Universul, august 1901 (Anul 19, nr. 206-236)

1901-08-05 / nr. 210

M­iculi căsătorirY, marea ducesă Olga și ducele Petru de Oldenburg. — (Vezi explicația) Calea,iar pe anul 1901 Ortod­ox Sâmbătă, 4 August.—Sf. 7 tineri din Efes Catolic Sâmbătă 17 August..— Liberalu Soarele răsare 5.05 , apune 7.03 București, 4 August. Procesai din Sofia Fostul președinte al comi­tetului macedonean și tova­rășii săr, acuzați de a fi au­torii intelectuali al asasinării lui Fitowsky și a lui Mihăi­­leanu, au­ fost achitați de cur­tea cu juri din Sofia. Faptul acesta nu a produs multă impresiune nicăiri, pen­tru ei­ era asteurat. NK­TM““* nu se îndouia că procesul se va termina cu achitare, și de aceea nimeni n’a fost surprins când așteptarea s’a îndeplinit. Nu e mai puțin adevărat însă că rezultatul procesului nu a găsit până acum apro­bare de­cât în Bulgaria , atât la noi, cât și în străinătate, după cum s’a putut vedea din depeșile noastre particulare, achitarea acuzaților e cu ho­­tărîre criticată. Concluziunea ce se trage din cele petrecute, e că justiția bulgară nu a re­purtat o victorie. Era vorba, în adevăr, mai presus de toate, să se vadă dacă Bulgaria e un element de ordine în sînul popoarelor europene, și prin urmare dacă e în stare să reprobe mijloa­cele criminale, fie ele între­buințate chiar într’un scop patriotic. Chestiunea aceasta era pusă nu de România, ci de Europa întreagă. Cine nu-și aduce a­­minte de unanimitatea cu care opiniunea publică și gu­vernele tuturor țărilor s’au­ ridicat contra cunoscutelor a­­sasinate și energia cu care aț­ cerut guvernului bulgar să pue capăt unei stări de lucruri anarhice ? A trecut vreme îndelungată până ce guvernul din Sofia, silit chiar de o parte a opi­­niunii publice bulgare, s’a hotărît la o acțiune, dar în sfîrșit s’a hotărît. Membrii fostului comitet au fost dați în judecată; congre­sul macedonean a ales un alt comitet, care a declarat că va lucra cu mijloace legale. Era un început de satisfac­­țiune dat Europei. Lucrul s’a oprit însă aci. Impresiunea produsă în Eu­ropa de verdictul juraților din Sofia, arată îndestul de lim­pede Bulgariei că nu și a atins scopul de a se reabilita complect. După părerea unora, rezul­tatul procesului înseamnă că Bulgaria va continua să fie un focar permanent de tul­­burare a ordinei în Balcani. După credința altora, pro­cesul acesta tot va avea în­­rîurirea bună ca propagan­diștii bulgaro-macedoneni să caute alte arme de­cât cuți­tul și revolverul și că Euro­pa, de acum prevenită, nu va mai avea să înregistreze de aci înainte asasinate mon­struoase. Atîrnă de la vecinii noștri­ ca, prin purtarea lor de aci înainte, să atenuieze impre­siunea dezastroasă a faptelor din trecut, de care opiniunea publică europeană nu a putut­­ însă scăpa. Politica externa Pericolul american De cât­va timp statele euro­pene au început să simtă pute­rea Statelor­ Unite, cu atâta tă­rie încât poți vorbi de pericolul american, fără teamă să comiți o exagera­ție. Statele­ Unite au fost secolul trecut într’o epocă de formațiune ; războiul de sece­siune a amânat această fașă și a determinat unificarea tuturor pro­vinciilor într’o mare federațiune. Printr’un procesul istoric, pre­tutindeni aceeași fază de cuce­rire a urmat fazei de organizare și puterile au ajuns azi la acest moment decisiv pentru soarta americanilor, critic pentru ambi­țiunile europenilor. _­­___1. _..030 in spirin a­­merican idealul care îi conduce, de mult se încerca să se aplice vestita teorie