Universul, iunie 1900 (Anul 18, nr. 148-176)

1900-06-11 / nr. 158

f A. S. R. Principesa Josefina de Hohenzollern.—(Vezi la informațiuni) București, 10 Iunie. Cooperative tărănești Ori­cine va citi titlul de mai sus își va zice, negreșit. Că trebue sa fie vorba aci iar de niște instituții din străinătate.—și poate chiar va da din umeri : «Coopera­tive țărănești alt­unde­va, da,­­ — dar la noi ? Suntem atât de departe de astfel de lu­cruri, încât nici nu mai face­m să vorbim !» Și cu toate astea, e vorba de astă­ dată de o cooperativă­­ țărănească română. E adevă­­­rat însă, și trebue să ne gră­bim s’o spunem, că această cooperativă nu se întemeiază într’un sat din România li­­­beră, ci într’unul din Tran­silvania. In comuna Seliște (o fru­moasă și mare comună de la graniță, lângă Sibiu) s’au pus—ne spun ziarele de peste munți—bazele unei ast­fel de asociații, menite a ridica și mai mult buna stare a locui­­­torilor acelei comuni. Acești­­ locuitori, în marea lor majo­ritate, sunt crescători de vite și în același timp se ocupă,­­ firește, și cu vînzarea lapte­lui și a produselor de lapte. Ei bine, obiectul cooperati­vei este întemeiarea unei fa­­­brici comune de ast­fel de­­ produse și în special de pro­­­­ducere a untului. Fabrica se­­ instalează cu cheltuială co­­mună și se conduce tot ast­­­­fel: materia primă, laptele, se servește de către toți produ­­­­cătorii, fie­care după putință, produsul se plasează în chip sistematic de către un con­­­­siliu­ din cei mai experți pro­­­­ducători și beneficiul se re­­­partizează proporțional cu ca­pitalul depus și cu materia­­ primă furnisată. Va avea succes această coo­­perativă țărănească? Cei cari au întemeiat-o n'au­ absolut nici o îndoială; ziarele, cari dau știrea, spun că nici un singur glas nu s’a ridicat contra; toată obștia satului­­ participă la întreprindere. Dar,—trebue să adăugăm ia­­­­răși,—această încredere pro­­v­ine și de acolo, că o ast­fel de cooperativă există deja, de mai mulți ani, într’un sat ve­cin săsesc, și dă resultate atât de bune, în­cât pentru fabri­ca săsească se cumpără acum și laptele din o mulțime de sate învecinate. Sașii, la rîndul lor, vor fi­­ luat exemplu de la alții,—căci­­ nu numai lucrurile cele rele,­­ci și cele bune se înlănțuesc­­ ast­fel une­ori. L Și de ce, înlănțuiin­du-se, lui’ar ajunge și până în țara Calendar pe anul 1900 Ortoil­ii Sâmbătă 10 Iunie. —Mucen. Ti­­motei. Catolic Sâmbătă 23 Iunie. — Eldeh­ud: Soarele răsare 4.17 ; apune 7.46 noastră, când ne-au ajuns până la graniță, și chiar între frații noștri ? Țara românească, după cum s’a tot constatat și răsconsta­­tat, este una din cele mai prielnice culturei vitelor; din nenorocire, această cultură a scăzut într’un mod desolator, în urma piedecilor și mai di­recte și mai piezise puse ex­portului nostru, fapt pentru care avem să mulțumim în primul rînd vecinilor unguri. Dar cultura vitelor nu are și nu trebue să aibă în vedere numai trebuințele măcelăriei; ea poate lua, cum vedem, și cum ne dau pildă atât de stră­lucită Elveția, Olanda, etc. și alte direcțiuni rentabile și chiar foarte mănoase. Lucrul acesta merită să ne atragă atenția ceva mai mult. In cartea «îndrumări» din biblioteca populară a adm­i­nistrației Domeniului Coroa­nei se vorbește,­ între altele, și despre chestiunea aceasta cu o deosebită competență. La ocazie, vom reveni și noi, fața lui. Firește că sângele în­cepu să curgă de pe fața copi­lului. Bunicul copilului se aruncă asupra bestiei, care se ridică din nou și lovi ușor cu laba în obraz