Universul, decembrie 1899 (Anul 17, nr. 330-357)
1899-12-04 / nr. 333
Așezarea unui tan Maxim. — (Vezi explicația' „ UNIVERSUL de ieri s'a tipărit în 96.340 exemplare. ---------——* * *-------—— Calendar pe anul 1899 Ortodox Vineri, 3 Decembrie.—Profetul Sofronie, Catolic Vineri, 15 Decembrie.—Maxim. Soarele răsare 7.31, aprne 4.20 București, 3 Decembrie, vindem publicului Universul cu prețul exorbitant și jefuitor de 5 bani numărul ! Dar n’avem noi vreme să stăm de vorbă într’o astfel de... polemică. Ceea ce regretăm, o mai repetăm, este numai faptul că, cu toată alarma dată, cu toată arătarea argumentată a primejdiei ce poate să rezulte pentru însăși industria noastră născândă din plaga cartelurilor, totuși, până în acest moment, nu vedem din partea celor chemați și autorizați nici o măsură, nici un început de măsură. Numai să n’avem a regreta mai târziu cu toții această prea îndelungă eșuare încurajarea cartelurilor Se pare, așadar, că exemplul e dat, și că tuturor industriilor noastre nu le mai p 4or rămâne decât să-l urmeze , prin nepăsarea, prin neintervenirea celor în drept, cartelul petrolist pare a fi pe cale de a rămânea bine stabilit,— • spoliarea se tolerează,—ce zice ni se tolerează ? ea se încurajază, se sancționează... Din timizi la început, petroliștii au devenit trufași și au revenit la parte chiar și asupra unicei reduceri la care i se înduplecaseră în urma campaniei ce începuse—dar n’a urmat—prin toată presa fără deosebire. Se știe anume, că în urma acestui început de campanie, Steaua anunțase că a redus prețul petrolului de la 20 lei suta de kilograme la 16 lei. Unii confrați s’au și grăbit să se declare mulțumiți cu această ridicolă reducere... Dar iată că chiar și aceasta n’a fost decât praf în ochii hunei! ^ In adevăr, din diferite orașe ale Moldovei ni se scrie că pe acolo nici nu e vorbă de o asemenea reducere. Petrolul se vinde de către cartoliștî tot cu 20 lei suta de kgr. Reducția e făcută numai pentru București și Ploești, unde opinia publică s’a mișcat mai viu. In celelalte părți, și în special în orașele Moldovei, prețurile cele mai urcate se mențin neschimbate. In această privință, posedăm între alte scrisori una. .. care arată în acelaș timp și sfidarea arogantă la care cred că se pot deda onorabilii petroliști. Reproducem un pasaj din această scrisoare: «Am văzut în ziare că petroliștii au avut bună-voința f . să lase din prețul cartelist 4 lei, adică din 20 la 16... Credeți-mă că ei minte azi am vorbit cu... din Moinești, care cumpără cu butoae gaz de la societatea Steaua română, arătându-mi și factura de cumpărătură : 800 kilo 20 lei suta, cari bani i-a și plătit. Protestând numitul că «Universul» a anunțat reducerea prețului la 16 lei suta, casierul l-a trimis să cumpere gaz de la «Universul» cu acel preț, adăugând că nu de reducere e vorba, ci de urcare și mai mare... Iată, domnule redactor, că acești oameni au cutezat să vă mință și pe d-voastră.» etc. și. Din altă scrisoare : «Aci, în Bacău, și în toate părțile Moldovei se menține cu stricteță prețul dinainte, fără nici o reducție...» Și altele și altele, pentru reproducerea cărora spațiul ne lipsește , dar ajunge, credem, „ și atâta. Și când ne gândim că tocmai în Moldova, la Iași, s’a găsit un ziar care, după ce a început și el prin a protesta contra cartelului, acum, după un interview, s’a apucat să ia în mână, cam pe departe ce e drept, cauza petrolistă și să caute a lovi în cine credeți ? —in noi, cari n’am fi decât niște spoliatori ai publicului, prin fapt iți în inițială, că Din Austro-Ungaria [Corespoart. a ziarului «Universul») Viena, 30 Noembrie. Situația politică Din causa ruperei tratativelor între germani și cehi, situația politică s’a agravat și mai mult. Cehii din Parlamentul austriac au și început a pune pedicî guvernului contelui Clary, prin aceea că au inaugurat o eră de strajnic obstrucționism. Ișî poate ori și cine închipui că sub asemenea auspicii Parlamentul nu poate lucra de