Universul, octombrie 1899 (Anul 17, nr. 269-299)

1899-10-24 / nr. 292

»grame Particulare ale ziarului UNIVERSUL Din ediția de ezi pentru Capitală­­, Paris, 21 Octombrie, Franța și Italia.­Procesul complotului.— Afacerea Dreyfus J E foarte mul­tod­ental «r­­­lieadil publicat de ziarul­ De­bits cu privire la trimiterea unei misiuni italiene in 5ia­­roe. Delvats în acest articol acu­ză Italia ci­ se face provo­catoare de conflicte. r­­— întrunirea Înaltei Cură de justiție, spre­­ a judeca pe acuzații din complotul monar­hist, a fost amânată pe ziua de 9 NS­cembrie stil noii. sr-r-ss. Bellinek in ziarul Siécle vorbind de proce­sul pe care ’l -a intentat viziti­va colonelului Henry, pentru defăimarea de­functului ei soț, și despre procesul lui Zola, care sunt apropiate, spune că Cu ocazia acestor procese se va reîncepe toată afa­cerea Dreyfus. G. Baadi Paris, 21 Octombrie. TâlMrre.­Ciocnire de tre­nuri, 2 morți și 20 răniți.­­Ciocnire de omnilmsuri, 18 răniți Un anume Ntourgois s’a prezentat la Reimes in pro­prietara vilei locuită de fa­milia Dreyfus pe timpul pro­­cesuliî, sub­ pretext de a cumpăra vila pe numele lui RoLsel­ihl. Văzându-se in casă, el a amenințat cu revolverul pe propriei mireasă și, după ce­­ i-a furat punga,’a fugit. ——— La Touars azi a avut loc­ o ciocnire de trenuri. Sunt donr morți și vre-o 20 de răniți. Deputatul Cuneo d’Ornano, care se afla intr’unul din trenuri s’a ales cu picioarele frânte. 1­­ [UNK]­ ■"" Pe strada Richelieu s’a întâmplat azi o ciocnire de două omnibusuri. Unul din eie s’a răsturnat. Sunt 1I răniți. G. Bandi. Viena, 21 Octombrie. Căsătoria moștenitorului Austriei.­Rusia și Darda­­nelele—Austriacii în Pi­reu.—Nou­ ministru rus Se desminte știrea dată de ziarele berlineze că arh­iducele ereditar al Austriei Francisc Ferdinand s’ar căsători Dumi­necă in contesa ChoU erc. == Produce mare im­presii­­ne știrea sosită din Constantinopol că Rusia ar cere deschiderea sls­țtu­­toarei Dardanelele. Cuirasatele austriace Monarch, Wien și Budapest ah an­corat la Pireu. Din Petersburg se te­legrafia­za ca noul ministru de interne Si pi­ngin­e un om de încredere al Țarului și se bucură de reputația că e uma­nitar. Berthold. Viena, 21 Octombrie. Jucător de șah­ înebimit.­­Manifestații antisemite — Crimă oribilă.—Sinucide­re tragică ——— Celebrul jucător de șah­­ pus, anume Schiffers a m­ebunit — l­­a Pilgram, Hiins­­ko, K­ralovleî, Dolinska și alte puncte din Boemda epidiană a se as­carii cu pietre în contra ferestre­lor caselor evreilor și în contra sinagogelor. S’a îi făcut multe ares­tari.­­ssBBs La Dignagno, lângă* Pola, o femee anume Divith­o în vârstă de 64 ani, a fost decapitată cu un briciu de nora ei, care, după ce a făp­tuit crima, s’a dus imediat și s’a predat poliției. ——— Din Merlin se tele­­grafiază că scriitoarea Pân­zei’ s’a aruncat cu mama ei în lacul Teltow spre a se si­nucide. Ea a fost salvată însă ma­ma ei s’a înecat. Berthold.­­Originalele acestor țepeșe se află ex­puse la poar­ta stabilimmentului nostru. Turcii ajută pe Englezi «Veselia» care a apărut astă­zi. Sâmbătă 23 Octombrie, cuprinde pe lângă materia cea mai variată și hazlie, o frumoasă ilustrație in 6 culori, reprezintând o scenă de actualitate: «Turcii ajută pe Engiezi». «Veselia» se vinde cu 10 bani în toată țara. ÎNTÂMPLĂRI Din­­ n­>i­nl& Accidentul de la gara de Nord Un accident nenorocit s’a în­tâmplat­ la gara de Nord. Soldatul Gheorghe Marcu Ene, «in regimentul 3 călărași, fiind ostenit, se culcase lângă linia ferată. In timpul somnului, nenoro­citul se tot apropia de sine, ca și când o putere neînvinsă îl a­­trăgea spre perie. In adevăr, nu trecură de­cât câte­va minute și o mașină care aduna vagoane spre a form­a un tren de marfă, trecând repede pe acolo, îi re­teză amândouă picioarele. Sărmanul soldat începu atunc­i să­ strige ; mai mulți impiegați di­n serviciu căilor ferate săriră; în ajutor, îl puseră într’o birjă, și-i transportară la spitalul Fi­lantropia. Secția respectivă înștiința nu­ i mai de­cât și comenduirea des­­­pre această nenorocire. Băltirea dîn str. Verde Un anume Ion Tom­a Gon­stan­­tinescu, venise de vre-o două săptimâní din Pitești, unde nu mai putea trăi, fiind oropsit de toată lumea. El credea că mu­­tându-și locuința într-un alt oraș, va duce o viață mai bună, de­oare­ce locuitorii din București­ nu-l știau cine este. Aicea visă o păți și mai boacănă. Eri, spre seară, Ion Tom­a Constantinescu intră în cârciuma lui Stavri Haralamb, din strada Verde No. 22 și după o mică discuție, se luă la ceartă cu câr­­­ci­umărul. Câți­va mușterii, cari se aflaui acolo, tăcură din gură, crezând că cearta se va stinge de la sine.