Universul, iunie 1901 (Anul 19, nr. 145-174)

1901-06-11 / nr. 155

Monumentul lui dr. Gheorghe Gandrea.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ort.o«lox Duminecă, 10 Iunie. — Muce­nicul Timotei Crinulu­i Duminecă, 23 Iunie.— Edeltrud Soarele răsare 4.17 ; apune 7.46 București, 10 Iunie. CADASTRUL Dintr’o lungă scrisoare ce primim de la un vechiu citi­­tor al nostru, proprietar în­­tr’un județ de munte, asupra situației financiare și econo­mice a țârii, extragem câte­va considerații asupra chestiunii mai de actualitate, a cadas­trului, — și zicem că ea este mai de actualitate, de­oare­ce, nouă unora cel puțin, ni se pare că s’ar cădea să vină la ordinea zilei chiar imediat după așezarea finanțelor pe temeliile de la cari se speră un echilibru budgetar asigu­rat de­o­cam dată pe cinci ani. Iată cum raționează citito­rul nostru, grăind de­sigur în numele multor proprietari de pământ, în această chestiune : Se obiectează că Statul nu ar fi având bani ca să facă o lucrare așa de mare. Dar cheltuelile le ar suporta pro­prietarii de pământuri, și de­sigur că le-ar suporta și bo­gatul și săracul nu numai cu cea­ mai mare înlesnire, dar și cu bucurie; chiar și cel cu un pogon își va lua din strictul necesar cu plă­cere puținul ce va fi de plă­tit pentru hotărnicia acelui pogon. Astă­zi, chiar cei cari ar vrea să-șî hotărnicească pă­mânturile, nu pot, căci dacă vor cei mai mulți dintr’o co­mună, sunt insă și unii cari nu vor, fie că au în pămân­turile lor pristoase răpite de la minori și de la cei slabi, fie că sunt incapabili după lege, fie că între mulți buni sunt și câți­va cârcotași. Cadastrul ar aduce un bine enorm, o adevărată regene­rare peste țară . S’ar repartiza drept impozitul funciar, nu ca azi, când unul­­ nici nu simte că plătește, iar altul nu produce cât plătește; — s’ar putea impune proprietă­țile mari după adevărata lor valoare și Statul ar câștiga foarte mult; — în fine, ca să mai amintim numai a­­ceasta, s’ar mai stârpi un motiv de ură și dușmănie care pe mulți îi împinge la păcat și de aci în pușcărie și la ocnă, și nu s’ar mai vedea atâta sumedenie de oa­meni în toată firea zilnic pe drumuri, ca împricinați sau martori și zăcând zile întregi pe la ușile tribunalelor și ju­decătoriilor. Nici acestea n’ar mai fi așa de împovărate cu pricini și nici noi n’am mai fi o țară de cârcotași cum părem acuma. Gurile rele, — sfârșește citi­torul nostru, — spun că dacă nu se face cadastrul în țara noastră, cauza ar fi influența domnilor advocați, cărora nu le-ar veni la socoteală supri­marea unui isvor îmbelșugat de procese... Dar nui nu credem­ să fie ast­fel, — mai intöiü că și fără procesele de hotărnicii vor mai rămânea, slavă Dom­nului, pricini destule, și al douilea că, ori ce s’ar face și ori­ce s’ar zice, interesul ge­neral va trebui să primeze și să învingă orice interes mai restrîns. Credem dar că chestiunea cadastrului va fi, cum zise­răm, una din cele dintără care va trebui să se ia în desbatere de către cârmui­­tori și legiuitorii noștri, în­dată ce răgaz va da mersul, redevenit normal, al finanțe­lor Statului. O CUGETARE PE ZI Dumnezeu dă tuturor putere, numai ei să știe să se folosească de ea. Din Italia (Corespondență particulară a „Universului"; Milan, 6 Iunie. Hotelul popular In chip absolut oficial, cu par­ticiparea ducelui d’Aosta, repre­­zintantul Regelui, a prefectului, reprezintantul guvernului și al d-lui Zanardelli, prim-ministru, a consilierului Mira pentru pri­mar și a autorităților, s’a inau­gurat ieri dimineață la Milan ma­rele Hotel Popular. Ceremonia de inaugurare se ofi­­cie în salonul refectuat, la calul de jos, ornat pentru ocazie cu bo­gate draperii și steaguri. D. Buffoli citi un lung dis­curs, plin de cifre și de date, făcând istoricul oțelului; îi urmă prefectul, care