Universul, decembrie 1900 (Anul 18, nr. 331-358)
1900-12-01 / nr. 331
Un sol chinez în cartierul general al trupelor aliate.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1900 Ortodox Joul, Af. Noerabere.— j Ap. Andrei t. Ciliotin Joul, 13 Decembre.—Lucia: Soarele răsare 7.28; apune 4.19 -------—■n «» »<» ■»• ...I - București, 30 Noiembrie. instrucție populară Dumineca trecută s’a îndeplinit în Capitală, fără zgomot, un fapt de o deosebită importanță. E cunoscut că piedica cea mai mare a progresului este ignoranța maselor populare, de aceasta se izbesc toate inatenți ușile bune, toate măsurile. In condițiunile în cari s’a dezvoltat societatea noastră, ar trebui foarte multă vreme până când învățămîntul public, să risipească negurile neștiinței, e atât de mult de făcut pe acest teren, încât școlile, cu toată încordarea celor ce le conduc, sunt neputincioase, cel puțin încă pentru multă vreme. Ajunge să cunoască cineva numeral cel mare al oamenilor cari nu știu nici măcar să citească, spre a-și da seamă de aceasta. Evident era de mult, pentru cei ce se interesează de mersul cultural al poporului, că în această direcțiune trebuia să intervie și alți factori în afară de instrucțiunea publică. La orice popor civilizat, păturile culte care formează creștetul piramidei sociale au jucat în această privință un rol hotărâtor. Drept compensațiune pentru poziția înaltă ce au putut să ocupe, aceste pături s’au simțit datoare să resfrîngă asupra poporului lumina acumularii de etc. Vom găsi astfel la toate popoarele înaintate, la Englezi, Germani, Francezi, etc., nenumărate societăți, alcătuite de reprezintanții păturii culte cu scopul de a lumina poporul, de a-1 civiliza. In tara noastră, până acum, pătura românii cultă nu și-a îndeplinit decât în mică măsură această mare misiune, cea mai mare și mai imperios impusă de interesele superioare ale națiunii. Singura creațiune pe acest teren era și «Atheneurile», ce există azi aproape în toate orașele mai de seamă. Din firea lor însă, Atheneurile se adresează nu tocmai păturilor de jos ale poporalumei orășenești. Oricine a asistat vreodată la una din conferințele atheneiste știe aceasta. Negreșit Atheneurile au și ele o mare misiune de îndeplinit , dar trebuia o instituție care să bage plugul mai adînc în ogorul popular. Capitala are astăzi o asemenea instituție: aceasta e societatea de femei «Sprijinul» despre a cărei constituire am avut ocaziunea să vorbim în aceste coloane. Dumineca trecută, această societate și-a deschis seria conferințelor populare, ținute in câteva localuri de școli primare. In general, publicul era recrutat din masa poporațiunii și i s-a vorbit despre lucruri cari îi interesează de aproape. După informațiunile ce le avem, impresiunea produsă a fost foarte puternică, ceea ce dovedește marea utilitate a acestor conferințe. Mulțumiți a vedea buna îndrumare a acestei societăți, dorim din suflet ca pătura cultă din celelalte orașe ale țării să urmeze frumosul exemplu dat de la centru. Munca pusă pe acest teren va fi răsplătită de roadele cele mai bogate. Din ITALIA (Coresp. part. a ziar. Universul) Roma, 26 Noembrie. Situația politică Opozanții ministerului Sarajev au părăsit orice idee de a da a lua putere o mul înainte de reluarea lucrărilor parlamentare, după sărbătorile de Crăciun. Oamenii cari judecă serios cred însă că opoziției i-a făcut foarte rea dorința manifestată de membrii ei de a veni cât mai repede la putere. Asta i-a luat sprijinul și simpatia multora cari, cu toate că erau contrarii cabinetului Saracco, nu doresc de a-i răsturna în folosul unor oameni și unor grupuri. Un alt fapt politic important mar