loc, dat fiind faptul că cehii dispun de peste 60 scaune de deputați, cari sunt ocupate de cei mai fruntași bărbați ai neamului lor. Afară de aceea, cehii sunt sprijiniți și de alte grupuri parlamentare, cari se tem ca nu cumva să se inaugureze o eră a hegemoniei germane. Prin cercurile politice se crede că zilele cabinetului Clary sunt numerate și că deja este și desemnat urmașul seu în persoana baronului d’Aehrental, actualmente ambasador la Petersburg, și fost ministru plenipotențiar la București. Mort în tren Conductorul trenului No. 913 când ajunse la stația Villach, făcu o groaznică descoperire. Intr’un cupeu de clasa II zăcea scăldat în sânge cadavrul unui finer, lângă care se afla un revolver. Conductorul alarmă îndată pe șeful stației, care anunță autoritățile. Acesta a constatat că mortul este identic cu Josef Hell din Feldkirchen. La început se credea că este vorba de o sinucidere, dar din cercetările ce s’au făcut s’a ajuns la resultatul că s’a sevîrșit o crimă. Josef Hell, după moartea tatălui său, continua meseria acestuia de negustor de vite. Tînerul cumpărase de curând niște vite de la un proprietar din Steyr, le adusese la Viena și le vîndu pe preț de 2000 fl. La întoarcerea spre casă, Hell se întâlni cu negustorul de la care cumpărase vilele și amândouă își continuară drumul spre casă într’un vagon de clasa II. Vânzătorul s’a coborît în stația Feldkirchen, pe când Hell își continuă călătoria spre Vilach, unde a fost găsit mort în cuplul de clasa II. Mama tînărului asasinat a declarat că fiul ei nu umblase niciodată cu revolverul. Cadavrului i s-a făcut autopsia legală și după aceea a fost înmormântat. Rudele mortului sunt convinse pe deplin că aici nu poate fi vorba despre o sinucidere. Autoritățile cercetează faptul. Bandă de tâlhari In ținutul din jurul orașului Pressburg bântue de câtva timp o primejdioasă bandă de tâlhari, care a făcut până acum mai multe victime. Făptuitorii nu au putut să fie prinși până acum. Acum câteva zile au fost găsiți asasinați, într’un șanț, nu departe de comuna Pered, proprietarul Fischer și vizitiul său. Trăsura s’a găsit la o distanță oarecare cu caii împușcați. Nenorocitul proprietar a fost cu totul jefuit. Alaltăieri tâlharii au atacat pe comerciantul Steiner și pe soția sa cari se intorceau de la un târg din Tirnau. Aceștia au fost maltratați în mod atât de crâncen de teribilii bandiți, încât încetat din viață în Uj’nia ranelor primite. Autoritățile ’și dau cea mai mare osteneală ca să pună mâna pe primejdioșii bandiți, cari au răspândit cea mai mare groază prin ținuturile din prejur. Halos. In zile de iarnă Uniformitatea aceasta albă de zăpadă, care cade mereu, mereu de patru zile, bogaților le procură atâtea plăceri, însă cine știe câte victime și cât amar aduce ea săracilor. Cine știe câte mame nenorocite nu au cu ce să-șî mai acopere pruncii rebegiți, goi și pocâltiți de foame, iar plânsul lor disperat cu ce să-l mai potolească? Cine știe câți bătrâni și câte văduve nu s’au închinat în zilele astea de viscol și de crivăț, pentru ultima oară? Cine știe la câtă suflare omeneasca nemetul acesta n’a slujit drept lințoliu și, care se ’nvălue neștiută, necunoscută, neplânsă decât de jelitorul țipăt al corbilor și al cucuvaelor ! Cine știe la câți școlari nu le lipsesc hăinuțele și cismulițele , iar la școală vin tremurând, înghețați și cu stomacul gol. Ah!... Doamne, de ce nu mi-am dat puterea să fiu cu mama tuturor copiilor săraci și orfani, ca pe toți să-i îngrijesc, să-î ajut, să-î sfătuesc, să-î călăuzesc, ca să pot să nu maî văd, nici odată, piciorușe înghețate și mânuțe tremurânde și încremenite de ger ! Nu vă ’nchipuițî mila ce am d’aceste mici ființe cari, de timpuriu, cunosc lipsa și sunt nevoite a lupta cu intemperiile vremei și ale vieței. Socotesc că cea mai mare milostenie ce ar putea face mamele bogate ar fi : «ajutorul copiilor săraci și orfani.» Strigătul meu vine de acolo că am ocazia de a fi aproape de acești