Universul, ianuarie 1901 (Anul 19, nr. 1-28)

1901-01-24 / nr. 21

A­NII XIX, no. 21.—MIERCURI 24 IANUARIE ran.­REDACȚIA : Strada Erezolen­ti No. ÎI, Epc Tilefon No. 73. Adresa telegrafica : Universul­ Bucuresci :§ CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA M­I Interiorul Mausoleului Frogmore, unde a fost inmormantată regina Victoria.­­ (Vezi expl.) Calendar pe anul 1901 Orsuitux Afaric, 23 Ianuarie.— S­I,iî muc. Climent și Agai. C«l.U« Marți, 5 Februarie. —Agata. Soarele răsare 7.17 , apune 5 12 București. 13 Ianuarie. Câte­va cifre De la ministerul de finanțe s’au­ publicat zilele acestea niște tablouri cuprinzând ci­frele definitiv stabilite ale po­pulațiunei întregei țari pe ju­dețe, constatată la recensă­m­întul din Decembrie, 1899. Câte­va din aceste cifre me­rită sa revenim mai cu dina­dinsul asupra lor,—și anume, credem noi, mai ales acelea cari­­ ne vorbesc despre împăr­țirea populațiunei după in­struicție și după profesii. In ce privește instrucția, am­ mai arătat și altă­dat­ă, când n’aveam în fața noastră de­cât cifrele provisorii, că starea ei, după constatările recensămîntului, numai îm­bucurătoare, nu s’ar putea numi. Iată acum ce ne arată ci­frele definitive. Ști t­ a citi și a scrie în toată țara 1.024.090 inși, din­tre care 770.895 bărbați și nu­mai 253.195 femei. Nu știu a citi și a scrie 4.888.431 inși, și anume 2.224.000 bărbați și 2.664.431 femei. Pentru a găsi procentul ce­lor neștiutori de carte va tre­bui, firește, să scădem din nu­mărul total al locuitor pe acela al copiilor mai mici de 7 ani; acesta este de 1.255.502 băeți și fete. Vom găsi ast­fel că, dintre aceia cari ar putea să știe măcar a citi și a scrie, nu mai puțin de 78 la sută nu posedă nici un fel de in­strucție ! Daca vom desface calculul în două și vom socoti separat femeile și bărbații, vom afla că, dintre cele d’intern 89 la sută sunt fără nici o știință de carte, iar dintre cei din urmă peste 67 la sută. Sunt, cu toate acestea, 36 de ani de când învățămîntul primar este la noi—după lege cel puțin — obligator. Ast­fel fiind, s’ar putea aștepta ca măcar printre cei cari actual­mente sunt, în vârstă până la 40—42 de ani, instrucția pri­mară să fie ceva mai răspân­dită... Durere, nu e așa. In adevă­r, chiar dacă nu am lua de­loc în socoteală pe cel în vârstă de peste 40 de ani, bărbați si femei, ci esclu­­siv numai pe cel și pe cele între 7 și 40 de ani, și încă am vedea că numărul neștiu­torilor ere carte dintre aceștia chiar tot trece cu siguranță peste 70 la sută. Aceste cifre, după cum am mai spus-o și altă dată, sunt din cale afară îngrijitoare și ne învederează tuturora ne­cesitatea de a se gândi foarte serios la mijloacele prin cari obligativitatea învățămîntu­­lui ar putea și ar trebui să prindă a deveni măcar un în­ceput de realitate. In ce privește împărțirea populațiunei după profesiuni, tablourile oficiale ce ne au ve­nit la cunoștință nu deosibesc decât trei, sau mai bine zis două categorii : debitanți de băuturi­­ spirtoase, profesiuni liberale , toate cele l­alte pro­fesiuni, comerciall sau­ indus­trii se cuprind într’o singură rubrică. Se pare ast­fel că in­tenția alcătuitorului acestor tablouri statistice a fost să arate cât de mult e întins în țara noastră debitul băuturi­lor spirtoase, în comparație mai ales cu întinderea instruc­ției superioare. Și rezultatul acestui calcul special e în a­dever destul de bătător la o­­ch­i, față de 22.888 medici, avocați, ingineri, etc., în toată țara, se numără nu mai puțin de 17.164 cârciumari! Ar fi, însă, desigur, încă și mai instructiv dacă o statis­tică mai amănunțită ne-ar specifica și cele l­alte profe­si­uni, comerciam­ sau­ industrii ce se exercită în țară — cum tablourile ne arată în bloc— de către 431.024 bărbați și 86.841 femei. DIN AUSTRO-UNGARIA