Universul, octombrie 1900 (Anul 18, nr. 270-300)
1900-10-24 / nr. 293
Biserica Sf. Dimitriu și valea «Șeapte fântâni» din Craiova.—(Vezi explicația: Calendar pe anul 1900 Ortodox Luni, 23 Octombrie.—Ap. Iacob fr. Domnului, Catolic Luni, 5 Noeembrie. —Emerich Soarele răsare 6.42 ; apune 4.45 ..............— » m ♦ — ■ ---------- ■- ■ - ■ [UNK] București, 23 Octombrie, in chestia pomeniior Cititorii noștri știui ca am publicat două articole în această chestiune, cerând ca ministerul de interne, în unire cu Sfîntul Sinod, să oprească facerea pomenilor în cazuri de moarte provenite din boli infecțioase, spre a împiedica propagarea pe această cale a unor asemenea boli. Articolele noastre au fost observate în cercurile clericale, lucru ce ne bucură. Un cinstit preot, părintele econom C. Ionescu, de la biserica Cuiba cu Barză, nu a trimes o lungă întâmpinare la cele zise de noi, făcând și o propunere asupra căreia ne credem datori să atragem atențiunea celor în drept. » Iată această propunere : «Periculoase nu pot deveni decât pomenile sau mesele cari se fac imediat după conducerea mortului la groapă, desigur numai dacă moartea a provenit din o boală contagioasă. «Din faptul că la masa mortului nu iau parte la orașe decât cei ai familiei, mai poate fi vorba de propagarea epidemiei prin mâncare, deoarece ei toți au fost în contact zilnic cu bolnavul și cu mortul ? Cred că nu. «De asemenea și cei ce mănâncă mâncarea din cele 9 farfurii. Totuși, pentru că la sate iau parte și streini de familie, și pentru a se satisface o necesitate higienică și de salubritate publică, s’ar putea interveni la Sf. Sinod, autoritatea constituită bisericească, ca în unire cu ministerul de interne să dea instrucțiuni preoților, învățătorilor, primarilor și agenților sanitari, ca în anumite cazuri de boale epidemice, să se desființeze pomenile, și să se facă aceste pomeni la vre-o rudă oarecare a mortului, care să nu fi avut nici un contact cu cei din casa mortului. Și cred că cu această disposiție, lesne de aplicat, se va satisface și credința noastră creștină strămoșească și cerințele de poliție sanitară. «Să nu ni se zică însă, că asemenea boale se propagă prin datina creștină, de a fta hainele mortului de pomană, căci vom răspunde, că și în acest caz locuitorii cei de la țară se deosibesc de cei de la orașe. «Cei de la țară ard și îngroapă fără excepție și fără porunca nimănui hainele mortului, dacă a murit de o boală molipsitoare (lipicioasă) și dă de pomană numai hainele aceluia, care n’a murit de una din acele boale, iar pentru cei cari le-a ars hainele, cumpără haine noui și le dă de pomană Și aceasta o face pentru că legea conservărei le e scrisă în firea lor și nimeni nu s’ar face de risul satului să poarte o haină a vre-unui fost bolnav de o boală lipicioasă. La orașe însă stă lucru cu totul altfel. Aci chiamă evreul și ’i vinde tot la vechituri, iar acesta fără nici un scrupul și fără să fie controlat de cineva, vinde acele haine infectate la populațiunea săracă și deci iată una din marile cauze că la mahalale nu mai încetează boalele contagioase. «In cât privește facerea pomenilor, în celelalte timpuri de peste an, cred că este de prisos a mai arăta, că nici nu poate fi bănuială de vre-o contagiune, deoarece oameni sănătoși fac pomană și oameni sănătoși mănâncă la pomană». Noi ne-am împăca și cu propunerea părintelui Ionescu, căci aplicarea mesurii ce propune ar însemna o îmbunătățire, un progres față de starea actuală de lucruri. Așa cum e astazi, e rou și trebue să se facă îndreptare. —-— mis 9 »•«» a».................... în orașul Duisburg. Cincisprezece tineri înrolați în armată lanjaseră o serbare de adio care însă s’au cam întrecut o măsură în băutură. După ce’s’a terminat