Universul, iunie 1900 (Anul 18, nr. 148-176)
1900-06-11 / nr. 158
f A. S. R. Principesa Josefina de Hohenzollern.—(Vezi la informațiuni) București, 10 Iunie. Cooperative tărănești Oricine va citi titlul de mai sus își va zice, negreșit. Că trebue sa fie vorba aci iar de niște instituții din străinătate.—și poate chiar va da din umeri : «Cooperative țărănești altundeva, da, — dar la noi ? Suntem atât de departe de astfel de lucruri, încât nici nu mai facem să vorbim !» Și cu toate astea, e vorba de astă dată de o cooperativă țărănească română. E adevărat însă, și trebue să ne grăbim s’o spunem, că această cooperativă nu se întemeiază într’un sat din România liberă, ci într’unul din Transilvania. In comuna Seliște (o frumoasă și mare comună de la graniță, lângă Sibiu) s’au pus—ne spun ziarele de peste munți—bazele unei astfel de asociații, menite a ridica și mai mult buna stare a locuitorilor acelei comuni. Acești locuitori, în marea lor majoritate, sunt crescători de vite și în același timp se ocupă, firește, și cu vînzarea laptelui și a produselor de lapte. Ei bine, obiectul cooperativei este întemeiarea unei fabrici comune de astfel de produse și în special de producere a untului. Fabrica se instalează cu cheltuială comună și se conduce tot astfel: materia primă, laptele, se servește de către toți producătorii, fiecare după putință, produsul se plasează în chip sistematic de către un consiliu din cei mai experți producători și beneficiul se repartizează proporțional cu capitalul depus și cu materia primă furnisată. Va avea succes această cooperativă țărănească? Cei cari au întemeiat-o n'au absolut nici o îndoială; ziarele, cari dau știrea, spun că nici un singur glas nu s’a ridicat contra; toată obștia satului participă la întreprindere. Dar,—trebue să adăugăm iarăși,—această încredere provine și de acolo, că o astfel de cooperativă există deja, de mai mulți ani, într’un sat vecin săsesc, și dă resultate atât de bune, încât pentru fabrica săsească se cumpără acum și laptele din o mulțime de sate învecinate. Sașii, la rîndul lor, vor fi luat exemplu de la alții,—căci nu numai lucrurile cele rele,ci și cele bune se înlănțuesc astfel uneori. L Și de ce, înlănțuiindu-se, lui’ar ajunge și până în țara Calendar pe anul 1900 Ortoilii Sâmbătă 10 Iunie. —Mucen. Timotei. Catolic Sâmbătă 23 Iunie. — Eldehud: Soarele răsare 4.17 ; apune 7.46 noastră, când ne-au ajuns până la graniță, și chiar între frații noștri ? Țara românească, după cum s’a tot constatat și răsconstatat, este una din cele mai prielnice culturei vitelor; din nenorocire, această cultură a scăzut într’un mod desolator, în urma piedecilor și mai directe și mai piezise puse exportului nostru, fapt pentru care avem să mulțumim în primul rînd vecinilor unguri. Dar cultura vitelor nu are și nu trebue să aibă în vedere numai trebuințele măcelăriei; ea poate lua, cum vedem, și cum ne dau pildă atât de strălucită Elveția, Olanda, etc. și alte direcțiuni rentabile și chiar foarte mănoase. Lucrul acesta merită să ne atragă atenția ceva mai mult. In cartea «îndrumări» din biblioteca populară a administrației Domeniului Coroanei se vorbește, între altele, și despre chestiunea aceasta cu o deosebită competență. La ocazie, vom reveni și noi, fața lui. Firește că sângele începu să curgă de pe fața copilului. Bunicul copilului se aruncă asupra bestiei, care se ridică din nou și lovi ușor cu laba în obraz pe betrânul domn, căruia de asemenea ii curse sânge din față. Guardianul sări în ajutor și legă leul, ducându-l în cușca sa. Din fericire rănile, pansate în grabă, nu erau primejdioase și agitația în public care se ridicase la o panică sălbatică, se potoli pe încetul, mai cu seamă după ce direcția stabilimentului declară că a concediat pe îmblânzitoare împreună cu artistul ei cu patru picioare. Cauze mici, efecte mari In satul Klădeț ; în Altmark avea să se săvârșească zilele trecute o cununie înaintea ofițerului steriei civile. Se