Corespondentă particulară a „Universului­ 1 Vieți», 20 Ianuarie. Situația politicii Presa de aici continuă a dis­cuta scandalul din prima ședință a Parlamentului austriac. Aproa­pe toate ziarele, afară bine înțe­les de acele cari sunt de culoa­rea celor ce au înscenat scanda­lul, desaprobă asemenea procedi­­mente, care coboară jos de tot nivelul parlamentarismului. Partidele și grupurile din Par­lament țin mereu conciliabule cu privire la alegerea președintelui. Nu se poate prevede și cine va ocupa această înaltă comnitate parlamentară. Partidul polon,­­care este cel mai numeros, a luat hotărîrea ca să nu desemneze nici un candi­dat la președinție, ci să-și reser­­vese mâna liberă. Candidatul mai serios, după cât se pare, este contele Vetter, reprezintantul partidului de mij­loc al marilor proprietari din Mo­ravia. Ziarele cehe se ocupă foarte mult cu cuprinsul Mesagiului Tronului, care va fi citit în șe­dința de Luni a Parlamentului. Situația politică de la noi se prezintă în culorile cele mai ne­gre. Preponderența elementului radical în Parlament face impo­sibilă o lucrare spornică, iar gu­vernul prezidat de dr. Korber nu poate de loc să înjghebeze o majoritate. După toate probabilitățile și acest Parlament va fi dizolvat, iar puterea va fi încredințată u­­nei alte persoane, în afară de lup­tele politice, care va guverna pe baza § 14 din Constituție. Soarta unei principese Zilele trecute a încetat din viață principesa Victoria Lu­­kowska. Ea nu lasă nici un gol în sînul societăței, de­oare­ce a trăit foarte retrasă Numai de două ori s’a vorbit despre ea în cercurile mai largi. Pentru prima oară, acum 33 de ani, când ea, ca guvernantă burgheză, Victoria Lehmann, s-a căsătorit cu principele Iosif Sul­­kowski. Principele era atunci în vârstă de 20 de ani, iar aleasa inimei sale cu 10 ani mai mare. Căsătoria a fost de scurtă du­rată, de­oare­ce amorul nestator­nicului prinț dispăru repede și divorțul său formă obiectul de conversație în lumea mare. După aceea se făcu liniște în jurul femeei divorțate. Din acest vis frumos nu-i mai rămase de­cât titlul de principesă și o rentă care o scuti de ori­ce grijă. Cu toate acestea ea se simțea lovită în inima ei și o ușurare a fost­ pentru ea moartea care a răpit-o alaltă-ierî dintr’o viață lipsită de bucură, la vârsta de 60 de ani. Principele Iosif Sulkowsky ducea o viață plină de aventuri. Pentru a doua oară se căsători cu o cântăreață de la operă, Ida Jäger, de care divorța iarăși și după un proces lung a trebuit să-î asigure și ea o rentă viageră. In urma vieței sale desordo­­nate,prințul Sulkowsky a fost pus sub interdicție și internat în casa de sanatale de la Döbling, de unde fugi în Prusia. El având și titlu de duce de Bielitz obținu în Prusia anularea interdicției și constatarea stărei sale mintale normale. El nu se mai interesa de loc de cele două soții de care divorțase. Rămășițele pământești ale de­functei principese Victoria Sul­kowsky au fost înmormîntate azi în cavoul familiei din cimitirul Hietzing. Habs­­ trație, interiorul mausoleului este o boltă de marmoră cu arcade. In mijloc este mormântul în care se află sicriul cu rămășițele pă­mântești ale principelui Albert de Saxa-Coburg, înconjurat de coroane. Pe d’asupra se află o cruce mare cu Isus Christos zes Lignit, d’asupra căruia se află a­­prins un candelabru, iar în fund este altarul, unde din când în când se oficiază un serviciu fu­nebru pentru odihna sufletelor repausaților. Intre altar și monumentul prin­cipelui Albert este și monumen­tul reginei Victoria. ro» «» e o­o O CUGETARE PE ZI - Munca depărtează de noi trei mari rele: plictiseala, vițtul și­­ ovoia. Scrisorile M Bismarck Gastein, 4 Septembrie 1871. Dragă inimioară, Poimâine dimineață plecăm și sunt fericit din cauza aceasta. Tocmai timpul frumos