Universul, august 1900 (Anul 18, nr. 209-239)
1900-08-05 / nr. 213
la mor mînîinea Regelui Italiei__(Vezi explicația). Calendar pe anul 1900 Oilviloi Vineri, 4 August. — S. 7 tineri din Efes’ntollc Vineri, 17 August — Liberatu Soarele răsare 5.05, apune 7.03 București, 4 August. Replajierul streinilor «Monitorul oficial» a publicat, în numărul seu de Miercuri dimineața, «Regulamentul pentru petrecerea streinilor în țară». Era absolută nevoe de un asemenea regulament și bine ar fi fost să existe mai de mult. Probabil că am fi fost scutiți de multe din neajunsurile ce am suferit, mai ales în vremea din urmă, din cauza absolutei nepriveghieri a străinilor. Știm că nu e vina guvernelor noastre că s’a întîrziat atât de mult cu luarea unei măsuri, ce există în toate țările civilizate. Intotdeauna au fost piedici din afară, de la unele State cari voiai ca supușii lor sa fie absolut liberi. Din partea acelor State a fost desigur o greșală. Oamenii de treabă, fie de orice naționalitate și supușii oricărei profecțiuni, n'au să se teamă de măsurile de ordine ce se iau pretutindeni în vederea oamenilor răi și vătămători. Din potrivă, e în interesul și al streinilor cari trăesc la noi, ca ordinea să fie cât mai garantată, căci cu atât va fi mai mare siguranța de care oricine are nevoie spre a putea trăi și prospera. Oricât ele târziu însă, bine este că s’au luat în sfîrșit măsuri pentru controlarea străinilor cari vin în țară, fie pentru puțin timp, fie spre a se așeza aci. Elementele străine muncitoare și cinstite n'au nici un cuvînt să se simtă jignite, ba au chiar tot cuvîntul să fie mulțumite, căci nu vor mai avea sa sufere de pe urma ticăloșiei elementelor rele, cari » profitau de lipsa de privighere spre a se strecura în țara noastră și a tulbura ordinea. Din punctul de vedere al organizațiunei noastre de Stat, regulamentul pentru petrecerea străinilor în țară reprezintă un însemnat progres. România nu va mai fi de aci înainte satul fără câini în care intrai fără grijă toți zvînturații cărora le era, dintr’un motiv sau altul, prea strimt aiurea. Prin aceasta nu atingem de loc tradiționala ospitalitate pe care poporul românesc a practicat-o față cu toată lumea. Liberi sunt și de aci înainte, ca și până acum, să vie pe pământul nostru străinii; poporul românesc, blând și primitor, nu și-a schimbat firea. Numai netrebnicii și răufăcătorii nu vor mai fi la largul lor în România și vor trebui să-și caute adăpost aiurea. Salutăm dar regulamentul ca un pas însemnat întru întărirea ordinei și siguranței. Aceasta nu ne va împiedeca însă să spunem că, după a noastră părere, regulamentul are unele părți slabe și unele lipsuri. . Nu vrem să intrăm în amănunte; preferim să lăsăm timpului sarcina de a pune la lumină slăbiciunile și lacunele. Ne credem însă datori să declarăm că regulamentul nu poate fi privit decât ca un început de îndrumare sănătoasă în această materie. DDT ITALIA (Coresp. part. a ziar. UNIVERSUL. Roma, 31 Iulie. O GROAZNICA CIOCNIRE DE TRENURI Azi noapte la ora 12.50, s’a întâmplat lângă podul Salario și în mod precis între Villa Spada și Castel Giubileo, la vre-o zece kilometri de Roma, un foarte grav dezastru, pe care firul telegrafic trebue să vi-l fi comunicat deja. Când trenul plecat din Roma la 11.50 cu marii-duci ai Rusiei și misiunile turcești și belgiene, a sost lângă podul Salario, a explodat cazanul locomobile. Din cauză că arseseră toate firele telegrafice, în urma incendierei unui stâlp, nu se putu semnala accidentul și din această cauză un alt tren ce plecase tot din Roma cu mare iuțeală, se ciocni cu cel d’iuléin. Ciocnirea fu teribilă. Marele duce Petru Nicolaevici și soția sa, prințesa Milița, sora mai mare a reginei Elena, din fericire, au scăpat neatinși. S’a trimis