Universul, august 1901 (Anul 19, nr. 206-236)
1901-08-05 / nr. 210
Miculi căsătorirY, marea ducesă Olga și ducele Petru de Oldenburg. — (Vezi explicația) Calea,iar pe anul 1901 Ortodox Sâmbătă, 4 August.—Sf. 7 tineri din Efes Catolic Sâmbătă 17 August..— Liberalu Soarele răsare 5.05 , apune 7.03 București, 4 August. Procesai din Sofia Fostul președinte al comitetului macedonean și tovarășii săr, acuzați de a fi autorii intelectuali al asasinării lui Fitowsky și a lui Mihăileanu, au fost achitați de curtea cu juri din Sofia. Faptul acesta nu a produs multă impresiune nicăiri, pentru ei era asteurat. NKTM““* nu se îndouia că procesul se va termina cu achitare, și de aceea nimeni n’a fost surprins când așteptarea s’a îndeplinit. Nu e mai puțin adevărat însă că rezultatul procesului nu a găsit până acum aprobare decât în Bulgaria , atât la noi, cât și în străinătate, după cum s’a putut vedea din depeșile noastre particulare, achitarea acuzaților e cu hotărîre criticată. Concluziunea ce se trage din cele petrecute, e că justiția bulgară nu a repurtat o victorie. Era vorba, în adevăr, mai presus de toate, să se vadă dacă Bulgaria e un element de ordine în sînul popoarelor europene, și prin urmare dacă e în stare să reprobe mijloacele criminale, fie ele întrebuințate chiar într’un scop patriotic. Chestiunea aceasta era pusă nu de România, ci de Europa întreagă. Cine nu-și aduce aminte de unanimitatea cu care opiniunea publică și guvernele tuturor țărilor s’au ridicat contra cunoscutelor asasinate și energia cu care aț cerut guvernului bulgar să pue capăt unei stări de lucruri anarhice ? A trecut vreme îndelungată până ce guvernul din Sofia, silit chiar de o parte a opiniunii publice bulgare, s’a hotărît la o acțiune, dar în sfîrșit s’a hotărît. Membrii fostului comitet au fost dați în judecată; congresul macedonean a ales un alt comitet, care a declarat că va lucra cu mijloace legale. Era un început de satisfacțiune dat Europei. Lucrul s’a oprit însă aci. Impresiunea produsă în Europa de verdictul juraților din Sofia, arată îndestul de limpede Bulgariei că nu și a atins scopul de a se reabilita complect. După părerea unora, rezultatul procesului înseamnă că Bulgaria va continua să fie un focar permanent de tulburare a ordinei în Balcani. După credința altora, procesul acesta tot va avea înrîurirea bună ca propagandiștii bulgaro-macedoneni să caute alte arme decât cuțitul și revolverul și că Europa, de acum prevenită, nu va mai avea să înregistreze de aci înainte asasinate monstruoase. Atîrnă de la vecinii noștri ca, prin purtarea lor de aci înainte, să atenuieze impresiunea dezastroasă a faptelor din trecut, de care opiniunea publică europeană nu a putut însă scăpa. Politica externa Pericolul american De câtva timp statele europene au început să simtă puterea Statelor Unite, cu atâta tărie încât poți vorbi de pericolul american, fără teamă să comiți o exagerație. Statele Unite au fost secolul trecut într’o epocă de formațiune ; războiul de secesiune a amânat această fașă și a determinat unificarea tuturor provinciilor într’o mare federațiune. Printr’un procesul istoric, pretutindeni aceeași fază de cucerire a urmat fazei de organizare și puterile au ajuns azi la acest moment decisiv pentru soarta americanilor, critic pentru ambițiunile europenilor. ____1. _..030 in spirin american idealul care îi conduce, de mult se încerca să se aplice vestita teorie a lui Monroe care voind să pue sub protecția directă sau indirectă a Statelor Unite toate statele din America centrală sau de sud, dădea guvernului din Washington un program bine definit, îî indica maximumul lui de creștere. Evident că mulți ani această teorie a remas o dorință. Americanii aveau în drumul lor nu numai Puterile, dar încă Spania care de secole juca primul rol în noul continent și deși stăpânirea ei nu era decât nominală, prestigiul și trecutul era o puternică piedică pentru expansiunea Statelor Unite. Nimicirea