­­ De­odată însă, Constantinescu scoase un cuțit și se repezi să străpungă pe adversarul său. A­­tunci mușteriii săriră în ajutor­ și opriră mâna criminală. Totuși, cuțitul răni pe cârciumar în coas­ta stângă. Comisarul secției 7 sfătuește acum pe Ion Toma Constanti­­nescu, că îndată ce va scăpa din închisoare, să fugă și din Bucu­rești. Epitaful lui Ciufu Cititorii noștri își mai aduc poate aminte de vestitul bătăuș Ciufu, care împreună cu Italia­nul și alții de seama lui, spe­riaseră șoseaua Basarabilor, bă­gând groaza printre toți locui­torii. El trăia in timpul din urmă cu nevasta unui prieten al său, care pe vremea aceea era la Ocnă. Pe mulți bătuse și schilodise Ciufu, dar într’o seară i se îm­plini și Lui. Fiind la o petrecere, se luă la bătae cu tovarășii lui. Unul din aceștia scoase atunci un cuțit și din două lovituri, îl culcă la pământ pentru vecie. Scandalurile din viață au tre­buit însă să-și aibă apoteoză du­pă moarte. Când i s’a făcut înmormînta­­rea, s’a petrecut o zarvă cum nu s’a mai văzut. Coșciugul fu dat jos de pe dric, lumea fugi în toate părțile, sergenții de stradă flueraui cu putere, pe când jandarmii pedeștri și călări fă­ceau­ patrule. In cele din urmă însă, Vie Ciufu fu îngropat în cimitirul Sf. Vineri. Amanta lui îl uită repede, cum uită și pe primul bărbat, aruncându-se în brațele altui pungaș. Numai un singur prieten ’i ră­mase credincios, un anume B. Niculescu, coleg cu el și părtaș la bine, ca și la rău. Puțin după înmormîntare, a­­cesta făcu următorul epitaf, care e scris pe amândouă părțile pietrei de pe mormîntul hoțului: Oprește-țî pasul Ș’alină-țî puțin glasul, Stai în loc și r­e privește Și aceste rânduri citește. Niculescu arată apoi cum o­­mul e o floare și multe altele, până ce vine la fapte concrete, zicând : Am murit înjungheat Și în inimă și la cap, De un prieten pentru care Am sărit și în focul mare. Și așa mi-a scris soarta mie Să mor la Filantropie, Să mor de cuțit,.., înfipt D'un prieten ce n’am gândit. Și ,acuma, o întrebare : nu­ îi așa că dacă ar exista solidari­tatea între oamenii cinstiți, cum există între hoți și ciomăgași, lumea ar fi mai fericită? In orî­ce caz, epitaful de mai sus ne dovedește că și bandiții, câte­odată, pot avea suflet po­etic. Acest tablou reprezintă un ■grup de copile, din care una, având un vas pe cap, pare a fi regina tuturor odoN’alte. k '¥ [UNK] •'* . «Echo de Paris» anunță că Paléologue,—care a jucat u­n rol în afacerea Dreyfus ca delegat al ministrului de externe pe lângă Curtea de Casație,— va fi numit ministru plenipotențiar. * ¥ [ Deună-zî 40 de nebuni din ba­lamuc, însoțiți de 17 infirmieri, s'au dus să facă o escursiune la o vie din împrejurimile Romei. Seara, când se reîntorceau și­ ajunseseră la podul Sisle, un ne­­­bun anume Massimo Gentili în­cepu să strige cât îi lua gura. Păzitorii încercară să'l finiș­t­­ească, dar toți cei­l’alțî nebuni începură la rândul lor să țipe. Se născu o adevărată luptă între infirmieri și nebuni. A trebuit să interne mai mulți agenți ai siguranței publice spre a liniști pe nebuni și al face să se reîntoarcă la balamuc. * ¥ '¥ Marți s’a produs o groaznică explozie în ușina de gaz din Manchester. Directorul a fost ucis ; sub­ directorul și zece lu­crători au fost arși foarte reți. Nu se știe cauza exploziei, care s’a întîmplat în timpul trans­ferării gazului dintr’un gazome­­tru vechi, într’unul nou. * ¥ ¥ Regele Umberto al Italiei, re­cunoscător către medicul Lorenzo Bonomi din Andria pentru în­grijirile ce a dat răniților reîn­­torși din campania din Abisinia la spitalul militar din Monte, i-a dăruit un superb cal cu o stea în frunte. ¥ » Corespondentul nostru din Pa­ris ne-a telegrafist la timp des­pre lupta dintre boxerul francez Charlemont și cel englez Driscoll și că cel dintâiü a eșit învin­gător. Acum boxerul american Mac­Coy a trimis o provocare lui Charlemont pentru suma de 50 de mii de dolari, (250,000 fr.) dându-i voie să întrebuințeze în luptă chiar și loviturile de picioare. Charlemont a refuzat, decla­rând că el s’a bătut în mod ex­cepțional cu Driscoll spre a da o probă , dar că el nu e profe­sionist, ci numai un profesor de box. mm— .................................. ......... sa­­u . Intre cucoane . — Cum?... Nu cunoști Fân­tâna Blanduziei de Alexandri­a Nenorocirea din strada Academiei. Conducătorul unei căruțe cu apă gazoasă, un anume Ion, tre­când era prin strada Academiei și gonind c­aii în fuga mare, a călcat și rănit grav pe preotul Voiculescu, de la biserica Cuțitu de Argint. Căruțașul, în urma acestui ac­cident, voi s’o ia la fugă, dar lu­mea și cu sergenții de stradă pu­seră mâna pe el și-l duseră la secția C. Părintele Voiculescu fu pus într’o birjă și transportat la spi­talul Goicea, unde’i s’au dat pri­mele ajutoare. Știri din străină­tate — Prin poștă — Din Geneva se anunță : Con­siliul comunal a încheiat cu aba­tele Blanchard un contract pri­vitor la vinderea unui teren pen­tru clădirea unei capele în me­moria asasinatei împărătese Eli­sabeta a Austriei. * * >1 Principesa Stefania, văduva arh­iducelui Rudolf de Austria,­­ care se vă căsători zilele aces­­­­tea cu contele maghiar Lónyay,­­ a depus în ziua de 2 Noembrie I st. n. (ziua morților) mai multe­­ coroane pe sarcofagul fostului­­ ei soț, victima unei morți atât de tragice. ¥ ¥ Ziarele maghiare fac mare gă­­lagie din causă că colonelul ma­ghiar de honvezi baron Fülek, a toastat, în numele honvezimei maghiare, la un banchet pentru primarul Vienei, dr. Lueger, cunoscutul dușman al maghiari­lor. Numitul colonel a fost de­­savuat de autoritățile compe­tente.