nenorociți a căror suferință este și mai mărită acum de asprimea timpului. Am făcut zilele acestea clasă cu câte 10—12 eleve, din 30 câte aveam, și mai toate motivele de scuză ce am primit de la nenorociții lor părinți, a fost lipsa de cele trebuincioase pe timpul acesta greu de iarnă. Se strâng bani lesne la noi în țară pentru orîce inițiativă luată cu chibzuială, însă eu cred că averea, capitalul cel mai mare ce trebue să-l avem strîns, noi femeile, ar trebui să fie acela al copiilor săraci și acela al cantinelor școlare. S’a zis : Adesea orî dintr’un mărăcine iese un trandafir, copiii fiind temeliile pe cari se va sprijini odată viitorul țărei acesteia, trebue să fie în grija tuturor acelora cari o iubesc și țin la propășirea ei. Peste câteva săptămâni se va serba nașterea Mântuitorului nostru Isus Cristos. In numele Leu, în aceste zile grele de iarnă, să ajutăm pe acești desmoștenițî ai soarte, atât pentru iubirea lui, cât și pentru pacea și mângâerea sufletului nostru. Sinara. 1 Decembrie 1899. Notă. — După cum cititorii au putut vedea în numărul de erî, Universul va face un pom de Crăciun și în ajunul sfintelor sărbători va împărți haine în elevii cei mai silitori și săraci din clasele primare din Capitală. Universul posedă deja pentru acest scop suma de lei 447 bani 65, din fondul săracilor și 300 lei oferiți de d-na și d. Luigi Cazzavillan. Numele celor cari vor bine-voi să contribue cu oricât la sporirea acestui fond, vor fi publicate in ziar. CRONICI FEIEI ÎNE Femeile în războiulI La 1813, când Prusia declară războiu Franței, și femeile se entusiasmază. Astfel o femee simplă din popor, Eleonora Prohaska, fiica unui subofițer, se înrolă sub numele de August Renz între vânătorii lui Lvergow. Ea a fost ucisă în lupta de la Ghoriie. Eroicei femeii s’a ridicat la giulfig — ■ — t » ■ ■..............— DESPRE LAPTE Laptele consumat la noi în țară provine de la oaie, de la capră, de la vacă sau de la bivoliță. Primele două animale dau lapte numai în timpul verii, pe când vaca și bivolița, dar atât în timpul verei cât și iarna, după cum ele au fătat toamna sau primăvara. Ne vom ocupa numai de laptele produs de aceste din urmă femele, știut fiind că laptele lor îl găsim mai în toate sezoanele și este cel mai mult întrebuințat ca aliment și ca tratament în oarecare boale, deoarece pot propaga omului maladiile de care vaca și bivolița sunt lovite în timpul lactațiunea lor. Vaca și bivolița dau un lapte foarte bogat în substanțe nutritive, cum : lactoză, caseina, unt, materii minerale, albumină, uree, creatinină, tacloproteină, etc., materii ce variază în cantitatea lor, după starea fiziologică a femelei, după momentul în care a fost mulsă, rasă, exercițiu, alimentare, etc. Toți acești principii nutritori ai laptelui sunt asimilați cu cea mai mare ușurință de către organismul omului și al animalelor ce’l ingeră. Copiilor, animalelor tinere și bolnavilor, nici un aliment nu le este mai folositor ca laptele, știindu-se marea sa digestibilitate și composițiunea sa, ce se apropie foarte mult de a cărnea. Oameni ce suferă de stomac și de intestine, nutrindu-se mai mult cu acest lichid, se vindecă în cel mai scurt timp, căci celelalte alimente, oricât ar fi ele de nutritive, sunt aspre, și de o mai grea mistuire, făcând ca mucoasa gastro-intestinală să fie într’o perpetuă iritație și prin urmare inflamațiunea întreținută mult timp. Laptele, care se poate numi încă și carnea liquidă, din contră nu supără câtuși de puțin funcționarea aparatului digestiv. Constipările și în fine toate dezordinele acestui aparat, se vindecă cu ușurință, dacă pacientul continuă regulat regimul lacteu. Millie chiar din boMsli nument în cimitirul orașului ei natal Potsdam. Exemplul ei fu imitat de o altă fată, Ana Buhring, care de asemenea s’a înrolat între vânătorii lui Luetzow, sub nume bărbătesc. După ce s’a încheiat pacea, secretul a fost descoperit și curagioasa femee a fost mult sărbătorită. Ea se căsători la 1821 și