Universul, februarie 1901 (Anul 19, nr. 29-56)
1901-02-01 / nr. 29
Biserica catedrala «Adormirea» din Fălticeni (Vezi explicația Calendar pe anul 1901 Ortodox Miercurii, 31 Ianuarie.— Sfinții Chiril și loan Canolie Miercuri, 13 Februarie. Benignu Soarele răsare 7.06; apune 5.23 București, 31 Ianuarie. Articolul nostru de zilele trecute, asupra situațiimi, articol în care exprimam adînca noastră convingere că numai în unirea tuturor era întuirea țării de enormele greutăți prin cari trecem, a surprins pe multă lume. Am constatat, din convorbiri avute cu unii și alții, că ideea unei uniri a tuturor elementelor politice e pentru mulți străină și nerealizabilă. Pentru împrăștiarea nedumeririlor suntem datori să dăm oarecari explicațiuni. Unirea partidelor politice, în vederea unui scop patriotic, nu e ceva nou în țara noastră , ea s’a mai făcut și altă dată și a dat roade neperitoare. Când, spre sfârșitul regimului Cuza, țara ajunsese într-o situațiune din cele mai grele, partidul conservator și partidul liberal și au dat mâna și împreună au scăpat Patria din pericol. Revoluțiunea de la 11 Februarie 1866 a fost opera a*inenduror partidelor. Cine ar putea spune la ce Í groaznice zguduiri n'ar fi dat pe acest act, dacă ar fi fost săvîrșit de un singur partid politic ? Prin unirea partidelor, țara a tras atunci toate foloasele, fără să se expue la nici un pericol. Tot la 1866 s’a făcut Constituțiunea sub al căreia regim trăim și astăzi și s’a întemeiat Dinastia care într’un timp atât de scurt ne a ridi cat la rangul ce ocupăm în lume. Și aceste două mari acte s'au săvîrșit prin unirea noastră politică. Constituțiunea s’a făcut prin tranzacție între cele două partide, iar alegerea unui principe străin de sigur nu s’ar fi putut face, dacă, în loc sa fie unite, partidele s'ar fi războit între ele. Iată dovezi istorice. Acte mărețe și mântuitoare, la cari tot poporul român se închină, s’au săvîrșit prin unirea partidelor. De ce nu s’ar mai face ceea ce s’a mai făcut? Convingerea noastră e că nici un partid nu va putea, singur, să scape țara din greutățile actuale, oricâtă bunăvoință ar avea și oricât s’ar jertfi pe sine. Ș'apoi, oare nu amândouă partidele , sunt răspunzătoare de situațiunea actuală? Desigur, împrejurările leau silit să lucreze așa cum am lucrat; nu le facem nici o vină. Dar răspunderea nu e mai puțin a lor. Și dacă amândouă sunt răspunzătoare pentru trecut, se cuvine ca tot amândouă să împartă răspunderea acum. N’avem duh sfînt, ca să ghicim ce se va întâmpla. Conștiința noastră însă ne spune că, în situațiunea de astăzi, continuarea luptelor dintre partide e păgubitoare țării. Pe fiecare zi ce trece în frămîntări și zbuciumări,greutățile sporesc. Cu cât se întârzie mai mult opera de însănătoșare, cu atât mai greu va fi de îndreptat răul. Pornind din această convingere, facem apel la toți patrioții conștienți din toate partidele ca să lucreze în direcțiunea unirii. «Unde-i unul, nu-s putere, la nevoi și la durere, unde’s Spus puterea crește și dușmanul nu sporește». DIN FRANȚA Corespondenți particulari e „Universului’ Paris, 27 Ianuarie. Francezii in Maroc Cu privire la interpelarea lui Vigne d’Ooroo relativ la măcelurile comise de prima coloană care a mers la Igli (Sahara, hinterlandul marocan), precum și cu privire la scopul ce avea a doua coloana care a constituit o adevărată expediție fără știrea Parlamentului și a țarei, ziarul «Aurore» se referă la ceea ce a publicat în Aprilie trecut, arătând că căpitanul Pein devasta, împușca și măcelăria pe toți oamenii pe care -l găsea între Ingorsen și Deremola, cu toate ordinele lui Flamand, șeful misiunei, care a arestat pe căpitanul Pein. Scrisorile soldaților