pe betrânul domn, căruia de a­­semenea ii curse sânge din față. Guardianul sări în ajutor și legă leul, ducându-l în cușca sa. Din fericire rănile, pansate în grabă, nu erau primejdioase și agitația în public care se ridi­case la o panică sălbatică, se po­toli pe încetul, mai cu seamă după ce direcția stabilimentului declară că a concediat pe îm­blânzitoare împreună cu artistul ei cu patru picioare. Cauze mici, efecte mari In satul Klădeț ; în Alt­mark avea să se săvârșească zilele tre­cute o cununie înaintea ofițeru­lui steriei civile. Se iviseră însă dificultăți. Unul dintre martori nu avea vârsta prescrisă de lege, de aceea a fost respins de ofi­țerul stărei civile. Mirele se duse să caute un martor supleant, pe când mireasa rămase la primă­rie cu mai mulți oaspeți de nuntă. Și petrecură timpul cu fel de­ fel de conversații, în cursul cărora mireasa află despre o scri­soare pe care logodnicul ei o trimise oficiului administrativ. In această scrisoare mirele ruga pe șeful administrației ca să dis­pună ca stăpânul miresei sale, să o concedieze îndată, pentru ca ea să se poată mărita. Dacă nu se va întâmpla aceasta atunci el își va lua o altă soție, și în cazul acesta fata, din anumite motive, nu va mai găsi alt bărbat. Des­coperirea acestui fapt, indignă foarte mult pe mireasa, care după ce se informă că încă nu s’a făcut nici o cheltuială, plecă cu cei­lalți oaspeți la o berărie din vecinătate, ca să bea un pahar de bere. Nu mult după aceea sosi și mirele cu un martor su­pleant, la oficiul stărei civile. Când văzu că mireasa nu e acolo, la început se înfuria grozav, dar calmându-se, zise ușurat: «Mul­țumesc lui Dumnezeu că am scă­pat de ea!» Din Germania­ ­ Coresp. vart. a ziar. UNIVERSUL­ Berlin, 7 iunie. Situația politică Erî a fost închisă și a doua sesiune a dietei prusiane, care s-a început la 9 ianuarie ținând 58 de ședințe. Atențiunea publicului este în­dreptată asupra evenimentelor grave cari se desfășoară în China. Agitația în spirite crescuse când se respândi svonul că ambasada germană din Peking a fost ata­cată și că ambasadorul baron Ketteler, ar fi fost asasinat. Din fericire svonul acesta a fost des­­m­ințit în mod oficial și ast­fel agitația s’a mai potolit. Cu toate acestea domnește o vie mișcare mai cu seamă în porturi în ve­derea mobilizarea infanteriei de marină care va pleca în Extre­­mul­ Orient, pentru ca acolo, în unire cu escadrele celor­l­alte Puteri, să ocrotească pe supușii lor și să reprime cu forța, re­volta boxerilor Împăratul Wil­helm, în persoană, supraveghiază pregătirile militare, ce se fac in portul Kiel. El este însoțit de fratele său prințul Enric, fost șef al escadrei germane din apele Extre­m­u­lui­ O­ri­en­t. Un leu intr’o gr­adinit publică O scenă penibilă s’a petrecut alaltă-orî seara în parcul teatru­lui regal Wilhelm din Cannstadt. Pe scena de specialitățile de acolo avea să se producă zilnic o îm­blânzitoare de lei, care pentru a arăta publicului până la ce grad a reușit să îmblânzească această fiară sălbatică, de pe drumul leu­lui în grădină însoțit numai de un guardian. In acea zi, dimineața, leul se preumbla în grădina restauran­­tului. Spre seară publicul venea la concert. Ciudatul oaspe al de­șertului nu se sinchisea de pri­virile îngrijate ale vizitatorilor grădinei, nici de spaima dame­lor, ci pășea majestos lângă guardianul său. De­odată se despărți de acesta și se apropie de un copil—acesta era fiul con­sulului francez de aici, care se afla cu familia sa.