trăi până la 1804. Dacă citim istoria fraților noștri de peste munți, găsim nenumărate pilde frumoase de iubire de neam și de țară, între femeile de acolo. In timpul marei revoluțiuni a lui Horea, Cloșca și Crișan la 1784, femeile Moților se luptau cu ungurii dovedind o mare vitejie. In revoluția de la 1848, sub marele erou Avram Iancu,deasemenea s’au distins femeile. Vestita Pelagia, soția protopopului Roșu din Abrud, s'a luptat în fruntea unei cete de femei călărețe cu Maghiarii, cauzându-le mari perderi. Și astăzi Româncele din acele ținuturi sunt niște ființe vânjoase, cari mânuesc bine toporul. Mai superioare decât faptele acestor femei curagioase, cărora istoria neamului lor le păstrează o amintire recunoscătoare, sunt operile filantropice săvârșite de femei, în cursul acestui veac. Contesa engleză Florence Nithingale, a organizat în timpul războiului crimeic un spital, împreună cu alte 40 de femei, și au adus astfel un mare serviciu răniților. In anul 1864 se formă o organizație internațională pentru îngrijirea bolnavilor în război și. Ea dete viața «Grucei roșii», ale cărei ramificațiunî se întind peste 38 de State. In războaiele de la 1866 și 1870, femeile s’au distins foarte mult în îngrijirea răniților. Cine nu știe sacrificiile ce le-a făcut Augusta noastră regina Elisabeta, care s’a coborît din sfera ei majestoasă până la paturile răniților, mângâindu-i cu vorbe și cu fapte, alinând astfel suferințele bravilor noștri oșteni, cari și-a fi versat sângele pentru independența României. Exemplul Augustei Suverane a fost urmat și de alte doamne, cari s’au devotat cu totul acestei cauze sfinte. Reuniunile femenine ale «Crucei Roșii», și în timp de pace nu stau cu mâinile în sîn. Zilele trecute femeile din Germania, cari fac parte din această societate, au alergat la apelul președintei lor, împărăteasa Victoria Augusta, în ajutorul populațiunei din Bavaria, bântuită de inundații. Luptele sângeroase din Africa sudică între boemi și englezi, oferă o frumoasă ocasiune femeilor societăților de caritate, ca să săvârșească fapte umanitare. Chemarea cea mai nobilă și mai sublimă a femeilor în războiu este ca să aline cu mâna lor delicată durerile răniților, fără considerație de simpatie personală . Dușman ori amic,—cu toții sunt creaturile Atot-puternicului D-Zeu 1 Olimpia, râtului respirator și genito-urinar se vindecă prin lapte. Persoanele nervoase se calmează ; corpul anemicilor se întărește. Câinilor bolnavi de jigodie, dându-li-se lapte bine fiert și bine zaharat, se înlătură repede localizările acestei boale pe aparatul digestiv (vărsături, colici, constipări, diaree, etc). Nu numai oamenii bolnavi trag foloase din utilizarea laptelui, dar și cei sănătoși. Nu-și poate cine va imagina folosul ce poate obține o persoană, care obișnuește în fiecare dimineață un pahar cu lapte cald. Persoanele ce consumă o cantitate mare de lapte, capătă o culoare delicată a feței și o frăgezime a pielei remarcabilă; ea devine catifelată și moale. Văzurăm toate foloasele ce laptele poate aduce, însă putem avea și inconveniente prin defectuozitatea întrebuințarea sale Sunt multe persoane cari preferă laptele, ba încă în popor este foarte mult înrădăcinată ideea, că un om bolnav de piept să bea laptele imediat după muls, adică nefiert. Și cum vaca și bivolița sunt foarte des bolnave de tuberculoză saiaftică, lesne se poate înțelege că laptele lor va fi infectat de germenul acestei boale, și în loc de a vindeca pe suferind, îl duce mai repede la perie. Exemple de felul acesta sunt o mulțime: la 1893 doctorul Gosse din Geneva, fiu și nepot de medici, a perdut o fiică de 17 ani. Până la finele anului 1892 ea se bucura de o perfectă sănătate, fără a fi prezintat vre odată vreun simptom al tuberculozei dar, către primele luni ale anului 1893, tînăra fată începu să slăbească îngrozitor. După zece luni, cu toate consultele și îngrijirile medicale, fără a se cunoaște boala, ea muri. Tatăl său, doctorul Gosse, avu