cheful, ceata întreagă o luă pe stradă cântând și sbierând. După câtva timp ceata aceasta intră într’o casă locuită de mai multe familii de lucrători. Aici flăcăii beți începură să devasteze în adevăratul înțeles al cuvîntului, spărgând 42 de geamuri și stricând mobilele ; după aceea pătrunseră sbierând în stagiul al 3-lea al casei, unde făcură un rapagiu enorm. Mai multe împușcături oarbe ale locatarilor, au fost fără nici un efect. Femeile și copiii se refugiară în pod. In fine sosi și poliția, care arestă pe șase scandalagii, ceîl’alți au scăpat cu fuga. Cetățenii sunt foarte indignați din cauza acestui scandal regretabil. Meyer. Din Germania (Coresp. part. a ziar. UNIVERSUL) Berlin, 20 Octombrie. Suveranii semnani în Hitelesheim împăratul Wilhelm și împărăteasa au sosit ori în vechea reședință episcopală din Hildesheim, ca să ia parte la inaugurarea monumentului împăratului Frideric III. Lângă monument era postată o companie de onoare, precum și representanții a numeroase reuniuni de veterani. După ce președintele provinciei termină discursul, împăratul făcu un semn și învelitoarea de pe monument căzu. Musica întonă imnul german. Suveranii visitară apoi monumentul sub conducerea profesorului Lessing. După aceea perechia imperială se duse la primărie, unde fu întîmpinată de miniștri,de primar, de întreg consiliul comunal etc. Primarul ținu o cuvîntare în care deze espresia bucuriei că împăratul se află aici. Împăratul Wilhelm, luând paharul de onoare al orașului, răspunse că inima îi bate cu mai multă putere fiindcă se află pe un pământ istoric. împăratul și împărăteasa se duseră apoi ca să viziteze catedrala, unde au fost întâmpinați de întregul cler, în frunte cu episcopul. Seara MM. II. părăsiră orașul Hildesheim mergând la Wernigerode. «Domul colonel» Din Reichendall se anunță că acum câteva zile se prezintă la institutul englez de fete Sf. Zeno, din acea localitate, un bărbat în vârstă cam de 55 ani, cu o înfățișare foarte respectabilă. El ținea de mână o fetiță cam de 12 ani și ceru să vorbească cu directoarea. Aici se prezentă sub numele de colonel Rosenthal baron de Lipinski din orașul Bamberg și-și exprimă dorința de a da pe fiica sa ca internă în acest institut. După comunicarea formalităților «ofițerul superior» se depărta, luându-și deocamdată fetița cu diasul, zicând că în curând se va reîntoarce. Lanțul de aur masiv de la ceasornic și multele inele, pe cari le purta colonelul, inspiraseră de la început cea mai mare încredere, cu atât mai mult că purtarea colonelului era ca a unui perfect gentilom. încă în aceiași zi după amiazi veni «domnul colonel» la institut, manifestând o mare perplexitate. Ei rugă pe d-șoara directoare, să nu-o ia în nume de reü, dacă în strâmtorarea financiară în care se află, se adresează la ea. In preumblarea sa prin oraș,și-a perdut banii, și, necunoscând pe nimenea în Reichendall, se află în cea mai mare perplexitate. Fără de a bănui nimic, directoarea îi dădu 50 de mărci. Pretinsul colonel salută, mulțumi și plecă, fără a se mai întoarce de loc. Nu s’a mai auzit nimic nici despre el, nici despre fiica sa. Efectele unui chef O întâmplare, care din fericire se repetă foarte rar, a avut loc O CUGETARE PE ZI Meritul femeei nu strălucește niciodată mai mult decât după luna de miere. Trebue s-o iei de nevastă ca să știi ce prețuește. CRONICĂ MEDICALA Cum s'ar putea înlătura îmbolnăvirea de tuberculosa. a o mulțime de oameni Bine este a da căutare bolnavilor săraci în spitale sau la consultațiile gratuite ale spitalelor. Cu mult mai bine însă este—ori de câte ori se poate—ca prin mijloacele pe cari le prescrie știința, să împedicăm a se îmbolnăvi un număr cât mai mare de oameni. Această reflecțiune e relativă la