imediat un hamal cu o telegramă a prințesei Milita, la biuroul de acolo, spre a asigura pe Suverani. De la acest biuroul depeșa a fost transmisă la anti-camera Quirinalului. Suverani! In fața locului Inda', ce au fost înștiințați despre dezastru, regele Victor Emanuel și regina Elena s’au coborît din apartamentele lor spre a alerga la fața locului și, cum trăsura nu era încă gata, făcură pe jos bucata de drum de la strada XX Septembrie până la ministerul de războiu, unde fură ajunși de trăsură, care-i duse până la gară. Regele, intrând pe peron, ordonă să i se pregătească un tren spre a-l conduce la locul dezastrului. In jurul regelui nu era nici un prinț, el era singur cu soția sa. Regina era tăcută și foarte preocupată de sora ei. Dar, spre a se pregăti un tren, trebuia timp, mai ales că șefii de servicii plecaseră toți. Regele atunci ordonă să se aducă trăsuri de la Palat. Așteptând ca să sosească trăsurile, el eși cu regina din gară și se opri pe piață, care la acea oră era deșartă. Regele așteptă câteva minute, apoi spuse că, neavând alt mijloc, va pleca cu o birjă. Pe piață nu erau decât done birji. Intr’una se urcă regele cu generalul Brisati, în cealaltă regina cu dama sa de onoare. Trei ofițeri cicliști, sosiți în acel moment, îl urmară pe câmpie. Erau orele 2 și un sfert noaptea. Birjile, ce duceau pe locul dezastrului pe regele și pe regina au fost ajunse la mijlocul drumului, nu departe de podul Salario, de trăsurile de Curte. Regina, auzindu-se de departe, opri birja și descinse urcându-se într’un landou cu ducele d’Ascoli, căruia ’î spuse să dea ordin ca trăsura să meargă mai repede, ne mai putând sta încă mult timp fără să-și îmbrățișeze pe sora ei scăpată ca prin minune din acel dezastru. Regele se urcă și el într-un landou al Curței și ajunse la ora 3 dimineața, la locul dezastrului, unde sosise deja un escadron de cuirasieri. îndată ce se coborîră din trăsuri, suveranii puseră îndată să se caute marele duce și mareaducesă a Rusiei. Aceștia, înștiințați de generalul Brusati, le eșiră înainte ; marea ducesă se aruncă de gâtul reginei, sărutând-o de mai multe ori, pe când regele, sărutând pe marele duce, îl felicita că scăpase de pericol. Augustele surori statură mult timp îmbrățișate fără să poată pronunța nici un cuvînt, așa de tare erau ele emoționate. Regina mângâia fruntea marei ducese, privind-o fix, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu i se întâmplase nimic. Marele duce, îmbrăcat în uniforma sa de general, foarte liniștit, povestea regelui că fusese înștiințat de accident numai printr’o sguduire ușoară, căreia nu i-ar fi dat nici o importanță de n’ar fi fost urmată îndată de un mare zgomot. Salvarea marilor duci se datorește numai soliditățea vagonului-salon, în care călătorea. Pentru același motiv au rămas cu totul neatinși călătorii ce se aflau în vagons-liis. Atitudinea Suveranilor și nînrilor-duc! Regele începu îndată să dea ajutor răniților, pe cari ’î mângâia și le da de băut, pe când marele duce al Rusiei ajuta la transportarea paturilor cu bolnavi. Un călător rămas neatins povestește că marea ducesă Militza împreună cu soțul ei, îndată după catastrofă, începură să viziteze compartimentele. Un episod duios Perechea regală vroi ca îndată să viziteze pe răniții, ce erau întinși pe marginea drumului. Regina se opri mult timp în fața unei fete de 17 ani, rănită la piciorul drept. Sărmana copilă, primind consolarea reginei, zicea : — De mine puțin îmi pasă , nu mai găsesc pe mama, cine știe unde o fi. De aș putea să mă mișc spre a mă duce să o scot de sub sfărîmături. Regina ’I spuse că a dat ordin ca mama ei să fie căutată și o îndemna să fie liniștită, căci nu se terminaseră încă cercetările. Fata răspunse : — Dar, dacă mama ar mai da semne de