dominațiunei spaniole devenea condiția sine qua nona realizare aspirațiunilor expuse în doctrina lui Monroe și de aceea d. Mac Kinley a profitat de afacerile din Cuba pentru a declara războiul din 1898. Acest războiu e fără îndouială unul din evenimentele cele mai însemnate din ultimii ani, Intenț tîind că a decis în favoarea americanilor, lupta pentru supremație, ce de atâta timp avea loc pe noul continent între Statele Unite și Spania, în al douilea rînd fiindcă a dovedit decadența rasei latine și triumful rasei anglosaxone, triumf etnic, care de altminteri a fost cauza isbândei politice și în al treilea rînd fiindcă a pus republica americană în contact direct cu statele europene, a făcut-o să intre în concertul internațional. Statele Unite este o mare națiune, mare prin întindere, mare prin putere și mai mare încă prin bogăție ; acest factor intrând de o dată în concertul puterilor, trebuia să provoace o adevărată perturbare, Anglia, Rusia, Germania, Franța chiar nu puteau să mai calculeze cu aceleași elemente ca în trecut, echilibrul era distrus. America era îngrijitoare nu numai din punctul de vedere politic, dar și din punctul de vedere economic. Desvoltarea uimitoare a agriculturei, industriei și comerțului american, revoluționa vechea lume economică. Până acum se vorbea de milionarii din New-York și Chicago, se povesteau extraordinarele lor biografii, se rîdea de excentricitatea și de copilăreasca lor exuberență. Intr’adever produsele lor erau o concurență neînsemnată pentru Europa; azi, situațiunea se schimbă, producția americană întrece cerințele interne, exportațiunea se face pe o scară întinsă, în proporții necunoscute nouă, cu capitaluri fabuloase, cu procedeurî de concurență înspăimîntătoare, într’un cuvînt cu o vitalitate și cu o energie care lovește interesele tuturor. «America suferă de megalomanie», spunea o dată lord Salisbury; iubirea ei pentru tot ce e mare a devenit un pericol de care primul ministru al Angliei suferă mai mult decât ceilalți. Comerțul englez e pretutindeni amenințat, deja concurența germană i-a dat mult de lucru și e ușor de înțeles că o concurență care îi ia aproape tot continentul american și îî paralizează mișcările în Canada, o împinge spre un imperialism comercial. In oceanul Pacific, câmpul natural al expansiunea coloniale americane, englezii se întâlnesc din nou cu Statele Unite și stăpânirea mărilor le scapă din ce în ce mai mult. In Germania rezultatele desvoltărei americane au fost mai grave, noul imperiu nu are clasa solidă a Marii Britanii pentru a resista. Tariful Dingley și politică protecționistă a d-lui Mac Kinley i-au închis piața cea mai însemnată producând crisele din Leipzig, Dresda și Oberhausen. Dealtminteri, e suficient să reamintim, că în 1890 Germania exporta în Statele Unite pentru 416 milioane și Statele Unite exportau în Germania pentru 405 milioane, că în 1899 Germania nu mai exporta decât pentru 377 milioane, iar Statele Unite pentru 907 milioane. Celelalte puteri au suferit și ele, așa că toată Europa se sbate azi într-o criză mai mult sau mai puțin acută. Pe timpul ăsta milionarii americani acumulează milioane, decid de fluctuațiunile bursei, umplu lumea cu ambițiunile lor din nefericire realizabile, iar guvernul american își întărește armata, își formează o mare fiolă, vrea să pue mâna pe canalul de la Nicaragua, cheia ambelor oceane, dictează în America centrală, triumfă în insulele Pacificului, intervine în conflictele republicelor americane ca o putere suzerană și tratează diplomația europeană cu tot disprețul celui mai tare. Se va opri neîncetata lor desvoltare, nu putem ști. Tot ce rezultă pentru un moment din intervenția lor în concertul puterilor, e apropierea Anglo-Germană. Aceste două națiuni sunt cele mai direct atinse de progresele Statelor Unite. Rusia și Franța sunt, prima prin necivilizația ei, a doua prin excesul ei de civilisațiune, mai puțin atinse. Așa că putem prezice într’un viitor