* ¥ ¥ TewOk-Pașa, ambasadorul Tur­ciei la Berlin, a prezintat împă­ratului Wilhelm, în numele Sul­tanului, o admirabilă spadă de onoare. Mai înainte de audiență am­basadorul trimisese la castel un tablou al unui pictor francez, pe care­­ împăratul­­ l admirase în palatul Sultanului și pe care a­­cesta acum ,i l-a dăruit. — Nu, zeu !... Es foarte pu­țin din casă. 1-------------­Universul In provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 21 Octombrie — Brăila Noul am­eminte in afa­cerea Jescicek.— După cum v’am telegrafiat, Mazzola a fost, azi, adus la cabinetul judelui instructor, unde a făcut mărtu­risiri importante. De asemenea și Theologu, care până acum făcea fel de fel de declarațiuni numai spre a întâr­zia instrucția, a vorbit. Din diferitele versiuni ce cir­culă asupra interesantelor depo­ziții făcute de cei de mai sus, cea mai acreditată e următoarea : Mazzola e cel mai grav incul­pat dintre toți, de­oare­ce, după cele stabilite până acum, el e primul factor care a propus și a condus operațiile în această afa­cere. Mazzola, încă pe când era în Italia, a comis mai multe escro­cherii, din care cauză a fost con­damnat , dar a parvenit să fugă și s-a stabilit în România. In Italia avea ca cunoscut pe Enrico Catalano, cu care pe vre­muri făcuse afaceri ca și aceea pentru care e deținut astă­zi. Mazzola era în corespondență cu tovarășul său de odinioară, ast­fel că Aristide Theofilatos, plecând din Brăila cu cecurile falsificate, s-a dus direct la En­rico Catalano, care schimbându-și numele în Constantin Agate, a Schimbat cecurile. La Paris, Aristide Theofilatos s’a găsit cu fratele său Nicoli Theofilatos, căruia i-a încredințat sumele încasate de Enrico Ca­talano, spre păstrare, până când va aduce și restul ce urma să se mai încaseze și apoi suma to­tală să fie împărțită la toți to­varășii. Theologu când a plecat din Brăila a fost la Berlin, Paris și Angersa să găsească pe Aristide Theofilatos și Constantin Agate,­­ dar nu i-a găsit; s’a dus apoi la Cairo și Alexandria, apoi în Grecia, unde s’a găsit cu Aris­­tide Theofilatos, dar care n’avea asupra lui sume mari de bani, de­oare­ce aștepta să-i vie par­tajul. Afacerea în acest timp însă, se descoperise și cel care poseda întreg tesaurul s-a făcut nevă­zut. Theologu a plecat în Cons­­tantinopole, unde se știe că a fost prins. Se crede însă că și Enrico Catalano,zis și Constantin Agate, a luat o parte însemnată din suma încasată. Până astă-seară la ora 6 aces­tea sunt știrile cunoscute publi­cului în această afacere. Mazzola a fost ținut azi de la ora unu până la ora trei la ca­binetul judelui instructor. Fată dispărută. — D-na Maria Nicolau, din strada Ci­tadelei No. 7, a reclamat azi,­­ autorităților administrative, că de două zile i-a dispărut, de acasă, fiica sa Marghioala, și după toate căutările făcute n’a putut-o găsi. Dezolata mamă bănuește că fiica ei ar fi fost înșelată de in­divizii Ionescu și Petrache, de meserie misii,î­n cari au de scop să speculeze tinerețea fetei, care e de 19 ani. S’au luat măsuri pentru gă­sirea ei. Hoț prins. — Individul Du­mitru’Bulgari­, tovarășul lui log­­dr.che Vasile, zis și Cr.Ji­oiun, în furturile făcute pe vaporul S. M. R. «Constanța» și pe vaporul rus «Dem­etrieva», — furturi despre cari am relatat la timp, —a fost prins de autoritățile administra­tive din Constanța. El va fi îna­intat poliției din Brăila, care îî va trimite parchetului spre ins­truirea afacerei. Călcat de un car. — Se telegrafiază parchetului de sub­prefectul plasei Vădeni, că locui­torul Dumitru Ion, din comuna Perișoru, a fost călcat, de un car încărcat, din care cauză a murit. Sub­prefecturi, i-a comunicat acest caz unchiul mortului, anu­me Iancu. Bănuindu-se a fi o crimă, par­chetul a ordonat o anchetă. Diverse.­­ Din raporturile oficiale, semănăturile din județ, — grâul, secara, rapița semă­năturile de toamnă,—sunt foarte bune. Necesită însă în mod absolut puțină ploaie. I. D. G. Dumitrescu, prima­rul Brăilei, a luat disposițiunea ca aprozii primăriei să-și facă u­­niformă. Dispoziția e bună, dar timpul nu e ales bine, de­oare­ce tocmai acum toamnă când sunt atâtea necesitățî, bieții a­­prozi, cari au leturi de 60 și 70 de lei pe lună, fiind obligați a-și face uniforme, cari costă 120 de lei, vor fi forțați să se lipsească până și de aprovizionarea cu a­­limente, combustibile și alte ne­cesare pentru timpul iernei. Cel puțin dacă li s’ar garanta postul, ca să ’și poată plăti uni­forma în rate de 15—20 lei pe lună. Naval. 