din coloană sosite în Franța au confirmat aceste măceluri. In una din ele se află descrierea oribilă a unui asemenea act de vandalism. Din 1200 de locuitori au fost făcuți numai 162 prizonieri; ceilalțî fură uciși fără milă. Guvernul francez și Vaticanul D. Nisard, ambasadorul Franței pe lângă Vatican, negocia pe bazele următoare : «Suprimarea jesuțiilor și coordonarea celorl’alte chestii la jurisdicția episcopilor.» Asta n’a dat nici un rezultat. Leon XIII a declarat, declară și va declara că nici o dată nu va primi de a discuta o transacție, fiind-că n'ar putea să primească principiul legei ce se discută acum. Papa a protestat cu energie, spunând că nu vrea să ia nici o cale lăturalnică. Amânarea sau conflictul, iată cum stau lucrurile în momentul de față. . Crucea Parisului Orașul Paris, cum se știe, a fost decorat și autorizat a purta in stema sa crucea legiune de onoare. Și știți cât va costa această onorificența pe capitala Franței ? Trebue să se modifice la palatul comunal, la toate primăriile, și în stabilimentele municipale, blazoanele, stemele și motivele de decorațiune; a se schimba însemnele,7 -stemele și broderiile pe cari le au pe ferme cei 8500 le gardieni de la paix, cei 3000 de agenți ai prefecturei Seriei cei 3000 de agenți ai aesizelor și inline pompierii. Toate aceste schimbări vor costa suma de 70.000 de franci. Cum se vede, e o onoare care se plătește destul de scump 1 . Un unchiu lin Irnniia. O americană a moștenit de la um unchiu al ei din Franța și iată distrusă legenda moștenire! faimosului unchiu din America. Miss Daisy Graguan, o actriță din New York, a moștenit de la unchiul ei Joseph .La Gteval, francez, frumoasa sumă de 2 milioane și jumătate de franci. Tatăl acestei actrițe și fratele său Joseph, cari locuiau amândouă la Paiotpolo, se despărțiseră în 1864. Petru s’a dus în Statele Unite unde s’a însurat ; în 1895 Joseph Le Guevas, ducându-se în America spre a-și căuta rudele, a descoperit la San Francisco pe d-na Gragnan (fiica fratelui său Petru) și pe mica Daisy, căreia î-a lăsat toată averea. Dramele nebuniei Aseară, într'o casă de sănătate din Boulogne-sur-Seine, s-a petrecut o dramă teribilă. Infirmii abia se sculaseră de la masă spre a merge în salonul general. Deodată unul din ei, Yaves înainta spre un anume Bellecontre, și scoțând din buzunar un revolver, fără nici un motiv, îl lungi mort la pămînt. Apoi el își trase un alt glonț în capfă reușind numai a se răni grav. Criza ministerială din România ți presa atrâină Ziarul bruxellez «L’Independance helge», care ne-a sosit era, spune următoarele despre criza ministerială din România : D. Carp, președintele consiliului de miniștri din România, a înmânat Regelui demisia colectivă a cabinetului. Criza aceasta era așteptată. Când cu recenta călătorie a d-lui Carp la Berlin și Viena, noi am spus că primul-ministru român nu va fi chemat să realizeze programul politic, reformele financiare și economice pe cari le preconiza. România se află de mai mulți ani în luptă cu greutăți financiare de neînvins. După căderea ultimului cabinet, s-a făcut o combinație despre care se spera că va avea un sprijin destul de puternic în Parlament spre ai îngădui să recurgă la măsuri financiare pe cari majoritatea țarei nu le aproba poate, dar cari alcătuiau unicul mijloc spre a face ca țara să iasă din impasul în care se afla. S’a făcut clar concentrarea conservatorilor și președinția consiliului s’a dat d-lui Carp,, șeful junimiștilor. Dăr d. Carp nu întârzie de a se lovi de piedici mari și în curînd el se găsi în conflict cu o parte a majorităței sale în privința măsurilor de luat spre a restabili echilibrul în finanțe. Comitetul delegaților, care