nedepărtat, o apropiere între Statele Unite și dubla alianță. Oricum s’ar grupa puterile, nu e mai puțin adevărat că simptomele ce suferim azi sunt îngriJ I CUCN O. X1U! »U1IJ, o«“'»' o națiune megalonă, chestiunea e mai înaltă, e vorba de ciocnirea între două lumi, între lumea nouă tîneră, plină de speranțe și de viață și între lumea veche, ajunsă la apogeul ei, destul de obosita de luptă pentru a reclama pacea universală, destul de decepționată pentru a ride de un entusiasm. Nu sunt în prezență două state si au două grupări de state, sunt în prezență două civilizațiuni sau mai exact două moduri de a concepe viața, una care a trăit, și alta care vrea să trăiască. Acestea sunt motivele pentru care trebue să vedem în progresele Statelor Unite, în milionarii lor și chiar în excentricitățile lor, un pericol american. Ar trebui să’l medităm, să nu’l luăm în rîs. Am adoptat drept armă în contra americanilor, ironia. E o armă slabă, căci nu e decât conștiința unei neputințe, neputința de a combate pe un mai puternic și subterfigiul prin care scapi cu fața curată dintr’o așa critică poziție, sau neputința de a combate absurdul și dorința de a’î arăta deșertăciunea. Ironia e maî slabă încă, când ne reamintim cât e de strâns legată de facultatea de ridiculizare și cât de ușor poți lua una pentru alta. Ceî ce rîd de America, comit acest păcat, uită că o ironie presupune cel puțin o exactă înțelegere a faptelor, că ridiculizarea din potrivă nu e decât o pretențioasă nepricepere. I. G. B. Paris, 31 Iulie Din Italia (Corespondență particulară a „Universului") Roma, 1 August. Declarațiile lui Baccelli Ziarul Messaggero apărut azi, publică un lung interview avut cu d. Baccelli, noul ministru de agricultură. Baccelli a zis că speră să obțină de la ministrul de finanțe toate micile terenuri sechestrate de fisc, spre a le restitui agriculture. Aceasta va fi o primă încercare de colonizare internă. El crede astfel să deschidă calea spre a regula apoi,prin lege,chestiunea terenurilor necultivate. Baccelli are de gând să cultive terenurile acestea, prin instituirea de ferme model, cari ar trebui să constitue ca o Bancă de împrumuturi agricole în natură, independent de instituirea Băncilor ce procură bani. El susține necesitatea instituirea în universități a unei facultăți de agricultură. Moartea lui Morelli Era, la Neapole, a murit Domenico Morelli. El se născuse la Neapole la 4 August 1826, din părinți foarte săraci. Aceștia voiră să facă dintr’însul preot, dar el era înclinat spre o altă viață. Morelli, de tînăr, spre a-și ajuta familia, intrase ca ucenic intr’o fabrică de instrumente Ssice. Dar asta era pentru dînsul un supliciu. Mama lui, care pricepuse totul, îl luă de acolo și îl duse la Academia de Bele- Arte. In scurt timp el deveni unul din pictorii de talent ai Italiei. La 1848 Morelli, pe când se afla la Roma, auzi că la Neapole izbucnise revoluția și atunci alergă în acel oraș spre a lua pușca în mână. Soldații burboni îl făcură prizonier pe o baricadă și puțin lipsi ca el să nu fie împușcat. El fusese însă grav rănit, ceea ce îl făcu să stea un an în neactivitate, dar la 1849 reluă cu mai multă ardoare penelul. Morelli era cel mai bun prieten al maestrului Verdi. Teribila, răzbunare a unui bandit Acum câteva zile fu găsit mort, într-o grădină din Cammarata, comandantul de guarzi, De Pasquali. Crima s’a făcut într’un chip cu totul dramatic, în fața mai multor persoane. Francesco Paolo Varsalona, un teribil bandit, care de mai mulți ani pradă totul pe câmpiile din jurul orașului Girgenti și Palermo, trăește foarte bine, grație unui sistem de spionagiu pe care l fac țăranii despre toate mișcările pe cari le face forța publică. De Pasquali, comandantul guarzilor din Cammarata, era în corespondență directă cu polițistul De Leonardi, căruia îi semnala mișcările lui Varsalona. Banditul avea relațiuni amoroase cu o fată din Cammarata, anume Mangiapane, și care era însărcinată. De Pasquali