2 - Craiova Vestitul escroc Mihail I. Cameniță, urmărit de poliția locală și a­­ Capitalei timp de 7 ani, a fost în fine prins la 19 f. c. de comisarul de siguranță Virgiliu D. Ionescu de aici, în momentul când voia să plece cu trenul spre Vârciorova. Acest cavaler de industrie, în toate părțile se prezintă ca frate cu maiorul Cameniță, frate cu Cameniță impiegatul de mișcare din gara Caracal, iar ca ocupații, când era mare proprietar, când administrator al Domeniului co­roanei Segarcea sau Titu, și ve­nea să se căsătorească pe aici , în 1897, introdus în o familie o­­norabilă de aici, Gancea, s-a lo­godit cu fiica, iar după ce a es­crocat suma de 85 lei, a dispărut. Asemenea a făcut cu familia d-nei Profira Constantinescu, cu a cărei fiică Virginia s’a logodit, și după ce a furat peste noapte un inel de valoare și 45 lei, s’a făcut nevăzut. S’a mai introdus în familia per­ceptorului comunal de pe atunci N. Marinescu, de fel din orașul Giurgiu, sub pretext de a lua în căsătorie pe fiica sa Chita și după ce i-a făcut pe oameni să se pre­pare cu cele necesare pentru lo­godnă, peste noapte a dispărut, luând cu sine giuvaericale în va­loare de 70 lei. A încercat a escroca tot ca can­didat de însurătoare, familia mă­celarului Ioniță R. Serianu din str. Postelnicu fiu, dar n’a reușit, de­oare­ce a fost descoperit de un d. M. Ionescu adj. gref. la trib. sec. II Dolj, și deci a șters la timp putina. In calitate de administrator al Domeniilor Coroanei, s’a dus în iulie 1897 la băcanul Ion N. Dianu și a comandat marfă de 160 lei. A cerut, sub cuvînt că n’are mărunțiș, 45 de lei pe cari i va plăti odată cu prețul măriei în strada Târgului 43. Un om al prăvăliei, ducându-se la locul indicat, a găsit un loc viran, iar Cameniță al nostru... ca ’n palmă... Nici chiar la oțelul România, unde descinsese, nu a achitat ca­mera, ci a dispărut în mod mis­terios. Eroul nostru, de fel din corn. Poroina mare,județul Mehedinți, are etatea de 28 ani, om alt­fel chipeș și instruit, este astă­zi deținut la poliție unde i se face prima instrucțiune de către co­misarul Virgil D. Ionescu, ace­lași care în 1894 prinsese și banda lui Mărunțelu, care bă­gase spaima în țară. Acest escroc M. I. Cameniță este de un ci­nism revoltător, cu cel mai mare sânge rece tăgaduește totul sau intervertește în așa mod, în­cât dacă ar fi a se asculta numai spusele lui, mai crede de cel mai inocent om, pe când în realitate chiar la Văcărești sau Bucoveț, cinstiți­, ca el, abia se pot găsi (1?) Orleanu, Focșani Prinderea unui hoț.—D. sub­ comisar Ionescu, de la co­misia despărțire­ de galben, a fă­cut o captură importantă. Anu­me, d-sa a pus mâna pe un pun­gaș anume P. Constantinii­, de­zertor din armată, care a furat în ziua de 4 Octombrie curent o bicicletă de la d. colonel-doctor Kessim. Peste 4 zile, la 8 Octombrie curent, după ce se săturase de plimbat cu bicicleta, s’a reîntors, a depus-o îndărăt la locul de unde­ o furase și a dispărut ime­diat. Poliția a pus mâna pe dînsul în ziua de 20, prin d. sub-comi­sar Ionescu. Pungașul se află arestat în a­­restul poliției. O eră nouă.­Conform nou­lui regulament în vigoare, s’a in­trodus anul acesta uniforma la liceu, la toți elevii din această școală. Și fiind-că multor elevi săraci,­­ dar silitori, nu le dă mâna să-și facă uniformă, care e, ori­cum,­­ mai costisitoare ca un rând de­­ haine simple, ci, director al li­­­­ceului nostru. Calmuschi, a aju­­­­tat din banii d-sale pe elevii li­ceului cari n’au mijloace, dar, după cum am spus, au aplecare la învățătură. Aproape toți elevii liceului a fi uniformă și, până la finele, lunea, nu va mai fi nici unul fără uni­formă. Printre măsurile luate de d. director al liceului, mai e aceea de a institui pe fie­care zi câte două elevi din clasa VII, cari fac serviciu în și afară din­­ școală, observând, ca disciplina să nu sufere întru nimic. Cei douî sergenți au un semn distinctiv, când sunt dejurnă. De asemenea, d. Calmuschi a numit ca sergent-major al liceu­lui pe elevul Cornescu, din clasa VII, iar ca intendent a fost nu­­numit d. Tuliu, pe ziua de 1 Octombrie. In definitiv, o eră nouă se deschide la liceu și aceasta, gra­ție măsurilor admirabile luate de d. Calmuschi. Noul local al liceului «U­ 9­ tive». — Fiind­că că vorbesc de dînsul, e aproape gata și în curând, la 1 Aprilie viitor, o­­rășenii se vor putea mândri cu noua clădire. Lumină electrică va func­ționa până la 15 Noembrie cu­­rent. Timpul continuă a fi schim­­băcios. Aci frumos ca în splen­didele zile de primă­vară, aci închis ca în... neplăcutele zile de sfârșit de toamnă. Teatru. — După cum am a­­nunțat, în curând vine în orașul nostru trupa d-lui Leonescu, cu­noscutul artist comic, care va da o serie de reprezintă­ții în iarna aceasta. Faust. Chrisoveloni a plăti Societăței ruse 200 lei, pentru cheltuelile de judecată. Toate aceste decisiuni au fost admise cu majoritate de voturi. Decisiunea de a se respinge atât apelul făcut de zisa Socie­tate, precum și de d. G. Nico­lopulo contra sentinței, a fost admisă cu minoritate. Din port.