—Copilul spe­riat, începu să fugă, dar se îm­piedică și căzu. Leul, probabil, ca să se joace, puse laba pe Meyet­. Din istoria Secolului XIX 10 Iunie (1826) Deschiderea congresului de Pa­nama, în care Bolivar sfătuește pe Statele Americei de Sud, să se unească între ele. Din viața regelui Carol AL ROMÂNIEI NOTELE UNUI MARTOR OCULAR 1679 VII înființarea de legațiuni ro­mânești.—Comisiunea inter­națională pentru regularea fruntariilor 22 Octombrie.—Contele Mil­­iutin, ministrul de războiu al Ru­siei, mulțumește prințului prin­­tr’o scrisoare trimisă din Liva­­dia, pentru că i s’a conferit Cru­cea Dunărei; de asemenea mul­țumește și contele Adlerberg. 24 Octombrie.­Marele duce moștenitor al Rusiei mulțumește prințului printr’o scrisoare tri­misă din Țarskoe Selo, la 17 oc­tombrie, pentru Crucea Dunărei conferită atât lui cât și ducilor Nicolae și Eugeniu de Leuch­tenberg și prinților Alexandru și Constantin de Oldenburg, care se află sub comanda sa. După ce perechia prințiară a primit pe contele și contesa Ho­­ye s, prințul acordă audiență ba­ronului Stuart. Acesta întreabă, după însărci­narea directă a împăratului, dacă România admite dreptul Rusiei de a-și trece trupele prin Do­­brogea. Prințul răspunde că dreptul acesta va exista în Do­­brogea pe tot timpul cât trebue să existe și în restul României, după tractatul de Berlin. 26 Octombrie.—Kogălniceanu, care se întoarce de la Galați, co­munică prințului buna impresiu­­ne ce a căpătat acolo și la co­misiunea europeană. Aceasta din urmă, care se află anul acesta sub preșidenția delegatului tur­cesc, a luat hotărîri cari cores­pund întru totul dorințelor Ro­mâniei; navigațiunea a fost din nou declarată liberă și nu va fi împedicată în nici un mod prin transporturile rusești de trupe sau de material de războiu; toa­te piedicile ivite în timpul răz­boiului vor fi cu desăvârșire în­lăturate. Directorul ministerului de fi­nanțe, Cantacuzino, a fost în Do­­brogea și a constatat că această țară, foarte puțin atrăgătoare, nu e întru totul lipsită de bogății naturale. România avea intențiunea să trimită 40 de călărași comisiunei europene care fixează pe teren hotarul între România și Bul­garia, în scop de a forma popa­suri de poștă, însă guvernatorul rusesc de la Silistra nu a primit aceasta. împăratul Franz-Iosef notifică cununia nepotului său, arhidu­cele Friedrich cu principesa de Gray-Dü­lmen. 28 Octombrie.­Brătianu ra­portează prințului că comisiunea internațională a fixat primul punct al fruntariei dintre Dobrogea și România la distanță de 800 de metri spre răsărit de porțile Si­­listrei, așa că posițiunea domi­nant­ă Arab-Tabia cade în par­tea României. Rusia trebue să fie prea puțin mulțumită cu a­­cest rezultat. Zilele astea s’a prezentat Reichs­­ratului austriac tractatul de Berlin și un deputat polonez a atacat într’un mod viu ocuparea Bosniei și Herzegovin­ei. Parla­mentul croat, într’o adresă către împărat, atinsese de asemenea afacerile orientale,, ceea ce îm­păratul a blamat aspru, de­oare­ce chestiunile astea nu sun­t de competența parlamentelor pro­vinciale. 29­ Octombrie.­­Baronul St­uart adresează o notă guvernului ro­mân: cabinetul imperial dorește ca convențiunea de la 4 Aprilie 1877, corespunzând tractatului de Berlin, să fie întinsă și a­­supra Dobrogei, în articolele privitoare la legătura și comu­­nicațiile dintre­ diferitele părți ale armatei rusești. Aceasta e cea mai mare concesiune pe care Rusia poate s’o facă. Dacă gu­vernul român nu e mulțumit cu aceasta și’șî trimite trupele în Dobrogea mai înainte d’a se face o înțelegere prealabilă, atunci toate urmările vor cădea în răs­punderea lui. Rusia nu va suferi nici o încălcare a drepturilor ce i-au­ fost date de tractatul din Berlin. 