iviseră însă dificultăți. Unul dintre martori nu avea vârsta prescrisă de lege, de aceea a fost respins de ofițerul stărei civile. Mirele se duse să caute un martor supleant, pe când mireasa rămase la primărie cu mai mulți oaspeți de nuntă. Și petrecură timpul cu fel de fel de conversații, în cursul cărora mireasa află despre o scrisoare pe care logodnicul ei o trimise oficiului administrativ. In această scrisoare mirele ruga pe șeful administrației ca să dispună ca stăpânul miresei sale, să o concedieze îndată, pentru ca ea să se poată mărita. Dacă nu se va întâmpla aceasta atunci el își va lua o altă soție, și în cazul acesta fata, din anumite motive, nu va mai găsi alt bărbat. Descoperirea acestui fapt, indignă foarte mult pe mireasa, care după ce se informă că încă nu s’a făcut nici o cheltuială, plecă cu ceilalți oaspeți la o berărie din vecinătate, ca să bea un pahar de bere. Nu mult după aceea sosi și mirele cu un martor supleant, la oficiul stărei civile. Când văzu că mireasa nu e acolo, la început se înfuria grozav, dar calmându-se, zise ușurat: «Mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat de ea!» Din Germania Coresp. vart. a ziar. UNIVERSUL Berlin, 7 iunie. Situația politică Erî a fost închisă și a doua sesiune a dietei prusiane, care s-a început la 9 ianuarie ținând 58 de ședințe. Atențiunea publicului este îndreptată asupra evenimentelor grave cari se desfășoară în China. Agitația în spirite crescuse când se respândi svonul că ambasada germană din Peking a fost atacată și că ambasadorul baron Ketteler, ar fi fost asasinat. Din fericire svonul acesta a fost desmințit în mod oficial și astfel agitația s’a mai potolit. Cu toate acestea domnește o vie mișcare mai cu seamă în porturi în vederea mobilizarea infanteriei de marină care va pleca în Extremul Orient, pentru ca acolo, în unire cu escadrele celorlalte Puteri, să ocrotească pe supușii lor și să reprime cu forța, revolta boxerilor Împăratul Wilhelm, în persoană, supraveghiază pregătirile militare, ce se fac in portul Kiel. El este însoțit de fratele său prințul Enric, fost șef al escadrei germane din apele Extremului Orient. Un leu intr’o gradinit publică O scenă penibilă s’a petrecut alaltă-orî seara în parcul teatrului regal Wilhelm din Cannstadt. Pe scena de specialitățile de acolo avea să se producă zilnic o îmblânzitoare de lei, care pentru a arăta publicului până la ce grad a reușit să îmblânzească această fiară sălbatică, de pe drumul leului în grădină însoțit numai de un guardian. In acea zi, dimineața, leul se preumbla în grădina restaurantului. Spre seară publicul venea la concert. Ciudatul oaspe al deșertului nu se sinchisea de privirile îngrijate ale vizitatorilor grădinei, nici de spaima damelor, ci pășea majestos lângă guardianul său. Deodată se despărți de acesta și se apropie de un copil—acesta era fiul consulului francez de aici, care se afla cu familia sa.—Copilul speriat, începu să fugă, dar se împiedică și căzu. Leul, probabil, ca să se joace, puse laba pe Meyet. Din istoria Secolului XIX 10 Iunie (1826) Deschiderea congresului de Panama, în care Bolivar sfătuește pe Statele Americei de Sud, să se unească între ele. Din viața regelui Carol AL ROMÂNIEI NOTELE UNUI MARTOR OCULAR 1679 VII înființarea de legațiuni românești.—Comisiunea internațională pentru regularea fruntariilor 22 Octombrie.—Contele Miliutin, ministrul de războiu al Rusiei, mulțumește prințului printr’o scrisoare trimisă din Livadia, pentru că i s’a conferit Crucea Dunărei; de asemenea mulțumește și contele Adlerberg. 24 Octombrie.Marele duce moștenitor al Rusiei mulțumește prințului printr’o scrisoare trimisă din Țarskoe Selo, la 17 octombrie, pentru Crucea Dunărei conferită atât lui cât și ducilor Nicolae și Eugeniu de Leuchtenberg și prinților Alexandru și Constantin de Oldenburg, care se află sub comanda sa. După ce perechia prințiară a primit pe contele și contesa Hoye s, prințul acordă audiență baronului Stuart. Acesta întreabă, după însărcinarea directă a împăratului, dacă România admite dreptul Rusiei de a-și trece trupele prin Dobrogea. Prințul răspunde că dreptul acesta va exista în Dobrogea pe tot timpul cât trebue să existe și în restul României, după tractatul de Berlin. 