viață, m’ar fi căutat repede pe mine. Regele și răniți! Regele, după plecarea soției sale, continuă să vadă pe răniți. Apropiindu-se de un domn de vre-o 15 ani, el îi întinse mâna. Acesta zise: — Maestate, acestea sunt tristele fatalități ale vieței. Am scăpat neatins din luptele pentru independență; un dezastru acum îmî ia un picior ! In nenorocire sunt mulțumit că l’am pierdut, după ce mi-am împlinit datoria de soldat. Regele ținu timp de câteva minute ștrînsă mâna soldatului. Suveranul continuându-și vizita, voi să intre până sub vagoanele sfărîmăte, atunci comandantul pompierilor își permise de a ’I observa : — Maestate, nu ve expuneți, căci s’ar putea să fie vre un pericol. Regele cu mândrie și energie răspunse : — Unde stau pompierii, pot sta și eü. Curajul deputatului Jassîmini Deputatul Massimini, care a stat sub sfărîmăturile vagoanelor și având un cadavru peste el timp de aproape două ore, a dat dovadă de mult sânge rece și de un curaj extraordinar. Aproape în siguranță de a nu mai eși de acolo, spunea locotenentului de pompieri: — Fii așa de bun de salută familia mea, mai ales pe sora și pe mama mea. Locotenentul i-a răspuns: — Fii sigur, domnule, că în persoană vei putea saluta și îmbrățișa persoanele ce-țî sunt așa de dragi. Când regele a băgat mâna printre sfărîmăturî și l’a strîns de mână, deputatul Massimini a strigat: Trăiască Regele! strigăt care a fost repetat de toți cel de față. Regele a stat la fața locului până la ora 5 diminineață. Până atunci se găsiseră 14 morți și vre-o 40 de răniți. Antigon. Din istoria Secolului XIX 4 August (1830) In urma revoluțiunii, Carol X, regele Franței, se îmbarcă la Cherbourg și pleacă din Franța. înmormântarea regelui Umberto — Vezi ilustrația — Pentru ca cititorii noștri să-șî facă o idee cât de grandios era cortegiul funebru la înmormântarea regretatului rege al Italiei, Umberto I, dăm ilustrația de pe pagina I a ziarului nostru de azi. Aceasta e reproducerea după o schiță luată în momentul când cortegiul s’a pus în mișcare de la gară și a pornit spre Pantheon. Chestii zilnice Greutățile expediției în China. Greutățile transportului pe mare, greutățile pe uscat, lipsa de ea și catâri. Clima. Superioritatea japonezilor Deși toate puterile asigură că armatele trimise spre Peking vor fi înarmate cu cele mai bune arme și cu cele mai potrivite provizii, totuși reușita expediției nu-i de loc asigurată. Aceasta atîrnă în prima linie de la greutățile locale cu cari armatele europene vor avea de luptat în China, și despre care lipsește o privire generală. Toate acestea sunt bine de știut mai ales pentru marele public, care mereu se miră de ce atâta întîrziere cu expediția din Ost-Asia. Trebue să știm însă că greutățile nu încep numai de la ajungerea armatelor în Taku, dar chiar de la plecarea acestora din patrie, interție oboseala și slăbirea organică a trupelor din pricina călătoriei pe ocean, și mai ales căldurile ce au de suferit pe Marea Roșie și pe Oceanul Indian. Aceste călduri sunt nesuferite chiar pentru acei cari călătoresc de plăcere, pe vase cari au cu totul alte îndemînări decât cele menite a transporta militari. Așa că trebue cea mai mai mare îngrijire medicală. Căldurile mari, condițiile climaterice și schimbarea modului de trai, pot dintr’o dată slăbi trupele, încât acestea să nu poată intra în luptă decât după 3 — 10 zile de la sosire. Se mai poate întâmpla că, deși din patrie s’ar trimite destule provizii pentru trupe, dar acestea să nu poată fi trimise de la Taku, din pricina neputinței transportului înlăuntrul țării, deoarece căile de apă ori de drum de fier lipsind, iar pentru transportul pe drumuri neavând care trebuitoare, cele ale armatei ar fi de prisos de dus, căci nu pot sluji pe drumurile rele ale Chinei. Acolo