mă face să simt îndouii insuficiența loca­lului. Simți necesitatea să umbli a­­fară în aer liber, dar n’aî de­cât­e un drum rea, dacă nu voești samp­te urci agățându-te. In căzut ,a­cesta le încălzești și apoi răcești. Voiu fi vesel când voiu avea la spatele meue acest iad verde. In călătoria mea voiu avea mai tot din câte­va zile grele în Salz­burg, unde vor fi mari recep­­țiuni, trebue să apar în unifor­mă, vor fi și toți miniștri aus­triac­ și maghiari etc. Va fi o viață foarte grea. In ziua de 8 Septembrie M. S.: va pleca prin Berchtesgaden, și probabil și prin Reichenhall la München. In ziua de 7 se va decide dacă voi­ merge și dacă vom­ trece prin Reichenhall. Afară de En­gel, voi­ lua cu mine, cel mult pe Keudel, un cifrator, și un ser­vitor de cancelarie. Dacă vrea Dumnezeu, la re­vedere peste 4 zile. Salutări cordiale. Al tsa de Ja, unde a fost înm­ormîntată re­gina Victoria — Vezi ilustrația — Infr’umul din numerile noastre trecute am dat ca ilustrație exte­riorul Mausoleului Frogmore, din parcul castelului Windsor, unde a fost înmorm­întată regina Victoria a Angliei. Cu această o­­caziune am făcut și o descriere amănunțită a acestui mausoleu. Azi dăm ca ilustrație o vedere a interiorului acestui mausoleu, unde se odihnesc pentru vecie rămășițele pământești ale regi­nei Victoria, alături cu acelea ale soțului ei, prințul Albert de Saxa- Coburg Gotha. După cum se vede din ilus­ 3RÖNICI FEMININE Regina Victoria și animalele Am vorbit în «Cronica» mea de erî despre unele particulari­tăți ale actualei regine Alexan­dra a Angliei. Astă­zi vom­ vorbi ceva despre afecțiunea defunc­tei regine Victoria față de ani­male. Regina Victoria iubea foarte mult caii. Odinioară ea a fost o escelentă călăreață. Aceia care sa văzut-o de­ mulți ani călare pe calul ei «Leopold» inspectând trupele sau pe calul «Lordmayor», lângă soțul ei, principele Albert, erau plini de ad­mirațiune din cauza artei ei de călărie. Nimic nu-i făcea mai­­ m­are plă­cere de­cât să călărească în ga­lop în fruntea unei cavalcade prin frunzișul verde al giganticului parc din Windsor, încă acum 30 de ani unele dame tinere ale Curții, cari erau ferm convinse despre arta lor de călărie, trebuiră să mărturisească suspinând, că nu pot corespunde cerințelor reginei Victoria, care pe atunei era în vârstă de 50 ani. In anii de mai târziu­, se înțe­lege că regina nu mai călărea tot de sprinten, cu toate aces­tea, cultiva arta călăriei, mai cu cearnă când petrecea în Scoția. Afară de aceea regina Victoria știa să mâne caii cu mare abi­litate. Trăsura ei era trasă de un pony blând, iar în timpul din urma de un catâr alb, rasă egip­­­eană. In această trăsură se reumbla ea în grădina palatu­­l­. precum și atunci când se afla in Franța sudică. Ea era foarte fericită când o ceată veselă de nepoți îi încon­jura trăsura. Afară de cai, regina Victoria iubea și câinii. In ultimii ani ai vieții sale favoritul ei era un câine alb de rasă rusească. O fo­tografie o arăta pe ea în trăsura trasă de un plong, în jurul că­reia se aflau Țarul Nicolae II, Țarina, ducele de Connaught și fiicele sale. In brațele reginei Victoria se afla câinele ei favorit. Olimpia­­ ■"»■ [UNK]I —minimfim .......... Carnetul meu Alandala politică Vremea stă întunecată, — Par­că’î punga’mi ofticată, —■ Și tot plânge ne’ncetat, Și guvernul este gata, — Cum la măritiș e fata, — Ca să plece la plimbat... Liberalii jubilează Că ’nceput-ați ca să crează C’au să vie la guvern, Și în slujbe fie­care, Chiar deja, și mic și mare Unul p’altul se aștern!,. Dar, — și dar e porb de câine Care fine mult la pâine Și te bagă în răcori, — Cică iar la cârmă vine, — Așa spune ori și cine, — tot din vechi conservatori... Vie, cine o fi să vie, — Cu necaz sau bucurie, — Venim noi e tot un drac, Că tot biruri au să