30 Octombrie.­Guvernul ro­mân se hotărăște a nu încheia cu Rusia o convențiune pentru trecerea trupelor ei prin Dobro­gea, până ce Dobrogea nu va fi ocupată mai întîî de trupe ro­mânești.­­ Baronul Fara are o audiență la prinț și’î spune că a primit scrisorile prin care e acreditat ca ministru plenipotențiar, însă că Italia așteaptă mai întăi din partea României o asigurare o­­bligatorie cum că chestiunea e­­vreească va fi rezolvată, mai înainte de a-i recunoaște inde­pendența. ”­ Lordul Beaconsfield a zis la un banchet dat de lordul major al Londrei că Anglia are de gând să se țină strict de hotărîrile­ tractatului de Berlin și că va stărui ca prescripțiunile lui să fie aduse la îndeplinire în inter­valul fixat. 3 Noembrie.—Aniversarea nun­­tei perechei prințiare. Cogălni­­ceanu citește prințului nota că­tre baronul Stuart și prin care România refuză de a împlini do­rința Rusiei cu privire la în­­cheerea unei convențiuni spe­ciale pentru Dobrogea. Prințul se consfătuește apoi cu ministrul de justiție relativ la organizarea instanțelor jude­cătorești în noua provincie. Ministrul președinte pledează pentru părerea ca prințul să se ducă în persoană cu armata la luarea în stăpânire a Dobrogei. Prințul răspunde că asta se în­țelege de la sine. Marele duce Alexe mulțu­mește în numele său și în acela al marelui duce Constantin Con­­stantinovici pentru Crucea Du­nărei și adaugă mulțumiri și pen­tru «bravii noștri marinari cari vor fi de­sigur foarte mândri de a purta această cruce come­morativă.» (Va urma) ■«■ [UNK]an ■ I ■­«—in UN­­S­I­’ AT I» E­­.I Cold­ cream.— Topește în­tr’un vas de pămînt la o căl­dură foarte moderată, 100 gra­me de unt de migdale dulci și 25 grame de ceară albă. Trage de la foc, amestecând mereu cu o lingură de lemn, și când ames­tecul e aproape rece, toarnă, a­­mestecând într’una, 75 de grame apă de trandafir. — Cold-cremul acesta nu durează mult. + Contele fflnraview Ministru de externe al Rusiei Corespondentul nostru de la Viena r­e-a telegrafiat erî noapte moartea subită a contelui Mu­­raview, ministru de externe al Rusiei. Contele Muraview s’a născut la anul 1845. El este nepotul a­­celui faimos mareșal Muraview, care a înăbușit cu forța la 1863 revoluția polonă și a devenit ce­lebru prin telegrama sa laconică adresata Țarului : «Liniște per­fectă domnește la Varșovia!» Contele Muraview s-a distins ca ofițer în războiul româno-ruso­­turc la 1877—78, după termi­narea căruia, ieși din armată și intră în diplomație. Ocupă mai înleiu postul de prim-secretar de legațiune la Paris și apoi trecu la Berlin, ca consilier de amba­sadă. De aici fu transferat în 1893 la ambasada rusească din Copen­haga. Aici stătu timp de patru ani, fiind persona grata la curtea daneză. După moartea subită a minis­trului de externe, prințul­ Loba­­noff, în urma stăruinței împără­tesei văduve a Rusiei, a fost numit în locul acestuia. In această calitate contele Muraviev dădu dovezi de o mare abilitate diplo­matică și impuse foarte mult prin vasta sa cultură și prin exteriorul său simpatic. In scurta sa carieră s-a mani­festat prin mai multe acte de­­ politică înaltă. El a strâns și mai mult legăturile de alianță între Rusia și Franța, mijlocind vi­zita lui Felix Faure la Peters­burg,­ încetarea războiului greco­­turc, ocuparea portului Arthur in China, creșterea influenței rusești în Persia și Afganistan. In