­Următoarele va­poare au sosit în portul nostru: «Rus» și «Bulgaria» sub pavi­lionul rus, și «Trevanion» sub pavilion englez. Valentin. ■ 1---- ---■ .... de a afla ca ați fost cruțați și Alte­țele V­o­as­t­re și Țara de o­ nemărgi­nită durere, în numele concetățe­nilor acestui oraș. Ve roagă să pri­miți asigurarea sentimentelor de iubire, și de devotament pentru în­treaga familie princiară. (Urmează iscăliturile primarului și consilierilor comunali), Miereanu, transportat și internat în spita­lul rural Plaginești, unde după câte­va ore a încetat din viața. Harhifu. — ■ »« Ilii I, Ploești 9 Bi­nie gravă.— Măcelarul Petre Rădulescu, zis Vântură- Țară, a fost crunt bătut în ziua de 18 Octombrie curent, de că­tre individul Grigore Constan­tinescu, supra­numit și Brăileanu, ajutat de Costică Iliescu Mustă­­țea, ambii de profesiune măce­lari. Causa pentru care cei douî măcelari au bătut atât de crunt pe colegul lor, a fost faptul că Rădulescu vindea carnea cu cinci centime mai­eftină la chilogram de­cât cei­ l’alțî măcelari, făcându­­le o concurență simțitoare. Bătaia a fost atât de crâncenă, în­cât ’i-au scos și dinții din gură și ’i au lăsat mai mult mort. După ce și-a revenit în fire, ne­norocitul Rădulescu a reclamat parchetului local: Moarte subită.­­ Astă­zi, pe la orele 8 și jum., birjarul Toma Gușatu sta de vorbă în piața Unire! cu mai mulți prie­teni, discutând despre nevoile fie­căruia pe acest timp de criză cumplită. Deodată nenorocitului birjar­­ i-a venit rău și căzând jos, a încetat imediat din viață. Imediat a sosit la fața locului un domn comisar, care a încu­­noștințat parchetul și în urmă constatându-se moartea, corpul nefericitului birjar a fost ridicat de prieteni dimpreună cu ser­gentul de post, și transportat cu o trăsură la locuința sa din strada Grădinari. Inspecția militară.— As­tă­zi d-nî generali Pilat și Co­­măneanu au terminat inspecția trupelor din garnizona de azi, rămâind complect mulțumiți de resultatul satisfăcător ce au cons­tatat. _ D-nii gererali au și părăsit o­­rașul, întorcendu-se la reședin­țele lor. Ceva nou­ in Ploeștî.—Cu începere de Vineri 22 Octom­brie curent, se deschide pentru prima oară în acest oraș, chioș­cul de gazete construit în str. Franceză, la intrarea pasagiului cooperativei. Acest chioșc lu­crat în fier și căptușit cu lemn, e de o eleganță remarcabilă, foarte spațios și luminat cu e­­lectricitate. Intr’însul se vor de­­posita toate ziarele din Capitală, și cum este situat în centrul o­­rașului, va aduce un serviciu real cititorilor, cari vor putea cu înlesnire să’șî procure ori­ce ziar vor dori. Sirius. — Lucruri din toata lumea. Un nou­ stat in America de Stat.—Ca în povești s’a ri­dicat în America de Sud un­­ nou Stat, care va rămânea probabil ultima creațiune mare a veacu­­ lui nostru. , U vorba de Repubica Acra, înființată de aventurierul spaniol Rodriguez Aries; ea se află pe țărmul rîului Acra, care se varsă în fluviul Amazonului. Statele vecine Bolivia și Bra­­­silia nu s’au interesat nici­odată de acest ținut și l’au lăsat ne­­­ocupat. Acra numără deja 50 mii de locuitori și produce foarte mult cauciuc. Rodrigues Aiies speră că prin industria aceasta va umple cassa statului, dar mai ales... buzuna­rele lui. Președintele unei Republici, în care se produce așa mult cauciuc, trebue să aibă chiar o conștiință foarte elastică. Inebunii din cauza răz­­b­oium­ii din Transvvaal. —, Un necunoscut s-a prezintat zilele trecute la un comisariat din Bruxelles, cerând ca să fie înro­lat în corpul voluntarilor meniți să se lupte cu englezii în fa­voarea Transvaalului. Nenorocitul, care era un Her­­cule, se angaja să nimicească el singur întreaga armată engleză. După apucăturile solicitatorului, comisarul văzu că are aface cu un nebun. El -l rugă dar să-l urmeze la biuroul de înrolare din strada Poinson (adică strada unde se află ospiciul de nebuni), și co­misarul rugă de doctorul ospi­­ciului să examineze pe viitorul luptător. Medicul a hotărât că e preferabil ca nenorocitul să fie reținut la balamuc, de­cât să fie lăsat să înfrunte neajunsurile războiului. Galați Focul din str. Movilei.— A­mănunte.