scrise acest lucru polițaiului. Acesta dădu familia Mangiapane în judecată pentru tăinuire și la proces se folosi și de scrisoarea lui Pasquali. Familia Mangiapane fu achitată de tribunal. Banditul, aflând despre scrisoarea lui Pasquali, hotărî să se răzbune, mai mult spre a da un exemplu. Deunăzi, sărmanul Pasquali se afla într’o grădină, unde afară de grădinar, se mai aflau câteva femei ce spălau rufe. Deodată se văzură două oameni călări, înarmați cu puști, carî întrebată de Pasquali, spunând că au să’î vorbească. Erau Varsalona și un tovarăș al séu, pe care nimeni nu’i recunoscud" ’buBtibi ”'ye^ atunci cei douî bandiți poftiră pe femei să se depărteze. Când sosi Pasquali ținând de frîul calul său, bandiții îî spuseră cine sunt și traseră asupra lui șapte focuri de carabină, ucizându-l împreună cu calul său. Antigon HIM SFAI’ PE ZI Crampele.—Mijlocul cel mai în general întrebuințat consistă ca să funcționezi tare pântecele cu podul palmei, cu o flanelă muiată în spirt de camfor sau esență de terebentină. CRONICI FMENINE Mișcarea femenină Consiliul superior de educațiune din Anglia a hotărît ca să înmulțească numărul inspectorilor școalelor elementare. Femeile care ocupă această funcțiune au o leafă de 150 funți sterling, (aproape 4000 de lei) pe an. Din Moscova se anunță că archimisionarul rus, Astrakhoff a dăruit trei milioane de ruble în scopul înființărei unei universități pentru femei în Moscova. Ministrul rus de instrucțiune publică și-a dat deja consimțimîntul pentru primirea acestei sume. Deocamdată se vor înființa numai trei facultăți : de medicină, de matematică și de științele naturale. Din Atena se anunță că d-șoara Aurora Drakopulos a făcut o propunere care a fost primită cu cea mai mare bucurie de lumea femenină din Grecia. Din cauză că în Grecia crește din ce în ce mai mult prețul alimentelor, părinților de familie le este adeseori imposibil ca să ducă lupta pentru existență. Desigur că și până acum multe femei și fete grece ar fi dorit bucuros ca să câștige ceva prin munca mâinilor lor. Aceasta însă este considerat în cercurile mai bune ale societății eline ca ceva necuviincios. Acum d-șoara Drakopulos a stîrnit ideia de a aranja la toamnă în Atena o expoziție de lucru manual femenin. In privința aranjării acestei expoziții se păstrează cea mai mare discrețiune. Obiectele trimise se vor vinde, având numai numărul pe ele. Femeile pot trimite orice fel de obiecte lucrate cu mâna. Și în China au început femeile să-și însușească civilizația europeană. Multe chineze umblă cu bicicleta.Femeile chineze moderne duc o luptă energică în contra schilodirei picioarelor. Ele poartă ghete europenești cu tocul mic, precum și ciorapi de mătase, apoi își pudrează fața, părul și mâinile. Mai multe femei chineze savante redigează un ziar cotidian, care începe să se răspândească din ce în ca mai mult. Olimpia Chestiuni din Capitali Vechile și nouile artere de comunicațiune ale Bucureștilor VII In vremea lui Vodă Mateiu Basarab, se poruncește o a doua revărsare a Dâmboviței, în dreptul satului Șanțurile din județul Dîmbovița; această derivațiune ia denumirea de rîul Ciorogârla, trece în județul Ilfov din sus de Brezoaia-Cămărașu și cătunul Drugăneasca, și pe vremea marilor înecuri formând revărsaturile Plioștina și Lipșca, iar în dreptul morii Mierea și cătunul Trestieni din sus de comuna Gosoba Bucșăneasca revărsătura Silea, de unde Ciorogârla urmează un curs mai mult sau mai puțin fără multe revărsaturi laterale, până în dreptul Bolintinului din Vale, unde încep din nou revărsaturile în lături. In vremea lui Vodă Alexandru Ipsilante, pe la începutul secolului XIX, Dâmbovița este pentru a treia oară abătută la satul Brezoaia, din jud. Dâmbovița ; o parte a apelor derivate se scurg în Ciorogârla, iar altele se revarsă peste câmpuri de-a stânga rîului, astfel că o parte năpădesc spre podul Bărbierului unindu-și undele cu pârîiașul Ilfovâțul; alte cutimi de apă se strecoară