ultimul timp s’a distins la congresul pentru pace de la Ha­ga. Acum, când din cauza conflic­tului cu China Rusia avea n­e­­voe de agerimea spiritului său și de tactul­­ său diplomație, moartea î-a curmat firul gietei. Cordele Muraview era văduv și lasă în urma sa doui copii, din căsătoria sa cu principesa Gagarin. ■­• Gorilele Muraview LUAREA PORTULUI TAKU — Amănunte — Iată amănuntele gravelor eve­­venimente din Taku. In după amiaza zilei de Sâmbătă amiralii observară că mari corpuri de trupe venind din Shan-Hai-Kuan se adunau în forturile ce domi­nări gurile fluviului Pei-ho și că torpiloare se puneau în albia fluviului. Atunci amiralii se adunară pe bordul năvei amirale rusești, și după un scurt consiliu, hotărîră de a trimite un ultimatum co­mandantului chinez, ordonându-l de a răspândi trupele mai îna­inte de ora 2 d. a. a zilei ur­mătoare, amenințând ast­fel cu bombardarea. Comandantul nu a răspuns , dar puțin după miezul nopții când flota sta liniștită ancorată în port, forturile deschiseră pe neaștep­tate focul asupra unui grup de canoniere ce se aflau lângă cheia și care erau «Algerine», engleză, «Ib­is», germană, «Atago» japo­neză, «Yorktown», americană și «Manciuria» rusească. Primele focuri nu loviră, dar în curând chinezii î și rectificară tirul lor. «Algerine» și «Ibtis» fură lo­vite de 13 sau 14 ori suferind pagube. Un foc ar fi făcut să explo­deze erbăria de pe «Manciuria», care ar fi fost redusă în bucăți. S’au cufundat două năvi de comerț engleze. Năvile europene ce se aflau la o distanță de opt k­ilometri, răs­punseră imediat. Rezultatele pro­iectilelor lor au fost formidabile. Au explodat și pulberăriile din două forturi, care săriră în aer. In acest timp trupele rusești ce se aflau la adăpost de for­tificații, împreună cu câte­va de­tașamente de marinari englezi, francezi, germani, italieni și ja­ponezi atacați cu baioneta. După ș­apte ore de luptă, chi­nezii fugeau din toate părțile în fața asalturilor cu baioneta, lă­sând 400 de morți. In timpul duelului de artile­rie, tunurile chineze traseră foc și asupra cartierului european din Tien-Tsin. Perderile trupelor internațio­nale au fost: englezi: un mort și patru răniți; germani: trei morți și 7 răniți; ruși: 16 morți și 45 răniți; francezi: 1 mort și 1 rănit. O telegramă a «Agenției Dal­giei” din Shangai spune că or­dinul de a ataca flota străină fu dat prin voința personală a îm­părătesei. Trupele chineze ce se retră­­geau au căzut sub focul coloane rusești. Luarea forturilor din Taku e considerată ca foarte importantă, căci ele dominează calea strate­gică a Pekingului. Iuțeala amiralilor a împedicat de­sigur pe chinezi de a lua dis­­pozițiunile necesare aperărei și ușurința cu care ei au fost go­niți din forturi, arată că chinezii erau cu totul nepregătiți. Forturile din Taku într’adevăr au constituit cel mai mare ob­stacol expedițiilor anglo-franceze în 1858 și 1860. In atacul condus de amiralul Hope în Main 1859, englezii au fost învinși cu mari perderi. Căderea forturilor din Taku va face imposibilă rezistența chine­zilor în contra expedițiilor celor mari. Canonierele chineze au fost sechestrate. Forturile din Taku sunt cu totul distruse. Au debarcat deja 10000 ruși. Liniile telegrafice sunt între­rupte între Taku și Tien-Tsin. CRONICI FEMENINE ii Flirtul. O femee reală, în loc să pri­mească și să caute omagiile u­­nui om ca distracție, încearcă de a stinge, din primul moment, ori­ce dragoste pe care n’o sim­te și dînsa Ea trebue să-șî înă­bușe ori­ce vanitate care ar fa­ce-o