e cele două tendințe manifestate în partidul radical și anume una având în frunte pe Marcora și care păstrează tradițiunile republicane ale democrației italiane și alta condusă de deputatul Sacchi, care a proclamat în parlament că partidul radical e partid de guvernământ și deci dispus să recunoască instituțiile monarhice. Călătoria suveranilor Italiei Regele Victor Emanuel III și-a exprimat dorința de a merge la Gaposele (în provincia Avelino) ca să inaugureze grandioasele lucrări pentru luarea apei din isvoarele fluviului Sele pentru apeductul pugliez, lucrare fava"T UTtxicL rifc mui vir U^fuuttuJ rege Umberto. Suveranul va fi însoțit de regina Elena. Ministerul de lucrări publice a însărcinat direcția locală a geniului civil și prefectura din Avelino de a studia proiectul călătoriei regale, care se va face la începutul primăverei, cu calea ferată până la Sant Angelo dei Lombardi și de acolo în trăsură până la Gaposele. De acolo Suveranii vor continua călătoria lor în provinciile meridionale. Asasin nemulțumit cu pedeapsa dată La Curtea cu jurați s’a judecat procesul contra unui anume Ferroglio Giovanni, în vârstă de 27 ani, care, la 12 Decembrie 1899, a ucis intr’un moment de furie pe fratele seu, în vârstă de 15 ani, cu o lovitură dată în cap cu un drug deier și apoi cu zero împunsături de cuțit a ucis și pe tatăl șeii. Arestat, el a mărturisit totul dând probă de cel mai mare cinism. Jurații au dat un verdict cu circumstanțe ușurătoare bazate pe semi-infirmitatea de minte. Când a auzit sentința, Ferroglio a exclamat: — Nouă ani și jumătate de recluziune ! Dar asta e prea puțin pentru unul ca mine, care și-a ucis tatăl și fratele ! Inchipuiți-ve uimirea celor de față. Se crede că se va face o nouă expertiză medicală spre a vedea dacă nu e mai bine ca în loc de pușcărie asasinul să fie închis într’un balamuc. Anlssion. Scrisorile M Bismarck Potsdam, Miercuri 15. 11. 48 Aroma mea. Cel mai nou lucru aici, este că a căzut zăpada ; de altmintrerea sunt sănătos, afară de citeva confuziuni la picioare cauzate de cizme și adică de cele mai bune, pe cari te port în toate zilele.. Astăzi continuă cu mare energie dezarmarea Berlinului, prin întrebuințarea forței și a perchizițiilor domiciliare , când lucrurile ajungi în cartierul constructorilor de mașini, se face pațim, gălăgie, dar oamenii aceștia , mai mult cu gura, decât pușca. Naurui pot închipui că la erorile se vor termina fără schimb de gloanțe. Consilierii comunali ai orașului Berlin și-au manifestat intenția de a se supune. Eri a fi dizolvat, un club democratic, PSI persoane împreună cu președintele au fost trimise înaintea unui consiliu de războiți. Naționaliștii, în cea mai mare parte, s’afi depărtat din Bern Dispoziția trupelor este escelenții. Eri au fost adunați la Groskreuz, Werder și în Havelland; peste 1000 de țărani înarmați, ca să meargă în ajutorul regei Lucrurile însă nu stau atât roc, și ei au fost trimiși așa după ce li s’a exprimat cea ne mare mulțumire. Azi dimineață au sosit din n i masse mari de deputațiunî l.«inești din toate ținuturile posibile, pentru ca să-și ofere seviciile regelui. Regele le mulțumește, le dă să bea vin de Malaga, glumește cu ei și apoi trimite acasă. In Genshin se colportau din nou istorii de bandiți asupra tuburăriilor de aici și cu toate acestea numai femei și tineri beți au fost aceia cari au înscenat scandaluri Duminecă și Luni. Aceștia au fost împrăștiați și trimiși acasă de către garda civilă, cu ajutorul vergelelor de la pușcă Rog pe Dumnezeu ca să te țină sănătoasă împreună cu celel’alte două femei. Rămâi cu bine, Angelina. -------------—«« » • ►.................. Al teu credincios de 11. O CUGETARE PE ZI Omul nu a informic sorec prin unire, nu e fericit de căi prin pace. "' • . 