cele ce urmează. Destul de des, suntem consultați de bolnavi, cari, fără a prezintă, la examinarea ce le facem, sesiune de tuberculoză confirmată, prezintă totuși simptome suspecte sau ante-mergătoare de tuberculosă, ca: anemie, slăbiciune, lipsă de poftă de mâncare, oarecare căldură seara, puțină tuse uscată, ori câte o hemoptisie (scuipare de sânge) trecătoare. Le recomandăm, în primul rang, odihnă, hrană abundentă și ușoară, aer curat, somn suficient. In al 2-lea rang, le prescriem medicamente întăritoare : arsenic, fosfate, feruginoase, quinquina și tonice amare , zicem în al 2-lea rang, din cauză că fără odihnă, hrană bună și aer curat, medicamentele nu lucrează și deci sunt nefolositoare. Bolnavii însă, despre cari vorbim, ne mărturisesc că sunt în imposibilitate, din cauza sărăciei, a se lipsi de lucru și a urma cele l m alte prescripțiuni higienice ale noastre relative la odihnă, hrană și aer curat. Resultatul e ușor de prevăzut, însă foarte trist, tuberculosă se declară și, odată boala confirmată, toate sforțările spre a o combate rămân zadarnice în marea majoritate a cașurilor. Din aceste considerațiuni reese că niște case de odihnă, au spitaluri propriu-zise, în cari să fie primiți pentru 1—3 luni numeroși lucrători și oameni sărmani fără a fi propriu zis bolnavi, însă pe cari examinarea medicală îi arată expuși sau candidați la tuberculosa, ar avea de resultat salvarea continuă a o mulțime de vieți și ar scădea în mod considerabil numărul bolnavilor din spitale, atinși de tuberculoză incurabilă. Asemenea case, situate în satele din regiunile dealurilor, s’ar putea clădi și întreține în condiții modeste, din fondurile lăsate de oameni bogați filantropi pentru instituțiuni de binefacere. Dr. I. Poenaru. Din istoria Secolului XIX 23 Octombrie (1867) Generalul francez Failly respinge pe garibaldieni la Mentana , francezii continuă să ocupe Roma, spre a apăra pe Papa. Nonile monede divizionare de nichel După cum se știe, în urma lipsei ce se simțea în întreaga țară de gologani, ministerul de finanțe a decis baterea de monede divizionare de nichel. La licitația ținută acum câteva luni, oferta cea mai avantagioasă fiind aceea a casei Altar (Monetăria Statului) din Bruxelles, s-a adjudecat asupra acestei case baterea nouilor monede. Luni din săptămâna trecută a și sosit ministerului de finanțe un transport, conținând întreaga sumă de monede comandate, de 5 și 10 bani de nichel. Zilele acestea vor sosi și monedele de 20 bani cari au și fost expediate din Bruxelles. Gnșeurile de mai jos reprezintă reversul cât și fața monedei de 20 bi#în mărime exactă. Din^^Pn se vede la revers de jur .^^Bur se află o ghirlandă, în K^^^Ecoroana regală, iar sub tetei, 1900. Cifra 20 este destul de mare gravată, așa că poate fi văzută cu ușurință. Din aceste monede s-au comandat 2.500.000 bucăți, reprezintând o valoare de 500.000 lei. Noua monedă de nichel de 20 bani are o greutate de 7 gr. și 25 milimetri în diametru. Aceasta este noua monedă de 10 bani. Ea este identică cu cea de 20 ca formă și se deosebește numai prin mărime, iar în locul cifrei 20, se află cifra 10. Din aceste monezi s-au bătut 15.000.000 bucăți, reprezintând o valoare de 1.500.000 lei. Greutatea acestei monede este de 4 luna, grame, iar diametrul de 22 milimetri. Aceasta este noua monedă de 5 bani. Forma acesteia este asemenea ca acelor de mai sus, deosebindu-se numai prin dimensiune și având cifra 5 gravată pe ea în loc de 10 sau 20. Această monedă ar fi fost bine să fi avut o altă dimensiune, deoarece așa cum este s-ar putea confunda cu ușurință, și mai ales la țară, cu moneda de argint 50 bani. Din monedele de 5 bani s’au comandat 20,000,000 bucăți, reprezentând o valoare de un milion de lei. Moneda