studia stabilirea nouilor impozite dictate de nevoile situației, nu era de părerea ministrului de finanțe, și al unei, orice înțelegere ajungând imposibilă, căderea cabinetului părea de neînlăturat. Cineva 0 succesorul domnului Carp? Nu se știe încă nimic in această privință. E vădit că retragerea d-lui Carp va pune capăt concentrărei conservatoare. Fiind dat aceasta, un nou cabinet conservator, un cabinet Cantacuzino de pildă, avea va oare șansa de a găsi o majoritate în Cameră și nu va fi expus oare atacurilor junimiștilor furioși de înfrângerea șefului lor, d. Carp ? Neînțelegerile sunt așa de mari între conservatori, încât o nouă combinație Carp pare și ea imposibilă ; dar, pe de altă parte, fiindcă liberalii nu formează în Parlament decât o minoritate nu prea impunătoare, pare destul de greu ca să li se încredințeze lor formarea noului cabinet. Oricare ar fi omul politic care va lua succesiunea d-lu Carp, el va trebui să găsească soluțiunile unei probleme considerată până acuma ca imposibilă de deslegat, să restabilească ordinea în finanțe, fără să copleșească poporul cu noui biruri și să realizeze reformele economice socotite ca indispensabile.— — — ♦ »«» .................. E sigur că Yares a comis această crimă într-un moment de nebunie. Brutus lioane locuitori, dintre cari 5 milioane bărbați și 5 milioane femei, nu vom considera aceste cifre decât aproximative și ținând totdeauna seamă de data ultimului recensămînt. Data recensământului joacă un mare rol în stabilirea populațiunei unui stat, fiindcă de la distanța dintre ea și epoca în care vrem să facem o constatare oarecare, ați putut avea toc evenimente cari au schimbat raportul numeric ; așa, bunăoară, sunt războaiele, epidemiile mari, cari totdeauna influențează mișcarea populațiilor. Așa prima numărătoare a populațiunei din țara noastră, făcută la 1859—1860, a stabilit următoarele cifre : populația totală 4.424.961 din care 2.276.558 bărbați și 2.148.403 femei ; numelui total al bărbaților întrecea pe acela al femeilor cu 128.155 alecă aveam atunci un minus de 29 femei la mia de locuitori. Acest raport e redus cu mult în urma războiului de la 1877—78 căci în recensământul din 1880 deși găsim un spor de aproape un milion la cifra totală a populației, diferența intre numărul bărbaților (care e de 2.739.043) și al femeilor (2.667.203) nu e decât 71.837 adecă un minus de 10,2 femei la ® M de locuitori. Ei bine, ne luând în seamă perderile de soldați în războiul ce a avut loc cu două ani înainte de numărătoarea generală a populației țârei, am putea cădea în eroarea de a crede că populația noastră bărbătească n'a sporit în decurs de 20 ani (de la 1860-1880) decât cu 462.485 pe când cea femenină cu 518.802. Raportul numeric 16,2*/»», stabilit mai sus, n'ar mai mai putea fi exact în acest caz, ci am putea crede că în toată perioada de la 1860—1880 a avut loc o sporire prodigioasă a sexului femenin, întrecând pe cel bărbătesc cu 56 318 (diferența dintre 518.803 și 462.485) ceea ce ar constitui un spor cu 10,8*jo». Dar nu populația a avut un mers aproape normal, iar diferența de mai sus e justificată prin perderile de oameni suferite în războiu. De altfel aceasta a putut-o dovedi ultimul recensământ din 18991900 ale cărui rezultate au fost: populația totală 5.91*2.520 locuitori din care 2.994.890 bărbați și 2.917.624 femei. Diferența dintre sexe e acum numai de 77.110 contra, 128.155 în 1860, ceea ce dă un minus de 17,4 femei la ®!», locuitori , pe când în 1860 acest minus văzurăm că era de 29 ®!»». Asemenea fluctuațiune se dovedește statistician« Flicks față de populațiunea germană și cea franceză. In Franța excedentul populațiunei femeești, în urma