între Brezoaia-Cămărașu și Tărtășești-Gulia, pădurea Cereanca, formând scursurile Moarta și Bivolița. Mai la vale de Arcuda, pe la 1825 s’a găsit de mare trebuință să se deriveze atât scursoarea apelor Dâmboviței cât și a acelor două pârîiașe menționate maî sus; aceasta este a patra și ultima abatere înspre Ciorogârla, care unită din sus de Domnești cu Răstoaca, primește denumirea de rîul Sabarul, a cărui ape în mare parte sunt ale Dâmboviței abătute de atâtea și atâtea ori, pentru ca prin acest chip să intre și să treacă prin București o cutime de apă cât se poate de mică cu scopul de a se evita desele și îngrozitoarele inundații ce bântuiau Capitala. In anul 1848, prin ordinul lui Vodă Bibescu, se ridică un mare dig de pământ spre apărare și traversând toată albia talvegului Dâmboviței, între Bâcu-Arcuda temiba, UU iuLctividűou*valuuT?.». năpădirea apelor să se poată efectua în mod mai eficace în spre Giorogîrla, cu prilejul marilor viituri; până prin anul 1865 aci se mai gaseau stăvilarele abătătoare. Stăvilare sistematice sunt acum înființate de la 1882—1886 încoace, sub primăria Gariagdi-Fleva, cel dintom la Brezoaia, din jud. Dâmbovița, și celel alte la Joița-Bâcu-Arcuda, cari au aci îndouitul scop de a regula manevrarea rezervoarelor de decantare, limpezire, aparținând instalațiunilor alimentarei Capitalei cu apă filtrată, aceasta în timpul normal, iar la viituri și ape extraordinari de mari, aceste stăvilare servesc la abaterea Dâmboviței în Ciorogârla, prin canalul săpat in 1848 și reînouit prin adâncire și prelungire în 1860. O altă scursoare ce vine să înmulțească apele de inundație ale Dâmboviței, în vremuri de mari viituri, este așa numita Boanca, ce începe din dreptul cătunului Crângași, pe teritorul comunei Cheajna, se mărește în dreptul Giuleștilor, trece pe teritoriul comunei Roșu și Militari (Satul nou), și se revarsă în Dâmbovița mai sus de moara Ciurel. Afară de lucrările de apărare menționate mai sus, pentru asigurarea în contra inundațiilor, s-au ridicat diguri longitudinale de-a lungul ambelor țărmuri, cari însă din nepăsare sau nepricepere nu s’au consolidat prin plantațiune, care de regulă se face în’asemenea cazuri; aceste diguri, bune sau rele, sunt date în paza și îngrijirea unei părți din locuitorii comunei Popești- Bâcu, numiți «Șănțari», cari locuitori maî întâiu prin uz, apoi prin putere de lege, sunt scutiți de diferite dări către stat, iar prestația comunală o servește în bani comuna București pentru dînșii, pentru aceste scutiri având numai îndatorirea de-a întreține o bună stare aceste diguri, ce se întind de la Grozăvești până dincolo de Brezoaia-Cămărașu, distanță aproape de 45 kilometri. Din toate acestea se vede câtă îngrijire se punea din cele mai vechi timpuri, spre a se feri și garanta Bucureștiul de inundațiuni, și, cu toate aceste măsuri, Capitala a avut să îndure foarte mult din causa revărsărilor Dîmboviței, până în anul 1881— 1883, când s’a regulat și adîncit cursul ei pe tot parcursul de la Grozăvești și până dincolo de Vilanu, sub primarul Cariagdi; lucrarea a fost proiectată de inginerii elvețieni Bürgli-Zigler și Culmann, executată tot prin aceștia și sub îngrijirea inginerului șef al comunei de pe atunci Matak. Cu toate sacrificiile bănești, lucrarea aceasta uriașă în felul ei, nu a dat rezultatele la cari erau îndreptățiți să se aștepte locuitorii Capitalei prin sacrificiile făcute , căci în anul 1893, sub primăria lui N. Filipescu, se deslănțuește o groaznică inundație asupra mahalalei Grozăvești din sus de București. Cauza din care aui provenit acest înfricoșat dezastru, nu este locul a se spune aci;—ținem însă cu tot d’inadinsul a asigura pe onoratul cititor al acestui studiu, să nu bănuiască întru nimic capacitatea și buna credință a inginerilor mai sus pomeniți. Acum încă ceva asupra executare! canalizare! Dâmboviței . Lucrarea s’a efectuat foarte corect ca tehnică, însă din spirit de economie ren înțeles s’a