de 5 bani are o greutate de 3 grame și 19 milimetri în diametru. Nouie monede nu vor fi date circulațiunea mai înainte de finele lunei, pentru ca să se poată face o publicațiune întinsă, ferindu-se astfel locuitorii de la țară de diferitele fraude ce ar putea să aibă loc. Vechile monede divizionare de aramă nu vor fi retrase din circulațiune și vor avea ca și până acum putere liberatorie. Deci lumea să se ferească de exploatatorii cari ar voi să le cumpere moneda de aramă pe un preț de nimic, sub cuvînt că ar fi retrasă din circulațiune. Ministerul de finanțe va pune de asemenea în circulațiune și monede noui de aramă de 2 bani și 1 ban. Pentru ca să nu mai dispară din circulațiune, cum s’a întîmplat în trecut. Statul a luat măsurî să pună în comerț cutii de chibrituri de 3 bani, precum și țigări de 1 și 2 bani. ReporterII CRONICI FEMENINE Viața femeilor în China I Și între femeile chineze tinere se întîmplă dese sinucideri. Traiul în comun cu soacrele lor, cu femeile cumnaților lor, precum și cu concubinele acestora, precum și ale propriului lor soț, este adeseori pentru ele egal ca cu cele mai crâncene insulte și maltratări. Există ținuturi în China unde fetele tinere se tem atât de mult de căsătorie încât se duc în grupuri la moarte, pentru ca să fie cruțate de chinurile groaznice ale căsătoriei. In China de sud există o asociație femenină secretă așa numită «Reuniunea curcubeului de aur», ale cărei membre trebue să se oblige, ca mai bine să se omoare, decât să se mărite contra voinței lor. După textul legii, căsătoria dă femeilor aproape toate privilegiile de cari se bucură bărbatul și de loc nu sunt supuse tutelei soților. Femeea poate după pofta inimei să cumpere și să vîndă, să facă datorii cât si place și să semneze orice contract de afaceri fără consimțimântul barbatului. Dar deși nu după lege, soarta femeei chineze este de fapt aceea a unei sclave, după ce se mută din casa părinților ei în aceea a socrilor. Cu un respect ceva mai mare ea este privită și tratată de către membrii familiei și ai casei, numai după ce a născut unul sau mai mulți copii. Și în aceiași măsură în care ea urcă treptele vârstei, se ridică și prestigiul ei în familie, până când ia în mijlocul fiilor și nurorilor ei acea poziție venerabilă, ca soacra ei în timpul când voința acesteia era lege pentru tînăra mireasă sau soție. In familiile bogaților și ale aristocraților arareori se întîmplă ca o tîncră văduvă să se căsătorească pentru a doua oară, deoarece faptul acesta ar fi o rușine nu numai pentru familia eî și pentru aceea a răposatului ei soț, ci și pentru familia soțului eî al douilea. De câtă onoare, și de câte drepturi însă se bucură ea dacă rămâne credincioasă amintirii defunctului ei soț . In cazul acesta ea moștenește toate bunurile sale și le poate vinde și hipoteca după placul ei , întreaga casă ,împreuna cu concubinele, servitorii și sclavii sunt atunci sub stăpânirea ei : asupra copiilor ei ea exercită, sub asemenea împrejurări, aceeași putere nețărmurită, ca defunctul șef al familiei, și nici după ce copiii ei s-au căsătorit, ea nu lasă din mână sceptul căsniciei. Se poate întîmplă chiar că după moartea ei, în urma unui ordin mai înalt din Peking, i se va ridica în amintirea ei un portal de onoare, care va vesti generațiunilor actuale și celor viitoare, cât de conștiincios și-a îndeplinit ea datoriile ca mamă și văduvă. O femee, care în timpul când trăia soțul el a primit de la împăratul’Chinei, un titlu onorific, n’are voie să se mărite pentru a doua oară, căci în cazul acesta va fi pedepsită cu 110 lovituri de baston ; sub toate împrejurările însă o astfel de căsătorie nu este valabilă. Olimpia. Biserica Sf. Dumitru și valea „Șapte fântâni“ din Craiova i — Vezi