transportul se poate face numai cu hamali (kuli,) care cu două roale sau cu măgari. Din Japonia nu se pot procura, căci au el nevoe de ele; cele ce se vor găsi în țară vor fi neîndestulătoare, și încă nu se știe de nu le vor fi nimicit chinezii. O altă chestie și mai principală decât, căruțele sunt caii, și doar aceștia trebue nu numai pentru transportul proviziilor, munițiilor, tunurilor, dar și pentru ofițeri, și un regiment de cavalerie. Germania nădăjduește să găsească în Australia numărul trebuitor de cai, cari nu poate să’e capete nici în China nici în Japonia. Dar unde-i siguranța că se vor găsi ? Vor sosi la timp și vor putea fi imediat întrebuințați? Cu aceste greutăți de transport va avea de luptat mai cu seamă expediția germană, deoarece trupele rusești din regiunea Amurului s-au îngrijit din vreme și de căruțe și de cai, pe cari și i-au procurat din Manciuria încă din lunile trecute. Asta dovedește cât de prevăzătoare a fost diplomația rusească. Franța nu are nevoie pentru transportul munițiilor de care, de vreme ce au numai tunuri de munte, acestea sunt duse numai de cai, transportul de provizii îi pot face cu măgari pe cari dacă nu-i va putea rechiziționa în China și va aduce din Algeria orî de la Poitou. Italia e în aceleași condițiunî ca și Franța. Anglia trimite numai trupe indiene și își adună cele trebuitoare din India. Așa că nici una dintre Puteri nu va întâmpina atâtea greutăți în expediție câte va întâmpina Germania. Strategicul nostru se mai întreabă dacă grelele tunuri trimise de Germania vor putea fi întrebuințate. Iar ca încheiere zice că printre greutățile cari vor avea de suferit trupele europene vor mai fi : Schimbarea climei și lipsa de hărți bune, necunoștința Umbel, reaua locuință și apa aproape de nebăut, precum și lucrarea tntăriturilor pe o căldură arzătoare. Acestea ne arată că trupele europene, cu toată înarmarea lor modernă, vor avea de luptat cu alți factori, cari le vor îngreuia mult reușita. Cu totul în alte condițiuni se află Japonia. Căci, deși China de la războiul 1894—95 și-a îmbunătățit armata, dar nici Japonia n’a stat pe loc. Iar Rodzu, comandantul armatei japoneze, e tot cel din trecut, încât cunoaște țara și oamenii, astfel că luptă în condițiuni mult mai favorabile. Trupele vor fi echipate după cerințele căpătate în războiul trecut. Soldații japonezi nu vor suferi din pricina climei și schimbările condiției de trai. Iar ofițerii statului-major japonez cunosc căile de transport și fortificațiile chineze; la nevoi, în scurt timp pot trimite în China două sute de mii de oameni. Astfel presupunerea nu e de loc neîndreptățită, că soarta hotărîtoare în China va avea-o armata lui Mikado. Din cele spuse pe scurt de strategicul german în «Frankfurter Zeitung», vedem cu ce enorme greutățî vor avea de luptat armatele europene. Singure clima și lipsa de apă bună pot ucide de zece ori mai mulți oameni decât gloanțele. Chinezii au un aliat puternic, condițiile localnice, înpotriva cărora armele cele mai perfecționate nu au putere. Sofia Nădejde. — ------------------ S-O-«»------------------------ La viața regele Carol AL ROMÂNIEI NOTELE UNUI MARTOR OCULAR — 1ea o — XV Votarea convențiunei căilor ferate. — Recunoașterea independenței României de către Europa / Ianuarie.—Serbarea anului nou se face în mod obicinuit. După Te-Deumul de la Mitropolie urmează parada tuturor trupelor de garnizoană. Prințul Carol le-a dat un ordin de zi în care recunoaște că armata sa și-a atras până acum mulțumirea șefilor ei și a ler e prin disciplina și zelul de care a dat dovadă, îndeamnă trupele să urmeze pe calea apucală și le asigură de îngrijirea și de recunoștința Patriei, care vede în ele puternicul său scut. Seara se dă obicinuitul bal al Curtei. 