9..... 1 . . I . - V t-" UJUI *•'. ... «• — • I'*'»'**.. .de la leagăn, trebue defini copilul a le asculta. Iu* trebue să respecte îiline ,actoriile, căreia să se supu4it > I• ...onvingere. .suüjiw*#I.HI -Isii' . Iliidine peul £ afV'ine facerile de viață. , ai*mHîsculă acasă, nu vai citta nici la școală ; e obrashic , va fi și la școală și peste .1 lecuii. Ai ă nu ațâț o ofață, din, sa ceri fidărît execu lor. i tu Iuie să tii consecvent •nicii, taie, să te ferești de , fervență, greșeala cea mai i. și cea mai frecventă. O lege enunțată, să nu o calci ■ ;dală, ou ai compromite tot unui dorit al poruncilor, pe.. or și interzicerilor tale. Copilul trebue să se supună ascultarea și respectul oi. părinți trebue gravat cu neșterse în sulletul lor, nai cu o autoritate bolăsteniii protectorii copiilor "•honacele autoritare, însă, ele întrebuința cât mai .11 trebue poruncit prea ! iar câiul s'a dat o poruncă, ț oue cerută supunere imediată, 10 nai bună metodă de e• este : «De ne pas trop . V .v. ier*/ — cum spune Jeanul, lunea penală a părinților, 1 tie '• iso inexorabilă. . .Ti..!, e să fi totdauna confi.ță de copil, ca el să f .■ '• legi te fale. Legea 'resva proveni multe rele. i ?dată să tiu amfeniutî, ci - 1 . . civul.'T TI' ; sonale și subiective Ti.../ Un fapt ren . te supus tnei pedepse re Kt '.vg. dynă motivul cc !-fyjpgovocal; b>pteTfl’ce provin Juri diurne cauze. Câte un colț»iscomite tîn rău din ușurință copilărească, altul cu premeditare. Așa, de exemplu, unii copii mint din instinctul de conservare, ca să se apere în contra unor pedepse, altul minte pentru a ascunde un fapt de bine-facere—aici , mobilul Compălimîrea. La altul mobilul minciunei este egoismul, răutatea. Unele minciuni sunt bine premeditate, unele ,inventate în prima perplesitate. In general copiii mint foarte bucuros. De multe ori însă, acest,orîl obiceiu provine din imaginația prea vie a copilului, care Ie reprezintă fet da fel de imagini, încât copilul nu poate distinge adeverul și realul de închipuire. Aceasta e forma cea mai inocentă a minei onei. Dar acest defect trebue observat și des obicinuit cu înțelepciune. Alți copii mint învățând acest hidos obiceiu de la mediul în care cresc. Nici minciuni convenționale să nu spunem înaintea copiilor, căci ei sunt observatori profunzi și acceptă foarte ușor tot ce e reu. (Va urma). Nell I. Cornea. -mmmm«■— «* »♦«iun»............. Un sol chinez în cartierul general al trupelor aliate — Ue i ilustralia— De atâta timp s'au început tratative de pace intre delegații chi-In,zî ■ -.0 tar....., i" " V da, Ihr ' ■ [UNK] câte i. g-l- j ■fc te C/g X U ..;„(i 11 să p*. . . . n ume, 'ncepdisd discuțiunea La «Răspunsul la Mesaj» Guvernanților cu poftă Se fac zilnic la... masaj Senatorii, ca s’arate Că sunt oameni cu simțire Că diurna n’o ’ncasează Simplu numai pe dormire, Aț luat «Deșteptătoare*, Să le aibă la Mesaj, Ca, deștepți, să poată face Guvernanților... masaj !... In sfîrșit ce tura-vura, Gălăgie și tapaj, Toată lumea 'ntr’una și face Una alteea masaj Și, sleit d’atălea vorbe Spuse acilea cu curaj, Tac și chem în grad masarul Ca să ’mi facă un.. masaj !... ilarion. U. SFAT PE /I Fu remediu în contra iemitatii-miniiuî. — Se ia o sticlă de doue kilo, se pune înăuntru 2 kilogr. de sare grunjoasă, puțin pisată, apoi un kilo de hrean țîșnit înăuntru, și pe urmă done kilogr. de spirt rafinat, și se lasă mai mutt timp la soare. Cu aceasta să se facă fricțiuni pe părțile bolnave. — II. 1 [UNK]—14» • » «IÜIN Curier Judiciar (TlBRIȘALELE ROMANE) Sala secției a 8-a a triumanii uOT’rIV ... Antreprenorul restaurant«» Iul iii Predeal și Dircct .1 drumului de fer Continuarea desbaterilor ai lui proces, despre care am vostt ori, sau amînat la 25 Ianuar.