat, câte­va orașe au fost inundate.* * * * Se anunță din New-York că profesorul Dolbean care și-a bre­vetat, în 1886, un sistem de tele­grafie fără sârmă, va opri pe Marconi de a-și întrebuința sis­temul său în Statele­ Unite. * ¥ ¥ Prințul Yuriewsk, născut din căsătoria morganatică a împă­ratului Alexandru II al Rusiei cu prințesa Dolgoruky, s-a lo­godit la Biarritz cu fiica ducelui de Oldenburg. Prințul Yuriewsky e locotenent în garda imperială rusească. w­a­r Prințul George de Lichtenstein, fiul cel mai mic al prințului Alfred de Lichtenstein, a intrat în ordinul Benedictinilor. Tinărul călugăr e în vârstă de 19 ani.* * * Intr’una din ședințele trecute ale Camerei Comunelor din Lon­dra, deputatului Redmond i s’a luat cuvântul, fiind­că nu vorbea în chestie. De­oare­ce nu se su­puse, președintele ordonă ca să fie depărtat din sală. Redmond, luat cu forța, strigă : «Ve do­resc noroc pentru sângele Boe­rilor».[ ¥ ] Cunoscutul publicist german Maximilian Harden a fost con­damnat la 14 zile închisoare pentru că a ofensat pe regele Otto al Bavariei. Cererea de grățiare făcută de soția lui Har­den împăratului Wilhelm a fost respinsă. ¥ ¥ Figaro anunță moartea conte­sei Maria de Muenster, fiica am­basadorului german la Paris, în­tâmplată la Berlin, amintește in­fluența pe care a exercitat-o a­­ceastă femee în politică în scopul de a îmbunătăți relațiunile fran­co-germane. Contesa de Muenster e înru­dită cu familia Ghica. Președintele Republicii și mi­nistrul de externe Delcasse au trimes telegrame de condoleanțe. .. IMS1 IBM— ... 1 O CUGETARE PE ZI Femeea care plânge, fără să știe pentru ce, e ca și pasărea solitară care cântând cere amor. Cronica teatrală Porcarul și Măria Sa, piesă adoptată din­ spaniolește de d. V. A. Urechiă Ne-am cam obicinuit să ve­dem Dumineca — și mai al­ta piesele autorilor români, și stalurile Inteiü în mare parte văduve de public . Dumineca tre­cută, pe de-asupra, mai era și o scuză : extra­ordinarul Mounet juca la Teatrul Liric l N’ar fi, negreșit, nimic de zis în contra părăsire! pentru o seară • a Teatrului Național merefi față și a alergării la spectaco­ul rar al mult apreciatului com­e­­dian francez, dar oare n’ar fi mai potrivit ca în loc să se dea pe o scenă de a doua mână, re­­prezintații ca cele ale d-lui Mou­­net-Sully, să se dea și ele tot pe scena Teatrului Național ? Ar fi, credem noi, de două ori mai cu cale . Intéiți că și artistul fran­cez ar avea un cadru ceva mai potrivit cu mărimea sa artistică, și al douilea că reprezintațiile sale , ar avea aerul oare­cum al unei zdrobitoare concurențe «­­câte Teatrului nostru... Numai aerul, numai aparența, negreșit, pentru că în realitate ?u­n­a?a , grosul celor de fa tt la Mounet-Sully ș’așa nu nța e*' vine la Teatrul național. Și nu, mai ales la o piesă oa ° ® a . dec Duminecă. Porcarul ti Mana Sa ? Que est-oe crue p’eal Tue ga ? H subsorTM P­ovest?. d«» Partea istoTM* .pifne, istor,pe­­numai cât trenul D’eaju's 7T toate pentru sentim^TM8 ®^ tre naționale. Partea de este o înlănțuire de tablouri , se succedă cu acea dibăcie deo­sebită ce face ca sfârșitul fie­cărui tablou­ să țină mereu­ deș­teaptă curioși­tatea pentru ad următor, până la sfârșit, parte insă, după părerea noastră, ar fi putut să fie mai mulțămitor sufletelor impresionabile. Vecinica istorie : Boerul (aș­ polonez) se înamorează de logod­­nica țăranului, împiedică nuntă, răpește fata. Flăcăul