revoluției, era de 26,6 Iau«» de locuitori dar s'a scoborît în decurs de 6 ani (1801—1807) la 16,4. La 1821 adică după războaiele napoleoniene s'a urcat la 28,6 pentru a scădea în urmă pe la 1865 la 3,8. Ia timp de 35 ani de alunci și până acum acest raport a sporit la 29,1»*. In Germania sexul femeesc prevalează aproape în același raport ca și în Franța. In aceeași situație este Anglia cu un spor de 32 femei la mia de bărbați, Austria cu 27*m, Suedia-Norvegia cu 29,5‘k«, Elveția cu 25 ®»», Spania cu 23*1»», Portugalia cu 38 etc. Pe a doua linie vine Rusia cu 11,7*1»», Belgia și Olanda cu câte 12*«, Danemarca cu 0 ° 1»», și în fine statele din Peninsula Balcanică care în general au o populațiune femenină mai mică sau aproape egală cu cea bărbătească. Fricks, pe baza tabelelor statistice ce a compus, asigură că populațiunea Europei întregi ar fi de 334.463.910 locuitori din care 165.528.346 bărbați și 168.935 564 femei , adică sexul femenin prevalează cu 3.407.218, o populație care ar constitui un stat cât Serbia. E de observat că și în statele mai noui, a căror populațiune e în plină fază de desvoltare, mișcarea anuală a populației se face sporind din ce în ce sexul femenin și pe măsură ce echilibrul numeric e stabilit, populația începe a da un excedent numerial sexulul femenin. Aceasta o dovedește statistica țării noastre care arată că în timp de 40 ani, sexul bărbătesc abia a sporit cu cu 718.332 pe când cel femenin cu 769.221 adică a dat un excedent de 50.889 femei. Conclusiunile ce putem trage sunt: Într-o ordine normală a lucrurilor, mersul general al populațiunei sporește anual cu un plus mult mai mare la sexul femenin, fapt care concură continuu la pierderea equilibrului numeric dintre lumea femenină și cea bărbătească. De aci urmează în mod fatal că acolo unde suprapopulata femenină a ajuns prea mare, să se resimtă mult mai mult acest deschilibru și să se ivească diverse neajunsuri de ordin moral și social. Despre acestea ne vom ocupa într’un articol viitor. Gr. Pătrășcaiu, O CUGETARE PE ZI Cine nu știe să îndure puțină suferință, trebue să se aștepte să sufere mult. Proporția numerică a sexelor Un interesant studiu datorit statisticianului Flicks ne dă prilejul a face o constatare ce va împăca cugetul multora din cei cari vreodată se vor fi străduit să priceapă obirșia luptei dintre sexe. E vorba de raportal numeric dintre lumea bărbătească și cea femenină, raport pe care statistica după multă anevoință a ajuns a-l stabili cu oarecare preciziune. După arătările lui Fricks, acest raport diferă de la noțiune la națiune, însă el se menține în aceiași direcție când e vorba de continentul european, în care constatările au putut fi mai aproape de adevăr. Zic mai aproape de adevăr, fiind-că în materie de statistică niciodată nu putem ajunge la exactități matematice. Oricâtă sfârguință s’ar pune, recitatele nu pot fi considerate decât cu oarecare aproximație. Deci, când zicem bunăoară că un stat are o populație de 10 mi Biserica catedrală «Adormirea» din Fălticeni — Vezi ilustrata — Ilustrația noastră de pe pagina Inteia reprezintă fațada bisericei catedrale cu hramul Sf. Adormire a Maicei Domnului din orașul Fălticeni, capitala județului Suceava. Acest lăcaș dumnezeesc este o clădire, care seamănă foarte mult cu bisericile din Bucovina și din Transilvania. In fața bisericei se află o fântână săritoare, iar în jurul ei mai mulți arbori cari oferă în timpul verei o umbră bine- făcătoare pentru drept credincioșii creștini cari vin să se roage celui Atotputernic. Interiorul acestei catedrale e împodobit cu frumoase icoane reprezintând scene din vechiul și noul testament. " — m ■ ■ [UNK] [UNK] < ■ — CRONICI FEMENINE