curajul de a-i face autopsie, unde găsi o tuberculoză mezenterică și intestinală. Nimeni din familia sa nu fusese bolnav de oftică , de unde dar căpătase această boală ? in toate Duminecele familia doctorului Gosse se ducea în munți la o fermă a sa și singura plăcere ce avea fata, era de a bea laptele imediat după muls Examinându-se toate vacile fermei, s’au găsit patru dintre ele bolnave de tuberculoza ugerului. Iată efectul dezastruos al băutului laptelui crud. De aceea mamele, ce’șî iubesc copiii lor, nu trebue niciodată să le dea laptele de vacă sau de bivoliță crud, ci trebue a’l fierbe cât se poate de bine. De multe ori în urma mâncărei laptelui nefiert, copiilor le es împrejurul gurei bășici și chiar pot muri, când laptele provine de la vacile și bivolițele bolnave de febră aftoasă (durere de gură și de picioare). Profesorul Chauneau a observat o epidemie de febră aftoasă într-un pensionat din Lyon unde se consuma lapte de la vaci afectate de febră aftoasă, incomplect fiert. In Englitera au fost observate mai multe epidemii la om, de febră aftoasă, care coincideau cu ingestiunea de lapte crud luat de la animale bolnave. La Daves în 1884, peste 250 de persoane prezintarăbășici pe buze, în gură și în gât pentru că au mâncat lapte nefiert provenit de la o fermă unde toate vacile erau bolnave de febră aftoasă. In rezumat, laptele este cel mai bun aliment, însă trebue a se lua măsuri ca el să provină de la animale sănătoase și spre o mai mare siguranță, să se fiarbă mult și bine. Isopescu-Daia Medic-veterinar că, Camera este pătrunsă de dorința de a lucra cu cea mai mare rîvnă spre a se preîntîmpina aceste greutăți ce apasă asupra Noastră și a Guvernului Meu și de a da un nețărmurit și patriotic sprijin pentru a’l ajuta să răspundă la chemarea sa și la așteptările Țării. «Nu mă îndoesc că prin măsuri bine cumpănite și înțelepte, domniile voastre veți ajunge a ușura nevoile prezentului și a asigura treptata și neîntrerupta desvoltare și întărire a scumpei noastre Românii în viitor. «Vă mulțumesc din suflet pentru călduroasele urări ce ne aduceți și pentru sentimentele de dragoste ce rostiți pentru Regina, pentru Mine și familia Mea». UNSERTI*EZI Pentru copiii racîntici. Fă praf și amestecă : fosfat de calciu 4 grame, carbonat de sodă 8 gr., zahăr de lapte 12 gr., câte 0 jarietate de gram înainte de fiecare masă. Se mai recomandă : untura de pește nedistilată, băi sărate, fricții pe piele cu o flanelă. --------, ,n. m .»» RESPUNSOL M. S. REGELUI la Adresa Camerei Era membrii biroului Camerei, împreună cu comisia aleasă, s’au întrunit la Cameră, de unde s’au dus la palat, escortați de două plutoane de jandarmi călări. Comisiunea a prezintat Suveranului răspunsul Camerei la Mesagiul Tronului, după care M. S. Regele a răspuns prin următoarele cuvinte: Domnule Președinte, Domnilor Deputați: «Primesc cu o vie recunoștință sentimentele de bucurie ce Mi se arată prin adresa Camerei cu prilejul însănătoșirea iubitului meu strănepot, și sunt fericit de a putea, împreună cu reprezentanții țărei, mulțumi Cerului, care și de astă-dată, a ocrotit Dinastia Română înlăturând marea primejdie ce o amenința. «Adânc mișcat de această dureroasă mărturisire, privesc ca o sfîntă datorie să veghez necurmat împreună cu Moștenitorul Coroanei, ca în tînăra inimă a strănepotului Meu să se sădească simțiri nobile, aspirațiuni înalte și mai presus de toate dragostea de țară. «In împrejurările anevoioase prin care treffemr -jikJiSHi a unei recolte neîndestulătoare ale cărei nemiloase consecințe se resfrâng și asupra comerțului nostru, datoria noastră de căpetenie este astăzi de a inaugura un sistem riguros de economie în toate ramurile administrației Statului. «Igggill cp vie Cronica științifică ALCOOLISMUL (Urmare și sfîrșit-Vezi II.331 și 332) Alcoolismul e ereditar oricât de teribilă ar fi acțiunea alcoolului asupra indivizilor, nu în acest lucru e îngrozitoare. Odată ce a intrat în constituțiunea unui