puie, — Spuie’m’ ori ce ar vrea să’mă spuie,­­Pe spinare la... sărac... Și săracul, biet muncește Și mereu mereu plătește Cheltuiala celor mari, Cari tot fac mereu palate Și alte lucruri gogonate Când nu au­ pardon­ițari... Deci, ori­cine ar fi să fie La x putere ca să vie, Liberal.. conservator... Nu ne pasă !.. Numa bine Facă, cum se și cuvine, Pentru al țării bun popor!.. Marion. Deschiderea testamentului Prințului Gripre M. Sturdza.) Ere s’au prezintat la cabinetul d-luî prim-președinte al tribu­nalului Ilfov, fiii regretatului prinț Gr. M. Sturdza. D, prim­-președinte Oscar Ni­­culescu, a dat citire conținutului testamentului și a unui codicil al prințului Gr. M Sturdza. Apoi s’a dresat procesul verbal, semnându-se de moștenitorii pre­zenți. Singurul testament valabil este acela pe care ’l dăm în întregul lui m­ai jos. Codicilul n’are nici o valoare, fiind-că din fericire nu s’a reali­zat condițiunea ce se pusese. Codicilul, se vede, a fost fă­cut de regretatul prinț într’un moment de supărare, și privea pe unul din fii săi adoptivi, d. locotenent Sturdza-Pavelescu. Se spune în acest codicil că, în caz când prințul Grigorie M. Sturdza va a omorît, atunci să se știe că dînsul n’a putut fi o­­morît de­cât sau de fiul său a­­doptiv, d. locotenent Pavelescu- Sturdza, sau de unul din credi­torii lui. In cazul acesta, ce din fericire nu s’a realizat și nici că se pu­tea realiza, atunci d. locotenent Pavelescu-Sturdza va fi desmoș­­tenit, obligându­se numai cei­­l­alți moștenitori a-i servi aces­tuia o rentă viageră de 12.000 lei anual. Iată testamentul : Subsemnatul, principele Grigore M. Sturdza, fiul principalul Mihail Sturdza, fosit d­­ r. al Moldovei, declar că acest act este testamentul meu, prin care dispun de toată a­­verea mea, după încetarea mea din viață. Revoc și anulez în totul orî-ce act de dispozițiune testamentară aș fi făcut, în favoarea orî-euî, sub orî-ce formă și la orî-ce epocă anterior­­mente actului, de față, care este unica și ultima mea voință testa­mentară. Las 8­v (trei pătrimi) din toată a­­verea mea, fiilor mei adoptivi, Di­­mitrie Popovici Sturdza, locotenent de artilerie, Costică Ștefdnescu Sturd­­za, locotenent de roșiori și Dimitrie Pavelescu Sturdza,­ sub-locotenent de artilerie, cu drept pentru fie­care din eî la totalitatea acestor trei pă­trimi din avutul meu. Numesc și instituesc, legatar ca titlu universal pentru o pătrime din toată averea mea, pe Domnița Ra­­leu Grigorie M. Sturdza, soția mea, cu următoarele drepturi și sarcini pentru d-sa : Voința mea nestrămutată este ca ori­care va fi pozițiunea mea mate­rială,la deschiderea moștenirei mele, soția mea să aibă dreptul de a pre­lua din acea ’i, pătrime pe care o las, ca legatara cu titlul universal, înaintea ori­cărui legatar, singular din cei arătați mai jos în acest tes­tament, sumele următoare : a) 100,000 lei, ce i-am recunos­cut zestre la căsătoria noastră. b) 300,000 de lei ce m’am obli­gat a plăti zestrea promisă de d-sa fiicei d-sale. Eliza la căsătoria sa cu d. Nicu D. Catargiu. c) 500.000 de lei ce dau­ soției mele cu titlu de legat singular, peste cele­ ilalte. După aceste preluări din partea soției mele, d-sa, ca legatară cu titlu universal, din prisosul ce va râ­­m­âne din 1­4 pătrimea ce-i leghez, va da următoarele legate, ce las l) Noi, după cum știți cititorii noștri, am dat un resumat al a­­cestui testament maî zilele­ trecu­te.-N. R. o­asm roaia in Riomania.— in Bani in streinatata ADMINISTRAȚIA : Str.­BraxOiano îl, Bucu­Eeștie fie­cărei din cele mai jos arătate persoane : 1) 200.000 de lei doamnei Elisa Nicu D. Catargiu, fiica d-sale. 2) 200.000 de lei d-lui Nicu D. Catargiu, ginerele d-sale. 3) 200.000 de lei d-nei Maria Gă­­lușcă, născută Manoliu, soția căpi­tanului Const. Gălușcă, din reg. 13 Iași; în această sumă se va cuprin­de și suma de 36.000 de lei, ce i-am garantat la căsătoria sa, ca femeie de militar. 