26 Octombrie.—Kogălniceanu, care se întoarce de la Galați, comunică prințului buna impresiune ce a căpătat acolo și la comisiunea europeană. Aceasta din urmă, care se află anul acesta sub preșidenția delegatului turcesc, a luat hotărîri cari corespund întru totul dorințelor României; navigațiunea a fost din nou declarată liberă și nu va fi împedicată în nici un mod prin transporturile rusești de trupe sau de material de războiu; toate piedicile ivite în timpul războiului vor fi cu desăvârșire înlăturate. Directorul ministerului de finanțe, Cantacuzino, a fost în Dobrogea și a constatat că această țară, foarte puțin atrăgătoare, nu e întru totul lipsită de bogății naturale. România avea intențiunea să trimită 40 de călărași comisiunei europene care fixează pe teren hotarul între România și Bulgaria, în scop de a forma popasuri de poștă, însă guvernatorul rusesc de la Silistra nu a primit aceasta. împăratul Franz-Iosef notifică cununia nepotului său, arhiducele Friedrich cu principesa de Gray-Dülmen. 28 Octombrie.Brătianu raportează prințului că comisiunea internațională a fixat primul punct al fruntariei dintre Dobrogea și România la distanță de 800 de metri spre răsărit de porțile Silistrei, așa că posițiunea dominantă Arab-Tabia cade în partea României. Rusia trebue să fie prea puțin mulțumită cu acest rezultat. Zilele astea s’a prezentat Reichsratului austriac tractatul de Berlin și un deputat polonez a atacat într’un mod viu ocuparea Bosniei și Herzegovinei. Parlamentul croat, într’o adresă către împărat, atinsese de asemenea afacerile orientale,, ceea ce împăratul a blamat aspru, deoarece chestiunile astea nu sunt de competența parlamentelor provinciale. 29 Octombrie.Baronul Stuart adresează o notă guvernului român: cabinetul imperial dorește ca convențiunea de la 4 Aprilie 1877, corespunzând tractatului de Berlin, să fie întinsă și asupra Dobrogei, în articolele privitoare la legătura și comunicațiile dintre diferitele părți ale armatei rusești. Aceasta e cea mai mare concesiune pe care Rusia poate s’o facă. Dacă guvernul român nu e mulțumit cu aceasta și’șî trimite trupele în Dobrogea mai înainte d’a se face o înțelegere prealabilă, atunci toate urmările vor cădea în răspunderea lui. Rusia nu va suferi nici o încălcare a drepturilor ce i-au fost date de tractatul din Berlin. 30 Octombrie.Guvernul român se hotărăște a nu încheia cu Rusia o convențiune pentru trecerea trupelor ei prin Dobrogea, până ce Dobrogea nu va fi ocupată mai întîî de trupe românești. Baronul Fara are o audiență la prinț și’î spune că a primit scrisorile prin care e acreditat ca ministru plenipotențiar, însă că Italia așteaptă mai întăi din partea României o asigurare obligatorie cum că chestiunea evreească va fi rezolvată, mai înainte de a-i recunoaște independența. ” Lordul Beaconsfield a zis la un banchet dat de lordul major al Londrei că Anglia are de gând să se țină strict de hotărîrile tractatului de Berlin și că va stărui ca prescripțiunile lui să fie aduse la îndeplinire în intervalul fixat. 3 Noembrie.—Aniversarea nuntei perechei prințiare. Cogălniceanu citește prințului nota către baronul Stuart și prin care România refuză de a împlini dorința Rusiei cu privire la încheerea unei convențiuni speciale pentru Dobrogea. Prințul se consfătuește apoi cu ministrul de justiție relativ la organizarea instanțelor judecătorești în noua provincie. Ministrul președinte pledează pentru părerea ca prințul să se ducă în persoană cu armata la luarea în stăpânire a Dobrogei. Prințul răspunde că asta se înțelege de la sine. Marele duce Alexe mulțumește în numele său și în acela al marelui duce Constantin Constantinovici pentru Crucea Dunărei și adaugă mulțumiri și pentru «bravii noștri marinari cari vor fi desigur foarte mândri de a purta această cruce comemorativă.» (Va urma) ■«■ [UNK]an ■ I ■«—in UNSI’ AT I» E.I Cold cream.