2 ianuarie.Ducele Friedrich de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg a murit pe neașteptate în castelul său Primkenau. El era în vârstă de 52 de ani și moartea sa prematură va redeștepta multele simpatii cari i se păstrau încă în ducate. Prințul Carol era de mult amic cu dînsul și ’.și amintește cu deosebire de ultima lor întâlnire la Hamburg, 1864, după terminarea războiului danez. Atunci, ducele Friedrich avea încă speranță că o să se mai poată crea pe tronul ducatului de Schleswig-Holstein. 4 ianuarie. — Prințul Carol Anton scrie din Sigmaringen : «Bleichröder se adresează mie și regretă că chestiunea căilor ferate a fost din mondală la o parte. Eu unul mi-ar a isprăvit argumentele și pot cu atât mai puțin să ve dați un sfat cu cât îmi sunt mai mult sau mai puțin necunoscute peripețiile prin cari au trecut negocierile. Și eu mă bucurasem așa de mult de efectul votului Senatului și vedeam așa de apropiată recunoașterea și revederea ! Acum însă mi se pare că toate sunt puse din nou în chestiune și amânate la calendele grecești. «Înțeleg atâta însă că aliniatul de la art. IX nimicește dreptul de hipotecă a creditorilor declarând ca ne-tangibil lucrul hipotecar. Se pare că atât într’o parte cât și în alta mișcarea se face într’un cerc vicios din care nu se poate ieși de cât cu concesiuni din amândouă părțile. «Precunoașterea de către Germania ar putea fi așteptată cu răbdare, însă rezerva Franței și Angliei, care decurge d’aci,strică cu timpul toate relațiile României. «Cu situațiunea dominantă a Germaniei în politica exterioară, mai nu e de așteptat ca aceste două State să se arate prevenitoare în această privință. «Cea din urmă scrisoare a ta ne dăduse cele mai frumoase speranțe, cari însă acum au dispărut din nou...» Bleichröder se plânge în scrisoarea alăturată la aceea a prințului Carol Anton, despre noul amendamente introduse în convențiune, cari fac întru totul iluzorii drepturile hipotecare ale posesorilor de obligațiuni. El e de părere că guvernul român ar fi putut prea bine să facă a nu se introduce aceste aliniate. 5 Ianuarie. — Prințul încheie azi negocierile pentru cumpărarea unei frumoase păduri în valea Prahovei; ea cuprinde munții numiți Gepii, mai sus de Sinaia, și se mărginește cu pădurile cari se află deja în posesiunea prințului. Proprietarul de până acum al pădurei era N. Grețulescu. 6 ianuarie. — Prințul Carol răspunde tatălui său : «Scrisoarea lui Bleichröder ne-a surprins în mod neplăcut, însă nu suntem de loc îngrijorați de urmările ce ar putea să rezulte din aliniatele adăugate de Senat. «După ce cu mari sforțări am făcut cu putință imposibilul, prin restabilirea convențiunei în înțelesul de la început, căpătând felicitări din toate părțile pentru acest fericit rezultat, reclamațiunile nefondate ale bancherilor din Berlin, nu mai fac asupra noastră nici o impresiune. Ele ne întăresc numai în convingerea ce am avut de la început că băncile nu doresc răscumpărarea, deoarece în împrejurările actuale au mai mare câștig decât cum ar avea când căile ferate ar fi ale statului. Numai presiunea guvernului german le-a silit să se învoiască la această afacere. «Ceea ce mă miră în scrisoarea lui Bleichröder este faptul că el vorbește despre paragraful 28 al convențiunei, care a fost restabilit în formă de la început și menționează paragrafele 6 și 8 (iar nu 9) fără să releveze că astea sunt paragrafe cu cari nu au a face nici bancherii sau acționarii, nici tribunalul comercial din Berlin. Convențiunea, declarată fiind de guvernul german drept un act internațional, este ca atare hotărîtoare și obligatoare pentru amândouă părțile; ea a fost modificată în înțelegere cu bancherii și numai la paragraful 9, conform învoielei că exploatarea căilor ferate nu se poate deranja în nici un