om, alcoolismul condamnă la boli, pe toți cei ce se vor naște din acest individ intoxicat, alcoolismul e ereditar. Ga fatalitatea anticilor, care urmărea un neam până la cei din urmă urmași, alcoolismul atacă generațiunile succesive,care merg din decadență în decadență, până la o complectă disparițiune. Aci alcoolicul are responsabilitate morală, căci ne mai putând invoca scuza, oricât de mediocră ar fi ea: «Nu’mî fac rău decât mie», el, prin viitul său, nenorocește un șir întreg de nevinovați. Această chestiune face ca alcoolismul să aibă o importanță socială atât de mare: el e cel mai îngrozitor flagel, care poate compromite conservarea unui neam și viitorul unei națiuni. Copiii alcoolicilor sunt radhitivi, degenerați sau idioți. Copiii băuturilor de aperitive, sau mai cu seamă a celor de absint, sunt foarte adesea epileptici. Această ereditate a alcoolicilor e învederată de o mulțime de exemple. Astfel a fost cazul celebrului scriitor american Edgar Poe, care, născut dintr’o familie unde băutura peste măsură era o tradițiune, căpătă încă din tinerețe gust pentru băutură. Când deveni bărbat, el se dădu cu totul pasiunei sale, contra căreia îl împiedica să lupte un fel de maladie a voinței. Halucinațiunile, a căror pradă el era, făcură ca poveștile sale să capete un caracter bolnăvicios. Nebunia, urmă, și apoi veni delirium tremens, în timpul cărora el se lupta contra unor dușmani invisibili, și se sinucia ca printre fantome. In fine un ultim acces de delirium tremens îl ucise : într’o dimineață, el fu găsit mort pe stradă, după ce petrecuse toată noaptea într’o cârciumă. Iată sfirșitul ce i l’a dat acest crud tiran, numit alcoolul. Dar nimic nu e mai elocvent decât statisticele. Iată ce ne spune Alvede Bariie, în cartea mai sus citată: «Un vechiu alcoolic avusese șapte copii. Cei două mai mari muriră foarte curând de convulsiune. Al treilea înebuni la douăzeci de ani, al patrulea căzu în imbecilitate. Al cincilea e un stricat, al șaselea e un nervos, și se crede că va înebuni. El are și o fiică care e nevropată și a avut accese de nebunie. «Altă familie. Bunicul era bețiv, tatăl alcoolic. Douăsprezece copii. Opt muriră de mici convulsiuni. Mai au rămas douî băeți, unul e epileptic și vagabond, celTalt alcoolic, și două fiice, una isterică, iar cealaltă cam nebună și stricată. «Ar putea zice cineva însă că medicii aleg exemplele. Să lărgim observațiunile. Un doctor elvețian a luat douăzeci de familii, zece de oameni cumpătați, și zece în care se alcoolisau de mai multe generațiuni. Cei cumpătați avuseseră șaizeci și unu de copii ; cinci muriseră de mici; din cei ce träiau douî erau diformi, douî nedesvoltațî și douî nebuni; ceî-l’alțî cincî-zecî erau sănătoși și voinici. Bețivii avuseseră cincî-zecî și șeapte de copii , douîspre-zece muriseră de mici și numai none erau sănătoși. Toți ceî-l’alțî nu erau decât idioți, cocoșați, surdo-muțî, epileptici, etc. «Din opt-zeci și trei de epileptici observați la Salpêtriere, șeaî-zecî avuseseră părinți alcoolici. «S'au clocit oue de găină, într’o atmosferă plină de vapori de alcool, și n’au eșit din ouă decât monștri sau pui bolnavi. «S’a dat de băut unor câini alcool, și puii lor au murit de mici, sau au devenit epileptici.» Ce este ele făcut ? La noi răul a început să încolțească, dar n’a prins încă, din fericire, rădăcini adânci. Să nu rămânem însă liniștiți de acest lucru, căci alcoolismul se întinde cu iuțeala fulgerului. Ca probă putem vedea Franța, care a consumat în 1898, două milioane de hectolitri de spirt de 100%, ceeace vine că fiecare individ a consumat 14 litri și 19 centilitri de pe «Stelion», căci cu 43 de ani mai nainte, în 1855, cantitatea de alcool consumată de fiecare om, era de 1, 5 pe an. Și ce groaznice efecte simte Franța din acest lucru ! S’a calculat că numai în departamentele Orne, la Manche și la Calvados, populațiunea s’a micșorat cu 46000 oameni în cinci ani. Au ajuns unele cantoane în care nu se mai găsește, nici un om