ilustrația — Biserica sf. Dumitru, din Craiova, este unul din cele mai importante monumente din țară. Așezată pe o colină, care dominează valea așa numită a celor «Șapte fântâni», biserica sf. Dumitru, cu cele trei turle ale sale, apare într’adevăr majestoasă. Ea e zidită numai din piatră fină, cioplită, și a costat peste două milioane de lei. Zidirea ei a durat mai bine de două ani. Pe locul unde astăzi se înalță această frumoasă podoabă a Craiovei, a fost înainte vechia biserică sf. Dumitru, zidită de Mihaiu Viteazul, încă pe când era în Craiova ca Ban al Olteniei. Vechia biserică a fost reparată în două rîndurî, și odată radical, în secolul trecut. In timpul din urmă se dărăpănase atât de rău încât a fost nevoit să fie dărîmată. S’au păstrat numai temeliile pe cari s’a zidit actuala biserică. Intr’utn rînd se vorbise despre strămutarea reședinței episcopiei Rîmnicului și a Noului Severin la Craiova, și atunci biserica sf. Dumitru ar fi servit drept catedrală. Această biserică avea odinioară avere însemnată, în moșii și păduri. Dar când au fost secularizate averile mânăstirești, statul a luat și proprietățile bisericei Sf. Dumitru. La poalele colinei pe care se înalță biserica, curgea odinioară Jiul. Dar acest capricios fii și-a tot mutat albia, ajungând astăzi la o distanță de trei kilometri. Astăzi la poalele dealului este așa numita vale a celor șapte fântâni. I se zice așa, deoarece se găsesc aproape unul lângă altul șapte puțuri, de unde se aprovizionează locuitorii din mahalale apropiate. Gravura noastră de azi reprezintă această biserică istorică și cele 7 fântâni din vale. II. SFAT I*E ZI Șunca de gâscă.—Dacă au scos pieptul de la gâscă, îl ții în saramură vre-o doue zile adăogându’î și puțină silitră , apoi freacă'l cu puțin usturoi pisat și mibahar, pune’l în vânt puțin, coase’l în tifon legat cu sfori. Lasă’l pe gura coșului, legându’l de sus;ține’l vre-o două săptămână până se afumă. Plecarea âA. II. Rf. Principele și Principesa de Saxa-Meiningen — Relație oficială — Joi 19 Octombrie, M. S. Regele, dimpreună cu Altețele Lor Regale Principele Moștenitor și Principesa de Saxa-Meiningen, însoțiți de suite, au plecat, la orele 1 și jumătate p. m., cu trenul Regal la Predeal, de unde Altețele Lor urmau a călători înainte cu trenul accelerat pentru Viena. In momentul plecărei, Suveranul S’a despărțit în mod foarte cordial de Auguștii Săi Oaspeți, urându-Le drum bun; imediat apoi Majestatea Sa S’a reîntors la Sinaia, descinzând la Castel, la orele 3 p. m. La ambele gări, atât la sosire cât și la plecare, Regele cât și Altețele Lor Regale au fost salutate de representanții autorităților locale și de un numeros public , iar în salonul de recepție al gărei Sinaia se aflau, pentru a ura bună călătorie Auguștilor voiajori, d. ministru al Angliei cu doamna și domnișoara și secretarul legației, precum și de ministru al Germaniei cu personalul legației, cu cari Majestatea Sa și Altețele Lor Regale au convorbit până la plecarea trenului. Revolta din Pârscov (Prin poștă de la trimisul nostru special) Pârscov, 21 Octombrie. E ora 10 din noapte. Mă găsesc într’o cârciumă din Pârscov însoțit de corespondentul nostru particular din Buzeu. In camerele învecinate sunt îngrămădiți 35 arestanți, între cari și o femee. Aceștia sunt cu toții legați cobză cu mâinele la spate. Pare că sunt prada unui vis îngrozitor, neputând crede că teribilele scene la care am asistat puteau să fie adevărate. Dar să luăm lucrurile de la început. La Buzeu Ajungând noaptea la Buzeu, n’am putut afla alt nimic decât că prefectul, procurorul și judecătorul plecaseră la Unguriu cu o forță armată destul de însemnată. Un călăreț fusese trimis din Buzeu de către polițați ca să aducă știri de