aduse salutul gu­vernului și acela personal al lui Zanardelli, acționar al oțelului, arând bun succes inițiativei. Ultimul fu consilierul Mira, care salută pe principele d’Aosta în numele comunei, zicând că prezența lui la ceremonie a dat acesteia un caracter și mai so­lemn. Principele și invitații vizitară apoi cu de­ amenuntul întreg ote­lul, admirând ordinea, eleganța și buna distribuție. Hotelul e instalat într’un vast și înalt edificiu, în fundul stra­­dei Marco d’Oggiono, în cartie­rul Porta Genova. In stagiul de jos o vastă sală cu tavanul de stejar, frumos lu­crat și acoperit de ornamente, iluminată cu electricitate , des­tinată prânzurilor, cari se pot lua fie de la restaurantul oțelu­lui, fie aducându-se de afară,sau gătindu-le în mașinile de bucă­tărie date gratis de hotel. O altă sală, cu pereții strălu­citor lăcuiți, e destinată fumă­torilor, iar o alta conține biblio­teca și servă de lectură. Foarte frumoase lavaboarî de marmoră, cu apă caldă și rece, se află în sub­ sol, și poate uza de ele ori­cine în chip gratuit. Dușuri cu zece bani, băi de pu­tină cu 20 bani, stau la dispozi­ția locatarilor. Latrine și pisoare de marmoră, porțelan și fer smălțuit, lăcuite și ventilate, în­deplinesc toate cerințele higienei. In subsol sunt depozite de apă caldă și rece pentru cei care vo­­iesc să-și spele singuri rujeria. Usucătorii cu aer cald, vastele li­ui călării, pivnițele și mașinele de vapori se află în același etaj. Se mai află un local în care se păstrează toate bagagiile locata­rilor ; în altă sală sunt dulapuri mari cu aproape ș­ase-sute cutii, ale căror chei se dau locatarilor pentru ca să-și poată păstra acolo obiectele necesare. Tot în oțel se află și o bărbi­erie. Acest întreg comfort, care nu se poate găsi­ nici în hotelurile cele mai principale, e pus la dis­poziția publicului, în schimbul unei sume de 50 de bani pe noap­te și 10 bani supra-taxă pentru ruferie curată, supra-taxă ce nu se plătește de cei cari cumpără un bilet săptămânal. Peste tot se află ziduri încrus­tate cu careuri de maiolică și dușumelele sunt din marmoră și lemn. Hotelul e la adăpost de foc. Construit în ciment, piatră și fer, vopsit cu smalț inalterabil, nu prezintă nici un pericol chiar dacă ar isbucni un mic incen­diu, pentru stingerea căruia se află numeroase guri de apă în toate stagiile edificiului. In tot cursul zilei de ieri, după inaugurarea oficială, hotelul fu vizitat de acționari cu familiile lor. Seara la orele 7, în marea sală pentru prânzuri, vre­o 200 de persoane, printre care autorită­țile, acționarii și invitații se în­truniră la un banchet , s’au ți­nut numeroase și aplaudate dis­cursuri. După aceea se deschi­seră porțile hotelului altor acțio­nari, pentru vizita serală. Nu puțini profitară de permi­siunea acordată și pe la miezul nopței, plătindu-și biletul de lo­cuință cu 50 bani, intrară în ca­mere spre a inaugura cu adevă­rat noul hotel, printr’un somn bun. Publicul va putea să viziteze Hotelul Joaia și Vinerea, plătind un franc, iar Sâmbăta și Dumi­necă plătind 20 de bani. Hotelul se va deschide defini­tiv Marțea viitoare, 12 Iunie c. Martino. CRONICI FEMEIÎND Femeile și ruinatul Nu numai bărbații, dar și multe femei fumează, aceasta este lucru cunoscut, deși nu prea es­tetic: împărăteasa Eugenia a Fran­ței, soția lui Napoleon III, fuma țigări cu carton, dar nu împăr­tășea pasiunea soțului ei, care fuma țigări, după ce mai înainte se înmuia în ceain. Maestra ei de ceremonii, contesa de Pour­­tales, dama ei de onoare fuma țigări de foi, iar d-na Ratazzi de Rufe, o rudenie a lui Napoleon, fuma aproape ziua întreagă. Soția regelui Francisc II de Neapole, a apărat cu țigara în gură fortăreața Gaeta, în contra trupelor piemonteze. Și Augusta noastră Suverană, laureata poetă Carmen Sylva obicînuește a fuma