a lui Monroe care voind să pue sub protecția di­rectă sau indirectă a Statelor­ Unite toate statele din America centrală sau de sud, dădea gu­vernului din Washington un pro­gram bine definit, îî indica maxi­mumul lui de creștere. Evident că mulți ani această teorie a re­m­­as o dorință. Americanii aveau în drumul lor nu numai Puterile, dar încă Spania care­ de secole juca pri­mul rol în noul continent și de­și stăpânirea ei nu era decât nominală, prestigiul și trecutul era o puternică piedică pentru expansiunea Statelor­ Unite. Ni­micirea dominațiunei spaniole de­venea condiția sine qua non­a realizare­ aspirațiunilor expuse în doctrina lui Monroe și de aceea d. Mac Kinley a profitat de afa­cerile din Cuba pentru a declara războiul din 1898. Acest războiu e fără îndouială unul din evenimentele cele mai însemnate din ultimii ani, Intenț tîind­ că a decis în favoarea ame­ricanilor, lupta pentru suprema­ție, ce de atâta timp avea loc pe noul continent între Statele­ Unite și Spania, în al douilea rînd fiind­că a­ dovedit decadența ra­sei latine și triumful rasei anglo­­saxone, triumf etnic, care de alt­minteri a fost cauza isbândei po­litice și în al treilea rînd fiind­că a pus republica americană în con­tact direct cu statele europene, a făcut-o să intre în concertul in­ternațional. Statele­ Unite este o mare na­țiune, mare prin întindere, mare prin putere și mai mare încă prin bogăție ; acest factor intrând de o dată în concertul puterilor, tre­buia să provoace o adevărată perturbare, Anglia, Rusia, Ger­mania, Franța chiar nu puteau să mai calculeze cu aceleași elemen­te ca în trecut, echilibrul era distrus. America era îngrijitoare nu numai din punctul de vedere politic, dar și din punctul de vedere economic. Desvoltarea uimitoare a agri­culturei, industriei și comerțului american, revoluționa vechea lu­me economică. Până acum se vorbea de mi­lionarii din New-York și Chicago, se povesteau extra­ordinarele lor biografii, se rîdea de excentrici­tatea și de copilăreasca lor exu­­berență. Intr’adever produsele lor erau o concurență neînsem­nată pentru Europa; azi, situați­­unea se schimbă, producția ame­ricană întrece cerințele interne, exportațiunea se face pe o scară întinsă, în proporții necunoscute nouă, cu capitaluri fabuloase, cu procedeurî de concurență înspăi­­mîntătoare, într’un cuvînt cu o vitalitate și cu o energie care lo­vește interesele tuturor. «Ame­­rica suferă de megalomanie», spu­nea o dată lord Salisbury; iubi­rea ei pentru tot ce e mare a devenit un pericol de care pri­mul ministru al Angliei suferă mai mult de­cât cei­l­alți. Co­merțul englez e pretutindeni a­menințat, deja concurența ger­mană i-a dat mult de lucru și e ușor de înțeles că o concurență care îi ia aproape tot continentul american și îî paralizează mișcă­rile în Canada, o împinge spre un imperialism comercial. In oceanul Pacific, câmpul na­tural al expansiunea­ coloniale a­­mericane, englezii se întâlnesc din nou cu Statele­ Unite și stă­pânirea mărilor le scapă din ce în ce mai mult. In Germania rezultatele desvoltărei americane au fost mai grave, noul imperiu nu are clasa solidă a Marii Bri­tanii pentru a resista. Tariful Dingley și politică protecționistă a d-lui Mac Kinley i-au închis piața cea mai însemnată produ­când crisele din Leipzig, Dresda și Oberhausen. Dealtminteri, e suficient să reamintim, că în 1890 Germania exporta în Statele­ Unite pentru 416 milioane și Statele­ Unite exportau în Ger­mania pentru 405 milioane, că