Știința și Temelie Siinl uniT care îndrăznesc să pune la îndouială faptul că femeile sunt capabile de o instrucție complectă în științele cele mai abstracte. Unii au susținut că slăbiciunea naturală a organelor lor, neliniștea caracterului lor, varietatea senzațiunilor lor nu le pot permite acea atenție constantă care singură poate întruni și compara diferite idei; că nerăbdarea lor și dispoziția lor pentru schimbare nu poate să le permită de a urma, în timp de mai mulți ani, acelaș fel de studiu necesar spre a căpăta cunoștințe vaste și adânci, în fine că excesul unei munci uniforme, propriu a acumula materialele unei mari erudiții, trebue să aducă repede la femei desgustul. Descartes susține contrariul și, cu toate argumentele aduse contra lui, experiența vine în ajutorul său și ne arată că, un fapt de științe, femeile sunt capabile de toate elanurile filosofice de cari numai bărbații s’au crezut până acum susceptibili. E destul de a deschide istoria spre a ne convinge de acest adevăr. Cu toate că educația în orice timp a îndepărtat pe femei de la studiul științelor, acelea care au voit să-și deschidă o cale nouă și a brava limitele educației ordinare au reușit în acest studiu. Prejudițiile contra femeilor învățate sunt în general bine fundate ; adesea o femee nu găsește decât în dauna datoriilor celor mai sacre timpul de a câștiga cunoștințe științifice. In general, știința nu e elementul femeilor; pașnicele griji cașnice, dulcile griji de mamă și soție, farmecul de a fi iubită și de a corespunde la un sentiment așa de dulce, fericirea de a se face scumpă tuturor celor cari sunt în contact cu dînsa și de a domni asupra inimei copiilor el ; iată, după cum am mai spus și lucru pe care-l repet, la ce este destinată femeea. [.i.! ■ [UNK] [UNK] [UNK] ■!■»» ..... Ziua. Transportarea cadavrului lui Verdi Vineri, în sala consiliului comunal din Milan, s’a întrunit comitetul pentru solemnele onoruri ce sunt de adus lui Giuseppe Verdi, cari au fost deja decretate pentru ocazia împlinirei celor 30 de zile de la moartea lui. S’a decis de a se face în acea zi — adică Miercuri, 27 Februarie st. n., — transportarea corpului marelui maestru și a nevestei lui de la cimitirul monumental la casa de repaos a muzicanților. Cortegiul va pleca de la cimitirul monumental; cele 2 coșciuge vor puse pe același car de cl. I, tras de 6 cai. In momentul plecăreî de la cimitir un mare cor va intona aria din Nabucodonosor , Vapensiero sull'alidorale. In cortegiu vor lua parte toate delegațiile oficiale ; numai două muzici vor fi admise : una militară și acea municipală. Celelalte muzici, cari vor vroi să participe, vor fi dispuse în lungul parcursului cortegiului. Consiliul comunal va lua măsuri pentru transportul coroanelor ce vor sosi: multe de bronz și de argint, sosite pentru înmormîntare, vor fi aduse pentru definitiva înmormîntare a maestrului. Sosind carul la casa muzicanților, primarul din Milan va preda prin act înscris cele două cadavre consiliului de administrație al casei muzicanților. Ceremonia transportarea marelui maestru în definitivul său mormînt va fi desigur grandioasă și solemnă. Citiți «Universul» care va apare Duminecă dimineața, 4 Februarie 1901, cu : MEMORIILE BARIL NESEI VENERA muma nenorocitei iubite a defunctului prinț moștenitor, Rudolf al Austro-Ungariei, în care se vorbește despre peripețiile sensaționaleî drame din castelul Meyerling de lângă Viena. Războiul anglo-boer — Prin poștă — Zvonul răspândit în Paris și după care generalul englez Kitchener va fi înlocuit în curând în Transvaal prin generalul Evelyn Wod este absolut fals. # * » Mareșalul Roberts a publicat o istorie în două volume, cuprinzând partea luată