mod, s’a adăugat de către statul român aliniatul că un eventual sechestru se poate pune numai pe venituri, iar nu pe material. «Legea specială, în 8 articole, e un act interior care împuternicește pe guvern la încheierea convențiunei și î arată cum trebue s’o execute. «Art. 8 al acestei legi speciale zice: «Guvernul e îndatorat, ca la o lună după intrarea în vigoare a convenției de față, să ia măsurile necesare pentru strămutarea sediului Societalei la București», măsuri cari sunt prescrise în paragraful 28 al convențiunei! «Aceste explicațiuni se vor convinge că domnii de la Berlin caută un pretext pentru a îngreuia aplicarea convențiunei. Sper însă că guvernul german va interveni pentru cauza noastră cu aceeași energie cu care a intervenit pînă acum pentru aceea a societăței acționarilor : «Afacerea căilor ferate e azî o chestiune europeană și cabinetul din Berlin s’a angajat către noi să privegheze pentru reala executare a convențiunei, nu se poate clar permite ca să se creieze noui greutăți. Noi ne aflăm azi pe un teren legal și ne-am îndeplinit îndatoririle; e acum rândul guvernului german să ne apere de noul reclamațiuni... «Peste zece zile, Camera va vota convențiunea modificată de Senat și apoi vom aștepta recunoașterea, care nu ni se va putea reține mai mult. Imediat după recunoaștere Brătianu pleacă la Berlin... «Rusia se arată acum prevenitoare cu noi și împăratul Alexandru distinge într’un mod deosebit pe reprezintantul meu. «Azi s’a făcut sfințirea apei pe un ger de 12 gr. Ceremonia și defilarea trupelor (fără manta) a durat o oră și jumătate. Ne-am întors acasă cu totul înghețați. In astă seară dau un prânz militar de 80 tacâmuri, la care sunt invitați toți ofițerii superiori ai garnizoanei. Balul de anul nou a fost strălucit ; de abia mai pot să încapă în palat toți invitații. La cină au luat parte mai mult de o mie de persoane. «Mâine mie duc la vînătoare în împrejurimile Giurgiului, unde s’au arătat o mulțime de lupi; frigul aspru i-a alungat de prin vizuini. Dunărea se poate trece în sanie, ceea ce înlesnește foarte mult comunicația noastră cu Dobrogea, care în curs deS septemână a fost întreruptă din cauza sioilor de ghiață. Legea organică pentru această provincie va fi prezintată Camerelor îndată după întrunirea lor. «Această lege e un capo de operă a lui Cogălniceanu... «La 18 ale acestei luni sosește aci prințul Bulgariei, care călătorește în Rusia...» (Va urma). ACTIVA Economia casnică . Viața de toate zilele nu e făcută din acțiuni eroice, din sacrificii sublime, din devotamente supraomenești, dar dintr’o serie de acte și de sforțări, reînvite pe fecare zi, ba chiar la fiecare oră a zilei, pentru cari trebue să desfășurăm mult mai mult curagiu de cum și-ar putea închipui cineva. Desigur, nimic nu e mai demn de admirație decât spectacolul oferit de unele naturi, bogat înzestrate, pentru cari pericolul e un cuvânt, durerea un excitant energic, și cari nu ezită dinaintea oricărui sacrificiu, oricât de mare ar putea fi. Sunt multe virtuți,—de a doua mână, dacă voiți—pe cari se bazează totuși fericirea și onoarea căsniciei, viitorul și liniștea familiei ; aceste virtuți, femeea trebue să se silească a le căpăta, dacă vrea să fie la înălțimea sarcinei ce-i incumbă. Economia e cea dintâiü și una din cele mai prețioase din aceste mici‘virtuți. Înainte de a ne vorbi despre economie, cred că e nemerit de a ve da despre acest cuvânt și despre ideea pe care el o reprezintă, o definiție exactă. Economia e acea calitate, care permite de a obține un train bun cu un venit determinat. (Va urma) Zîna UN PROVERB PE ZI Cine vrea ca să zidească, trebuie să aibă punga plină. (Danez). Războiul anglo-ber — Prin poștă — Se zvonește că Zeerust, la extremitatea apusană a Transvaalului, a trebuit să fie deșertat de englezi, in urma succesului generalului boer Delarey la Eland’s River.