bun de recrutat, pentru armată. Micșorarea nașterilor, mărirea mortalității, decadență fizică și intelectuală, ruină materială și morală, acestea sunt efectele alcoolismului. Cu cât flagelul se stabilește și se întinde, vedem cu repeziciune dispărând activitatea, energia și moralitatea; în același timp sănătatea se sdruncină, mintea se tulbură și dă naștere nebuniei furioase. Alcoolicul e pedepsit în posteritatea sa și această posteritate nu ține mult, căci o rasă de alcoolici se stinge cu repeziciune. Neamul se distruge. Acest lucru e principal, și iată în ce termeni ni se pune problema. Dacă alcoolismul va merge crescând la noi, atunci suntem perduți. Nu putem deci alerga la subterfugii și la alte lucruri. N’avem nici o zi, nici o oră de perdut. Inamicul nu e numai la ușă, el e chiar în noi. Dacă nu vom căuta să-l gonim îndată printr’o comună opintire, acum când îl putem goni cu mai multă ușurință, ne va învinge el pe noi. Acum din două lucruri trebue să alegem unul: sau vom căuta îndată să oprim lățirea alcoolismului și să-l stîrpim cu totul, câtă vreme mai e în germeni mici la noi, sau îl vom lăsa să se întindă și atunci ca neam, România va dispare. Rhein. ASASINUL CÂRCIUMARILOR I03ST FIPA — ACT DE ACUZARE — Urmare. — Vezi N-rele. 327, 328, 329, 330, 331 și 332 Tâlhăria asupra lui Spirea Vasiliu După un nou repaus de aproape 2 septemâni, Pipa reîncepe întreprinderile sale nocturne, și în noaptea de 12 Mai, ducându-se în strada Clopotariî- Veche, la cârciuma lui Spirea Vasiliu, sări în curte și forță ușa de din dos a prăvăliei. Văzut din întâmplare de băiatul din prăvălie, care era cam bolnav și eșise afară, crezu fie o camdată că era stăpânul său. Când se întoarse în casă, întrebându-l dacă el umblase pe acolo, Spirea mirat, răspunse că nu, și ordonă băiatului să se uite încă o dată dacă nu va fi cineva. Dinsul abia apucă să deschidă ușa și se văzu amenințat, cu o pușcă, de omul care era în cârciumă, așa că, trântind repede ușa și țipând, intră în odae la stăpânul său. Pipa se repezi după el și începu să împingă în ușă. Cârciumarul, ajutat de alți două inși ce dormeau în aceiași cameră, ținută cu spatele ușai, apoi se înțeleseră ca unul din ei să treacă prin fața prăvăliei, ca astfel hoțul să fie prins de 2 părți. Conversația aceasta fiind auzită de Pipa, dînsul scoase și luă tejgheaua cu totul, și eșind pe stradă, începu a fugi cu dînsa Urmărit de cârciumar, de băiatul din prăvălie, de sergentul de noapte și de alți oameni, fugarul nu se intimida, nicî’șî perdu cumpătul, și oblicând la dreapta, intra în prima curte care’î era în cale și sărind peste uluci, având încă tejgheaua asupra și, de pe creasta lor descarcă un foc de pușcă asupra acelora ce alergau după el și intrau tocmai pe poartă, fără însă ca, din nenorocire, să fi rănit pe cineva; apoi in curtea vecină, culegând banii din Leșghea și cei cari se risipiră pe jos, mai luă 2 ceasoarnice aflate tot în ea în urmă, dând un al douilea foc de pușcă sări și peste ulucile acestei proprietăți, și se făcu nevăzut cu sumă de 60 lei găsită și care-i asigura cheltuiala pentru ziua următoare. Spargerile din strada Isvor La No. 61 al zisei strade, Pipa, prin procedeurile sale obicinuite, sparse prăvălia lui Eraclie Daniil într’una din nopțile lui Aprilie și fură 8 lei, cât găsi în tejghea, luând în plus o sticlă cu limonada și una cu țuică, pe urmă trecând câteva case mai departe, se opri la No. 13, unde identic comise altă spargere la cârciuma lui Bella Pop, unde se introduse tăind unul din geamurile ferestrelor, cu bani însă nu reuși să găsească decât 25 lei în aramă, pe caree își luă. La ambele aceste spargeri, pe care le recunoaște, nu fu simțit de nimeni. Spargerea din strada Clopotaril roul Cârciuma aflată în această localitate la No... era ținută de Zaharia Forse, care pe lângă ea mai avea câteva odăi pe care le da cu chirie, și în una din ele ședea vizitiul Alecu Ganea. De rîndul acesta Pipa, introducându-se în curte, în loc de a