procedat cu prea multă ușurință, căci s’a avut în vedere scurgerea unui volum de apă numai de 4 metri cubi pe secundă, pe când în realitate, după cum am avut ocasiunea să ne încredințăm mai sus, Dâmbovița, dacă nu ar fi fost de patru ori abătută din cursul ei, ar dispune de un debit de patru și de cinci ori mai mare, decât cel ce se strecoară astăzi prin oraș , greșeală financiar-economică, care mai curând sau mai târziu se va resimți. Timpul, cerințele civilisațiunea,necesitățile industriei și condițiunile igienice sanitare vor reclama imperios sporirea actualului curs de apă, ceea ce va pricinui atunci cheltueli enorme, cari cu puțină chibzuință în prima și inițiala fașă de proiectare și executare ușor s’ar fi putut reduce la un minim de cost bănesc, fără a expune comuna la viitoare regulare a Dîmboviei, ce va pricinui atunci debursări fabuloase, ne mai socotind dificultățile tehnice ce cu zi ce trece se înmulțesc, și creșterea valorilor de expropriere se mărește neîncetat. Alex. Mărlineanu, Inginer (Va urma) Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Condamnarea unui agent de perceptor pentru fals și abuz de Încredere înaintea curței de casație, secția vacanțelor, a venit iern recursul fostului agent de perceptor la percepția 12 din comuna Păltiniș, județul Dorohoiu, dat judecăței pentru fals și abuz de încredere. Ceea ce este curios în această afacere e că sus numitul agent a început a comite falsuri și abuzuri pentru sume minime de noi 10 bani și aet-fol n cinsime din ce în ce mai mari. Iată câteva din faptele comise de el: Liberează o chitanță lui I. Gh. Mateiu pentru suma de 4 lei 35 bani, pe când în cotor a trecut numai 4 lei și 30, însușindu-șî astfel 5 bani. Urmează în acest mod un timp îndelungat, însușindu-șî 5 și 10 bani. Vâzând însă că cu 5 și 10 bani nu face el nici o treabă, a început un alt sistem, adică pe când în distanță trecea întreaga sumă primită, în cotor trecea suma pe jumătate. Astfel a încasat de la locuitorul Ion Istrate 12 lei și 72 bani, iar în cotor a trecut numai 6 lei și 36 bani. De la Vasile Burluc a încasat 10 lei și 20, în cotor a trecut numai 5 lei și 10 bani. In acest mod el a ajuns să-și apropie sume însemnate de bani, înșelând pe bieții săteni. In urmă, locuitorii, văzându-se apucați să plătească din nou sumele pe cari dînși, le achitaseră deja, au reclamat administrației financiare din Dorohoiu, care, anchetând faptul, a descoperit totul. Agentul a fost imediat arestat și dat judecăței. Tribunalul Dorohoiu l’a condamnat la un an închisoare. Făcând apel, Curtea din Iași i l’a respins; asemenea i-a respins recursul ieri și Curtea de casație. Grefier. —— — — <iar? ■ ...— Carnetul meu Dumnezeu când te ajută... Ori ce-aî drege, ori ce ai face, Gând nu vrea, nu vrea și pace Să muncești, ca vai de tine, Să le faci pe toate bine, Toate-țî merg cum merge racul Și săracul, tot săracul, Zice trist, cu jale mare, Vechia noastră zicătoare : «Dumnezeu când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută. Ai o sfoară de moșie Ș’o muncești cu voioșie, începând din primăvară Până ’n toiul cel de vară... Gând să zici un, Doamne ajută! Vai, recolta ție pierdută. Căci o grindină ți o bate Și zici jalnic cu dreptate ! «Dumnezeu când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută. Ești în slujbă... Cu plăcere,— După cum și slujba cere,— Iți pul zel, activitate, Să faci slujba bine ’n toate... Dar, când speri o ’naintare, Te trezești pe drumul mare, Dar, sărman, din slujb’ afară Și esclamt cu voce amară : «Dumnezeu când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută Faci în casă, fad de toale Și adud, pe cât se poate, ca să’ți fie casa, casă !... Dar, del soare ta luxoasă Și mai are-apoi și... mamă, Casa ta ți se dărâmă Și tu zieh eu jale mare, Vechia noastră zicătoare ! «Dumnezeu când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută. In politica ’ncurcată Lumea ajunge să se bată Și la pumni și Mie ’și toarnă, Doar