la Unguriu. In zadar l’am așteptat până la două noaptea. El n’a sosit decât a doua zi. Vineri la 10 ore dimineață, încă nu se știa nimic în Buzeu. Am luat o trăsură și am plecat la Unguriu dimpreună cu Mary. Drumul e încântător. De ambele părți, în depărtare, la poalele munților se grupează comunele Clinciu, Vereșty, Gura Nișcov, Valea Teancului și Săpoca pe valea Slănicului. La Cândești Ajungând la Cândești, descingem la Primărie. Pe primarul Danulescu îl cunoașteam din Buzău. Întreaga Comună era în deplină liniște, taxarea se făcuse în bună ordine, grație explicaților date de primarul Danilescu. La Unguriu Cu cât ne apropiam de Ungurii, cu atât aspectul general devenea mai interesant. La intrarea în comună am întâlnit escadronul de roșiori, care umplea toate gradinele din împrejurimi, înaintând mereu spre centru am rămas sub impresia unei localități ocupate militărește. Am întâlnit acolo pe d. prefect Bărbulescu , judecătorul Moscu, substitutul Climescu, pe controlori, între cari pe cei douî controlori trimiși în urmă de minister și anume Florian Predescu și Măldărescu. Cazul controlorului Casasovic. Se știe că aventura întâmplată acestui controlor a fost cauza transportări la Unguriu a autorităților din Buzeu și cererea ajutorului armatei. Intr’adevăr, îndată ce controlorul Casasovicî intrase în Ungurii pentru a taxa, țăranii tăbărâseră pe el și-l bătuseră măr, producendu-i grave confusiuni. Controlorul era în primejdie de moarte, căci țăranii îndârjiți din ce in ce mai mult, începuseră sâ strige «omorîți-i măr» ! Din norocire pentru controlor, în acel moment critic, trecea pe acolo din întâmplare un ofițer cu două soldați, cari cu mare anevoință scăpară pe controlor din mâinile ucigașilor și-l transportară la Bâzcu într’un brec. Taxarea D. prefect Bărbulescu a reușit a opera taxarea în Ungaria prin explicațiile ce le-a dat țăranilor. E adevărat că prezența armatei cumințise foarte mult pe țărani. Așa că taxarea s’a făcut în liniște cu ajutorul soldaților, cari însoțeau pe controlori din casă în casă. Cei trei șefi răsvrătitori din Unguriu, au fost arestați și trimiși la Buzău, sub escortă. Unul dintre țăranii aglomerați înaintea cârciumei comunei, ni se plângea de aceasta și reclama imediata lor punere în libertate. Când am ajuns la Ungaria operația lagărei era terminată și atât autoritățile civile cât și armata se pregăteau a înainta către Pârscov. Spre Pârscov Armata se puse în mișcare în frunte cu colonelul Cocea. Ea forma o linie lungă pe șoseaua care duce la Pârscov. Ambulanța o însoțea. Trâmbițele răsunau, era un aspect cu totul marțial. Credeam a mă duce la un adevărat războiu. Prefectul și judecătorii, precum și controlorii cu trăsurile urmau armata. Noi de asemenea. In tot cursul drumului Prefectul n’a încetat de a intra în convorbire cu țăranii pe cari îi întâlnim. Oprea pe cei mai neînsemnați dintre ei și le vorbea, le explica și-i sfătuia cu o răbdare și un calm pe care l’am admirat. Unii dintre acești țărani, mai inteligenți, păreau convinși, alții din contră erau de o îndrăzneală revoltătoare, și când prefectul le vorbea cu atâta blândețe ei stau cu căciula în cap, țigara în gură și mâinile la șolduri. Trecerea Durcului Pentru a merge la Pârscov, trebuia a trece rîul, nefiind punte de trecere. Infanteria s’a descălțat de cisme și a trecut prin apă cu picioarele goale. Era o priveliște din cele mai originale care nu se poate vedea decât pe tablourile reprezentând campaniile de războiu. Pentru călăreți era mai ușor, negreșit, a trece apa. Noi am trecut cu trăsurile, scăpând numai cu udarea încalțămintelor. După un repaos de câteva minute, în care vreme soldații au avut timp de a se încălța, ne puserăm iarăși pe drum spre Pârscov, care de