în 1899 Germania nu mai ex­porta de­cât pentru 377 mili­oane, iar Statele­ Unite pentru 907 milioane. Celelalte puteri au suferit și ele, așa că toată Europa se sbate azi într-o criză mai mult sau mai puțin acută. Pe timpul ăsta milionarii ame­ricani acumulează milioane, de­cid de fluctuațiunile bursei, um­plu lumea cu ambițiunile lor din nefericire realizabile, iar guver­nul american își întărește ar­mata, își formează o mare fiolă, vrea să pue mâna pe canalul de la Nicaragua, cheia ambelor oceane, dictează în America centrală, triumfă în insulele Pa­cificului, intervine în conflictele republicelor americane ca o pu­tere suzerană și tratează diplo­mația europeană cu tot disprețul celui mai tare. Se va opri neîncetata lor des­­voltare, nu putem ști. Tot ce rezultă pentru un moment din intervenția lor în concertul pu­terilor, e apropierea Anglo-Ger­­mană. Aceste două națiuni sunt cele mai direct atinse de pro­gresele Statelor­ Unite. Rusia și Franța sunt, prima prin necivili­­zația ei, a doua prin excesul ei de civilisațiune, mai puțin atinse. Așa că putem prezice într’un viitor nedepărtat, o apropiere în­tre Statele­ Unite și dubla alianță. Ori­cum s’ar grupa puterile, nu e mai puțin adevărat că simp­­­tomele ce suferim azi sunt în­g­r­iJ I CUCN­ O. X1U­­! »U1IJ, o«“'»' o națiune megalonă, chestiunea e mai înaltă, e vorba de ciocni­rea între două lumi, între lumea nouă tîneră, plină de speranțe și de viață și între lumea veche, ajunsă­ la apogeul ei, destul de obosita de luptă pentru a re­clama pacea universală, destul de decepționată pentru a ride de un entusiasm. Nu sunt în prezență două state si au două grupări de state, sunt­­ în prezență două civiliza­țiu­ni sau mai exact două moduri de a con­cepe viața, una care a trăit, și alta care vrea să trăiască. A­­cestea sunt motivele pentru care trebue să vedem în progresele Statelor­ Unite, în milionarii lor și chiar în excentricitățile lor, un pericol american. Ar trebui să’l medităm, să nu’l luăm în rîs. Am adoptat drept armă în contra americanilor, iro­nia. E o armă slabă, căci nu e de­cât conștiința unei neputințe, neputința de a combate pe un mai puternic și subterfigiul prin care scapi cu fața curată dintr’o așa critică poziție, sau neputința de a combate absurdul și do­rința de a’î arăta deșertăciunea. Ironia e maî slabă încă, când ne reamintim cât e de strâns legată de facultatea de ridiculizare și cât de ușor poți lua una pentru alta. Ceî ce rîd de America, comit acest păcat, uită că o ironie pre­supune cel puțin o exactă înțe­legere a faptelor, că ridiculizarea din potrivă nu e de­cât o pre­tențioasă nepricepere. I. G. B. Paris, 31 Iulie Din Italia (Corespondență particulară a „Universului") Roma, 1 August. Declarațiile lui Baccelli Ziarul Messaggero apărut azi, publică un lung interview avut cu d. Baccelli, noul ministru de agricultură. Baccelli a zis că speră să ob­țină de la ministrul de finanțe toate micile terenuri sechestrate de fisc, spre a le restitui agricul­ture­. Aceasta va fi o primă în­cercare de colonizare internă. El crede ast­fel să deschidă calea spre a regula apoi,prin lege,ches­tiunea terenurilor necultivate. Baccelli are de gând să cultive terenurile acestea, prin institui­rea de ferme model, cari ar tre­bui să constitue ca o Bancă de împrumuturi agricole în natură, independent de instituirea Băn­cilor ce procură bani. El susține necesitatea institui­­rea în universități a unei facul­tăți de agricultură. Moartea lui Morelli