Universul, aprilie 1901 (Anul 19, nr. 88-114)
1901-04-01 / nr. 88
SERBATORI FERICITE. - (Vezi explicația) Calendar pe anal 1901 Orf imIox Sâmbătă, 31 Martie.—Cuv.Ipatie Catolic Sâmbătă 13 Aprilie. — Siermengilda Soarele răsare 5.24 , apune 0.39 București, 31 Martie. Hristos a înviat! Iarăși a trecut un an și iarăși a venit la noi sfinta sărbătoare a învierii Domnului. Grele sunt împrejurările în cari ne găsește această dulce sărbătoare a creștinătății. Binecuvîntata primăvară aruncă cu belșug lumină și căldură peste câmpii și dealuri, dar inima nu e strînsă de îngrijare ; senin e cerul iar frunțile nu sunt senine. Precum Mântuitorul lumii a pătimit greu până să sfărime legăturile pământești și în strălucitoare lumină să învie, așa și iubita noastră Românie prin grele încercări trecut și trece. Pentru sfărîmarea legăturilor cu cari trecutul ne înlănțuise, a trebuit să facem jertfe mari și dureroase—și poate va trebui să mai facem Un număr însemnat de oameni se găsesc în mare suferință, și, peste tot, de sus până jos, toți suntem în strâmtorare. 1 In aceste grele împrejurări, sărbătoarea învierii Domnului vine ca o luminoasă pildă, ca o dulce mângâiere cu puternică îmbărbătare. Suferința e partea lumii, de când e lume și cât va ű. • Dar n'a pierit lumea și nu va pieri cât va vrea Dumnezeu. I Așa ne învață istoria, și strămoșeasca noastră lege Creștinească ni arată, în suferințele și învierea Domnului Isus Christos, calea mântuirii. Credința și speranța — iată cele două scânduri , cari au scăpat întotdauna omenirea din potopul suferințelor. Crede și te vei mântui. Când valurile furioase ale vieții amenință să te copleșească, crede neclintit în puterea lui Dumnezeu și, luptând energic cu brațele, vei birui asaltul valurilor furioase. Speră și nu vei pieri. Numai cine -și pierde cumpătul în fața încercării primejdioase, numai acela e înghițit de prăpastie. A pătimit și Domnul Isus Christos și pus a fost în mormânt. A treia zi însă a înviat, s’a înălțat la Ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Amar pătimește România, prin grele încercări trece, dar se va mântui de roü, pentru că poporul român e tare în credința sa și speră să-și îndeplinească menirea. N’a mai trecut țara noastră prin cumpene grele ? N’a mai fost ea cercată de mari nenorociri? Ieșit-a România din mai grele strîmtorări decât de cea ele acum, pentru că fruntașii săi și întreg poporul nu și-au perdut nici când credința și speranța. Ieși va și din strâmtorarea aceasta. Și cu atât mai dulce nu va fi viața, cu atât mai strălucit nu va fi viitorul, cu cât vom ști să ieșim mai bărbătește din aspra încercare. Plini de credință și de speranță, zicem deci , tuturor : Christos a înviat!» și urăm cititorilor, din adâncul inimei, sărbători fericite, religios, Paștele este cea dintâia sărbătoare de primăvară ; ea însemnează începutul stagiunei de ciclism și de cricket, a escursiilor pe fluviul Tamisa, a preumblărilor în centru, a picnicurilor, a serbărilor la aerul liber. In biserici se țin rugăciuni, câteva ziare ca «Daily Expres», publică chiar în paginele lor rugăciuni spre a scuti pe credincioși să facă drumul până la biserică. Nu lipsesc tradițiile cari deosibesc săptămâna sfântă. Dar toate acestea au rămas ca o simplă curiozitate; adevăratul Paște englez are ceva profan într’însul și se celebrează ca o petrecere. Reformei, o doamnă engleză, murind, a lăsat o oarecare sumă cu