sa se mândrească de o sim­patie pe care ea nu o poate îm­părtăși. Ea vrea ca omul pe care l’a tulburat, în mod involuntar să-șî poată smulge din inimă acestu­­m­or, înainte ca durerea să’l fi înrădăcinat prea mult. Aceea care cere să fie fericită in căsătorie nu va proceda alt­fel : relele acțiuni pe cari le co­mitem se resfrâng asupra noas­tră. Aceste rele acțiuni vor fi mai târziu o armă în mâinele so­țului nostru. Multe fete tinere, fără știrea mamei lor, scriu celui care flir­trează cu ele. Aceste bilete sau scrisori con­țin adesea idei stupide și decla­rații nesincere. E foarte pericu­los ca o fată să fie asemenea corespondențe clandestine. Tremur în­tot­dea­una pentru fetele care n'au încrederea în mama lor și care nu ’i spun tot aceea la ce se gândesc ele. Nici o bătae de inimă, nici un demers, chiar ori­cât de neîn­semnat, n’ar trebui să fie ascuns aceleia care le iubește în așa chip cum nu le iubește nimeni. Mama posedă experiența vie­­ței, ea apreciază deci mai sigur toate lucrurile, sfatul ei va fi în­tot­dea­una drept, fiind­că va fi dezinteresat. De aceea fetele trebue să po­vestească mamei lor tot ceea­ ce fac, și tot ceea ce gândesc, pen­tru ca ea să poată interveni în toate lucrurile. Nimic nu e bun dacă ea nu­­ a sancționat, dacă ea nu’l știe. O mamă e cea mai bună sfă­tuitoare și amică, fericită e fata care spune mamei sale­ tot ce face, speră și dorește. Ziua. Carnetul meu CIUMA Ciuma cică ’i în Stambul,— N’ar mai fi să nu mai fie, — Și că are gust pe mire An vizit la noi să vie Cu pamponia ar vrea Ca să facă drumul Ciuma, — îneca s ar drept la mal Și ’ngh­iți o-ar Marea numa­i... Insă, dacă ar veni Ca să ia pe soacre rele, Chiar de la debarcader, Bă­­ i ași face temenele... Ș’apoi făr de ar veni Să ia criza în spinare, Ași primi o, vi spun drept, Ga pe-o mare salvatoare... Ș’apoi iar dac’ar veni Cămătarii să ’i culeagă, Ași primi-o, zou, mă jur, Cu primirea cea mai dragă... De ar răpi din medici cari Vieți răpesc cu nepăsare, Ași primi o bucuros, C’o adencă salutare... De ar lua din cârciumarî, D’SÎ ce vinul falsifică, Ași primi o cu respect Ca pe o nostimă bunică... Ș’apoi iar de ne ar lua Sărăcia noastră mare, Ași primi o, tot strigând : — Să trăeștî și la mai mare... Alt­fel, însă, s­trig mereu­ Ca să afle coana Ciuma, Nu ne trebue musafiri, Poate sta unde ’i acuma !... Marion. Războiul anglo-boer — Prin poștă — Directorul ziarului «Onsland» (Țara noastră), prezentând ordi­nea de zi a comisiunei congre­sului Afrikaanderilor, a declarat că războiul a fost pricinuit de amestecul neîndreptățit al An­gliei în afacerile interioare ale Transvaalului și de faptul că An­glia n’a vrut să fie seamă de sfa­turile ministrului afrikaander. Anglia, anexând cele 2 re­publici, vrea să înăbușe sufletul poporului afrikander. Africanderi nu se vor supune însă. E de datoria lor să spue curat că nu va fi pace dăinui­­toare cât timp nu se vor înde­plini dreptele lor cereri și până când nu se va reda independența celor două republici. Um membru al Parlamentului a spus că politica nedreaptă a Angliei vine de la dorința de a poseda mine de aur în teritoriul ei și de a nu acorda Afrikande­­rilor drepturi egale cu cele ale ale englezilor. Congresul speră că delegația, pe care o trimite în Aglia, va isbut­i să facă cunoscut adevărul publicului englez asupra situației din sudul Africei.