Era, la Neapole, a murit Dome­nico Morelli. El se născuse la Neapole la 4 August 1826, din părinți foarte săraci. Aceștia voiră să facă din­­tr’însul preot, dar el era în­clinat spre o altă viață. Morelli, de tînăr, spre a-și a­­juta familia, intrase ca ucenic intr’o fabrică de instrumente S­sice. Dar asta era pentru dînsul un supliciu. Mama lui, care pri­cepuse totul, îl luă de acolo și îl duse la Academia de Bele- Arte. In scurt timp el deveni unul din pictorii de talent ai Italiei. La 1848 Morelli, pe când se afla la Roma, auzi că la Ne­a­­pole izbucnise revoluția și atunci alergă în acel oraș spre a lua pușca în mână. Soldații burboni îl făcură prizonier pe o baricadă și puțin lipsi ca el să nu fie îm­pușcat. El fusese însă grav rănit, ceea­ ce îl făcu să stea un an în neactivitate, dar la 1849 reluă cu mai multă ardoare penelul. Morelli era cel mai bun prie­ten al maestrului Verdi. Teribila, răzbunare a unui bandit Acum câte­va zile fu găsit mort, într-o grădină din Cammarata, comandantul de guarzi, De Pas­quali. Crima s’a făcut într’un chip cu totul dramatic, în fața mai multor persoane. Francesco Paolo Varsalona, un teribil bandit, care de mai mulți ani pradă totul pe câmpiile din jurul orașului Girgenti și Pa­lermo, trăește foarte bine, grație unui sistem de spionagiu pe care­­ l fac țăranii despre toate miș­cările pe cari le face forța pu­blică. De Pasquali, comandantul guar­zilor din Cammarata, era în co­respondență directă cu polițistul De Leonardi, căruia îi semnala mișcările lui Varsalona. Banditul avea relațiuni amo­roase cu o fată din Camma­rata, anume Mangiapane, și care era însărcinată. De Pasquali scrise acest lucru polițaiului. Acesta dădu familia Mangiapane în ju­decată pentru tăinuire și la pro­ces se folosi și de scrisoarea lui Pasquali. Familia Mangiapane fu achi­tată de tribunal. Banditul, aflând despre scri­soarea lui Pasquali, hotărî să se răzbune, mai mult spre a da un exemplu. Deună­zi, sărmanul Pasquali se afla într’o grădină, unde afară de grădinar, se mai aflau câte­va femei ce spălau rufe. De­odată se văzură două oa­meni călări, înarmați cu puști, carî întrebată de Pasquali, spu­nând că au să’î vorbească. Erau Varsalona și un tovarăș al séu, pe care nimeni nu’i recunoscu­­d" ’buBtibi ”'ye^ atunci cei douî bandiți poftiră pe femei să se depărteze. Când sosi Pasquali ținând de frîul calul său, bandiții îî spuseră cine sunt și traseră asupra lui ș­apte focuri de carabină, uci­­zându-l împreună cu calul său. Antigon HIM SFAI’ PE ZI Crampele.—Mijlocul cel mai în general întrebuințat consistă ca să funcționezi tare pântecele cu podul­­ palmei, cu o flanelă muiată în spirt de camfor sau e­­sență de terebentină. CRONICI FMENINE Mișcarea femenină Consiliul superior de educa­­țiune din Anglia a hotărît ca să înmulțească numărul inspectori­lor școalelor elementare. Femeile care ocupă această funcțiune au o leafă de 150 funți sterling­, (aproape 4000 de lei) pe an. Din Moscova se anunță că ar­­chimisionarul rus, Astrakhoff a dăruit trei milioane de ruble în scopul înființărei unei universități pentru femei în Moscova. Mi­nistrul rus de instrucțiune pu­blică și-a dat deja consimțimîn­­tul pentru primirea acestei sume. De­o­cam­dată se vor înființa numai trei facultăți : de medi­cină, de matematică și de știin­țele naturale. Din Atena se anunță că d-șoara Aurora Drakopulos a făcut o pro­punere care a fost primită cu cea mai mare bucurie de lumea femenină din Grecia. Din cauză că în Grecia