— Topește într’un vas de pămînt la o căldură foarte moderată, 100 grame de unt de migdale dulci și 25 grame de ceară albă. Trage de la foc, amestecând mereu cu o lingură de lemn, și când amestecul e aproape rece, toarnă, amestecând într’una, 75 de grame apă de trandafir. — Cold-cremul acesta nu durează mult. + Contele fflnraview Ministru de externe al Rusiei Corespondentul nostru de la Viena re-a telegrafiat erî noapte moartea subită a contelui Muraview, ministru de externe al Rusiei. Contele Muraview s’a născut la anul 1845. El este nepotul acelui faimos mareșal Muraview, care a înăbușit cu forța la 1863 revoluția polonă și a devenit celebru prin telegrama sa laconică adresata Țarului : «Liniște perfectă domnește la Varșovia!» Contele Muraview s-a distins ca ofițer în războiul româno-rusoturc la 1877—78, după terminarea căruia, ieși din armată și intră în diplomație. Ocupă mai înleiu postul de prim-secretar de legațiune la Paris și apoi trecu la Berlin, ca consilier de ambasadă. De aici fu transferat în 1893 la ambasada rusească din Copenhaga. Aici stătu timp de patru ani, fiind persona grata la curtea daneză. După moartea subită a ministrului de externe, prințul Lobanoff, în urma stăruinței împărătesei văduve a Rusiei, a fost numit în locul acestuia. In această calitate contele Muraviev dădu dovezi de o mare abilitate diplomatică și impuse foarte mult prin vasta sa cultură și prin exteriorul său simpatic. In scurta sa carieră s-a manifestat prin mai multe acte de politică înaltă. El a strâns și mai mult legăturile de alianță între Rusia și Franța, mijlocind vizita lui Felix Faure la Petersburg, încetarea războiului grecoturc, ocuparea portului Arthur in China, creșterea influenței rusești în Persia și Afganistan. In ultimul timp s’a distins la congresul pentru pace de la Haga. Acum, când din cauza conflictului cu China Rusia avea nevoe de agerimea spiritului său și de tactul său diplomație, moartea î-a curmat firul gietei. Cordele Muraview era văduv și lasă în urma sa doui copii, din căsătoria sa cu principesa Gagarin. ■• Gorilele Muraview LUAREA PORTULUI TAKU — Amănunte — Iată amănuntele gravelor evevenimente din Taku. In după amiaza zilei de Sâmbătă amiralii observară că mari corpuri de trupe venind din Shan-Hai-Kuan se adunau în forturile ce dominări gurile fluviului Pei-ho și că torpiloare se puneau în albia fluviului. Atunci amiralii se adunară pe bordul năvei amirale rusești, și după un scurt consiliu, hotărîră de a trimite un ultimatum comandantului chinez, ordonându-l de a răspândi trupele mai înainte de ora 2 d. a. a zilei următoare, amenințând astfel cu bombardarea. Comandantul nu a răspuns , dar puțin după miezul nopții când flota sta liniștită ancorată în port, forturile deschiseră pe neașteptate focul asupra unui grup de canoniere ce se aflau lângă cheia și care erau «Algerine», engleză, «Ibis», germană, «Atago» japoneză, «Yorktown», americană și «Manciuria» rusească. Primele focuri nu loviră, dar în curând chinezii î și rectificară tirul lor. «Algerine» și «Ibtis» fură lovite de 13 sau 14 ori suferind pagube. Un foc ar fi făcut să explodeze erbăria de pe «Manciuria», care ar fi fost redusă în bucăți. S’au cufundat două năvi de comerț engleze. Năvile europene ce se aflau la o distanță de opt kilometri, răspunseră imediat. Rezultatele proiectilelor lor au fost formidabile. Au explodat și pulberăriile din două forturi, care săriră în aer. In acest timp trupele rusești ce se aflau la adăpost de fortificații, împreună cu câteva detașamente de marinari englezi, francezi, germani, italieni și japonezi atacați cu baioneta. După șapte ore de luptă, chinezii fugeau din toate părțile în fața asalturilor cu baioneta, lăsând 400 de morți. In timpul duelului de artilerie, tunurile