«• Curtea admițând nouăi mari ceruți de Direcție. 3 I’Li li Situația îi — Prin posti Flint «Morning Post» spunie acum cel mai ai silier al Curței bine cură de deplina încr părălesei-vaduve. El nizat deja mai multe de trupe pentru apăra . Cititorii noștri ștri rusești afi descoperit ca o republică a căi era până azi necunoscatorilor europeni. Republica în cheii în bazinul de sus al Ngai la sud de Giri Sungai trupele nas in teribilă ciocnire cu ti late chineze, ajutate die republice. Aceast numele de Chaon ■u, fondată la începutul sccolului și la acea epocă numera 10 mii de locuitori. La început era guvernată de trei bătrâni aleși , îns de curând bătrânul Chan-Jui-Bo deveni singurul arbitru al puterei și a organizat tribunalele, cimerțul, industria, etc. Lui Char Jui-Bos i-a urmat o rudă și autoritațile chineze din provincia limitrofă Girin au permis de 1 m Ven“ mirtnV r.n rv lfeK-j Í V>Y C'Il îl fi CI Mit- Vi a Ii Osii Istoria Secolului XIX 30 Noembrie (1850) Regele Prusiei cheamă înapoi pe ambasadorul său din Berna, din cauza dificultăților ce i le face Elveția, cu privire la orașul Neuchâtel. CRONICI FEIENIME Despre educația copiilormici Fragment dintr’o scrisoare II Copilul trebue crescut, condus, ajutat și cultivate forțele sale active. Trebue o mare luciditate pentru a paraliza răul ce întâmpină copilul la tot pasul, ca: alintarea din partea familiei, contrazicerile fraților, bruschețe slugilor și altele. Deprinderile bine infiltrate prin educație, devin o a doua natură, ca ceva înăscut și uu învățat. Deodată cu luptele mamei se infiltrează în copil deprinderile înteie ; cum îl vei deprinde la mâncare, somn, ordine, așa se va desvolta înainte. Cum îl vei învăța să vadă, să stea, să umble, așa va vedea în jurul seu conform invețăturei tale : limpede să fi obscur, așa va sta pe picioarele sale : solid sau desechilibrat. Copilul trebue deprins a și îndeplini datoriile de la cea mai fragedă copilărie. Prin o disciplină timpurie se sugrumă instinctele rele care, altfel, degenerând, rezultă din generație în generație miile de existențe triste ale sinucișilor frauduloșilor, scamatorilor, atâtea victime ale educației greșite. Copilul are trebuință de iubirea mamei, ca planta de soare , dar prea multa iubire ce degenerează în resfățare are consecințe funeste. Mama cate din Ifefilas iucru când cu blând când Cu asprime. O astfel de in consecință produce în copil un haos moral. După H. Spencer: «O formă barbară de guvernare aplicată neconteninț e cu mult mai eficace decât o formă mai umană aplicată cu șovăire». La o greșeală repetată a copilului pedeapsa trebue să fie aceeași și imediată. Dacă întârzie pedeapsa copilul nu mai știe pentru ce a fost pedepsit și astfel îl chinuești pe degeaba. Aceeași greșeală dacă odată o pedepsești (pentru că ești voti dispus), altă dată o lașiertată (pentru că ești vesel) este inconsecința cea mai deplorabilă și dezastruoasă pentru sufletul fraged, căci îl face adeseori mai îndărătnic. A făcut copilul un reű trebue provocat acelaș efect, ca el să priceapă clar conectul între fapt și consecințe; de aceea greșelilor mari trebue să urmeze imediat pedeapsa. Consecințele faptelor repetate vor face pe copil să recunoască— firește, după gradul dezvoltării sale intelectuale și conform asociațiilor de idei—urmările inevitabile și astfel va in>cla de a provoca pedeapsa cu fapte, despre cari știe că se pedepsește aspru. Tonul dominant în pedepsire să fie dreptatea. Niciodată să nu