guvernul că’l răstoarnă... Dar guvernul la putere Tot rămâne și nu... piere, Iar bătuți ’n gura mare, Strig cu jale, disperare ! «Dumnezeu când nu te-ajută,Plumb se face chiar din plută. Ori ce-ai drege, ori ce-aî face, Când nu vrea, nu vrea și pace ! Să muncești ca val de tine Să le faci pe toate bine... Dar când vrea, păi vrea, și pace, De n’al drege, de n’ai face. Și cu bucurie mare, Ziua noastră zicătoare: «Dumnezeu când te ajută, «Plumbul ți se face plută !...» Marion. O CUGETARE !»E ZI Onoarea hrănește artele. —--------------»« « »| ----------Hezbauil anglo-boer — Prin poștă — «Standard» publică următoarea depeșă din Bruxelles : Krueger e ferm convins despre o apropiată intervenție a Europei. El afirma deunăzi că la apropiata întâlnire dintre Ailhelm și Țar, cei două suverani vor cerceta chestia arbitragiului între englezi și boemi. Krueger mar e de părere că moartea împărătesei Frederic va servi mult cauzei boerilor și că inflența ce o avea asupra fiului el a oprit până acum pe Wilhelm să intervie în luptă.a « « Din Baga se anunța că Krueger pregătește o proclamație foarte violentă, ca răspuns la proclamația lui Kitchener. Președintele Krueger a primit un raport că englezii tratează foarte reu pe olandezii revoltați din Natal. • * * Săptămâna trecută englezii au ședințe* ăl Vökcsaradülúk * * * O depeșă din Capetown către «Daily Mail» anunță că trei comando se bvere se concentrază la apusul coloniei, spre a se îndrepta asupra orașului Clanwilliam. Englezii au trimis ajutoare grabnice pentru apărarea orașului. E de observat că Clanwilliam nu e tocmai departe de Capetown și că deja, la începutul anului, acest oraș a fost foarte serios amenințat de către boerii comandantului Herzog. De altfel, toate depeșile arată că activitatea boerilor sporește mereu în colonia Cape. * Se depeșează din Bruxelles ziarului «Standard» că președintele Krueger a primit un raport anunțând că actualmente se află sub arme 17.000 boeri și în Colonia Capo 12.000 afrikanderi, cari au puști și muniții, dar cărora le lipsesc proviziile. Norii căsătoriți, marea ducesă Glga și ducele Petru de Oldenburg — Vezi ilustrația — Corespondentul nostru de la Viena ne-a telegrafist zilele trecute știrea despre celebrarea cununiei între marea ducesă Olga, sora Țarului Nicolae II al Rusiei, și între ducele Petru de Oldenburg. Tinera mare ducesă Olga, sa născut la 20 Mai 1882 și prin urmare este în vîrstă de 19 ani. Soțul ei este fiul ducelui Alexandru de Oldenburg și al principesei Romanowskaia, ducesă de Leuchtenberg. El este în vîrstă de 33 ani, născut fiind la 1868. Motivele de casare ALE LUI AL. CANDIANO POPESCU D-niî advocați Cernescu și Butoianu au depus, în numele lui Al. Candiano-Popescu, următoarele motive de casare contra deriziunei camerei de punere sub acuzare din București, prin care a fost trimis în judecata Curții cu jurați din Ilfov, pentru crima din str. Icoanei: I. Nemotivare și exces de putere. — Camera nu’șî motivează decisiunea, nu relatează faptul în toate circumstanțele, nu discută aparte datele și rechizițiunile d-un procuror general. Singura și vaga afirmare, că sunt indicii suficiente, nu este motivare astfel cum ar trebui după principiul art. 181 din proc. pen. după al. III al art. 37 din legea organică a Curții de casație, și în special pentru Camera de punere sub acuzare după art. 216 din cod. de proc. criminală. De asemenea, nu se poate socoti ca o motivare insușirea faptelor și motivelor dintr’un rechisitor care tocmai trebuia discutat, dar care de altfel nu se dovedește nici în fapt nici legalmente ca ar fi existând. II Violarea Art. H . Proc. Penală. Legea cere ca, în afară de raport, d. procuror general să depună rechizițiunea sa scrisă și subscrisă. La dosar nu se vede că această formalitate substanțială să fi fost îndeplinită. Nu există rechisitor făcut de parchetul general, decisia Camerei pomenește de un rechisitor care s-ar fi citit și lăsat pe masa Camerei, dar nu