altmin trelea se afla la câțiva pași. Deja de la Unguriu eram cu toții foarte îngrijați de cele ce trebuia să se întâmple la Pârscov. Primarul Lupescu întîmpinându-ne ne a vestit că țăranii se aflau în cele mai rele dispoziții. Acelaș lucru a fost repetat și de către niște tineri veniți din sat. La Pârscov am ajuns la ora 1 p. m. In frunte cavaleria cu comandantul ei maiorul Savovici Baranga, d. colonel Cocea, comandantul regimentului Buzău No. 8, d. maior I. Gheorghiu, comandantul batalionului, precum și Prefectul dimpreună cu magistrații. Când am ajuns în fața Primăriei, am întâlnit o aglomerație de peste 400 țărani armați cu ciomege. Mare parte dintre dinșii aveau cuțite la brâu, întreaga armată s’a oprit în linie de bătae. Țăranii priveau cu îndârjire forța armată care venea în munții lor să le impune o lege pe care o credeau păgubitoare. D. colonel Cocea cu sabia scoasă a înaintat spre dânșii și le-a ținut o mică cuvîntare. S’au auzit mai multe strigăte de «trăiți dom colonel!» D. Colonel le-a prezentat pe prefect și pe magistrați, adaugând că prefectul le va ține o cuvîntare pentru a le explica legea noua și că așa odată cuvintarea aceasta sfîrșită, fiecare dintre ei aveau dreptul de a-și declara separat dorințele. Un șanț despărția pe țărani de prefectul. .. Bărbulescu le-a explicat tot, le-a arătat avantagiile nouei legi pentru țărani, le-a indicat în acelaș timp erorile în cari erau induși de către persoane răüvoitoare. Adesea ori vociferări și gesticulațiuni amenințătoare întrerupeau discursul prefectului și o tăcere relativă nu se stabilea decât în urma intervențiunilor energice ale colonelului Cocea și a celorlalți domni ofițeri. După o cuvîntare de aproape o oră, prefectul obosit și asudat, răgășise cu totul. Dar țăranii nu erau convinși mai mult ca mai înainte. Câteodată isbucnea câte o explozie de serbalică mânie din pieptul țăranilor. Țăranii înaintau cu spume la gură și smulgându-șî părul și lovindu-șî pieptul, strigau că vor mai bine să moară, decât să primească legea. Țăranii se apropiau din ce în ce de șanțul despărțitor, unii coborau chiar înăuntru. Situația devenea din ce în ce mai amenințătoare. Prima somație După o parlamentare de mai mult de 3 ore, colonelul Cocea, în urma autorizației parchetului, făcu prima somație țăranilor a se retrage pe la casele lor. Trompeta sună lung și plângător. Un fior rece -mi sgudui întreg corpul. Priveam pe acești țărani mai amenințători decât oricând și cari nu se retraseră nici măcar cu un pas. Reînceperea parlamentarilor După această primă somație, la un interval destul de lung, se dădu și a doua. Țăranii rămaseră nemișcați. Afară de cei grupați în fața primăriei, alți țărani veniți din cătunele vecine, acopereau colina din partea opusă. Printre ei erau amestecați și femei. Prefectul și magistrații intrară între dînșii fără sfială și urmau parlamentările cu o răbdare de fier. In acel moment am intrat la primărie pentru a vă transmite prima mea depeșă de oli. Dima Ion In fruntea resvrătiților era un țăran Dima Ion, fost sergentmajor. Fața lui înroșită, ochii lui se întretorî, îl dădeau o înfățișare sălbatecă, deoarece era cu chef. El avea în mână un portret al lui Cuza, unde erau scrise niște articole din Constituție relativ la țeranî. — Uite Constituția ! strigă el N’avețî voe să veniți cu armata, n’avețî voe să omorîțî țăranii ! El vorbea cu admirație de repausatul Anton Bacalbașa cu care făcuse armata în regimentul în care servea maiorul Gheorghiu care era de față. — Nu-e adevărat! îi strigă maiorul, un soldat din al mei n’ar fi nedisciplinat ca tine ! — Ve înșelați d-le maior, răspunse Dima, când eram militar mă supuneam ordinului superiorului meu. Acum, ca cetățean, trebue să văz de interesele