obligația ca dobânzile să fie depuse, în fiecare Vinere mare, pe mormîntul ei, în monede de cixpernes și ca văduvele cele mai sărace din parohie să vie dimineața și să le ia. Din epoca în care curiosul testament fu pus în aplicare, în fiecare Vinere mare e o mare îmbulzeală de femei bătrâne la cimitirul bisericei San-Bartolomeo, spre a lua cei sixpences ai văduvei și a recita o rugăciune pentru odihna sufletului ei. * Din Anglia (Corespondentă particulară a „Universului") Londra, 26 Martie. Paștele la englezi E Vinerea sfântă: Stock Exchange și Băncile se închid, londonezii aleargă la gări și în trenurile pentru coasta de Est și de Vest. Nu le pasă dacă cerul se va întuneca și ploaia va cădea în torente ; nu le pasă dacă vântul de est va sufla peste câmpie ; chiar cu prețul de a sta închiși într’o odac de otel sau drawing room a unei pensiuni, londonezii vreau să înceapă cu această ocazia escursia lor anuală. Deoarece în Anglia Paștele nu mai are caracterul strict între obiceiurile rămase ca o curiositate amintesc unele destul de tipice. In Spania, în Austria, în Bavaria, suveranul mai obicnu este încă, ca act de umilință, să spele picioarele la cerșetori. Dar în Anglia Carol II și Wilhelm III au fost ultimii monarhi cari au urmat exemplul divin. Wilhelm IV a lăsat sarcina aceasta marelui seu maestru și după dânsul practica aceasta fu cu totul părăsită. In locul său regii Angliei au făcut în fecare an, la roaia sfântă, pomeni la mitropolia din Westminster. Regina Elisabeta se duse odată în persoană ca să distribue la săraci, câte o jumătate de salam, 5 pâini și o cană cu vin. Dar ea a fost puțin cam excentrică ; monarhii cari au urmat după dânsa s-au mulțumit de a ordona distribuirea pomenilor. Și știți câți sunt săracii cari sunt ajutați ? Atâția câți ani are monarhul domnitor. Astfel, anul trecut au fost ajutați 82 de bătrâni și 82 de bătrâne, pe când anul acesta ar fi trebuit să fie numai 60 de bărbați și 60 de femei. Dar Eduard VII a vroitîn memoria mamei sale—să fie Lot 82. Pomenile la început erau făcute în pennies (zece bani) și chiar azi se vorbește pennies aims, dar în realitate fiecare cerșetor pshhește stabu lire sterline și cinci șilingi, așa că suma totală dată fu de aproape 18 mii lei . Lucru mic pentru lista civilă a regelui Angliei, pe care a corîdicat-o în misiune speciala în primele zile la 13.575.000 lei. Un obiceiu cu totul special Londrei, ba chiar unui cartier din Londra, în legătură cu Vinerea mare, a avut loc anul acesta, ca în toți anii de altfel, în biserica S. Bartolomeo. Și iată ce anume : In primii ani aîn . Dar de două ani Paștele englez trece prin niște evenimente triste. Astfel, ziarele care publică un imn sfințeniei sărbătoare creștine, înregistrează și buletinul perderilor din Africa de Sud în luna Martie , alte 3573 victime. West. Efrngenil Paște Cunoscut este vechiul obiceiű ca,în noaptea înviere, când Domnitorul asistă la biserică, un calerigiu (scriitor) de la Logofeția bisericească să scrie Evangelia Invierei în momentul când ea era citită de Diacon în amvonă. Domnitorul iscălea Evangelia copiată și era sigilată cu sigiliul statului. Acest obiceiu se urmează și astăzi, dar nu în totul, ca din vechime. Pe la 1864, când am fost chhemat de Mihail Kogălniceanu la secretariatul general de curte și instrucțiune publică, am dat de acest obiceiu, care în Moldova era necunoscut. S’a petrecut chiar o scenă nostimă, cu