de el în războiul din Africa de sud. • * Rudyard Kipling, faimosul poet englez, a făcut cadou unui regiment englez din Cap un tun Maxim de mare calibru. • * Președintele Krueger a primit la 9 ianuarie st. n. știri bune cu privire la situația armatei generalului Botha. Paguba cauzată de boeri cu distrugerea minelor, e calculată la 35 milioane lei. * * • * «London Gazette» publică 304 coloane de depeși adresate de generalul Redvers Buller și de mareșalul lordul, Roberts către ministerul de războiu de la 6 Februarie 1900-12 Ianuarie 1901. In ultimele telegrame mareșalul lordul Roberts declară că efectivele engleze în Africa de Sud sunt nesuficiente. Se telegrafiază din Rotterdam ziarului «Paris Nouvelles» o scrisoare a lui Witt-Hamer, scrisă din Sf. Elena cu data de 28 Decembrie. Scrisoarea spune : «Prizonierii boem, nu sunt de loc descuragiați. In ziua de Crăciun am făcut o vizită generalului și l-am găsit foarte bine dispus. «— Știind acum — a spus generalul — că boerii au intrat în Colonia Gap, că amenință De Aar și au ocupat Britstown, ea nu ezita declara că «asta e pentru noi o excelentă știre care ne permite de a sărbători Crăciunul». Generalul Cronje cunoștea și cuvintele lui Salisbury, adică Anglia nu trebue să se dea înapoi din fața nici unui sacrificiu spre a duce până la capăt războiul. Aceste cuvinte au făcut multă plăcere generalului, căci ei le consideră ca o destăinuire a incurcăturei în care se află Anglia». « * Generalul Dewer se apropie repede de Colonia Cap și poate că a pătruns deja acolo. Joui el se afla numai la o distanță de 20 mile de Colonie și înainta la Est spre Aliwal North. Apoi o parte din forțele sale, calculate în tot 2000 de oameni, s’a îndreptat la Philipopolis, care se află la 12 mile de granițele Coloniei. Se desminte din nou știrea că boerii au năvălit în colonia portugeză din Desagoa și au tăiat drumul de fer spre acea baie. Acum însă desmințirea e oficială și vine de la Lisabona. UN PROVEHIT PE ZI Cine face rău, rău găsește. (Spaniol). Onimul Io provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Ianuarie — Botoșani Descoperirea unui îndrăzneț hoț «IecuL — In ziua de 27 a. c. de către șeful secției de jandarmi Botoșani, d. D. Văileanu, s’a prins In corp. Crăsiești, acest județ, la locuitorul’.Const. Crețu, individul Alecu Sîitiu zis și Toader $r*. bu, de loc din com. Borzești jij £, Dorotabii, biții dr’nprejur,ș*-ile tu c’rî s’au petrecut faptele . De mai mult timp se săvirșesc numeroase furturi de cai, atât în județul nostru cât și in jud. Dorohoiu și ai căror a*tari, cu toată străduiala autorităților, rămăseseră necunoscuți. Acum acest individ (find prins și luat la cercetare a declarat că e autorul a ü furturi de cal, afară de altele pe care desigur justiția le va descoperi. La cercetarea făcută de șeful secției, fiind întrebat cum a procedat atât timp fără să fie descoperit la primul furt, el a răspuns: Am cumpărat jurnalul «Universul» și am văzut să sunt urmărit pentru 2 cai de la Costești ai utilii» Stadu. Cumperam tu toate zilele acest jurnal pentru un moș al meu, și când am văzut că sunt urmărit am trecut in altă comună. E un tiner numai de 22 ani și arată că a săvîrșit furturile in unire cu unul anume Vas. Ioniță din comuna Sorocenî, com. Gorvinești. El a fost înaintat parchetului. Incendiu. Astă noapte uni încendia a isbucnit la locuința lui fraim sin Faibiș cu No. 6, din desp a IV, strada Lipschi. Placările au consumat întreaga clădire și niște atenanțe. Iagubeia se urcă numai la suma de «00 lei cauzate mobilelor, căci casa era asigurată la Societatea de asigurare •Generala». Sanitn ce. — In comuna Copălău s’a declarat febra tifoidă. S’au luat de urgență, de