—Groaznicul incendiu de care v’am vorbit în corespon­dența trecută, a fost stins cu mare greutate pe la ora 6 seara. Am spus că focul a luat naștere de la fabrica de ulei­ a d-lui P. Christoff. Iată în ce împrejurări : D. Petre Christoff avea în serviciul său pe un băiat din Transilvania (Arad), în vârstă de vre-o 16 ani. Acest băiat, voind să toarne într’un cazan care fier­bea vre-o 20 de kilograme de lac, din nebăgare de seamă răsturnă lacul pe din afară, care luă îndată foc. Băiatul, îngrozit, fugi. D. Petre Christoff, văzând pericolul și dân­­du-și seama de consecințe, se as­cunse de frica poliției. După cum v’am scris în corespondența tre­cută, el a fost arestat; astă­zi însă e pus în libertate, de­oare­ce ancheta a constatat că focul nu a fost pus cu premeditare, ci da­torit pur și simplu unui acci­dent. Ceea­ ce întărește această afir­mare este faptul că nenorocitul nu este asigurat. Focul se lățea mereu și cu­­p­rinse mai întâiu proprietatea lui Marin Gheorghiu, asigurată la societatea «Universala». Pagu­bele suferite de acesta, întrec cu mult valoarea asigurarei. Apoi, au fost consumate un șir de case, compuse din vre-o 40 de odăi, locuite de următoarele persoane, pe cari le indic, cu pa­gubele suferite : D-na Elena Panu, suferă pa­gube mai mari de­cât asigu­rarea : Panaite Dimitriu, 3000 lei, asi­gurat la «Dacia-România» ; Marin Ștefan, neasigurat, 3.500 lei pagube ; Anica C. Bole, neasigurată, 600 lei pagubă; Iancu Schwartz, 4.000 lei, asi­gurat la «Dacia-România» ; Maica Rus, neasigurată, 2.000 lei pagubă ; Herman Lupovici, neasigurat, 600 lei pagubă ; Iancu lvolil, neasigurat, 300 lei pagubă ; Ștoim Michel, neasigurat, 7000 lei pagubă ; Solomon din Bereu, neasigu­rat 300 lei. Toți aceștia au rămas fără a­­dăpost și într’o mizerie cumplită. Locul sinistrului produce o im­presie dureroasă , mobile sfărâ­mate, ustensile răspândite, pe­reți fumegând încă și în jurul tuturor acestora, un grup de ne­fericiți, plângându-și singura a­­vere, distrusă printr-o crudă fa­talitate. In general pagubele ating suma de 50.000 lei. Viață lungă.­ Pe vremu­rile acestea de degenerare, ca­zurile de viață lungă sunt foarte rare. In comuna Bujor, jude­țul nostru, a încetat din viață văduva Ionița Damian, originară din Iași, în vîrstă de 13 ani. Arestări.­ Poliția noastră de siguranță a reușit să prindă pe indivizii Costică Ghica, Gh. Patrichi și Anica Milea, impli­cați în furtul de la Macin, des­pre care v’am dat detalii în co­respondența mea trecută. Sub vigilenta șefie a energi­cului nostru polițai­d.Nicu Vlaicu orașul nostru a fost purificat de o mulțime de indivizi periculoși. De la Curtea de Apel.— V’am ținut în curent, la vreme, despre procesul înfățișat înaintea Cursei de Apel secț. I din lo­calitate, proces iscat între socie­tatea rusă de navigațiune și casa Chrisovelous din Brăila. Decisi­­unea în acest proces trebuia să se pronunțe în ziua de 9 c., dar din cauze neprevăzute, a fost a­­mînată pentru 20 c. Prin decisiunea dată, Curtea admite în parte apelul făcut de către Societatea rusă contra sen­tinței tribunalului din Brăila și reformează în parte zisa sen­tință. Respinge acțiunea intentată de casa Ghaioveloni, precum și ac­țiunea Societăței ruse deschisă contra acelei case. Admite acțiunea d-lui G. Ni­­colopulo și condamnă pe Socie­tatea rusă, precum și casa Chri­­soveloni, la plata solidară de lei 73..485 și bani 50, cu procente legale de 6 la sută pe an, soco­tite de la 14 Decembrie 1893 și până în prezent, bani datoriți d-lui Nicolopulo. De asemeni, atât Societatea cât și casa Chrisoveloni, vor plăti suma de 800 lei, pentru cheltuelile de judecată. Curtea mai condamnă casa Iași . Ucigașul părintelui șeii. Ați primit vestea telegrafică des­pre oribila crimă făptuită în comuna Osoi, comuna Tomeșlî, la o mică depărtare de orașul nos­tru. Criminalul e un țigan în vrrstă de 21 ani, numit loan Poruică, iară victima chiar tatăl seu, un bătrân slăbit de muncă și mizerie, și care se chiamă Manole Poruică. Dușmănia și bătăile dintre tată și fiu.­De mult timp, bătrânul Manole nu se poate împăca cu fiul său. Acesta, om réu, păti­maș, hărțăgos, mai are și alte două calități: e un bețiv de frunte și un hoț fără de seamen. Din aceste motive, nenorocitul ta­tă, deși cu durererea în inimă, a fost nevoit să alunge pe băiatul său din casă. Dar denaturatul fiu nu s’a liniștit, n’a prins la minte, din contră, a devenit o adeverată bestie, un criminal fără de margini. Zilnic venea pe la locuința ta­tălui său, și cu forța și-a însușit o bună parte din averea aces­tuia, compusă din mobile, lu­cruri, etc., pe cari apoi le-a vîndut și beat pe la cârciume. Se î nțelege, că bătrânul pă­rinte a opus forța pe cât era posibil, dar mai în­tot­deauna, părăsit de puteri, a căzut în ne­simțire, fiind hobărât de lovi­turile și maltratările fiului său. Cheful la cârciumă. — Erî era chef mare