referință la ei, încercurea săptămânii patimilor. Această scenă voiu s’o amintesc. — Pre cine rînduițî, domnule director general, să scrie Evanghelia Paștilor? me întreabă în dimineața zilei de Miercuri răposatul Lambru, casierul ministerului. El îmi explică obiceiul. — Pre cel mai bun răspund eü lui Lambru. - Ași i nu se rînduește la treaba aceasta pre slujbașul favorit al ministrului ori al directorului, căci are drept la un rând de haine nouî: frac, pălărie, mănuși... Nu’i nevoie să fie caligraf, căci Evangelia e scrisă mai dinainte acasă, iar la biserica caligraf, numai se preface că scrie și mâzgălește o coala de hârtie albii pe care o tăinuește apoi în buzunar și domnitorul semnează Evangelia mai dinainte pregătită. — Frumoasă treabă, domnule Lambru, zic eu , înșelăm, care va să zică, și pe Vodă și pe Dumnezeu ! In zadar am căutat în arhivele ministerului dosare în care s’ar fi conservat de-a lungul timpilor Evangeliile scrise la Paști, semnate de domnitori. Evident că ar fi fost precioase documente pentru stabilirea cronologiei domniilor și pentru istoria grafiei limbei române asemenea copii făcute în noaptea Invierea cu semnătura domnitorului și sigiliul țărei. Ce s’a făcut cu ele în trecut, n’am putut afla. Eu am luat în 1805 dispozițiunea să fie conservate asemenea copii tachigrafice (scrise repede de pe citirea Diaconului). Conservatus’nu însă ? nu știu ! Dar iată și scena nostimă mai sus promisă. Trei zile de-a rândul, de Miercuri până Vineri, biuroul directoratului mi-a fost invadat de impiegații tuturor secțiunilor mari și mici, cari staruiau să se dau însărcinarea de a scrie Evangelia din noaptea Paștilor, căci era vorba nu de a face un serviciu bisericei ori țăreî, ci de a căpăta un rând de haine nouî. Și nu numai impiegații stăruiau, dar și streini de minister, rude și protectori, ba și protectoare. . — O domnișoară voește să vă vorbească, îmi zice dorobanțul de la ușa directoratului. Intră o tîneră fată între 18 și 20 ani. — Sunt sora arhivarului A., de la secția cutare din minister. — Și ce poftești d-ta ? — Am venit să vă rog să însărcinați pe frate meu cu scrierea Evangeliei. — Și am crezut că n’ajungea pentru aceasta cererea fratelui d-tale ? — Păi de !... Obiceiul! și ce privia cu niște ochi... Și Miercuri, și Jouî, și Vineri, domnișoare și doamne, care mai tinere, cari mai captura, își exercitară puterea nurilor pe lângă directorele general, ca să asigure fratelui, soțului, de nu amantului, un rând de haine nouî. Madame Putifar nu învinse ! Evangelia din 1865 fu scrisă de regretatul meu amic și impiegat Cuzen, și rândul de haine nouî rămase economic la budget. Dar ce moravuri ! V. A. Urecină. Sărbătornericite! — Vezi ilustrația — Nici o sărbătoare a bisericei creștine nu ne înalță atât de mult inimile ca învierea Domnului nostru Isus Christos. In această zi mare, care preconisează biruința vieței asupra morței temporale, trebue să ne simțim cu toții veseli și plini de speranță într’un viitor mai bun. Orî ce om cu inima plină de sentimente se va simți, cu ocazia acestor sărbători, într’o atmosferă curată și liberă de orî-ce prihană și de orî-ce neajunsuri. Christos a înviat ! Apostolii o dovedesc, iar evangelia ne-o spune. învierea Mântuitorului simbolisează marea iubire a Fiului lui D-zeu, care a biruit moartea, a deschis porțile iadului și a înfrânat puterea duhului reu dintre oameni. Cade-se ca în această zi măreață să ne aducem cu toții aminte de jertfa pe care a facut-o Isus Christos pentru mântuirea neamului omenesc. Să dea Atotputernicul D-zeu ca clopotele cari vor vesti în noaptea de Paști învierea Mântuitorului lumei, să deștepta în inimele tuturor popoarelor iubirea aproapelui, iar în deosebi în inimele tuturor românilor dragostea pentru înălțarea și fericirea scumpei noastre patrii și a întreg neamului românesc ! Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă o frumoasă alegorie de Paști. O fată, emblema primăverei, ține în mână un ou din care împrăștie felicitări de Paști tuturor cititorilor noștri. In această zi de pace și de veselie, din inimă curată și din cuget luminat, să rostim cu toții tradiționalele cuvinte: Christos a înviat ceau guarzii. El mergea drept, cu capul sus. Un ofițer de statmajor care se apropia, observă că privirea lui era strălucindă de apropiata victorie. El fu condus pentru a aștepta sentința in infirmeria închisorei, care e o dependință a tribunalului. Deliberațiunile judecătorilor durară o oră. Toți așteptai comunicarea prevăzută și anunțată a pieselor secrete, care, necunoscute încă, dar considerate ca teribile, influențaseră deja asupra spiritelor lor. Nici unul din ei nu bănuia că comunicarea era ilegală, că ea viola echitatea, dreptul, legea scrisă și codul militar, care se afla deschis pe masa consiliului. Maurei rupse sigiliul. In acest moment Roche, unul din judecători, observă că perdelele nu erau lăsate și că cineva se putea uita pe geam, se sculă și lăsă perdelele. Maurei atunci citi primul act, notița biografică care imputa lui Dreyfus o lungă serie de trădări, de pe timpul șederei sale la școala de război, unde dăduse Germaniei o conferință confidențială asupra mobilizărei și la școala din Bourges unde vînduse secretul unui obuz cu melanită,deci el era spion deja când a intrat la Statuluiajor. Maurel dă câteva scurte explicațiuni. Corespondentul obicinuit al lui Dreyfus era atașatul militar german, dar el traflcase și secrete de-ale apărărei cu atașatul militar italian ; de fapt, el informa toată Tripla Alianță. Atașații italian și german lucrau în comun, își comunicau în mod respectiv cele ce aflau, scriau adesea , dar, prudenți, ei iscăleau biletele lor cu pseudonimele Alexandrine și Bourreur. De la cine avea Maurel aceste indicații așa de precise? Judecătorii crezură că de la Mercier sau de la Boisdeffre. El mai povesti încă cum că un atașat militar, amic al Franței, semnalase pe trădător la statul-major. Această povestire păru o confirmare a aceleia a lui Henry. Cine putea fi acest atașat, dacă nu cel al Rusiei ? Cu un gest mișcător, Maurel trecu celelalte piese locotenentului-colonel Eckemann care se citi. Dar el comentă fiecare piesă și arătă că fiecare se aplica la Dreyfus. Freystaetter lua piesele și le examina de aproape. Freystaetter enumera trei piesa Aceasta canalie de D., piesa numită «Davignon» spre a arăta strînsa colaborare dintre cei douî atașați și falsa traducere a depeșei lui Panizzardi. Dreyfus arestat, emisar prevenit, precauțiuni luate». (Va urma). O CUGETARE PE ZI Dacă vrei să fii înălțat la ceruri ia pildă pe Isus, umilește-te pe pământ. ISTORICUL AFACEREI DREYFUS — ele Joseph j Reinadh.