pedepsești până nu am cercetat bine gravitatea greșelei. Să nu te lași niciodată răpit de mânie, nici condus de vre-o indispoziție sufletească. Când un copil primește o pedeapsă pe nedrept, el pierde confiența în educator și va fi lovit în simțul său de dreptate. Am văzut în multe familii.i vine un parlamentar în cartierul principal al trupelor internaționale, ca să ducă o solie mareșalului conte de Waldersee. După uzul în timp de războiu, parlamentarului i se leagă ochii și astfel este condus printre sentinele până la sediul comandantului, unde i se ia legătura. Ilustrația noastră de pagi reprezintă conducerea unui sol chinez în cartierul general al trupelor aliate. După cum se vede, un ofițer rus, ține coada perului chinezului, care înaintează astfel printre sentinele: ———--------«« ...——, lui Ilfov, a fost invazii să ieri de o șleahtă întreagă de țigani, cu ocazia unui proces ce privia pe unul din ai lor. Ce s’a întâmplat. ? In strada Popa-Nan un biet creștin a voit să-șî facă o căsuță. Cum pe vremurile astea de criză de binale, antreprenorii, cari nu sunt numai architecți dar până și țigani, o duc prost.—e o concurență teribilă între ei. Ene Ion, zis și Boeru, un antreprenor cam chiabur, era tare necăjit că un altul a lua în construcție binava din Popa Nan. Intr’o zi beat de necaz, ia o pușcă și trage intr’un salahor Marin Dincă, fiul unui țigan ce se credea a fi în combinație pentru construirea binalei. Marin Dincă, după ce stă trei luni la spital, ese slujit de un picior. Tribunalul condamnă pe Ene Ion zis Boeru la douî ani închisoare și 7000 lei despăgubiri. Un jurămînt fals în secții unite La judecătoria de ocol comuna Vela (județul Dolj), Nae Z. Marinescu, proprietar și cârciumar, chiamă în judecată pe un anume Trandafir Fim Frișcu, pentru o sumă de 230 lei. Frișcu zice că a plătit din sumă 70 lei. Marinescu zice că i s’a plătit numai 28. Pentru diferența de 42 de lei se dă jurămînt lui Marinescu, Marinescu jură. Frișcu îl chiamă pe Marinescu la parchet pentru jurămînt fals. Tribunalul de Dolj condamnă pe Marinescu la un an închisoare. Curtea de Apel din Craiova îi reduce osânda la 3 luni. Dovada de sperjur Curtea a dedus-o dinprivire li na,la Telegramole de pe padina SIS. Carnetul met MASA .1 Toată lumea românească, Fie mică, fie mare. Ca s’arate că e ’n treabă De când, naște până moare, C’o blândețe peste fire Sau cu ciudă și tapaj, Una alteia își trage, Zilnic, zilnic, la... masaj!... Uite pildă. Vii acasă Cam târziu, cam *nea ’ntr’o parte*, Că ai fost după... «afaceri» — **■ [UNK]* -------■»»•»■» . — .....— Bulversal la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 Noembrie — Botoșani Duel. — Se știa că Sâmbătă, 25 Noembrie, a avut loc alegerea de deputat la col. I din localitate, și că a reușit candidatul guvernului, d. Stefan» Canea! In acea seară, la o serată la clubul militar, d. Emil N. Gherghei a scăpat câteva vorbe ofensatoare la adresa candidatului liberal, d. Eduard Ulle. Nepotul acestuia, d. Jean D. Ulle, doctorand în medicină la Paris, care’șî face stagiul în armați» noastră la reg.. 8 călărași, ripostă. Acest lucru a dat naștere unui duo. D. Ulle și-a constituit martori pe d. locot. E. Russu din reg. 8 călărași și pe d. sub-locot. Gonoiu din bat. 8 vânători. Martorii d-lui 12. Gherghel au fost d. sub-locot. G. D. Moruzzi și Arthur Rossoti. Găsindu-se că e caz de duel, ori la 12 ore, adversarii s’ar întâlnit în manejul reg. 8 călărași, fiind de față de medic-căpitan A. Ibrăileanu. Arma aleasă a fost floreta. După 8 reprise, deși fuseseră fixate numai 3, lupta a încetat prin intervenirea procurorului Palros care, în numele legii, asedis floretele. Adversarii