* * * Lordul Edward Cecil, fiul lordului Salisbury, care, după despresurarea Mafekingului, fusese numit comisar imperial la Zeerust, a părăsit Transvaalul, înapoiându-se în colonia Cape, la Mafeking, cu întregul său statmajor și mai mulți Boerî neutri. * * * Reverendul englez Cretchley, după ce a păstorit 25 ani la Lee (Anglia), a fost silit să-șî dea demisia și a fost redus la mizerie, fiind-că a spus că «războiul cu Transvaalul a fost, de la un capăt până la cel l’alt, o faptă tâlhărească premeditată sub mafia patriotismului». Unicul ziar literal ce mai există la Londra, «Morning Leader», spre a ajuta pe curagiosul pastor, a deschis o subscripție, care a dat însă foarte puțin, atât de rătăcite sunt mințile englezilor." * ¥ ‡ Liga irlandeză din Statele Unite a cerut lui MacKinley să intervie pentru liberarea Americanilor, de origine irlandeză, cari au fost transportați la Ceylan, căci aceasta e o violare a dreptului internațional de către englezi.* ¥¹ S’a hotărât ca trupele generalului Carrigton să fie concentrate la Mafeking, fiind că operațiile sale au reunit în contra sa un mare număr de boerî. * ¥ ¥ A se citi ultime știri cu privire la războiu la Telegramele le pe pag. 111. DIN PARIS (Coresp. part. a ziar: «Universul») Paris, 30 iulie. Sâmbătă a fost ultima zi a congresului. Consiliul preșidențial, pentru ca să tranșeze chestiunea ridicată de un student evreu din România, propuse ca evreii care nu sunt primiți în nici una din secțiile naționale, să formeze el singuri o secție aparte. Cu toate că evreii se opuneau mult la aceasta, totuși congresul a admis-o fără multă discuție. Ludvig Rudolf, delegatul ungurilor, a vărsat în casa Federației o mie de florini. Pentru această considerație și pentru aceea că viitorul congres se va ține la Buda Pesta, delegatul ungur a fost ales president al Federației, în locul lui Giglio-Tos, care nu mai putea fi reeligibil, conform statutelor. După amiază, reprezintenții fiecărei națiuni, pe rând, au mulțumit Asociație! studenților francezi pentru frumoasele serbări organizate în onoarea congresiștilor. După aceea, părăsind sala congresului, studenții s’au îndreptat către Sorbona, unde, în marele amfiteatru, a avut loc închiderea solemnă a congresului, sub președinția ministrului instrucțiunei publice, care a rostit unul din cele mai frumoase discursuri ce se pot auzi. In tot timpul congresului, de altfel, nu a fost prea multă cordialitate între studenții francezi și cei streini. Studenții streini au plecat chiar nemulțumiți, pentru că francezii, fiind absolut ostili federației, au semănat de la început discordie și au făcut și un doilea congres pe lângă cel al Federației. Și erau ostili Federației, numai pentru că acolo nu era permisă discuția chestiilor politice și socialiste. Italienii, în special, au rămas foarte nemulțumiți de această atitudine a studenților francezi. Duminecă seara s-a dat la «Opera Franceză» o serată de gală sub patronagiul ministrului Leygues. Au asistat pe lângă studenți și medicii congresiști. Această serată a fost una din cele mai frumoase serbări artistice, ce se ved rar chiar și la Paris. Ion. Situația m China — Prin poștă — O telegramă din Paris anunță că guvernul francez va felicita pe împăratul Austriei FranciscIos If, cu ocazia aniversarei sale de 70 ani, pentru brava atitudine a matrozilor austro-ungari, cari au luat parte la apărarea legațiunei franceze din Peking contra atacului chinezilor. Deocamdată ministrul de externe Delcassé a mulțumit trupelor austroungare prin intermediul ambasadorului Pichon.