­­ O telegramă din Londra anun­ță e­i în lupta de la Zand­ River, colonelul Seymour, fiul amiralu­lui Seymour, care comandă tru­pele europene din China, a fost ucis. Se depeșează din Laurenzo­ Marquez lui «Times» . Judecă­torul Van Leeuwen, care a plecat Mercur­ din Pretoria cu învoi­rea guvernatorului militar, a so­sit acolo. Se crede că el duce lui Krueger un mesagiu de pace în care autoritățile engleze îl a­­sigură că nu va fi izgonit din țară, dacă s’ar supune. Mesagiul a fost predat lui Reitz, care a declarat ca Krüger nu poate primi acea propunere , dar oameni bine informați pretind că Krüger ar primi probabil pro­punerea dacă ea l-ar fi făcută de însuși guvernul englez. * • * A se citi ultime știri cu privire in războiu la Te­legramele de pe pag. III. —-------- ..­­», •«■—----- ■ ■­­«ÎN PROVINtu­­l»K ZI Seamănă și îngrijește, și vei avea bucurie. (Spaniol) Situația în China — Prin poștă — Iată vapoarele de războiu din portul Taku, cari au luat parte la 5 iunie la atacul forturilor. Anglia are 5 cuirasate, 3 încru­­cișătoare, 3 torpiloare și 3 ca­noniere. Escadra rusă cuprinde 2 cuirasate, 2 incrucișătoare cui­rasate, 1 încrucișător de cl. I-a. și 11 canoniere. Japonezii au 5 vase de războiu. Franța are un incrucișâtor de cl. I, 2 de a 11-a și 2 canoniere. Germania are un încrucișa­tor de cl. I, 3 de a II-a și o canonieră. Statele­ Unite au un încrucișător și 3 canoniere. I­talia are 2 încrucișătoare de cl. II-a și Austria un torpilor. Total, 53 vase. Ministrul de externe al Fran­ței a primit de la consulul fran­cez din Yunnan, Francois, o de­peșă cu data de 14 iunie st. n., în care spune : «Plecarea noas­tră spre Tonkin a fost împiedi­cată cu forța. Suntem ca și pri­zonieri la Yunnan-Sen. Toate casele misiunilor franceze și en­gleze au fost jefuite și incen­diate. Acum nu mai avem nici haine. Totul a fost furat. N’am nici arh­ivele mele, așa că nu pot corespunde cu legațiunea». * * , Amiralul american din China a primit ordin să lucreze în co­mun acord cu cele­l’alte puteri în privința măsurilor de luat pen­tru apărarea intereselor ameri­cane.* * * «Daily News», anunță că 10 mii soldați englezi așteaptă ordi­nul de a se imbarca spre China. • * v In cercurile diplomatice euro­pene, după cum spune o tele­gramă din Bruxelles, se vorbește că Puterile au luat următoarea hotărîre față de regularea chestiei chineze : Detronarea și interna­rea împărătesei regente , reîn­­tronarea împăratului Kwangju ; înființarea unui control european în Peking ; promisiunea formală a Puterilor să păstreze neatinsă integritatea imperiului chinez. * * ♦ In ceea ce privește lupta de la Taku, la Berlin se crede că garnizoana chineză a procedat fără să fi primit ordine de la Peking și că speriată de ulti­­matul puterilor streine a tras foc asupra năvilor internaționale fără să se gândească la consecințe. * * * Papa e foarte mișcat de știrile din ce în ce mai grave pe cari le primește din Extremul­ Orient. El a fost mai ales întristat de știrea incendierei catedralei ca­tolice din Peking. Papa a expri­mat intenția de a contribui cu o sumă considerabilă la reedifi­­carea acelei biserici, îndată ce lucrurile se vor liniști în China. Nici amiraliatul, nici ministe­rul de externe englez n’au pri­mit până acum confirmarea ști­­rei după care în timpul luptei între forturile chineze din Taku și năvile de războiu internațio­nale, două năvi engleze s’ar fi cufundat. Se crede că această știre este cu totul nefundată. * • * împăratul Wilhelm a ordonat ca toți soldații de marină mobi­lizați, trebue să plece în China peste 10 zile , ei vor fi întăriți printr’un detașament de mari­nari. Comandamentul va fi luat de inspectorul infanteriei de ma­rină , generalul de Hoepfner in persoană.