face totul pentru a-­șî redobîndi mireasa, umblă chiar pe la Vodă, și în sfârșit reușește... dar cam târziu­, Vodă chiar, cât îi el de Vodă, nu mai poate repara dezastru! decât în parte , boerul va pieri pe eșafod, iar țăranul va lua pe vă­­duva boerului, fosta lui mireasă. Prin toate peripețiile acestea, porcarul î și poartă nota naivă și glumeață. El este chiagul,—el este succesul piesei. Și când vom spune că interpretarea e a d-lui I. Brezeanu, am spus în acelaș timp că succesul acesta n’a fost mic. După d. Brezeanu, succesul mai este apoi al d-lui Moceanu și al elevilor d-sale , bătuta, că*­zăceasca și cele­l’alte au stârnit tradiționalul entusiasm crescând cu înălțimea etajelor Teatrului. Toți interpeții și-au făcut da­toria : D-nele Hasnaș și Ionașcu, d-nii Leonescu, Petrescu, Alifi Georgescu, Mărculescu,—acesta din urmă specialist, după cum se pare, în piesele d-lui V. A. Urechiă. * ¥ ¥ Aseară, Marți, o reluare puțin banală : O soarea la mahala, a lui Costache Caragiali, piesă ce a văzut înteia oară lumina — pe atunci numai de reu —­l rampei, la anul 1840. Și tot de­odată o premieră: Tudorache Sucitu, piesă originală în 3 acte de d-ni. V. Toneanu și Al. Ma­­rinescu. Această reprezentație va juca subiectul cronicei noastre vii­toare: Ion Gorun, RĂZBOIUL Anglia și Transvaal Serviciul telegrafie — al ziarului «Universul» — Londra, 11 Octombrie. După știrile oficiale, englezii au perdut în lupta de la Eland­­slaagte, 5 ofițeri, 38 de soldați uciși și 152 de răniți. Perderile Boerilor lângă Eland­­slaagte se evaluează la 5000 de oameni afară de prizonieri. Londra, 11 Octombrie. Ultimele depeșe sosite de pe teatrul războiului și citite la ca­­mera comunelor, spun că gene­ralul Yule a părăsit Dundee, după ce a fost atacat în două părți. Svonul unei nouă victorii a Boerilor lângă Glencoe, nu se confirmă. Durban, 11 Octombrie. O coloană mare de Boari se în­­dreptează spre Melmoth, în țara zulușilor. Londra, 11 Octombrie. Ziarele de seară vestesc din Cape­ Town că englezii au re­purtat o nouă isbândă lângă Glencoe. Atacurile Boerilor n’au isbutit în urma resistenței en­­glezilor. Se zvonește că Boerii s’au retras cu perderi mari. După un alt zvon, d. Krueger ar fi sfătuit a se preda fără condi­­țiuni. Londra, 11 octombre. Camera comunelor. — Sir M. Hencks, ministru finanțelor, cere autorizarea de a face o emisi­une de 8 milioane de livre ster­ling în bonuri de tesaur. Speră că această sumă va fi de ajuns pentru a acoperi cheltuelile res­­bouului, la cari vor participa și coloniile. N’avem de ce să ne înducim de succesul resboiului și resul­tele obținute până acum sunt strălucitoare. Dacă, în ști­rile de azi, este ceva care ar putea să ne îngrijească, nu tre­buie să uităm că pe fie­care zi forțele engleze se măresc in su­dul Africei. Camera adoptă cu 336 voturi contra 28, emisiunea a 8 mili­oane de lire Sterlinge în bonuri de tesaur. St. Petersburg, 11 Octombre Crucea­ Roșie a decis în prin­­cipiu să trimeată în sudul Afri­cei la cei douî beligeranți, aju­toarele Samantanului. Ziarele au deschis o subscripție pentru formarea corpului de voluntari. Inițiativa privată merge bine în acest sens. Pretoria, 12 Octombre. Generalul Joubert a telegra­­fiat la 21 Octombre, șefului Lu­­cas Meyer că a avut dimineața o Luptă lângă Dundee și că in­formase prin mesageri pe ma­iorul Erasm­us despre planul său de luptă, însă acesta n’a între

Next