când se ocupă cu literatura. Ast­fel norii de fum albastru plutesc până la picioarele tronu­rilor. Soția Țarului Nicolae II are o mare aversiune contra fumatului, iar damele ei de onoare sunt foarte disperate că nu pot gusta plăcerea unei țigări. Imperuloasa­ văduvă a Rusiei, Maria Feodorovna este o fumă­toare pasionată, ca și marea du­cesă Vladimir Vladimirovici, care fumează țigări de foi foarte tari. Ea le taie pe la mijloc și apoi fumează ambele bucăți pe rând. Principesa Henric de Prusia, fumează țigări cu carton, ca și regina Amalia a Portugaliei și contesa de Paris, mama ducelui de Orleans. Chiar și regina regentă a Spa­niei, cea mai «femenină» dintre femei de multe ori prin fumul albastru al țigărei a pulul uita pentru câte­va momente amără­ciunile vieței. Olimpia. Situația în China — Prin poște — Un oare­care Tien-Lo-Siang a adunat un număr însemnat de boxeri și de dezertori chinezi și a convins pe locuitorii unui mare număr de sate întărite și de o­­rașe de la sud-vest de Pecih­, de a se uni spre a se opune la per­ceperea taxelor destinate plătea despăgubire­ de războiul. ne spun» .X. t.» și bătui trupele imperiale în mai multe lupte. Mișcarea amenință să cuprindă Santungul și această eventuali­tate ar fi de temut dacă guver­natorul acestei provincii, căruia i-a murit mama, ar părăsi, după obiceiul chinez, administrația a­­facerilor în timpul perioadei do­liului. f * Sultanul a depeșat misiunea otomane trimeasă în China, de a se întoarce în Turcia. * .» * Ambasadorii au hotărît ca tru­pele străine să păzească cetatea sfântă până după sosirea solda­ților chinezi, și că va trebui să se aștepte până la mijlocul lui August, epocă în care vor fi re­trase toate trupele, afară de gaz­­dele legațiunilor, spre a permite autorităților chineze de a aduce 3000 oameni la Peking. Monumental lui dr. Gh­eor­­ghe Candrea — Vezi ilustrația — Duminecă, 27 Maiu, s’a inau­gurat, la Graz, cu o deosebită solemnitate, monumentul regre­tatului naționalist, dr. Gheorghe Căndrea. Dr. Gh­eorghe Candrea, născut în creefia munților apuseni, din părințiî moți, încă de timpuriu a început să lupte pentru chestia națională. Studiile liceale le-a făcut la liceele române din Brașov și Beiuș, iar cele universitare și le-a complectat la Viena unde a luat titlul de dr. în filosofie. Fiind prim-redactor al ziaru­lui «Dreptatea» din Temișoara a fost condamnat pentru câte­va articole politice și a suferit o­­sânda de un an și fum. în tem­nițele ungurești. In cele din urmă, ln 1896, fi­ind implicat în mai multe pro­cese politice, a venit în țară, unde ministrul de instrucție publică de pe atunci i-a dat o catedră de limba germ­ană. In curând, însă, s’a bolnăvit și, ducându-se la Graz ca să-și caute sănătatea, a murit în floa­rea vîrstei. Monumentul s’a ridicat prin subscripție publică. După cum se știe, la inaugu­rare au fost reprezintați studenții români de la universitățile din România, Ungaria și Austria, și serviciul divin a fost oficiat de părintele Lucaciu. Ilustrația noastră de azi repre­zintă acest monument. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Condamnarea lui Tretinescu,­­Com­plabilul societăței Coo­perative «Mercur» . C. Tretinescu, în calitate de complabil la societatea coopera­tivă «Mercur», a comis o serie d de escrocherii, falsuri și abuzuri de încredere, în detrimentul ace­lei societăți. Iată câte­va din faptele ce i se impută : In Iunie 1899, fiind însărcinat le Societate ca să expedieze unei case din străinătate suma de 773 lei și 35 bani, el n’a tri­mis acea sumă la destinație ci a reținut’o pentru sine. In Noembrie, acelaș an, fiind însărcinat să expedieze casei Mocanu din Brașov suma de 364 lei și 85 bani, el a trimes la destinație numai 264 lei și 85 bani, reținând pentru sine 300 lei. Tot cu această ocaziune el