* * • Prefectul chinez din Shangai a vizitat pe consulul general en­glez și l-a asigurat că tulburările izbucnite în provinciile de Nord ale Chinei nu se vor întinde până la Shangai și că, în caz de ne­­voe el ar lua energice măsuri spre a reprima eventualele de­zordine. * * Se telegrafiază din Cherbourg că au fost rechemați toți mari­narii ce erau în permisie, afară de convalescenți, suspendându-se ori­ ce con­cedie . La Brest înrrucișătorii «Gru­­pden» și «Am­ph Gharner» au primit ordin de a se înarma și de a pleca la Taku. La Marsilia s’a primit ordinul de a se pregăti o îmbarcare de trupe de marină și de două ba­terii. La Toulon s’a ordonat de a se prepara 200 de mii de rații, de a se pregăti o navă de trans­port pentru două mii de oameni și două încrucișătoare ce vor fi gata de plecare pentru sfârșitul lunei.* * * A se citi ultime știri cu privire la Situalia în Chi­na. la Telegramele de pe pagina III. Moartea Principesei Josefina M. S. Regina Elisabeta a ru­gat pe cumnatul Léü Principele Leopold să pue un manunchiu­ de rose albe pe inima Aceleia ce-I fusese trei­zeci de ani dea­­lungul mumă nemăsurat de iu­bitoare. Printre coroanele depuse la Sigmaringen pe sicriul Principe­sei Marie Josefina de Hohenzol­­lern este și una trimisă de Casa Civilă a M. S. Regelui. ♦ • Primarul Iașului a adresat M. S. Regelui telegrama următoare : M. S. Regele României Sigm­aringen. Orașul Iași ia cea mai vie parte la durerea ce a lovit Au­gusta Familie de Hohenzollern, prin moartea Principesei Marie, al căreia nume va fi de a puru­rea obiectul vener­ațiunei noastre. Cetățenii din a doua Capitală a M. Tale, cu inimele îndurerate roagă pe a­tot­puternicul să îL ajute să treceți cu bărbăție cruda încercare. Primar, Al- A. Bădărău. In urma morței A. S. J. Pro­cipesa Josefina de Hohensollern, care era și bunica despre mamă a prințului moștenitor al Belgiei, căsătoria sa cu fiica ducelui Ca­rol Theodor de Bavaria nu se va mai face la 10 iulie sț.­n. • * * Casele comerciale și toate autoritățile din Capitală au arbo­rat drapele negre.* • * Președinția consiliului de mi­niștri a luat următoarele măsuri în privința parastaselor ce se vor oficia azi, ziua înmormîntării A. S. R. Principesei Josefina de Ho­henzollern . La orele 9 și jura, dimineața se va oficia un Requiem de că­tre Eminența Sa arh­iepiscopul Hornstein, asistat de capitolul catolic metropolitan, de întregul cler catolic, de frații școalelor și de corul seminarului catolic, în catedrala Sf. Iosef. La acest serviciu au fost invitați numai d-nn­ miniștrii, precum și șefii legațiunilor streine, comandantul corpului II de armată, primarul și prefectul de poliție, ofițerii su­periori din garnizona București, președinții Corpurilor legiuitoare, președintele Curtei de Casație și de Compturî, președinții Curtei de apel și tribunalului. Vor asista la serviciu M. S. Regina și A. S. R. Principesa României, precum și Casele Ci­vile și Militare ale Curților re­gale și princiare în frunte cu d. Gh. Filipescu, mare, mareșal al Curții. * * La orele 11 se va oficia un parastas de către I. P. S. La Mitropolitul Primat la Mitropo­lie. Au fost invitați, în afară de miniștri și corpul diplomatic, toate autoritățile civile și militare din Capitală. Va asista la parastas și A. S. R. Principesa României. ■ * * ¥ D. general Manu, ministru de interne, a trimis era o circulară telegrafică tuturor prefecților, in­vitând­u-i să ia dispoziții ca azi dimineață la orele 9 să se op­­ereze câte un parastas „oficial ij

Next