4) 200.000 de lei d-șoareî Elena Racovitz, fiica d-nei Elisaveta Ri­co­vitz, domiciliată în Roman. 5) 300.000 de lei copilei Olga Bo­ga, fiiica defunctei Ghizela Boga și nepoata de fiică a d-lui Boga, me­seriaș din București. Acești bani se vor da numai dacă copila va atinge vârsta de 21 ani împliniți, sau dacă se va mărita înainte de majoritate. Până la îm­plinirea unei din aceste două con­­dițiuni, i se va servi o rentă de 500 lei pe fie­care lună, de la încetarea mea din viață. 6)­6000 lei doamnelor Smaranda Patron și Maria Enache, născută Patron, soția căpitanului Enache, ambele fiice ale lui Dimitrie Patron căre a fost mulți ani vechii la mo­șia mea Perieniî, aven­d legatarele mele a împărți deopotrivă această sumă între ele, precum și dreptul pentru fie-care din ele, la totalita­tea legatului, cu indatorire de a în­treține pe sora lor mai mică, Evan­­sie Patron, care este bolnavă. 7) 8000 lei d-lui Berta Rothbart, care m’a servit mulți ani. 8) Fie­cărui din servitorii mei, ce se vor afla în serviciul meu, la încetarea mea din viață, atât ace­lor din casele mele din Iași, cât și acelor din București și Constanța, să li se dea leafa pe un an de auile, ca legat, spre amintire. 9) 10.000 de lei comunei Iași spre a se împărți la săraci, văduve și or­fanii săraci din această comună. La caz când soția mea nu m’ar supraviețui, substituesc de legatură cu titlu universal pentru o pătrime din toată averea mea pe d-na Eliza N. Catargiu, fiica d-sale. In acest caz d-na Eliza N. Catar­giu va fi substituită și în cele trei legate singulare arătate mai sus și făcute în persoana mamei sale, pe care împreună și cu legatul său per­sonal și singular, va avea dreptul de a le prelua pe toate înaintea plății ori­cărui alt legat singular, și numai apoi din prisosul acelei pă­trimi din averea mea, va avea a plăti la rândul sau toate cele­ ilalte legate singulare. Dacă și d-na Eliza N. Catargiu va înceta din viață, fie înaintea mamei sale, fie după mama sa, dar înaintea morței mele, și dacă și so­ția mea, domnița Raluca Gr. Sturdza va fi trecută din viață, la deschide­rea moștenirei mele, atunci substi­­tuesc, de­legat și ui titlu universal pentru o pătrime di­n toată «Var«* mea, pe d. Nicu D. Catargiu, gine­rele soției mele. In acest caz d. Nicu D. Catargiu va fi substituit atât în cele trei le­gate singulare ale soției mele, cât și în legatul singular al soției sale, la care se ^ adi­oga și legatul sin­gular, ce l-am făcut d-sale personal. Dacă averea nu va fi suficientă pentru ca din pătrimea disponibilă să poată lua atât d. Nicu D. Catar­giu cele mai sus arătate legate, cât și d-nele Maria Călușei­, Elena Ra­­coviță și copila Olga Boga, precum am arătat la punctele 3, 4 și 5 de mai sus, atunci d. Nicu D. Catargiu va avea a împărți cu aceste trei le­gatare în proporțiune cu suma le­gatelor fie­cărui, suma care va re­prezintă pătrimea disponibilă. La caz când pătrimea va putea covârși plata integrală a arătatelor legate, numai atuncea d-sa va fi o­­bligat ca din prisosul averei să aibă a plăti și cele­l­ alte legate, iar dacă acel prisos nu va fi suficient ca să le acopere și pe cele­ l’alte, atunci acel prisos se va împărți proporți­onal cu sumele respective ale fie­căruia, între cel­ l’alți legatari. Ori­ce legat singular, care va de­veni caduc, din orî­ ce cauză, va profita legatarului cu titlu univer­sal, care va fi chsernat a moșteni pătrimea din averea mea și în sar­cina căruia este pusă plata tuturor legatelor singulare arătate în acest testament. Numesc și orînduesc de execu­tori testamerilați pe d-ni. Nicu D. Catargiu, ginerele soției mele, și pe fiul meu adoptiv Dimitrie Popovici Sturdza. Acest testament este subscris și scris în totul de mâna mea în două originale identice, fie­care de sine stătător, din care unul va fi depus sigilat la Casa de Consemnațiuni și Depuneri, iar cel­ l’alt se găsește în păstrarea mea. Făcut astă­zi, două­spre­zece Sep­tembrie 1895, in orașul Constanța Pr. Gr. M. Sturdza. Știri din — Prin poștă • Un tren de marfă a fost com­plect jefuit de către tâlhari, în­tre Puente­ Piedro și Bobadilla, în Spania.