* ¥ ¥ O telegramă din Bruxelles anunță că cercurile guvernamentale de acolo privesc politica Angliei, Americii și Japoniei cu privire la China cu neîncredere crescândă și cred absolut că aceste Puteri mari, îndată ce aliații vor intra în Peking, vor părăsi concertul internațional, pentru a cere avantajii separate de la guvernul chinez. Populația din Canton se teme de un atac al orașului de către germani, spre a răzbuna uciderea baronului Kellelor. Ținutul Li Nyang e totuși liniștit; pretutindeni se vînd jucării mecanice înfățișând pe un chinez omorînd pe un strein. La Wu Chan s’a găsit un afiș prin care se asigură că streinii fabrică esență de petrol din oase omenești.* ¥ ¥ Ziarul «Koelnische Zeitung», anunță că comandantul celor două batalioane de marină germană,ajuns la Port-Said, a primit ordin de la împăratul Wilhelm, ca în loc să meargă la Taku în China, să se oprească la Tsingtan. Acest contramandat a fost dat în urma situațiunei actuale din nordul Chinei. * ¥ ] Autoritățile din Berlin au confiscat ultimul număr al răspânditei reviste germane «Die Zukunft», de sub direcția celebrului scriitor Max Harden, din cauza articolului «Lupta cu balaurul chinez», în care se alaogă împăratul Wilhelm al Germaniei, ¥ Se telegrafiază din New-York că guvernul american a obținut aderarea Puterilor la propunerea sa de a intra înarmați în Peking, sub drapelul alb, de a escorta la Tientsin pe europenii de acolo și apoi a începe tratativele cu guvernul chinez.* ¥ ] Recentele operațiuni ale Rusiei în Manciuria și în special ocuparea orașului Niu-Chuang, arborarea drapelului rusesc pe vamă și instalarea unui guvern provizoriu rusesc, sunt privite ca un element suficient spre a justifica trimiterea de trupe engleze la Shangai. Se crede probabil că și alte puteri vor fi constrînse a proceda tot în acelaș chip ca Rusia în alte părți ale Chinei. Două curieri ce au plecat din Peking la 1 August sosiți la Tientsin declară că împărăteasa până la sfîrșitul lunei Iulie a procurat proviziuni legațiunilor, dar apoi sosi generalul Li-Pin Giang de la Sud cu trupe noi și puse două tunuri în baterie contra legațiunilor bombardându-le timp de două zile cu multă violență. * ¥ ¥ A se coti ultime știri cu privire la Situația în China, la Telegramele de pe pagina Hi. A apărut: Biblioteca Economică a «UNIVERSULUI» conținând sensaționalul roman. Călătorii din glumă de celebrul romancier E. GABORIAU Se vinde cu 35 bani volumul în toată țara. Expoziția din Paris — Prin poștă — Duminecă au intrat la Expoziție 491,001 persoane. 500 agricultori spanioli, venind din provinciile Castilia și Leone, din orașele Navares și din Guipuzcoa,au sosit Duminecă dimineața la Paris, spre a vizita Expoziția.★ ¥ ¥ La Paris a sosit o numeroasă delegație de 200 persoane, a funcționarilor comerciali din Lyon spre a cerceta Expoziția. Marți, la 5 d. a., biuroul consiliului municipal al Parisului a primit, la Primărie, pe membrii congreselor ipnotismului, igienei, alpinismului și ai congresului dentistic. Serbarea ce se va da cu ocazia împărțirea premiilor, și care va avea loc mâine Sâmbătă, va conține și o parte muzicală. Banda gardei republicane va esecuta marsilieza, și după aceea se va cânta un imn în onoarea păcei, compus din principalele motive ale imnurilor naționale ale diferitelor țări ce au luat parte la Expoziție. * ¥ ¥ Cu toată greva birjarilor, care n’are deloc de gând să înceteze, mulțimea aleargă in toate zilele pe jos sau în omnibus la Expoziție, nu așa de numeroasă cum se aștepta, din toate părțile Vimei, dar destulă pentru ca intrările din fiecare zi să treacă de cifra de tone sute de mii. In aceste din urmă zile la distracțiile obicinuite se adaugase plimbarea zilnică a șahului Persîei, care era un spectacol plăcut pentru bunii parizieni. Acum șahul a plecat și nu se știe care monarh va veni să-l înlocuiască. Dar în schimb sunt îmbelșugate congresele.