crește din ce în ce mai mult prețul alimentelor, pă­rinților de familie le este adese­ori imposibil ca să ducă lupta pentru existență. De­sigur că și până acum multe femei și fete grece ar fi dorit bucuros ca să câștige ceva prin munca mâini­lor lor. Aceasta însă este consi­derat în cercurile mai bune ale societății eline ca ceva necuviin­cios. Acum d-șoara Drakopulos a stîrnit ideia de a aranja la toamnă în Atena o expoziție de lucru manual femenin. In pri­vința aranjării acestei expoziții se păstrează cea mai mare discre­­țiune. Obiectele trimise se vor vinde, având numai numărul pe ele. Femeile pot trimite ori­ce fel de obiecte lucrate cu mâna. Și în China au început femeile să-și însușească civilizația euro­peană. Multe chineze umblă cu bicicleta.­­Femeile chineze mo­derne duc o luptă energică în contra schilodirei picioarelor. Ele poartă ghete europenești cu to­cul mic, precum și ciorapi de mătase, apoi își pudrează fața, părul și mâinile. Mai multe femei chineze sa­vante redigează un ziar cotidian, care începe să se răspândească din ce în ca mai mult. Olimpia Chestiuni din Capitali Vechile și nouile artere de comunicațiune ale Bucureș­tilor VII In vremea lui Vodă Mateiu Basarab, se poruncește o a doua revărsare a Dâmboviței, în drep­tul satului Șanțurile din județul Dîmbovița; această derivațiune ia denumirea de rîul Ciorogârla, trece în județul Ilfov din sus de Brezoaia-Cămărașu și cătunul Drugăneasca, și pe vremea ma­rilor înecuri formând revărsatu­rile Plioștina și Lipșca, iar în dreptul morii Mierea și cătunul Trestieni din sus de comuna Gosoba Bucșăneasca revărsătura Silea, de unde Ciorogârla ur­mează un curs mai mult sau mai puțin fără multe revărsaturi la­terale, până în dreptul Bolinti­­nului din Vale, unde încep din nou revărsaturile în lături. In vremea lui Vodă Alexan­dru Ipsilante, pe la începutul secolului XIX, Dâmbovița este pentru a treia oară abătută la satul Brezoaia, din jud. Dâmbo­­vița ; o parte a apelor derivate se scurg în Ciorogârla, iar altele se revarsă peste câmpuri de-a stânga rîului, ast­fel că o parte năpădesc spre podul Bărbierului unindu-și undele cu pârîiașul Ilfovâțul; alte cutimi de apă se strecoară între Brezoaia-Cămă­­rașu și Tărtășești-Gulia, pădu­rea Cereanca, formând scursurile Moarta și Bivolița. Mai la vale de Arcuda, pe la 1825 s’a găsit de mare trebuință să se deriveze atât scursoarea ape­lor Dâmboviței cât și a acelor două pârîiașe menționate maî sus; aceasta este a patra și ultima a­­batere în­spre Ciorogârla, care unită din sus de Domnești cu Răstoaca, primește denumirea de rîul Sabarul, a cărui ape în mare parte sunt ale Dâmboviței abă­tute de atâtea și atâtea ori, pen­tru ca prin acest chip să intre și să treacă prin București o cu­time de apă cât se poate de mică cu scopul de a se evita desele și îngrozitoarele inundații ce bân­­tuiau Capitala. In anul 1848, prin ordinul lui Vodă Bibescu, se ridică un mare dig de pământ spre apărare și traversând toată albia talvegului Dâmboviței, între Bâcu-Arcuda temiba, UU iuLctividűou*va­luuT?.