— CAP. X PROCESUL IX O mare mulțime se afla în împrejurimile închisorei Cherche- Midi. Pariuri se făceau în cafenele și cârciumi. Spiritele erau ațâțate. Un jurist își exprimă părerea că pedeapsa cu moarte nu putea fi pronunțată, căci Constituția din 1848 o abrogase pentru crimele politice; el fu insultat și batjocorit. Era periculos de a se vorbi de achitare. Aceasta mulțime vroia moartea lui Dreyfus. Verdictul va fi pronunțat în ședință publică , ziariștii, ducându-se în sală, zăriră, în mijlocul șpM PÎ, pe Dreyfus pe care -l da Carnetul meu Christos a înviat! Cititori și cititoare,— De ce ar ar fi sex frumos, — Bucurați-vă că, mâine, Î 'nvierea lui Christos... Și, de mâine 1ncepe cheful, Cel dorit și așteptat Ca să’l facă de ’miere , Cel sărac și cel bogat... Dar la mulți se taie cheful, Că ăst Paște e posnaș; Și pe mulți îi păcălește Și la mulți le e nănaș... Că și el căzu în ziua Păcăliciului April Care e, întotd’auna, Șugubeț ca un copil... Mai ales funcționarii De la el, au pătimit, — In această săptămână, — Ca Isus cel răstignit. Pentru că pe unii dintr’înșîi De prin slujbe mi ’i-au ras, Și pe drumuri cu familii, Vai sărmanii, aui rămas !„ 1rist e Paștele la dînșii, Trist, e trist, adevărat, Dar aminte să'și aducă Că Christos a înviat, Și-a adus pe lume pacea Șiertare de păcat Și dreptatea și lumina In colibă și’n palat... Deci, lor pildă să le fie Învierea lui Christos, C'o să vie pentru dînșii Iar un timp senin, frumos... Și, cu toții să serbeze învierea lui Isus, Care vede, știe toate, Ș’are grije de noi, sus... De această zi prea sfântă Pentru om și ce creștin, Când e casa ’mbelșugată Cu mâncare și cu vin, Nu uitați pe sărăcime, Dați puțin din mult prisos, Că, știți bine, pentru dînsa Pătimisa și Christos... Și cu toții împreună, Cei de jos și cei de sus, Să serbăm cu bucurie Învierea lui Isus... Și în danturi și în cânturi Și în glume și în haz, Să petrecem sfîntul Paște, Uitând grije și necaz!.. Cititori și cititoare, Vă urăm de sărbători, O petrecere frumoasă Până seara de cu zori... Și, sfârșim urarea noastră, Cum de Paște e lăsat, Ca creștinii, strigând tarei — Da.. * Christos a înviațt*. Marion. Războiul austo-boer — Prin poștă — La Turin s’a constituit un comitet italian în favoarea boerilor. Într’un manifest, comitetul spune că «a sunat ceasul ca popoarele străine să intervie, spre a pune capăt unui războiu așa de dureros. «Italia, țara clasică a libertatei și a dreptăței, nu mai poate rămâne a mult timp simplă spectatoare a acestui duel tragic. Ea trebue să ridice vocea, să se adreseze Angliei, națiune amică, și să facă apel la sentimentele generoase ale poporului englez». .Printre semnatarii manifestului se află Lombroso, Canonico, senator și președintele Curtei de casație din Roma, deputatul Lucchino și profesorii universitari Bizzozzero, Gabbia, Brusa, etc. * ¥ ¥ Cecil Rhodes, care se află la Kimberley, desminte svonul că el ar fi greu bolnav. Ziarul oficial englez anunță că o comisiune se va aduna mai întâiu la Londra și apoi în Africa de sud spre a examina cererile de indemnitate înaintate de străinii expulzați din Transvaal. Cererile de indemnitate vor trebui să fie prezintate mai înainte de 25 Aprilie curent, la biuroul externelor din Londra. ¥ ¥ «Middland News» anunță că «Gazetta oficială» a Capului va publica un aviz, declarând că de acum înainte rebelii olandezi vor fi judecați după dreptul comun altă dată in vigoare și vor putea fi osândiți la moarte. * ¥ * DROMICI FEMENINE MAMA Se spune că iubirea maternă e cea mai frumoasă și cea mai sfântă dintre toate iubirile, și cine se poate îndoui de asta? Insă în zilele