fal­­sifică iscălitura directorul socie­­tăței pe o scrisoare către Mocanu, prin care ’î comunică că societa­­tea, având multe plăți de făcut, nu poate să-i trimită mai mult de 264 lei. La 30 Septembrie 1900 a ri­­dicat de la vama Filaret 330 lei și 65 bani, fără să-i verse în casa societăței. Tot Tretinescu a falsificat is­călitura directorului societăței și a ridicat suma de 1500 lei, pe care și-a însușit’o, de la Banca de Scumpt. Afară de asta, a mai comis și alte neregularități; așa, fiind însărcinat de un d. căpitan cu vînzarea unor acțiuni ale d-sale el le-a vindut și a reținut pen­tru sine 120 lei. Pentru aceste fapte, el a fost trimis înaintea tribunalului Il­fov, secția II-a. Acuzatul era asistat de d. a­­.“­n.eal Cernea. T­ribunalul, în urma unei lungi deliberări, a condamnat pe N­e­­tinescu la un an închisoare, 50 lei amendă și 1650 lei des­păgubiri civile. * * Un comerciant necinstit Zilnic se plânge lumea de lipsa ce se dă la cântar de diferiți co­mercianți și foarte cu greu se poate pune mâna pe atari comer­cianți ca să poată fi deferiți jus­tiției. Totuși, administrația a reușit a pune mâna pe unul, și anume Dinu Birloagă, care se servea de o balanță neexactă și scoasă din us. Pentru acest fapt, el a fost tri­­m­is­ înaintea judecătoriei ocolului IV, care l’a condamnat la 5 zile închisoare și 25 lei amendă. Contra acestei hotărîri el a fă­cut apel la tribunal care, fără multă ezitare, l’a respins. * " * • Un omor pentru un le­u­ Ghiță Nicolae și N. Petre Du­man, împreună cu alți hutarî, primesc de la un comerciant din calea Griviței la care lucraseră un leu ca bacșiș. Din cauza acestui frâne, Ghiță Nicolae și Niță P. Duman se iau la ceartă, căci Duman susținea că Ghiță Nicolae acel leu nu l’a jertfit pe altarul lui Bachus. Trei zile in­­­tóntrnüü s’au cer­tat pentru acel loc. In seara de 15 Ianuarie, după ce au isprăvit lucrul, toți tova­rășii se duc la cârciuma d-lui Tănase Ionescu. Aci Petre Du­man se apucă iar la ceartă. Ghiță Nicolae dă o palmă lui Duman. Acesta la rîndul său dă un pumn in obraz lui Ghiță Nicolae. Sărind cel­alțî tovarăși, i-au despărțit. In urmă se iau din nou la ceartă. P. Dumán sare asupra lui Ghiță Nicolae. Acesta, ca să se apere, pune mâna pe un cu­­țit și i-l înfige în coapsa picio­rului stâng. Dumán cade jos și după 5 minute încetează din viață. Au sosit la fața locului ime­diat autoritățile și au arestat pe Gh. Nicolae. Din actul medico-legal se con­stată că moartea lui Duman a provenit din tăierea arterelor, producându-se o mare scurgeri de sânge. Pentru acest fapt el a fost tri­mis înaintea Curței cu jurați, pentru rănire care a pricinuit moarte și s-a judecat eh­. D. procuror, în acuzarea sa, cere un verdict afirmativ. Apărarea a fost făcută de d. avocat Brătescu, care susținea că în adevăr a existat faptul, dar nu i se poate imputa acuzatului in­­tențiunea de a-l răni și a-i cauza moartea. D. Brătescu sfîrșește cerând achitarea inculpatului. După o scurtă deliberare, ju­rații se întorc cu un verdict în care exclud premeditarea sau voința. Curtea, în urma acestui ver­dict, 7 condamnă numai la un an închisoare. Grefier Rasboiu­l Mijno­hoer — Prin poftă — Voluntarii din Helberg au sur­prins un lagăr boer ; ei au făcut 9 prizonieri, au luat o mare can­titate de munițiuni, de vite cor­nute și de oi.