s’au despărțit far supărare formală. D. Ulea s’a ales cu mâneci mășeî ruptă de floreta d-luî ();;■gheb Pentru astăzi adversarii și mai • torii sunt citați la poliția locală , Iru a se ancheta cazul. Ve void, ține în curent. Cui»** Li INSPECȚIUNE (vezi numeral de join trecuta I Unde?... unde să fie nenea Anghelache ? De atâtea ceasuri acuma,hunii camarazi il caută alergând prin întunerecul nopții de câte pină colo, când în birje, când pe jos degeaba F Au fost de-a rindul peste tolj de câte două și trei ori, prin toate localurile de noapte, pe puie ș'uă puiul închipui că s’o •* ncurcat, după cunoscutui o- IncCi la luarea lefii... mAe mers mai departe: l-au căutat șj pe unp.. 110 tebuia să-l caute... Anghelejic nicăerî ! Biruiți cri osteneală, demoralizați de alalt nesucces, au intrat încă odată întro caleneuță, ande gazul apune după ce a răsărit soarele. In odăița din fund, um alt camarad... La lumina spălăcită a becului Auer, chipul camaradului seamănă cu icoana unui martie în urma chinurilor: e alb ca vărul, cu umbre albastre; fălcile ’î sunt încleștate ; nasul tras; ochii perduli în extaz. In mânia î asemenea albia cu,și cum pe sub piele n’ar maî curge un pic de sânge, ține o linguriță, cu care amestecă, încet, încet de tot, zahărul într’o ceașcă plină cu șvarț. Din când în când oftează din adînc pe nas, umflându-și nările. Cum îl ved, camarazii se apropie de el și-i salută. El se zîmbește—zîmbetul sfânt al martirului, care ’ntrevede, prin deschizătura regiunilor cerești, lumina vieții eterne—și urmează să amestece în ceașcă fără a schimba câtuși de puțin măsura mișcării. Camarazii, înțelegând starea sufletească a camaradului, se așează discreți la o masă alături și comandă cafele... Dar unul are o inspirație și, mai puțin discret decât ceilalți, se adresează către omul care amestecă ’n ceașcă . — Mitică... nu cumva ai văzut tu astă seară pe undeva pe nenea Anghelache ? Mitică zîmbește și face semn din cap că dă. Toți trei camarazii se ridică drept în picioare . — Unde...? Mitică face semn cu palma stîngă pe masă, adică aia. — Gând? Mitică face din buze un semn și ridică din umeri, adică , nu aș putea spune precis,când... — Spune, nene, păcatele mele ! strigă unul scos din răbdare !... Gând a plecat ? Mitică amestecă cu mâna dreaptă și arată cu cea stingă spre ușă, adică , acușic a plecat. — Îi vorbește, domnule ! ești mut? ce dracu ! Unde a plece!? Mitică lasă lingurița și zice cu o sforțare supremă : — ’A...ăp... ’ăpt... Și caută să prinză iar lingurița. — Unde? — ...’-„plane ’ Și prinde lingurița și’ncepe iar s’amestece. — Băete! strigă unul dintre camarazi. Chelnerul vine... — A fost în urma noastră pealcî nenea Anghelache ? — Da ! — A fost pe aici!... Când? — Adineaori... — Nu s-am spus că l-am căutat ? că avem o afacere foarte importantă și ca să ne aștepte ? — Ba da. — Și ce-a zis ? — A zis : ce afacere importantă ? să ne slăbească ! — Nenorocitul! — Și nu știi unde a plecat? — ■ ’Plâne! zice Mitică. — Gam? — La lăptărie! tălmăcește chelnerul, care e deprins cu vorba lui d. Mitică. Peste câteva momente, o cirje ese în goană pe la capul podului cătră șosea... La lăptărie, întuneric basnă. — Ce’i de făcut ? — înapoi birjar! — Sal căutăm ier acasă? Trebue să se fi întors? — Ești nebun ? Tocma’n Dobroteasa ?... Ne-apucă ziua pe drum... — Dar putem sar lăsăm așa?... Dacă nu știe nimica, se duce la cantilene, și’l prinde acolo inspectorul... Trebue să știe cel așteaptă... Se face în adever ziuă când camarazii ajung în Dobroteasa... Nenea Anghelache n’a venit acasă. Sunt șeapte ceasuri... Peste două ceasuri, fiecare trebue să fie la postul său. In definitiv, au conștiința împăcată că și-au dat toată osteneala sâ’l scape, ca buni camarazi și amici. Oamenii art [acut tot ce puteau face ; de acuma,aibă Dumnezeu grijă de Anghelache! Cei trei camarazi se despart, să meargă fiecare la treaba lui. Unul dintre don.