* * * Citim în «Pester Lloyd» care ne-a sosit erî: Din Neoplanta (Ungaria) se anunță că în timpul din urmă numeroase familii ro­­mano-catolice au trecut la con­­­fesiunea ortodoxă, ba chiar și familii evangelice trec la ortodox!. Mișcarea aceasta de convertire crește din ce în ce mai mult. * * « Populațiimea orașului St.-Pe­­tersburg, după cea din urmă nu­mărătoare, se ridică la 1.439.000 de locuitori; creșterea în timp de zece ani, este de 40.000. * * * Din Varșovia se telegrafiază . O catastrofă îngrozitoare s’a în­tâmplat în mina de cărbuni «Gze­­ladz», proprietatea principelui de Hohenlohe, situată în guvernă­mântul Petrikan. Toți minerii e­­rau adunați la lucru, când de-o­­dată s’a surpat boltitura corido­rului. Până acum s’au scos 13 cadavre oribil mutilate ; lipsesc numeroși mineri. * » « O bălae sângeroasă a avut loc la Valea mare (Transilvania) în­tre locuitorii satului și patru geandarmi. Poporul fanatisat, zi­ce «Pester Lloyd», s’a repezi­t cu ciomege și cu topoare asupra geandarmilor, care au fost siliți să facă uz de pușcă. Căpeteniile țăranilor revoltați anume Octa­­vian Morariu, Tudor Mar­inescu, Nicolae Proșteanu și Ion Vuga­­rian au fost grav răniți, pe când 10—12 țărani au fost ușor răniți. Cazul acesta a fost telegrafiat a­­tât autorităților civile, cât și ce­lor militare. S’a deschis o an­chetă. * * * Se telegrafiază din Madrid că acolo, în urma unor mari nin­sori, s’au rupt firele telefonice, cari au căzut asupra conductu­lui electric și au lovit multe persoane care au repurtat leziuni serioase , au fost uciși mulți cai. Mișcarea trăsurilor pe străzile din Madrid e cu totul suspen­dată.* ¥ • In urmă se ofeslrărea puștilor >■.»- -•> ■­­... .1 •• Jubit judecătorul de instrucție André a întrebat pe Edwardo, directorul ziarului sus-citat, acuzat de de­ținere și de distribuire ilicită de arme și de munițiune de răsboi. Edwards a ales ca apărător al său pe avocatul Viviani, deputat socialist. Judecătorul de instruc­­ție a însărcinat pe un expert da a examina armele date ca pre­­miu de ziarul «Petit Lou» alto­r­naților săi. "­­ * * * Unul din membrii guvernului insulei Creta, d. Manasos Can­­daros, venind la Atena și fiind intervievat, a spus că chestia cretană va primi în curând o soluție definitivă, căci Adunarea care se va întruni la începutul primăverei va vota o resoluțiune cerând ca să se dea Cretei un regim autonom sub dependența Greciei. * In Rusia se studiază proiectul unui canal care ar uni golful Finlandei cu marea Albă, și ma­rea Baltică cu Oceanul înghețat arctic, traversând fluviul Neva, lacurile Ladoga Onega. Acest canal ar avea așa dimensiuni, în­cât să permită trecerea și unor năvi de războiu și o lungime de 063 de k­ilometri. Lacurile au deja dorita adâncime, numai al­bia fluviilor ar trebui să se sape. Această nouă cale pe apă ar avea o mare importanță stra­tegică și comercială. Autorul proiectului e inginerul TimoteiT și de primă­vară vor începe lucrările. * * * Se știe că aluminiul, foarte ușor și inoxidabil, e foarte bun pentru vasele de bucătărie. A­ EDWARD ESSLESTON „Sfârșitul Lume­ i și întreaga ei viață Julia aduna­se seara oue și nu era lucru es­­tra­ordinar că Ana făcea o om­letă. Julia vedea fața Anei, pe când mama ei îi auzea numai vo­­cea. Juliei­ i se părea că­ observă ceva ciudat în manierele Anei. Ac$fts­ta făcea un gest, pe care Julia îl explica ast­fel că trebue