către servitorul sanitar, toate măsurile necesare. Timpul e cald și frumos. Fiu. Craiova Procesul șantagiștilor. — Astăzi a venit înaintea ’tribunalului Dolj, secția I, procesul intentat lui Senor și Radoviceanu, pentru șantaj și tentativă de escrocherie, comise asupra doamnei Maria Kfedulescu,—directoara ’ școalei No. 4 —și a d-lui M. Belcineanu, proprietar. Tribunalul a fost prezidat de d. HOTZ de ONOARE Mare roman istoric-social de CAROLINA INTERNIZIO PARTEA A TREIA X Un strigăt teribil sbucni din fârlejul mizerabilului și scăpând parfecele, sări în picioare. Paliditatea sinistră a feței lui, «chii lui peste măsură de holbați, buzele lui albite îl iubeau spăimântător. . — Ce e ? Ce vrei cu mine ? strigă dânsul. Margareta rămase mută de surpriză. Un fulger de mânie însufleți din nou ochii lui Atlilio. — Nu-mî răspunzi? eselamă dînsul, întinzând mâna cu unghiile complect tăiate. — Dar, iată nu vezi că sunt eu? zise Margareta căutând a-șî birui emoțiunea puternică de care era stăpânită. Adilio păru a tresări la acea voce ; era ca și cum s’ar fi deșteptat din somn. — Tu Margareta ? întrebă dînsul ca mirat de durerea ce citea în fața tinerei fete. Ce s’a întâmplat ? — întrebarea aceasta trebue să ți-o fac cu ție ; am intrat aci pentru ca să vorbesc cu tine și mi se pare că prezența mea te-a spăimîntat, ai sărit în picioare rostind fraze pe cari nu le-am înțeles. — Se vede că visam deștept, zise Atlilio, redobândindu-șî tot cumpătul. Asta mi se întâmplă de câtva timp ; cred că este efectul unei mari oscilațiuni nervoase. — De ce nu te cauți, de ce nu chiemî un doctor? — Știi că fiu prea am încredere în știință medicală și apoi nu e ceva grav; te rog să nu vorbești de asta mamei tale , ar fi capabilă să se îngrijoreze. — Nu, iată, n’am să-i spun nimic. Margareta se așeză pe divan și rămase pe gânduri. Atilio căută să-și alunge un gând urît care’i mai rămăsese încă și se apropie de dînsa. — Ce ai, scumpa ifiea ? O întrebă cu blândeța. «Te gândești încă la modul rău în care te-am primit? — Nu, nu inima idea e chinuită de griji mult mai măritată. Cu adevărat căsătoria mea e hotărîtă pentru sfârșitul săptămânei viitoare? — Da. — Ce nerăbdătoare sunt să se sfârșească mai curând toate astea, zise dînsa încet, cu o nespusă sforțare. — Acum nu mai au nimic de temut. Magareta fixă pe tatăl seu cu o intensitate spăimântătoare. Ochii îî erau uscați și scînteiați ca de friguri. — Da, te-am ascultat și am jucat o comedie urilă. Ah ! când me gândesc. Ișî ascunse fața între mâni. Urmă o tăcere de câteva momente pe care Atilio n’o turbură. Și dînsul se simțea oprimat, însă nu suferea atâta cât Margareta. * Dînsa înșelase în mod infam un om onest, îl atrăsese în mreje, fiind pusă la cale de tatăl său. Atlilio, după promisiunea amânduror tinerilor în fața sa și a nevestei sale, crezu că de partea aceasta totul e aplanat. Având acum sub administrația sa imensa avere a lui Bruno, care i-o dăduse cu lealitate sub îngrijire, putu să’șî plătească polițele la timp, înlăturând falimentul, făcând o strălucită onoare iscăliturei sale, ne mai îngrijindu-se de altceva decât de rezultatul anchetei asupra asasinărei lui Petre. Insă nu trecuse nici o lună, când într’o dimineață, Margareta, care de câteva zile era suferindă și avea dureri de stomac și amețeli, se repezi în brațele tatălui său și, plângând convulsiv, îi mărturisi că se temea să nu fie însărcinată. Adilio respiră cu o sforțare vădită, însă nu se arătă prea emoționat. — Cum? Bruno a abuzat?...