noastre și sentimentele cele mai naturale și mai alese au suferit influența veacului și acesteia se închină arta, talentul și inima. In timpul actual sentimentul pentru copii ocupă primul loc. Se cresc mai bine copiii din această cauză? Nu. Părinții și în special mamele moderne sunt umilii executori ai caprițiilor copiilor ; în multe case aceștia fac legile și guvernează și vai de cei cari îndrăznesc să reziste autorităței copiilor. Chiar și în zilele nostre s’ar putea repeta ceea ce Plutarc scrie în cartea sa asupra Educației copiilor. Am văzut părinți cărora prea multa iubire e cauza că ei nu-și iubesc copiii. Imitatori ai maimuțelor cari, observă Pliniu în a șeaptea carte a «Istoriei Naturale», cuprinse de o dragoste nebună își îmbrățișează copiii în așa chip încât sfârșește prin a-i înăbuși». Faptul, dacă exista chiar din timpurile lui Plutarh, era isolat iar nu general ca astăzi când cea mai mare parte a mamelor exagerează ideile pedagogilor și scriitorilor asupra datoriilor lor către fii. Sunt sigur că unele din mame vor considera brutal limba și mea. Dar nu -mi păsa, căci nu aștern pe hârtie ideile mele fără să mă gândesc ; știu ceea ce spun și cred, cum va crede orice persoană de bun simț, că are multă slăbiciune către copii a cauza prezumțiunea pe care eî o dovedesc azi și a precocităței lor în bine și în ren, îndată ce va ști să scrie un pericd, îi vei vedea făcând pe ziariștii și pe literații, fumând și discutând politica și arta, afectând o mare plictiseală de această lume în care abia au deschis ochii. Da sigur că n’aș voi să ne reîntoarcem la timpurile în cari copiii până la 15 ani erau ținuți de părinți departe de societăți și de petreceri și tremurat! în fața acelora cărora aveau datoria să sărute mâna. Insă nu’mi place nici starea de azi când văd mamele că nu mai sunt mame, ci niște prietene ale copiilor, ba chiar servitoare ale lor. Ziua. infistîam China — Prin poștă — O depeșă din Peking către «Daily Mail» anunță că sir William Salow, ministrul englez, și niște prieteni ai săi, întorcându-se de la o serată, au fost atacați și maltratați de soldați germani. Acum câtva timp Rusia a propus Japoniei neutralizarea Coreei. Japonia a respins propunerea, sub cuvînt că ea n’ar garanta îli, de ajuns interesele sale. Din Yokohama se telegrafiază ziarului «Daily Mail» că faptul că convențiunea Mandciuriei nu a fost iscălită, a făcut să se evitee pericolul care putea deriva, din tensiunea raporturilor între cele două guverne din Petersburg și Tokio. Refuzul Chinei a fost salutat cu plăcere de Japonia ; numai partidul războiului se arată întrucâtva deziluzionat. UN SFAT PE ZI Vrei să ai haine noul de Paște? — Spală-le, dacă sunt pătate, cu benzină sau cu cium. Hitelul la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Martie —>. Craiova Incendiu groaznic.—Arderea satului Galiciuica. — In momentul când eram gata a trimite prezenta corespondență, am fost informat, prin telefon că la comuna Galiciuica a isbucnit încă de astăzi dimineață, un îngrozitor incendiu. Focul neputând fi împiedicat la timp, s-a întins cu mare repeziciune pesta tot satul și a distrus până la momentul când mi se telefonează peste 45 (patruzeci și cinci) de case. De asemenea au fost consumate de flăcări 25 vite mari și o femeie. Dezastrul e încă în toată furia lui. Mai fiind ajutate și de vîntul care bintie cu furia, flăcările amenință a distruge tot satul. Până în prezent