șiî, care lucrează în aceeași administrație cu Anghelache, ia însărcinarea să comunice la dejun ce s’a mai întâmplat. Și, în adevăr, peste câteva ceasuri, la douăsprezece trecute ceilalți doi camarazi se ’ntâlnesc la birtul lor, unde al treilea vine tocmai la unu să le comunce lucruri de o extremă gravitate. Pe la unsprezece ceasuri, când trebuia să se deschidă casa, a venit inspectorul financiar, și, așteptând pe Anghelache, s’a pus să cerceteze registrele. Pe la unsprezece și jumătate, s’a trimis un aprod cu birja acasă la Anghelache să ’i cheme, că ’i așteaptă inspectorul. Aprodul s’a ’ntors după douăsprezece cu răspuns că d. Anghelache n’a maî dat p’acasă de ieri dimineață, că noaptea a trimis vorbă să nu’l aștepte cucoanele, că nu vine. La vorbele aprodului, inspectorul a ’nceput să rîză... pe urmă a cerut luminare și ceară, a pecetluit casa și a plecat spunând că se -ntoarce la trei. — Nenorocitul de Anghelache! Imediat după dejun, camarizii sa reped în Dobroteasa. Dar și acuma acelaș resultat — Anghelache au se află. Din Dobroteasa apucă la stînga, să iasă pe cheia spre piața mare. Trecând prin fața Morgei, văd căruța funebră : un nou oaspete a venit, sătul de căldurile vieții, să coboare în răcorosul oțel. Camarazii își fac cruce și, privindu-se unul pe altul, se ’ncruntă, ca și cum ar voi să gonească unul din mintea altuia, un gând, același, pe care unul altuia și l-au ghicit. — Sărmanul Anghelache !... Unde-o fi Anghelache ? La șease seara, la Gambrinus, tînerul comunică celorlalți doi urmarea inspecturii. La trei fără un sfert, inspectorul s-a înființat la casă, și iar a mai cercetat registrele, și iar a trimis degeaba pe aprod în Dobroteasa. Apoi a încheiat un proces-verbal, dispunând că, dacă și a doua zi casierul nu se va prezenta la post, să se cheme lăcătușul. Pe când povestește camaradul iată că vine un băiat cu gazete , fiecare dintre cei trei prieteni ia câte una și ’și aruncă ochii pe unmeie informațiuni. Unul dă un țipel și încremenește cu gazeta ’n mână. — Anghelache ! Atât poate zice și întinde gazeta, in care fiecare citește : «Azi dimineață s’a găsit la șosea spânzurat un om bine îmbrăcat în vârstă ca de 40—45 de ani. Din ordinul procurorului, cadavrul, asupra căruia nu s’a găsit nimic alta decât un plin cu adresa Anghelache M., mărunțiș în monede noul de nichel ca de șaptezeci de bani și un ceasornic de argint cu monograma A. M., a fost transportat la Morgă.» — Bravo ! nene Anghelache!... —■ Dar mai bine moartea decât desonoarea! — Sărmanul nenea Anghelache ! Și toți trei camarazii se despart cu inima zdrobită. A doua zi, la dejun... — S’a deschis casa... — Ii lipsește mult ? — Nimic nu lipsește ! — ! ? — S’a găsit in plus un pol de aur românesc din 70. Inventat* N’o foiță de țigară. _ ll’ — Trebue să mergem la Angă să’l vedem ! eu nu m’astâmpăr pină nu o ved ! Și pornesc iară toți trei. La Morgă se pregătesc servanții a’l preda pe Anghelache să’i ducă acasă, fiindcă i s’a stabilit complet idealitatea și i-a reclamat familia. Camarazii s’au apropiat de masa pe care stă camaradul lor. — De ce?... de tefe, nette Anghelache ? a întrebat plângând ca un prost cel mai tînăr. Dar nenea Anghelache cuminfi n’a vrut să respunză. Caragiale. Bucuresti, 29 Noembrie 1900. A apărut „Almanahul Universului“ pe 1901, un volum de 144 pagini, cu coperta în 6 culori, și cu 26 ilustrațiunî, se vinde numai 3Q banî în toata țara. >