face mențiune dacă era scris și subscris. IH Violarea art. 219 proc. penală. Contra celor cuprinse în acest text de lege, onor. Camera de punere sub acuzare, a statuat asupra afacerea, deși după cum rezultă din decizia dată n’a avut în vedere memoriile făcute de acuzat și da care de procuror general ar S făcut pomenire. Legea cere ca actele și memoriile să fie depuse pe masa Camerei de punere sub acuzare. Din decisie rezultă că numai celelalte acte au fost depuse. IV Greșita aplicare a art. 57 și 234 Cod. pen. combinat cu art. 324 al. 1 din Proc. pen. Exces de putere. Camera de punere sub acuzare face o greșită aplicație a enunțatelor texte de lege, cacă dacă se sprijină pe un rechizitor ce ar fi esistat adoptându-i faptele, atunci printr’un învederat exces de putere și nesocotind părerea experților medici ajunge la fixarea responsabilităței acuzatului Alex. Candiano-Popescu, care, după avizul majorităței experților, este iresponsabil în mod absolut, iar după aceea a minorităței, responsabil parțial și legea cere constatarea voinței în comiterea oricărei crime sau delict. Dacă acuzatul nu se stabilește— nu se motivează — că a avut această voință, ci tocmai contrariul reese din actele cauzei, nu se poate aplica textele sus enumerate, întru cât în fapta datului judecăței nu se pot stabili elementele crimei. V. Violarea art. 22 proced. penală.—Camera de punere sub acuzare, contrar dispozițiunilor acestui text, a intrat în cercetarea cauzei fără ca să se fi făcut raportul în cauză de către d. procuror general. Nu se găsește la dosarul cauzei această lucrare și nu se face cel puțin mențiune în decisia atacată cu recurs, că măcar a fost ascultat d. procuror general în face-uri din străinatate — Prin poștă — Se scrie din Zenta (Uungaria) în frumosul castel al marelui proprietar Wulls, s-a produs o explozie de acetilenă, care a provocat un incendiu foarte violent. Cu toate ajutoarele date în grabă frumosul castel,împreună cu toate mobilele scumpe, a fost prefăcut într’un morman de ruine și cenușe. Din Magdeburg (Germania) se anunță că artistul Oberstalter, cântăreț la opera din München, s’a bătut în duel cu un ofițer maghiar. Artistul a fost grav rănit. Pe strada mică din orășelul Ciorna (Ungaria) a izbucnit un puternic incendiu, care într’un timp foarte scurt a prefăcut în cenușe mai mult de 40 de case, precum și numeroase șoproane, grajduri, magazii cu grîne etc. Vr’o 60 de familii au rămas fără căpătâi. * * Din Paris se anunță că fostul colaborator al aeronautului Andrée, francezul Machuron, a încetat din viață. împăratul Frantz-Iosif a trimis baronului Fehervary, ministrul de honvezi unguri și falsmareșal, o scrisoare autografă prin care îl felicită călduros cu ocazia jubileului lui de 50 ani în cariera militară. Cu această ocasiune, baronul Fehervary a fost decorat cu marea cruce a ordinului Sf. Ștefan. ’ * * * Mai mulți locuitori din com. Vilmăny (Ungaria) și din alte sate vecine, s’au adunat să sărbătorească rezultatul secerișului. Deodată țăranii se împărțiră în două tabere și scoțând cuțitele, începură să se taie unii pe alții. De amândouă părțile au fost foarte mulți grav răniți. Un anume-Stefan Tacaci, fiind lovit în inimă, a murit imediat. In Egipt sunt acum 10 cazuri de ciumă, dintre care 3 la Zagazig și 7 la Port-Said. De la 7 Aprilie au murit în Egipt 46 persoane de ciumă. Curtea chineză a trimis miniștrilor plenipotențiari chinezi o depeșă în care critică modul cum au condus tratativele de pace. Curtea spune că mai sunt încă prea mulți soldați străini la Peking, pentru ca ea să se poată întoarce în Capitală. De aceea se va opri la Keifongfu. Acolo Curtea va serba, la 7 Noembrie viitor, aniversarea împărătesei. • * Un Incident tragic s’a petrecut la un teatru din Darmstadt O actriță, care trebuia să reprezinte o sinucidere prin spînzurare, alunecând de pe scaunul pe care se afla, a fost sugrumată cu adevărat ; publicul n’a înțeles la început și numai după câtva timp