nu se știe de unde a luat naștere focul. Se pretinde însă că o femee care a umblat cu jăratec pe lângă o coșare, a provocat tot imensul dezastru. Crima din comuna Barca. — Băeți, Iancu Fioricel și Dumitra, Enea din comuna Barca, certându-sa între dînșii, cel dinteî a luat un revolver și a tras cu el un foc în adversar. Moartea a fost instantanee. S’a deschis o anchetă. Ciclon. Astăzi de dimineață, pe la orele 10, un puternic ciclon s’a deslănțuit asupra orașului nostru. Pagubele cauzate de acest ciclon, care a durat aproape 2 ore, sunt enorme. O mulțime de clădiri vechi au fost dărîmate, iar altele au căpătat mai multe stricăciuni. Acoperișurile lor au fost asvîrlita In aer la distanțe însemnate. Intra acestea intră și Teatrul National, de pe care a fost rupt o mare parte din acoperiș. Femeea Ana Ștefănescu,din piața Nouă, care în momentul deslănțuirei ciclonului scobora o scară, a fost asvîrlită jos. Ea a căpătat mai multe răni grave. Panica a fost indescriptibilă. Scînteie* Focșani Crima din Nămoloasa. In ziua de 27 Martie, femeea Ștefana Gh. Arhip a reclamat primăriei din Tg.Nămoloasa că bărbatul Const. Gh. llață, cu care trăia în concubinaj, a fos omorât pe malul Siretului și cadavrul a fost apoi zvîrlit în Siret. Procurorul trib Putna a fost avizat de comiterea acestei crime și, transportându-se la fața locului,a constatat urme de sînge pe malul Siretului, ceea ce dovedește că, după ce Constanță a fost omorât, cadavrul său a fost aruncat în apă. S’au început cercetările pentru prinderea criminalilor. Știri diverse.—D. V. Apostoleanu, fost prefect și mare proprietar rural, a fost decorat de guvernul republicei franceze cu «Meritul agricol» în gradul de cavaler. Accidentul din bulevardul ităret. — Astăzi, la orele 4 și jumătate, d. N. Hagiescu, artist al Teatrului Național din București, sosind cu trenul, se urcă în trăsura birjarului Vas. Țiganul. Birjarul având gust de petrecere, se ia la bătaie, în glumă, cu un alt birjar, pocnindu-se reciproc cu bicele. In timpul acesta, caii a luarț la goană nebunește. O scenă tragi-comică urmărir*» jarul. In foc să caute să oprească trăsura, tremura și, galben ca ceara, nu putea decât să îngăimează. «Aoleu maică ! Aoleu maică !» ^ Din fericire, d. Hagiescu, apucând hățurile, reuși să răstoarne trăsura și, numai așa putu să scape cu viața—alegându-se însă cu câtevă răni ușoare. > Faust. Ploești Crima din str. Bateriei.—Aseară, vizitiul Stan Dobre și cu feciorul Tudor Ion, ambii din serviciu d-lui căpitan Laptev, comandantul companiei jandarmilor rurali s’au luat la ceartă din pricina unei vechi urî ce aveau între ei. Intervenind de căpitan, cearta s-a aplanat deocamdată. Gândul lui Tudor era totuși da a se scăpa de rivalul lui cu orice chip. Hotărît până la crimă, Tudor, după ce toți ai casei adormiseră, era astă-noapte din camera lui și luând un par se duce în grajd unde dormea vizitiul Stan Dobre, căruia îi aplică o lovitură în cap, așa de îngrozitoare, încât nenorocitul vizitiu a rămas în nesimțire. In urmă, ca și cum nu s’ar fi Întâmplat nimic, Tudor se culcă. Astăzi de dimineață vizitiul revenindu-și însă în simțiri, începe să strige ajutor. Imediat toți ai casei se duc în grajd, unde dau de nenorocitul vizitiu, care era cu fața mutilată Intr’un mod oribil. Bănuindu-se criminalul, Tudor Ion a și fost arestat, iar vizitiul Stan Dobre a fost transportat la spital într’o stare dig- ‘ p,erati. " * * *