să să se gătească. Ea-și lăsa lucrul și se depărtă mecanic­ește. De­si­gur că șovăise prea mult, căci dacă August, când o chemă a­­pă era aproape, putea acum să fi dispărut dincolo de colină. Ea s­e duse acolo și aștepta, în speranța că-l va revedea. Aceas­ta însă" nu se întâmplă și ea zim­ți­ la ideia, că a putut să­ fie a­­tât de proastă să-și închipuiască că Ana se interesează de dragos­tea lor. De­sigur că Ana ținea cu mama ei. Julia intră în șură și strînse ouele din fân. Nici un foc nu poate fi striat plăcut cu între fân, și nici o­­ treabă mai ușoară, de­cât să stringă oue proaspete, mărgăritare mari, mult mai fru­moase , de­cât acele pe cari le scot oamenii de pe fundul mării. Pe când Julia era ast­fel ocu­pată, se gândea foarte puțin la oue și nu băgă în­­ seamă găinile și puii, nici rândunelile, care sbu­­rau în jurul cuiburilor lor. Ea asculta adese­ori în timpul din urmă ciripitul lor de dragoste , dar acum inima ei era prea în­tristată în­cât să le mai­ asculte. Iulia eși din fin și se așeză pe niște paie de lângă mașina de Lreerat. Era atât de plăcut acolo în singurătate să poată gândi fără ca mama ei să-î întrerupă gândurile ei ferigile. Un sgom­ot ușor o deșteptă din visare. Fața i se făcu roșie ca o cireașă. Colo într'un colț al ariei sta August, care o privea. El venise în șură ca să caute un lemn de la cruce, care se rup­sese. Căutând lemnul venise Iu­­lia, și el stătuse acolo și o pri­vise, incapabil, de a se decide ca să vorbească cu ea sau nu, gândindu-se cât de supărată tre­buia să fie, că nu i-a spus la prânz nici o vorbă. Iulia se apropie de August. — August, mâne seară trebue să părăsești ferm­a.­— Ce am făcut? Vre­un lu­cru rea ? — Nu. — Pentru ce trebue dar să plec ? — Pentru că... pentru că... Julia tăcu. Dar tăcerea este de multe­ ori mai de înțeles, de­cât vorba. O lucire neașteptată în ochii lui August arăta că o lumină îi trecuse prin minte. — Me gonesc, fiind­că iubesc pe Julia Anderson, Julia roși puțin. — Dar chiar dacă voi pleca de aici, nu voi­ înceta d’a te iubi. Tot­d’auna te voiü iubi. Iulia nu știa ce să răspundă la aceste vorbe pasionate și ast­fel ea se mulțumi să facă o față care arăta recunoștință și foarte multă perplesitate. — Dar eu sunt numai un flă­cău sărac... și pe deasupra un german, zise el cu amărăciune, dar dacă voești să aștepți furia, le vom­ arăta că și eu sunt om de ispravă. Nu sunt atâta pentru tine, dar pentru ei. Tu vei... — Te voi aștepta August, tot­­dea­una, tot­d'a­una. Ea ’șî plecă capul și vocea a­­bia i se auzia. «Remân eu bine». Ea îi întinse mâna pe care el o apună tremurând. — Așteaptă încă un moment! El îi lasă mâna, luă un creion și scrise pe o bârnă : «La 18 Martie 1843». — Uite, zise el, aceasta îți va aduce aminte de olandez. — Nu spune că ești olandez. August. Când într’o zi stăm în școală cu tine am învățat urmă­toarele : «August însemnează su­blim, respectabil», și atunci te-am privit și mi-am zis , da, așa este el. August e un tîner cu inima nobilă—și firește că ești nobil și cu sentimente înalte». Eu cred că el merita mustrare. Sunt convins că în momentul acela nu era în stare ca să ju­dece. Se întâmplase atât de re­pede. El o sărută pe frunte și apoi pe guriță, îî zise adio­­ și apoi dispăru. Și ea, cu șorțul plin cu oue și cu obrazii roșii, se întoarse a­­casă, cu gândul ca să-șî arate într’un chip mulțumirea față de Ana, care a chemat-o aici. Fața Anei luă un aspect atât­ de sever, în­cât Julia ajunse la credință că s’a înșelat și că Ana n’a știut că și August se află în șură. Găcî iată ce spunea ea : — Am strîns oue frumoase ! Găinile, de când s’a făcut calf au început să pue m­ai mult. IV * — Da ce ai fost alungat, he? Gottlieb Werte, vorbea tot­dea­una englezește, când­ era su­părat. — Pentru ce, he? . Pe tot drumul de la ferma