chineze traseră foc și asupra cartierului european din Tien-Tsin. Perderile trupelor internaționale au fost: englezi: un mort și patru răniți; germani: trei morți și 7 răniți; ruși: 16 morți și 45 răniți; francezi: 1 mort și 1 rănit. O telegramă a «Agenției Dalgiei” din Shangai spune că ordinul de a ataca flota străină fu dat prin voința personală a împărătesei. Trupele chineze ce se retrăgeau au căzut sub focul coloane rusești. Luarea forturilor din Taku e considerată ca foarte importantă, căci ele dominează calea strategică a Pekingului. Iuțeala amiralilor a împedicat desigur pe chinezi de a lua dispozițiunile necesare aperărei și ușurința cu care ei au fost goniți din forturi, arată că chinezii erau cu totul nepregătiți. Forturile din Taku într’adevăr au constituit cel mai mare obstacol expedițiilor anglo-franceze în 1858 și 1860. In atacul condus de amiralul Hope în Main 1859, englezii au fost învinși cu mari perderi. Căderea forturilor din Taku va face imposibilă rezistența chinezilor în contra expedițiilor celor mari. Canonierele chineze au fost sechestrate. Forturile din Taku sunt cu totul distruse. Au debarcat deja 10000 ruși. Liniile telegrafice sunt întrerupte între Taku și Tien-Tsin. CRONICI FEMENINE ii Flirtul. O femee reală, în loc să primească și să caute omagiile unui om ca distracție, încearcă de a stinge, din primul moment, orice dragoste pe care n’o simte și dînsa Ea trebue să-șî înăbușe orice vanitate care ar face-o sa se mândrească de o simpatie pe care ea nu o poate împărtăși. Ea vrea ca omul pe care l’a tulburat, în mod involuntar să-șî poată smulge din inimă acestumor, înainte ca durerea să’l fi înrădăcinat prea mult. Aceea care cere să fie fericită in căsătorie nu va proceda altfel : relele acțiuni pe cari le comitem se resfrâng asupra noastră. Aceste rele acțiuni vor fi mai târziu o armă în mâinele soțului nostru. Multe fete tinere, fără știrea mamei lor, scriu celui care flirtrează cu ele. Aceste bilete sau scrisori conțin adesea idei stupide și declarații nesincere. E foarte periculos ca o fată să fie asemenea corespondențe clandestine. Tremur întotdeauna pentru fetele care n'au încrederea în mama lor și care nu ’i spun tot aceea la ce se gândesc ele. Nici o bătae de inimă, nici un demers, chiar oricât de neînsemnat, n’ar trebui să fie ascuns aceleia care le iubește în așa chip cum nu le iubește nimeni. Mama posedă experiența vieței, ea apreciază deci mai sigur toate lucrurile, sfatul ei va fi întotdeauna drept, fiindcă va fi dezinteresat. De aceea fetele trebue să povestească mamei lor tot ceea ce fac, și tot ceea ce gândesc, pentru ca ea să poată interveni în toate lucrurile. Nimic nu e bun dacă ea nu a sancționat, dacă ea nu’l știe. O mamă e cea mai bună sfătuitoare și amică, fericită e fata care spune mamei sale tot ce face, speră și dorește. Ziua. Carnetul meu CIUMA Ciuma cică ’i în Stambul,— N’ar mai fi să nu mai fie, — Și că are gust pe mire An vizit la noi să vie Cu pamponia ar vrea Ca să facă drumul Ciuma, — îneca s ar drept la mal Și ’nghiți o-ar Marea numai... Insă, dacă ar veni Ca să ia pe soacre rele, Chiar de la debarcader, Bă i ași face temenele... Ș’apoi făr de ar veni Să ia criza în spinare, Ași primi o, vi spun drept, Ga pe-o mare salvatoare... Ș’apoi iar dac’ar veni Cămătarii să ’i culeagă, Ași primi-o, zou, mă jur, Cu primirea cea mai dragă... De ar răpi din medici cari Vieți răpesc cu nepăsare, Ași primi o bucuros, C’o adencă salutare... De ar lua din cârciumarî, D’SÎ ce vinul falsifică, Ași primi o cu respect Ca pe o nostimă bunică... Ș’apoi iar de ne ar lua Sărăcia noastră mare, Ași primi o, tot strigând : — Să trăeștî și la mai mare... Altfel, însă, strig mereu Ca să afle coana Ciuma, Nu ne trebue musafiri, Poate sta unde ’i acuma !... Marion. Războiul anglo-boer — Prin poștă — Directorul ziarului «Onsland» (Țara noastră), prezentând ordinea de zi a comisiunei congresului Afrikaanderilor, a declarat că războiul a fost pricinuit