săi cetățea. Și profera câteodată și vorbe urîte fără respectul persoanelor de față. Atunci colonelul Cocia a intervenit zicând mulțime!: — Oameni buni, depărtați pe acest bețiv care vă duce la norocire. Țăranii au refuzat. — Vedeți ce oameni sunteți? adaogă colonelul, că vă lăsați să fiți conduși de un bețiv. Dima s’a simțit, ofensat : — Bețiv sunt eu mă? întrebă, el pe cei din spatele lui. — Nu ești, nu ! — Mă dați voi pe mâna soldaților? — Niciodată ! urlară țăranii Și Dima, încurajat și îngâmfat, urmă înainte cu obrăzniciile. Ultimele mijloace Se făcea seară, era ora 4jum Prefectul chemă pe preotul satului ca să le vorbească țăranilor, să-l îndupleca a se risipi. Acesta însă refuză orice concurs. Sunt grave bănueli că ar fi unul dintre autorii morali aî rescoalei și va fi arestat. Toate mijloacele de a împrăștia pe țărani în mod pașnic erau epuizate. Amânarea Autoritățile în fața atitudine, țăranilor, cuprinși de sentimentul umanitar și pătrunse de adevarata lor datorie, după o scurtă consfătuire au decis să amâne taxarea pentru a doua zi, cea ce poate ar fi evitat sinistrul desnodământ. Atunci colonelul Cocea a ordonat infanteriei să cantoneze. Armata a defilat pe dinaintea țărănilor în frunte cu maiorul Gheorghiu, și s-a oprit la o distanță de 200 pași formând front. In parcursul lor țăranii vociferau, având o atitudine batjocoritoare, alții strigau că soldații sunt de-ai lor, și lor nu se au teamă de dînșie. Acum venise rîndul cavaleriei care pentru a trece, avea nevoe de un spațiu mai mare. Văzând că e imposibil a trece, colonelul Cocea, îi somă prin vorbe bune, a se împrăștia pe la casele lor. Neobținând iarăși nici un rezultat, judecătorul de instrucție Moscu, înainta spre țărani, și, foarte emoționat, se făcu cele trei somațiuni legale. Era un moment suprem. Comanda colonelului resunat, săbiile eșiră din teacă, cu un zgomot ce-ți producea fiori. Eram cuprins de cea mai mare emoțiune și priveam nemișcat, pe țăranii cari nu se retraseră nici de cura și se îmbărbătaie unii pe alții. Colonelul Cocea înainta spre eî încă o dată și le sprise cu o voce tare : — Acei cari vor să se ducă pe la casele lor, să treacă la dreapta. Câțîva țărani făcură o mișcare pentru a se depărta, însă fură reținuți de către cei mai îndîrjițî. In momentul acesta câțîva soldați cu un ofițer au înaintat și au blocat pe acești câțîva răsvrătiți. Acesta a fost semnalul. Ciocnirea Atunci se petrecu una din acele scene îngrozitoare pe care nici o data nu o vom putea descrie exact. Toți acei țărani, ca împinși da un comun sentiment de barbarie, n’avură decât un urlet care se transformă într’un muget îngrozitor. Toți de o clasă se repeziră asupra călăreților, cari n’aveau distanța trebuitoare pentru a șarja. Ciomegile și bolovanii curgeau cu grindinele, mugetele asurzitoare umpleau văzduhul. Au fost momente de o groaznică învălmășeală. Caii speriați începură să se dea înapoi în mod neregulat îngrămădindu-se unii peste alții. Cavaleria era pusă forțamente pe goană urmărită de acea năvălire neașteptată și sălbatică. In această goană fu rănit la ochi locotenentul de roșiori Razvan Vasilescu, iar maiorul Baranga lovit in mod grav. In acel moment, prefectul 3ărbulescu lupta cu un țăran din mâinele căruia abia scăpă cu ajutorul unui revolver. Judecătorul Moscu își avu partea lui. Controlorul Florea Predescu si lupta cu un țăran viguros. Nu mai era timp de stat, și învălmășala generală, având și noi partea noastră de pietre pt spinare, abea puturăm a ne adăposti într’o curte de lângă primărie. In acel moment colonelul Copcea căzu jos de pe cal lovit în piept și în spate de bolovani și de ciomege. Salvele de pușcă La căderea colonelului, a intervenit infanteria cu salve I*a (Intui La Pârscov