— Dar nu, tată, nu dînsul. Dînsul o respinse cu o mișcare energică și, cu o voce aproape stinsă, cu ochii holbați de spaima, exclamă: — Așadar Petre n’a’mințit? Te-am dat lui ? Ea nu răspunse, nu avea forța să rostească nici o vorbă. Alcilio căzuse prăpădit pe un scaun. Se gândia: Acum nu mai era nici un leac la acel rău. Și era de prisos șă facă mustrări fiicei sale. Mai bine era să caute mijloacele pentru a se zădărnici căsătoria lui Bruno cu fiica sa. Căderea ar fi fost prea teribilă. Din contră, nu era nevoe de cât de puțină îndrăzneală pentru a se înconjura noua catastrofă. Și trebuia să lucreze repede, pentru că timpul trecea. Se păru că-î venise o idee, pentru că-și redobândi cumpătul, atrase pe Margareta pe genunchi, și, ținându-i strîns capul la pepiul său, îî vorbi îndelung și cu înduioșare. Dînsa slăbise așa de mult, încât nu avu curagiul să se resvrătească. — O să faci asta ? o întrebă dînsul la urmă. — Da, tată. — Adevărat? Te învoeștî ? exclamă dînsul cu o vioiciune ciudată, și o sărută cu căldură. Ah ! scumpa mea ! ** La sărutările și mângâierile lui, tînera fată ’șî redobândi toată energia. — Da, asta e necesar, cel l’alt nu-și mai poate repara vina. ■— A ispășit-o îndestul, se gândi Atilio. Seara următoare industriașul se duse cu nevasta sa la botezul primului copil al unui bogat negustor. Margareta rămase acasă cu guvernanta. Jenny era tot sclava tinerei fete care-i promisese că, după ce se va mărita, să-i facă venit spre a se duce să trăiască cu fiul ei. Prin urmare Jenny s’ar fi aruncat în foc pentru Margareta. — In astă-seară trebue să vie Bruno, zise tînera fată care se afla în salonașul de lucru, cald și parfumat; pregătește tot ce trebue pentru un ponciu bun, care place foarte mult logodnicului meu și care ’mi place și mie. — Bine, d-șoară. — Apoi, când va veni Bruno să te retragi în camera ta și să nu vii până nu te voia chema. Guvernanta tresări ușor. — Dar dacă se întorc părinții d-tale ? — N’afl să vie așa curînd , totuși, să fii cu băgare de seamă, și, la caz de nevoie, vei veni să bați la ușă. Jenny nu îndrăzni să replice. Margareta ’șî făcuse în acea seară o toaletă care însoțea frumusețea orbitoare. Și cu toate astea era simplă. Când totul fu gata și atât camerista cât și guvernanta precară, Margareta se întinse într’un foldiu și, cu ochii pe jumătate închiși, începu să privească mișcarea flăcărilor din sobă. Ce mai de gânduri dureroase îî treceau prin minte . I se părea că visează un vis rea. Cu câteva luni înainte i se părea că e cea mai fericită dintre fete ; acum era cea mai nenorocită. Ișî amintea de momentele petrecute cu Petre, in acea cameră unde dînsul fusese găsit ucis. Cum i se mai reprezintau acele scene de amor . Și acea beție trebuia să fie curmată dintr’o dală, într’un mod așa de spăimântător. Așadar ceal’altă’l iubea într’atât încât să tocmească un om ca să-l ucidă... Se simțea geloasă, furioasă contra Lorenzei care pusese între ele amândouă un cadavru. Și ea purta în sînu’o creatură a lui !.. Sufletul lui Petre se transpusese în ea. Cât avea să iubească dînsa, să adore pe acea creatură ! Numai pentru ea se învoise să joace o comedie așa de nedemnă ! Voia ca dînsa sa aibă un nume o avere, un viitor. Nu, ea n’avea să fie părăsită ca bastardă. Și nimeni, afară de tatăl său, n’avea să cunoască acel trist secret de rușine. Ah! dînsa trebuia încă să mulțumească lui Dumnezeu pentru că’l scosese înainte pe Bruno, singurul care putea s’o scape din acea tragică situație, și să dea un nume copilului lui Petre. Și, cu toate astea, simțea d’inainte o crudă remușcare să înșele pe acel tiiel atât de onest» care o adora. Insă era necesar. Dar dacă încercarea n’avea să isbutească ? Se cutremură la ideea aceasta, se făcu albă ca un spectru, ochii 1 ,se întoarseră spre cer, buzele i se agitară. Pe când se gândea astfel, auzi o bătaie în ușă. Se ridică ț era gata. (Va urma).