* * * Un comunicat oficial din Dur­ban spune că într’o fermă din districtul Graytown s’a manifestat pesta bovină. Districtul fu declarat infectat. * Lmtsinger și Fouché au dat o proclamație către boem­, în care amintesc că toate districtele din nordul coloniei Cape au fost a­­nexate Statului Orange la înce­putul războiului.Cei douî șefi bo­­erî invoacă și puterile ce li s-au încredințat și adaugă că ori­ce persoană, care va da englezilor știri despre mișcările și opera­țiile detașamentelor, va fi osân­dită la o amendă de 1250 franci. In caz de neplată, vinovatul va fi silit să urmeze pe jos detașa­mentul timp de 3 luni. Faptul că s’a dat această pro­clamație, dovedește cât de stă­pâni se simt șefii boemi asupra situației din colonie. * Guvernul englez a hotărît ca să trimeată nouă trupe în Africa nistrul Chamberlain a făcut cu­noscut coloniilor că are nevoe de noui contigente pentru Africa de Sud. Australia va trimite în curând un regiment de cavalerie pe câmpul de luptă. * w • Se telegrafiază din Londra că ziarul «Sun» insistă categoric în afirmarea că lordul Kitchener și comandantul Botha, vor ține Miercurea viitoare o conferință generală pentru pace. Botha, în urma unui răspuns avut de la Krueger, ar fi dis­pus să se predea, iar Kitchener ar fi gata să-i dea toate ono­rurile militare. «Sun» adaugă că d-na Botha ar fi rugat pe Krueger să-i ajute familia, redusă la mizerie. Universul la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 8 Iunie — Burcii Strigoii din strada Eterni­­tatței. — De cât­va timp o panică indescriptibilă domnea printre paș­nicii locuitori din strada Eternită­­țea, locuită in mare parte de culti­vatori de zarzavat, din cauza unor aparițiuni ciudate la ore inaintate ale n­opței. In adevăr, pe la orele 1 sau 2 di­mineața, când strada era in cea mai complectă tăcere, când locuitorii ei, obosiți de munca zilei, dormiau un somn profund, câinii mahalalei, spe­riați de apariția strigoilor, sculau toată strada cu lătrăturile lor­­ furi­oase. Strigoii. în ochii speriați ai locuitorilor, cari credeau că morții din cimitirul «Dumbravă», situat în apropierea acelei strade, s’au sculat din mormintele lor, apăreau sub forme groaznice, o dihanie mare, înconjurată de altele mai mici. In sgomotul clopoțeilor, jucau hore si­nistre pe la ferestrele caselor lor. Panica printre locuitori a durat mult timp și multe femei zac și as­tăzi de frigurile fricei. întâmplarea însă a făcut ca zilele trecute să se descopere acest mister . Un pașnic funcționar de la primărie, d. Iorgu Cordescu, în nopțile sale de insom­nie, avea obiceiul ca în puterea nopții să se ducă la plimbare în pădurea Dumbrava, situată în apro­piere, întovărășit de un berbec mare, negru, care avea mai mulți clopoței la gât și 2 câini negri. Berbecul fiind încolțit de câinii din mahala, alarmați și ei de sunetul clopoțeilor, o lua rasna prin cur­țile oamenilor, iar bătrânul Iorgu Cordescu, în căutarea animalului său, se ducea să-l scape din gura câinilor, ceea­ ce o făcea de multe ori să intre prin curțile oamenilor și să dea foc legendei de mai sus. Condamnări.­­ Dimitrie An­­ghelescu, unul din autorii delapi­dărilor de la trib. Buzeu, a fost condamnat de acel tribunal la 4 ani închisoare, d-nii C. Grigorescu și Costache Ioniță, acuzați de compli­citate, la 3 luni, iar Marin Geor­­gescu a scăpat cu 15 zile închisoare. Ei au făcut apel. Mai­ v. Câmpina Er­upțiune.— Erî, pe la orele 5 p. m. o puternică erupțiune s’a pro­dus la sonda No. 42 sistem Vogt et Comp., proprietatea societăței «Stea­ua Pvomână» din schela Gahița. In momentul când s’a produs e­­rupțiunea, se aflau in interiorul son­dei lucrătorul Behrmaister Max Ei­­sert și ajutorul său Dumitru Apos­tol, cari, fiind surprinși de puterni­cele gaze, cu mare greutate au pu­tut eși din sondă, aproape amețiți. Țițeiul curgând pe o țeava în’di­mensiune de 12 țoli, amenință d’a se revărsa in rîul Prahova. S’au luat măsuri de a se împiedica aceasta. Erupțiunea continuă încă la orele 7.25 minute dimineața, când scria aceasta. Firu. Craiova Banda de la M&răești.