ataca ca de obiceiu cârciuma, se duse drept la una din odăile din curte, și cu impertinenta-i îndrăzneală, scoase mănuchiul de chei, din buzunar și, potrivind una pe ușă, o deschise fără a țșgie, că sgomotul chei în broască ar fi putut atrage atențiunea ciiva care ar fi fost înăuntru. Negăsind însă pe nimeni în odaie, avi tot timpul a răscoli în liniște, dar de rîndul acesta dăduse peste casa unui om sărac la care nu găsi bani, deci se mulțumi, ca un borfaș ordinar, să ia o jiletcă neagră, 12 batiste și un revolver cu mânerul negru, pus înt’un toc pe pat. Aceste obiecte se și găsiră după prinderea lui, parte la gazda sa, care avea batistele și jiletca, iar revolverul se găsi în apa Dâmboviței, unde, după cum am arătat, fusese aruncat de Costică Plăpumaru, care ’1 primise de la Antca Popescu spre a ’1 ascunde. Spargerea din str. 11 iunie Tot în curentul lunei Maiü, acuzatul Pipa comise altă spargere la David Davidescu, cârciumar din strada 11 Iunie, unde, prin efracție introducându-se în prăvălie, fură din teșgheabani în sumă de 170 lei, în hârtii și gologani, în plus un revolver nichelat cu 6 focuri și cu coada de os, pe care cârciumarul îl avea dat în păstrare de unul din clienții sei Moneti Giulio, revolver care mai târziu, când Pipa fu prins, se găsi asupra sa, uzând de el în expedițiunile sale. De aci înainte dînsul comise o altă serie de crimi noul asupra persoanelor care cu risicul viețea lor cercau a prinde pe acest neomenos bandit. Omorul săvîrșit, dar neizbutit, asupra sergentului Drăguță Vasile In noaptea de 29 Maiü, Pipa plecă iar să mai sărăcească vreun cârciumar, dar fie că nu se putuse atinge de nici o prăvălie, fie că se ducea la vre-una mai depărtată ocită de cu ziua, un fapt constant este că pe drum, în urma lui, i se păru că aude dându-se de sergenții de noapte semnale de oprire. Lucrul era adevărat, căci, poliția îngrijată cu drept cuvînt de nenumeroatele crime comise în București, de unul și același autor, poliția, care până atunci fusese în neputință de a-l prinde, luase măsurile cele mai sigure, cari nu puteau lipsi a da rezultatul fericit pe care-l aștepta toată lumea. Patrule de noapte cutreerau cartierele exentrice ale Bucureștiului — comisarii, subcomisarii, inspectorii și numeroși agenți făceau continue inspecțiuni în suburbiile pe unde se bănuia că umblă tâlharul;—■ cârciumarii și toți prăvăliașii în general fuseseră ‘ înștiințați a fi cu luare aminte asupra clienților care li s’ar părea suspecți, și în special asupra persoanelor carî ar fi prezintat cea mai micănsemănare cu semnalmentele ca, li se dase pe cât mai exact posibil asupra lui Pipa, și, în fine, toți sergenții de noapte aveau ordin categoric a cerceta identitatea trecătorilor solitari, cari la ore târzii din noapte ar fi fost văzuți umblând pe strade. Pipa, în noaptea de 29 Maiü, pe la orele 3 spre ziuă, trecea pe cheiul Dâmboviței, venind probabil de la burlanul care-i servea de ascunzătoare și unde ținea pistoalele și uneltele de spart, și prin atitudinea sa, atrăgând atenția unuia din sergenții de noapte, dînsul de pe semnal de oprire către sergentul din postul vecin. Acesta, cu numele de Drogotă Vasile, ’îeși înainte, voind a’l cerceta cine, este și unde merge. Nu avu însă’ timp a’î pune nici o chestiune, căci Pipa scoase din buzunar, pușca sa retezată, și înainte ca sergentul să poată face uz de, revolverul său, după cum se gătise, descarcă asupra lui un foc. Rănit la mâna dreaptă, și în special la degetul care-l avea pe trăgaciü, bravul sergent ne mai putându-se servi de revolver, se mulțumi a alerga după tâlharul ce fugea,dând continuă semnale de alarmă. Din cheia Dâmboviței, de lângă podul Kogălniceanu, Pipa o luă în spre Bulevardul Elisabeta, pierzând pe drum unul din cartușele cu care ’șî încărca pușca și, când ajunse în dreptul farmaciei Vârlănescu, avu norocul a scăpa neatins de glonțul ce un geandarm trecător descărcase asupra lui. (Va urma) ............ .....«IBI»-------’ î Ion Pipa