în circiuma din Osoi. O mulțime de oameni erau adunați acolo, înecându-șî ama­rul cu cîte un păhărel de «în­nou». — Douî scripcarî făceau ca odaia să huiască, și flăcăii și fe­tele să nu mai înceteze jocul. Printre aceștia însă era și loan Poruică. Acesta, mai beat de­cît toată lumea, dădea dovezi de a­­deverată turbare. Sărea, sbiera, înjura și se batea cu toată lumea. Oamenii, toți necăjiți, s’au re­tras blestemând pe această pa­coste a satului, numai Ioan Por­­nică a mai rămas, înghițind încă o mare cantitate de rachiu și vin. De­odată, pe cînd ornicul a­­răta cinci ceasuri, mizerabilul in­divid se scoală și, după ce mai trage o înjurătură cîrciumarului, se pornește spre casa părintelui său. Fără să spue o vorbă, des­chide ușă odăiei și pătrunde în casa în care se găsea și bătrânul său tată. Comiterea crimei.­­ Odată ajuns în fața omului pe care l-a maltratat de atâtea ori, sălbatecul fecior își perde cu totul capul. Repede ca fulgerul scoate din brâu­ un cuțit, și nestând o cli­pă pe gânduri se aruncă ca o hienă asupra tatălui său, și-î îm­plântă de mai multe ori cuțitul în dr­eptul inimei. Era o scenă înfiorătoare, un mizerabil, cu perul vâlvoi, cu o­­chii holbați și cu o rmnă cutre­murătoare, aruncat asupra unui bătrân, lipsit de puteri, fără de ajutoare, ce ținea mâinele ridi­cate în semn de implorare, și din corpul căruia sângele nu mai înceta să țâșnească... Comiterea crimei a durat vr’o două minute. După asta, mizerabilul, fie în­grozit de crima­­ săvârșită, fie convins că tatăl său a murit, a aruncat cuțitul, și într’o goană nebună a luat-o pe câmpul din apropiere ; a fost însă zărit de niște drumeți, cari repede l’au legat,—înțelegând că au de a face cu un criminal după sângele de pe haine—și aducându-l la pri­măria satului, s’a putut constata toată crima, în plina ei grozăve­nie. Acum bătrânul tată se luptă cu moartea în spitalul local... Dragostea către dinas­tie.—Nu odată, ci de mii de ori cetățenii bătrânului nostru Iași au­­ dat dovezi de iubire nemărginită, de devotament fără de seamăn către falnicul nostru Rege, și către dinastia română. Nimeni n’a fost mai neliniștit, nimeni n’a trecut prin mai multe emoțiuni dureroase, de­cât ce­tățeanul Capitalei Moldovei,­ a­­tunci când viața Alteței Sale prințului Ferdinand, a fost în pericol. Asemenea nimeni n’a fost mai atins, nimeni nu și-a simțit ini­ma mai lovită de­cât cetățeanul ieșan, când micuțul și drăgăla­șul principe al României a tre­cut prin suferințele celei mai te­ribile boale. Și activul nostru primar de deputat Bădărău a simțit nece­sitatea de a saluta familia Re­gală, exprimându-și în numele cetățenilor ieșeni mulțumirea, că și de astă dată Dumnezeul a­­cestei țări a veghiat asupra di­nastiei noastre. In acest scop a expediat ur­mătoarele telegrame : Majestätei Sale Regelui, Sinaia. Primarul și întreg consiliul comu­nal al celei a doua capitale a rega­tului primind vestea fericită de in­trarea Principelui Carol tn convales­cență, mulțumește Proniei Cerești, pentru că a ridicat deasupra țarei nenorocirea ce o amenința și în nu­mele orașului Iași depun la picioa­rele tronului omagiile lor de iubire, respect și devotament, urând sănă­tate și viață îndelungată Majestăței Voastre și a întregei dinastii. (Urmează iscăliturile primarului și consilierilor comunali), Alteței Sale Regale Principelui Ferdinand, Sinaia. Primarul și consiliul comunal al orașului Iaș­, ia bucuria vestei în­­sănătoșirei Principelui Carol, fericiți Râmn­­cu-Sărat Politica.­­ La noi, ca și în alte părți, politica joacă un mare rol, atât pentru bogat cât și pen­tru sărac. Cu ocazia alegerea pentru consiliul comunal, care va avea loc în zilele de 25 și 27 octombrie, fracțiunele partidelor recunoscute au început să lupte din răsputeri. Pretutindeni nu vezi de­cât pâlcuri, pâlcuri de politicianî, cari discută cu aprin­dere rolul pe care îl joacă unii din oamenii zilei. Alții vorbesc de modul cum opoziția a înce­put să agite chestia venirea la cârma comunei. Cu toate versiunile, cari se dau mai mult de răi­voitori, singura listă din partea guvernului e în frunte cu d. dr. Dobreanu, iar nici­de­cum d. Oroveanu, cum s'a vorbit. Opoziția va susține lista, în fruntea căreia se va afla d. Sava M. Gherghiceanu, fostul primar al orașului. Fracțiunea Ion Mihăescu va da tot concursul seü­listei dr. Dobreanu, împușcare din impru­dență.