de amestecul neîndreptățit al Angliei în afacerile interioare ale Transvaalului și de faptul că Anglia n’a vrut să fie seamă de sfaturile ministrului afrikaander. Anglia, anexând cele 2 republici, vrea să înăbușe sufletul poporului afrikander. Africanderi nu se vor supune însă. E de datoria lor să spue curat că nu va fi pace dăinuitoare cât timp nu se vor îndeplini dreptele lor cereri și până când nu se va reda independența celor două republici. Um membru al Parlamentului a spus că politica nedreaptă a Angliei vine de la dorința de a poseda mine de aur în teritoriul ei și de a nu acorda Afrikanderilor drepturi egale cu cele ale ale englezilor. Congresul speră că delegația, pe care o trimite în Aglia, va isbuti să facă cunoscut adevărul publicului englez asupra situației din sudul Africei. O telegramă din Londra anunță ei în lupta de la Zand River, colonelul Seymour, fiul amiralului Seymour, care comandă trupele europene din China, a fost ucis. Se depeșează din Laurenzo Marquez lui «Times» . Judecătorul Van Leeuwen, care a plecat Mercur din Pretoria cu învoirea guvernatorului militar, a sosit acolo. Se crede că el duce lui Krueger un mesagiu de pace în care autoritățile engleze îl asigură că nu va fi izgonit din țară, dacă s’ar supune. Mesagiul a fost predat lui Reitz, care a declarat ca Krüger nu poate primi acea propunere , dar oameni bine informați pretind că Krüger ar primi probabil propunerea dacă ea l-ar fi făcută de însuși guvernul englez. * • * A se citi ultime știri cu privire in războiu la Telegramele de pe pag. III. —-------- ..», •«■—----- ■ ■«ÎN PROVINtul»K ZI Seamănă și îngrijește, și vei avea bucurie. (Spaniol) Situația în China — Prin poștă — Iată vapoarele de războiu din portul Taku, cari au luat parte la 5 iunie la atacul forturilor. Anglia are 5 cuirasate, 3 încrucișătoare, 3 torpiloare și 3 canoniere. Escadra rusă cuprinde 2 cuirasate, 2 incrucișătoare cuirasate, 1 încrucișător de cl. I-a. și 11 canoniere. Japonezii au 5 vase de războiu. Franța are un incrucișâtor de cl. I, 2 de a 11-a și 2 canoniere. Germania are un încrucișator de cl. I, 3 de a II-a și o canonieră. Statele Unite au un încrucișător și 3 canoniere. Italia are 2 încrucișătoare de cl. II-a și Austria un torpilor. Total, 53 vase. Ministrul de externe al Franței a primit de la consulul francez din Yunnan, Francois, o depeșă cu data de 14 iunie st. n., în care spune : «Plecarea noastră spre Tonkin a fost împiedicată cu forța. Suntem ca și prizonieri la Yunnan-Sen. Toate casele misiunilor franceze și engleze au fost jefuite și incendiate. Acum nu mai avem nici haine. Totul a fost furat. N’am nici arhivele mele, așa că nu pot corespunde cu legațiunea». * * , Amiralul american din China a primit ordin să lucreze în comun acord cu celel’alte puteri în privința măsurilor de luat pentru apărarea intereselor americane.* * * «Daily News», anunță că 10 mii soldați englezi așteaptă ordinul de a se imbarca spre China. • * v In cercurile diplomatice europene, după cum spune o telegramă din Bruxelles, se vorbește că Puterile au luat următoarea hotărîre față de regularea chestiei chineze : Detronarea și internarea împărătesei regente , reîntronarea împăratului Kwangju ; înființarea unui control european în Peking ; promisiunea formală a Puterilor să păstreze neatinsă integritatea imperiului chinez. * * ♦ In ceea ce privește lupta de la Taku, la Berlin se crede că garnizoana chineză a procedat fără să fi primit ordine de la Peking și că speriată de ultimatul puterilor streine a tras foc asupra năvilor internaționale fără să se gândească la consecințe. * * * Papa e foarte mișcat de știrile din ce în ce mai grave pe cari le primește din Extremul Orient. El a fost mai ales întristat de știrea incendierei catedralei catolice din Peking. Papa a exprimat intenția de a contribui cu o sumă considerabilă la reedificarea acelei biserici, îndată ce lucrurile se vor liniști în China. Nici amiraliatul, nici ministerul de externe englez n’au primit până acum confirmarea știrei după care în timpul luptei între forturile chineze din Taku și năvile de războiu internaționale, două năvi engleze s’ar fi cufundat. Se crede că această știre este cu totul nefundată. * • * împăratul Wilhelm a ordonat ca toți soldații de marină mobilizați, trebue să plece în China peste 10 zile , ei vor fi întăriți printr’un detașament de marinari. Comandamentul va fi luat de inspectorul infanteriei de marină , generalul de Hoepfner in persoană.