—După cum vi s’a comunicat, banda com­pusă din cei nouă cunoscuți hoți și spărgători a fost prinsă, și, în urma instrucției, care n­u s’a terminat încă, directorul prefecturei poliției d. Pe­tre Stanicu a făcut minuțioase cer­cetări, descoperind că mai toți hoții au fost condamnați pentru diferite hoții și spargeri, iar la Dincă Vieru. In urma cercetărilor și perchizițiilor făcute, s’a găsit suma de <.000 lei in aur și piese turcești. Instrucția urmează, căci, după de­­clațiunile făcute de hoți, urmează a se găsi și alți bani, pe cari ei de­clară că i-au îngropat prin diferite comune. Vizită politică.­­ Se crede că d. Dimitrie Sturdza, Însoțit de d. Ionel Bratianu, vor veni in orașul nostru pentru a vizita linia Craiova- Calafat. Focul din strada Madona­ll­i Ay.­­ Aseară, pe la orele 9 jum­,­ătate de 7 ani, jucându-se, a lolîst masa resturnând lampa, care spăr­­gându-se imediat flăcările au cuprins toată casa. Mulțumită ajutorului dat de ve­cini, focul s’a localizat fără a se fi cauzat mari pagube. încercare de spargere.­­ Astă-noapte niște necunoscuți făcă­tori de rele au voit să se introducă la domiciliul d-lui Petrache Cons­­tantinescu, din strada­ Regele Ioa­­nițiu mulțumită însă zgomotului făcut de hoți, stăpânul casei deș­­teptându-se a tras trei focuri de re­volver și hoții au­ fugit. Ca prefect al poliției a însărcinat pe comisarul Barbulian să cerceteze, luând mă­suri ca hoții să fie prinși. Pungași de buzunare.­In­dividul F.­­Zocher, cunoscut pungaș de buzunare, a fost prins aseară în gara Craiova, tocmai pe când voia să fure geamantanul unui voiajor care călătorea spre Vârciorova. Pungașul, dat judecăței, a fost îna­intat parchetului local, care a și dispus arestarea lui. Scânteie, Tecuciu Medaliat.—Ministerul domenii­lor face cunoscut prefecture­ locale, că comisariatul general al României la Expoziția din Paris, prin adresa No. 39.938, arată că d. maior N. Jipa, din localitate, a fost medaliat pentru „cortul-manta‘,‘ ce d-sa a expus, și că medalia o va primi in Septembrie a. c. Furtul de la C. Vidrașcu.— (Amănunte).­­ V’am telegrafiat des­pre furtul de bijuterii comis In pre­judiciul d-lui G. Vidrașcu, la moșia sa Blânzi, acest județ. Iată acum amănuntele căpătate de la d. căpitan Sturdza, instructorul acestei afaceri. Caseta care conținuse bijuteriile era Împărțită în 6 părți și toate aceste părți se Inchideau cu o placă laterală. Bijuteriile, între cari și cele 7 inele furate, erau puse în despărțitura a treia a casetei. In una din zile d-na Vidrașcu ob­servă oare­care neregularități la in­cuetoarea casetei, dar știind că che­ile nu se poate avea nimeni de oare­ce singură le ținea, nu dete nici o atenție. Miercuri se prezintă la d-sa o servitoare și ceru voe să părăsească serviciul. D-na de cererea iSjâsra^^fi^ft­ra^gerisi­­toarea n’a Pr^'fe'ffjiîjS-tt­arstaSapsa care să o facă 5&țjj««ESfein'^ervi*­ciul. D-na Vidrașcu imediat își a* minți de lncuetoarea casetei, și de­duse de aci că voința de a pleca a servitoarei poate să stea în legătură cu sus-zisul fapt. Imediat deschise caseta și observă lipsa celor 7 inele iată factura celor 7 inele, 1) cu o piatră cabochon cu briliante, 2) safir clar cu briliante, 3) mărgăritare și briliante,un mărgăritar de mare preț 4) Mărgăritar roz cu briliante, 5) pe­­roșele montat în argint cu trrante mici, 6) forma marquise cu bri­liante, 7) rubin dlar montură tur­cescă. Din ancheta făcută de d. căpitan Sturdza se crede că autorul ar fi fata din casă sau un fecior. Se mai bă­­nuește încă o a treia persoană, nu­mele căreia in interesul justiției nu’l divulg. Ancheta urmează și în curând se speră de a se descoperi autorii. Ve voi ține în curent cu această afacere ce interesează foarte mult pe tecuceni. Vachy. De la Consiliul comunal Eri, la orele 6 jum. seara, con­siliul comunal al Capitalei a ținut ședință publică sub președinția d-lui primar Procopie Dum­i­­trescu. Prezenți 22 d-nî consilieri. Se dă citire sumarului ședinței precedente, care se aprobă. In urma explicațiunilor date de