­­ Femeile Victoria V. Dragoș, Radu Moise și Eftimia Șerban, au plecat la cules de vie în comuna Vârteșcoiu. Aci s’au pus pe muncă, cântând pe sub butucii de vie, era mare chef pe femei, și trecea timpul fără să bage de seamă. Indivi­dul Dumitru Croitoru, care se afla tot în acea vie, voind să facă chef mai mare, a luat o pușcă. Din nebăgare de seamă, țeava pușcei o îndreptează către acele femei, cari din întâmplare câte­ șî trele se aflau în apropiere. Luând foc pușca, toată încărcătura s’a oprit în femei, rănindu-le foarte grav. Imediat criminalul a fost ares­tat, iar cele 3 femei internate în spitalul din Odobești. Arsă de vie. — Femeea Ilinca, soacra lui Vasile T. Fe­­raru, din comuna Popești, ședea de cât­va timp în comuna Dra­gosloveni. Cum ea suferea de îngrozitoarea boală «Pelagra», nebunia o cuprindea foarte a­­dese­ori. Intr’una din zilele trecute, ea, după ce se dusese la popă ca să se spovedească, se încuiă în bordeiul în care ședea și ga­zul, care îl avea într’o sticlă, îl turnă pe ea. Apoi se apropie de focul de la vatră și în mai pu­țin de câte­va minute, întregul ei corp a fost carbonifat. Toc­mai dimineața a fost găsită moar­tă în bordeiu de niște vecini. Neexistând nici o bănuială de moartea ei, s’a autorizat înmor­­mîntarea. Crima din Dumitrești.­ Locuitorul Costică I. Popescu, din comuna Dumitrești, avea o mare dușmănie pe consăteanul Iăü M. Frățilă Lazăr, înconti­nuu căuta prilejul ca să-l în­tâlnească și să-i tragă o bătae. Ziua căutată fu găsită. Intâlnin­­du-l pe drum, a început a se lua la ceartă. Cearta degenera în bătae și Popescu, înfuriat ca un tigru, cu ciomagul pe care îl avea în mână, aplică o lovitură foarte puternică în capul lui Lazăr, în­cât acesta a căzut jos în nesim­țire. Criminalul a fost arestat mai târziu, căci fugise, iar pacientul De la consiliul comunal Jouî s’a ținut a treia ședință a consiliului comunal din Capitală. D. N. Filipescu a luat cel d’ia­­t din cuvîntul și a propus ca e­­vacuările de imobile, ce urmea­ză a se face, să fie amânate pe timp de 6 luni, și aceasta din cauza crizei financiare de azi. 1 D. N. Filipescu mai zice că are deplina credință că numai printr’o lege specială se va pu­tea regula chestiunea locuințe­­­lor insalubre, dându-se suficien­’ te garanții proprietarilor urmă­riți în baza regulamentelor co­munale. Propunerea d-lui Filipescu a fost aprobată în unanimitate. k ¥ ¥ D. I. Marinescu depune după aceea o petițiune a mai multor proprietari de pe bulevardul Protopopescu-Pake și cere con­siliului comunal să întindă lumi­na electrică până la sfârșitul bu­levardului. Se ia act de această propune­re, care se va avea în vedere când va veni chestiunea ilumin­­ărei orașului.­­­ Se rezolvă­­ mai multe ches­tiuni la ordinea zilei.­­Se deschid mai multe credite diferitelor servicii comunale ; se rezolvă mai multe cereri de con­struction­ ; se aprobă câte­va expropieri de mică însemnătate ; se aprobă încheierile comisiunei speciale privitoare la administra­rea câtor­va biserici și se nu­mește o comisiune compusă din d-nii N. Filipescu, dr. Tomescu și I. Marinescu, care să regula­­menteze creșterea și educațiu­­nea copiilor orfani, întreținuți de primărie. Consiliul hotărește după aceea, scoaterea în licitație publică a mai multor locuri virane, cari aparțin comunei.* ¥ . D. Delavrancea ia cel din urmă cuvîntul și într’un frumos dis­curs arată necesitatea clădirei u­­nui ospeț comunal atât din punc­tul de vedere a trebuinței dife­ritelor servicii ale primăriei, căt mai cu seamă din acela de a se arăta streinilor o instalațiune mă­reață și definitivă a Capitalei, precum măreț și definitiv s’a a­­firmat Statul român în fața lumei. Streinii, când vin în țară, zice d. Delavrancea, nu întreabă de palatul poștelor—și bine că s’a făcut, nu întreabă de palatul de justiție—și bine că s’a făcut, nu întreabă de localul Băncei Na­ționale—și bine că s’a făcut, nu întreabă de localul Casei de De­puneri—și bine că s’a făcut, dar întreabă despre «Ospețul Co­munal». In trecut, continuă d. Dela­vrancea, noi, asvârliți la Dună­re, expuși valurilor puternice ale invaziunilor barbare, ne era poa­te ertat să trăim cum am trăit. Astă­zi însă, când ne-am afirmat definitiv în fața lumea ca un po­por stabil, trebue ca și adminis­­trațiunea superioară a Capitalei să fie stabil și măreț instalată. In trecut, s-a făcut un con­curs pentru proiectul un­ui os­peț comunal ; alții au voit să re­curgă la talentul și liminele stră­inilor , fiind vorba însă despre clădirea care va înfățișa icoana Capitalei—și Capitala fiind repre­zintă țiu­ea țării—trebue ca aceas­tă clădire să fie concretizarea ge­­niului național. De aceea, încheie d. Delavran­cea, cer consiliului autorizarea de a contracta, pentru facerea pla­nului definitiv al primăriei Ca­pitalei, cu acel român al cărui nume este înscris în paginele de aur ale cărții școalei de Bele­­arte din Paris, cu acel artist, care are meritul de a concepe și executa în geniul românesc, cu artistul care își va lega su­fletul de această operă utilă și măreață, cu d. architect Mincu. Consiliul, în unanimitate și cu aplauze, acordă d-lui primar au­torizația cerută. La orele 6, d. primar declară închisă sesiunea extra­ordinară a consiliului comunal Rep­

Next