* * • Prefectul chinez din Shangai a vizitat pe consulul general englez și l-a asigurat că tulburările izbucnite în provinciile de Nord ale Chinei nu se vor întinde până la Shangai și că, în caz de nevoe el ar lua energice măsuri spre a reprima eventualele dezordine. * * Se telegrafiază din Cherbourg că au fost rechemați toți marinarii ce erau în permisie, afară de convalescenți, suspendându-se ori ce concedie . La Brest înrrucișătorii «Grupden» și «Amph Gharner» au primit ordin de a se înarma și de a pleca la Taku. La Marsilia s’a primit ordinul de a se pregăti o îmbarcare de trupe de marină și de două baterii. La Toulon s’a ordonat de a se prepara 200 de mii de rații, de a se pregăti o navă de transport pentru două mii de oameni și două încrucișătoare ce vor fi gata de plecare pentru sfârșitul lunei.* * * A se citi ultime știri cu privire la Situalia în China. la Telegramele de pe pagina III. Moartea Principesei Josefina M. S. Regina Elisabeta a rugat pe cumnatul Léü Principele Leopold să pue un manunchiu de rose albe pe inima Aceleia ce-I fusese treizeci de ani dealungul mumă nemăsurat de iubitoare. Printre coroanele depuse la Sigmaringen pe sicriul Principesei Marie Josefina de Hohenzollern este și una trimisă de Casa Civilă a M. S. Regelui. ♦ • Primarul Iașului a adresat M. S. Regelui telegrama următoare : M. S. Regele României Sigmaringen. Orașul Iași ia cea mai vie parte la durerea ce a lovit Augusta Familie de Hohenzollern, prin moartea Principesei Marie, al căreia nume va fi de a pururea obiectul venerațiunei noastre. Cetățenii din a doua Capitală a M. Tale, cu inimele îndurerate roagă pe atotputernicul să îL ajute să treceți cu bărbăție cruda încercare. Primar, Al- A. Bădărău. In urma morței A. S. J. Procipesa Josefina de Hohensollern, care era și bunica despre mamă a prințului moștenitor al Belgiei, căsătoria sa cu fiica ducelui Carol Theodor de Bavaria nu se va mai face la 10 iulie sț.n. • * * Casele comerciale și toate autoritățile din Capitală au arborat drapele negre.* • * Președinția consiliului de miniștri a luat următoarele măsuri în privința parastaselor ce se vor oficia azi, ziua înmormîntării A. S. R. Principesei Josefina de Hohenzollern . La orele 9 și jura, dimineața se va oficia un Requiem de către Eminența Sa arhiepiscopul Hornstein, asistat de capitolul catolic metropolitan, de întregul cler catolic, de frații școalelor și de corul seminarului catolic, în catedrala Sf. Iosef. La acest serviciu au fost invitați numai d-nn miniștrii, precum și șefii legațiunilor streine, comandantul corpului II de armată, primarul și prefectul de poliție, ofițerii superiori din garnizona București, președinții Corpurilor legiuitoare, președintele Curtei de Casație și de Compturî, președinții Curtei de apel și tribunalului. Vor asista la serviciu M. S. Regina și A. S. R. Principesa României, precum și Casele Civile și Militare ale Curților regale și princiare în frunte cu d. Gh. Filipescu, mare, mareșal al Curții. * * La orele 11 se va oficia un parastas de către I. P. S. La Mitropolitul Primat la Mitropolie. Au fost invitați, în afară de miniștri și corpul diplomatic, toate autoritățile civile și militare din Capitală. Va asista la parastas și A. S. R. Principesa României. ■ * * ¥ D. general Manu, ministru de interne, a trimis era o circulară telegrafică tuturor prefecților, invitându-i să ia dispoziții ca azi dimineață la orele 9 să se opereze câte un parastas „oficial ij