d. dr. Argeșeanu, consiliul res­pinge aprobarea budgetului ex­­tra­ordinar al bisericei armene, până când epitropii își vor preda socotelile. Se acordă mai multe credite pentru diferite lucrări. Se aprobă plata unei datorii către d. Andronescu. D. Saita propune ca să se ad­mită reparațiuni radicale pentru clădirile pe cari primăria nu se poate expropria din cauza lipsei de mijloace. Consiliul aprobă. D. Ciocanelli cere ca în acest caz să se ia o declarație în­scrisă proprietarilor, prin care aceștia să se angajeze a nu cere prețuri exorbitante, când, în vii­tor, primăria va fi în măsură de a expropria aceste case reparate. Se ia act. Se admite cererea d-luî Ber­­covici de a construi în str. Șe­lari o clădire de 12 m. înălțime. Propunerea d-luî Matac D. Matac dă citire următoarei «C.Ob­ Sriul aveau ... rerea comitetului de inițiativă pentru monumentul lui I. C. Bratianu și referatul administra­­țiune, privitor la locul ales pen­tru așezarea acestui monument, decide să se facă o piață la in­tersecția­ bulevardului Carol cu str. Colței, de 74 m. diametru, având centru la intersecția axei bulevardului cu axa str. Colței spre Sf. Gheorghe. Asemenea mai decide ca ali­nierea sd­r. Colței spre Clemenței să fie­­ determinată printr’o axă care să plece din centrul acestei piețe și să treacă la 12 metri prin fața casei Negri, așa ca strada ast­fel aliniată să aibă 24 m. lărgime, până în strada Bise­rica Enei. Din partea din­spre Primărie se va executa această alinieri până la strada Batiște. Piața va purta numele de piața I. C. Bratianu, iar str. Colței de la bulevardul Carol și până la Clemența va purta numele de str. I. C. Bratianu. Consiliul admite această pro­punere a d-lui Maiak. Chestia regulamentului pen­tru fabricarea pâinei Se dă citire regulamentului pentru fabricarea pâinei. La aliniatul b al art. 1, relativ la condițiunile de exercitare a profesiunei, se face propunerea ca în loc ca brutarul ce vrea să deschidă o brutărie să presinte un certificat de moralitate de la cinci patentări, să i se ceară un certificat de la Camera de co­merț. Propunerea se admite: Art. 2 relativ la încetarea de afaceri, se votează cu mici mo­dificări; la art. 3 se adaogă o­­bligațiunea ca brutarii să comu­nice pe un anumit formular can­titatea de făină aflată în deposi­tele lor. Art. 4 și 5, relativ la condi­țiile igienice ale brutăriilor, se admit fără discuție. .JULES MARY 33 Fructul oprit — MARE ROMAN DE SENSAȚIE — PARTEA ÎNTÂIA Frumoasa fată de la Bazarul Jerome VIII Sunetul unui tai» «Sărmana mea copilă adora­tă !... Nu, n’avea nimeni drep­tul s’o alunge din casa asta. «Eu sunt mama ei, eu ! Și e­i o iertasem. «Dacă era să fie așa și de vreme ce eram și ea vinovată, trebuia să fiu și ea alungată. «Eram prea fericiți și era drept ca fericirea noastră să se termine. Și urmă a aiuns în modul a­­cesta. " Regina, frescă și frumoasă, veni și-l îmbrățișa. Ne­văzând­ pe Roza, care de obicei și se scula înaintea eî. Re­gina se duse și bătu la ușa ca­merei ei. — Roza ! Eu, Roza ! Dormi așa de târziu­, leneșo ? Nu primi nici un răspuns. — Roza, ești bolnavă ? Jerome și Mariana erau foarte palizi. Mariana murmură : — Ei bine, tu Jerome, care a­ fost atât de crud, explică a­­ceste­ copile... Jerome bolborosi. — Regina, am trimis pe sora ta în oraș. Fețele lor erau așa de schim­bate, trăsăturile lor așa descom­puse, în­­cât Regina bănui că era o nenorocire la mijloc. Insă nu îndrăzni să facă vre­o întrebare. După câte­va minute se găti să plece la bazar. — N’o să le mai ducî mult timp la bazar. Regina, îî zise Je­­rome. Aranjează toate conturile, căci am să iau o amploiată. După două sau trei zile o să stai acasă. Regina păru surprinsă. Pe fața ei trecu o ușoară roșeață și, cu o voce tremurătoare, dînsa întrebă: — Nu ești mulțumit de lucrul meu, iată ? — Foarte mulțumit, fiica mea. — Atunci ?... Nu înțeleg. Mie ’mi place foarte mult lucrul a­­cesta... știi bine... — Ast­fel am hotărît, copila mea. Regina plecă capul. De astă dată nu li mai era permis să în­trebe nimic. Plecă d’acasă și co­borî încet spre bulevard. D’o dată începu să meargă repede, făcu un ocol și, uitându-se în dreapta și în stânga, intră la biuroul poștal. Se îndreptă spre b­iroul poș­tei restante și plecându-și capul, cu voce înceată, cu buzele us­cate, nervoasă și din cauza în­­drăznelei sale, murmură amplo­iatului doue inițiale urmate de o cifră. Omul scoase niște scrisori din­­tr’un dulap, le răscoli repede, apucă pe una și zise : — Poftim, d-șoară. Regina luă scrisoarea ca pe un tezaur și fugi, își aruncă din nou privirea în stradă, la dreapta și la stânga. Nimeni n’o urmărise. Scrisoarea era deja ascunsă în corsagiul său. Și, când luă loc în micul său con­tuar, nu mai era pe fața ei ni­ci un semn care să-i arate ei moțiunea prin care trecuse. Seara, întorcându-se acasă, în­trebă : — Unde e Roza, mamă ? — N’ai să vezi azi pe sora ta. — Unde e ? — In călătorie. ■ •— Pentru mult timp? — Pentru câte­va zile. Insă se poate să-șî prelungească lipsa. Regina se uită lung la Jerome, apoi la Mariana. Era vădit că i se ascundea un secret. Ea adora pe sora sa. — Cel puțin spuneți-mă că nu s’a întâmplat Rozei nimic supă­rător ? — Nu­­ n’aibî nici o grijă. Când Regina voi să se retra­gă în camera sa, tatal séu îî zise : — Nu, nu acolo, fata mea. Patul teu nu mai e acolo ; l’am mutat în camera mea și a mamei tale, la etajul întăi ; noi ne vom culca d’aci înainte în camera care a fost a ta. Regina nu făcu nici o obiec­­țiune. — Cum vrei, tată, zise dânsa cu nepăsare. Prima noapte fu un chin pen­tru Mariana și pentru Jerôme. Mariana nu vedea de­cât pe fiică-sa, pe fiică-sa moartă poate sau rătăcind pe stradele Parisului plângând și groaznic de nenoro­cită. Jerome stătea nemișcat în pa­tul lui, cu ochii închiși. Insă nici el nu dormia. Pe la miezul nopței se sculă, aprinse lampa și se încercă să citească. Nevasta lui zise: — Te gândești la Roza? Și începu să plângă. A doua zi dînsul se arătă foarte agitat, vrând să se zăpă­cească. Insă Mariana e prinse de două ori ștergându-șî ochii. Și’i zise cu neîndurare : — Plângi, plângî !... A venit timpul ! Sărmana mitifică !... Jerome plecă trântind ușa. Se întoarse tocmai seara și găsi pe bunul Gaspard, care venia să prânzească cu ei. Când văzu pe onestul băiat, Jerome simți un chin și mai mare în sufletul seu. Gaspard părea foarte strîmto­­rat. De­sigur dînsul făcuse în­trebări Marianei despre Roza și Mariana ’i spuse tot. Insă, lucru ciudat, Mariana părea, din contra, întru totul transformată. Devenise din nou vioaie și sprintenă. Ochii ei limpezi erau zîmbi­­torî; ce se petrecuse oare ? In noaptea aceasta Mariana dormi de minune. A doua­ zi văzu, după mutra obosită a lui Jerome, după stră­lucirea ca de friguri a ochilor lui, că aceleași remușcărî despre cruzimea sa îi făcuseră aceleași visuri rele. De astă-dată, dînsa nu’i zise nimic. Noaptea următoare Mariana fu deșteptată de­odată de un sgo­­mot: Jerome sughița de plâns. Dînsa păru a nu băga asta în seamă și adormi din nou in li­niște­ Tocmai dimineața dînsa îî zise: — Iți pare rea de ceea­ ce am făcut ? Atunci dînsul fu apucat de o criză de nervi și Mariana putu distinge aceste cuvinte ale lui: — Drăguța mea copilă !... Săr­mana mea Roza. Plecă d’acasă pentru afaceri. Era într’o tulbu­rare nespusă. La 11 ore, Mariana și Regina începură să pună masa. Și fiind­că Regina punea trei tacâmuri, mama sa îi zise :• — Pune și tacâmul Rozei. — Sora mea se întoarce din călătorie ? — Da, o așteptăm. Roza, când plecase de acasă, alungată de tatăl său, rătăcise pe stradele de prin prejur, înebu­­nită de durere. CVa urma)

Next