lui Anderson și până la locuința ta­tălui său, lui August i­ se părea că aude mereu vocea tatălui său, rostind aceste cuvinte de între­bare. El putea să zică, că An­derson nu mai avea nevoe de lucrători. Dar aceasta nu putea fi adevărat. Și un tîner ca Au­gust, cu ochi’­ albaștri, nu putea spune așa de ușor o minciună. — De ce nu-mi spui, îl întrebă tatăl său. Ce ai făcut, ca să te rușinezi? Aî fost leneș? Ce, nu știi englezește? Vorbește! — N’am făcut nimic? — He? Ai venit Sâmbăta sea­ră acasă și te am strecurat ca un câine, care , a fost bătut și și-a băgat coada între picioare. Și când te întreb ce am făcut faci o față deșteaptă ca oaia și zici, nimic. NU spun, nu ai făcut ceva. Eu, ce ai făcut ? In timpul acestor întrebări Au­gust simțea că îî venea din ce în ce mai greu să spună tatălui său, cum stau lucrurile. Dar fiind­că bătrânul vedea că nu o scoate de loc la cale, se folosi de un ton mai amical, — Vino, August, nu sta acolo ca o mireasă. Ce a zis Anderson, când ți-a dat drumul ? — că m’a văzut stând de vorbă cu fata lui Julia, asta a zis el. — Doar, n’am spus lucruri rele Juliei. Dacă ași­ ști așa ceva, te-așî lua chiar acum la bătae. Te-am certat cu Julia ? — Eu să mă cert cu Julia? Ea ar fi cea din urmă persoană din lume cu care m’aș certa. Ea e atât de bună, ca... — Ah, tu ești în dragoste cu Julia ! Nebuniile ! Pentru asta te­am trimis eu acolo ? E­î spun a­­cum să nu vorbești altă limbă de­cât cea germană și să nu iaî altă fată de soție, de­cât tot ger­mană ! Fața lui August strălucia de bucurie. I-se păruse că e un pă­cat de neertat a fi olandez. Anderson îl tratase rea, când l-a concediat și acum i­ se ușura inima să vadă că tatăl său, rea­duce la adevărata sa valoare dis­prețul yankeilor. Nu toți robii erau de partea yankeilor. Cel puțin era o chestie deschisă care — el sau Julia — în privința a­­morului lor, era persoana căzută mai mult în disgrație. Pe Augus­t îl mai încuragia și privirea blândă a mamei sale, care își îngrijea copiii. Dacă August ar fi văzut pe fața mamei sale o urmă de im­putare, atunci aceasta ar fi fost pentru el cea mai mare durere. Dar ceea ce citi în ochii ei îî da curaj. Mama sa era o femee nobilă, în­cât de pe față îî puteai citi gândurile. Pe când Gottlieb tuna și fulgera contra acestei fete de Jankeü, căruia fiul s eü îî dăduse inima, August privea mereu în ochii mamei sale și era plin de bucurie că acolo nu vedea un reflex al mustraț­ei tatălui său. Bătrânul Weyle începu din nou să vorbească engle­ze, limbă care era mai potrivită pentru ocări. — Vă spun vouă că englezii aceștia rămân tot englezi. Un ast­fel de om este și Anderson. El sta la noi, când eram cu toții bolnavi și e tot atât de bun, ca și când ar fi fost născut în Ger­mania. Toți ceî-l’alțî sunt însă niște oameni reî­­­nsoară-le cu o fată germană, care este învă­țată și cu traiul bun și cu cel rău. Când văzu că August își luă pălăria și­ plecă spre ușă îl în­trebă : — Un­de pleci iar ? — La castel. — Da, faci bine! Du-te la castel, Anderson îțî va spune ce fel de fete sunt Jankeele aceste. Când August ajunse la castelul lui Andreas Anderson era aproa­pe întunerec. Castelul acesta se afla situat într'o mică vale cu priveliștea spre fluviul Ohio. Au­gust privea printre arborii în­muguriți pe calea de aur pe care o desemna lumina lunei pe rîu și în sufletul său agitat se în­toarse acea pace dulce pe care numai natura o poate da. Și oare natura nu este vocea lui’D-zeu ? Castelul lui Anderson era un «blockhans», cu o construcție o­­riginală. Totul era făcut de mâna lui Anderson ; el era și proprie­tarul și arh­itectul lui. De­sigur că el lucrase după o fantasie mi­nunată. Era o încercare de a realiza stilul medieval, dar de fapt erau amestecate toate sti­lurile și făcea o impresie cam confuză. (Va urma) at

Next