­»­. năpădirea apelor să se poată e­­fectua în mod mai eficace în spre Giorogîrla, cu prilejul marilor viituri; până prin anul 1865 aci se mai gaseau stăvilarele abătă­­toare. Stăvilare sistematice sunt acum înființate de la 1882—1886 în­coace, sub primăria Gariagdi-Fle­­va, cel dintom­ la Brezoaia, din jud. Dâmbovița, și cele­l­ alte la Joița-Bâcu-Arcuda, cari au aci îndouitul scop de a regula mane­vrarea rezervoarelor de decan­tare, limpezire, aparținând insta­­lațiunilor alimentarei Capitalei cu apă filtrată, aceasta în timpul normal, iar la viituri și ape extra­ordinari de mari, aceste stăvilare servesc la abaterea Dâmboviței în Ciorogârla, prin canalul săpat in 1848 și reînouit prin adâncire și prelungire în 1860. O altă scursoare ce vine să înmulțească apele de inundație ale Dâmboviței, în vremuri de mari viituri, este așa numita Boanca, ce începe din dreptul cătunului Crângași, pe teritorul comunei Cheajna, se mărește în dreptul Giuleștilor, trece pe te­ritoriul comunei Roșu și Mili­tari (Satul nou), și se revarsă în Dâmbovița mai sus de moara Ciurel. Afară de lucrările de apărare menționate mai sus, pentru asi­gurarea în contra inundațiilor, s-au ridicat diguri longitudinale de-a lungul ambelor țărmuri, cari însă din nepăsare sau neprice­pere nu s’au consolidat prin plan­­tațiune, care de regulă se face în’asemenea cazuri; aceste di­guri, bune sau rele, sunt date în paza și îngrijirea unei părți din locuitorii comunei Popești- Bâcu, numiți «Șănțari», cari lo­cuitori maî întâiu prin uz, apoi prin putere de lege, sunt scutiți de diferite dări către stat, iar prestația comunală o servește în bani comuna București pentru dînșii, pentru aceste scutiri având numai îndatorirea de-a întreține o bună stare aceste diguri, ce se întind de la Grozăvești până dincolo de Brezoaia-Cămărașu, distanță aproape de 45 kilometri. Din toate acestea se vede câtă îngrijire se punea din cele mai vechi timpuri, spre a se feri și garanta Bucureștiul de inunda­ți­uni, și, cu toate aceste măsuri, Capitala a avut să îndure foarte mult din causa revărsărilor Dîmboviței, până în anul 1881— 1883, când s’a regulat și adîn­­cit cursul ei pe tot parcursul de la Grozăvești și până dincolo de Vilanu, sub primarul Cariagdi; lucrarea a fost proiectată de in­ginerii elvețieni Bürgli-Zigler și Culmann, executată tot prin aceștia și sub îngrijirea ingine­rului șef al comunei de pe a­­tunci Matak. Cu toate sacrificiile bănești, lucrarea aceasta uriașă în felul ei, nu a dat rezultatele la cari erau îndreptățiți să se aștepte locuitorii Capitalei prin sacrificiile făcute , căci în anul 1893, sub primăria lui N. Filipescu, se des­­lănțuește o groaznică inundație asupra mahalalei Grozăvești din sus de București. Cauza din care aui provenit acest înfricoșat de­zastru, nu este locul a se spune aci;—ținem însă cu tot d’inadin­­sul a asigura pe onoratul cititor al acestui studiu, să nu bănuiască întru nimic capacitatea și buna credință a inginerilor mai sus pomeniți. Acum încă ceva asupra exe­cutare! canalizare! Dâmboviței . Lucrarea s’a efectuat foarte co­rect ca teh­nică, însă din spirit de economie ren înțeles s’a pro­cedat cu prea multă ușurință, căci s’a avut în vedere scurge­rea unui volum de apă numai de 4 metri cubi pe secundă, pe când în realitate, după cum am avut ocasiunea să ne încredin­țăm mai sus, Dâmbovița, dacă nu ar fi fost de patru ori abă­tută din cursul ei, ar dispune de un debit de patru și de cinci ori mai mare, de­cât cel ce se strecoară astăzi prin oraș , gre­șeală financiar-economică, care mai curând sau mai târziu se va resimți. Timpul, cerințele ci­­­vilisațiunea,necesitățile industriei­­ și condițiunile igienice­ sanitare vor reclama imperios sporirea ac­tualului curs de apă, ceea­ ce va pricinui atunci cheltueli enorme, cari cu puțină chibzuință în pri­ma și inițiala fașă de proiectare și executare ușor s’ar fi putut reduce la un minim de cost bă­nesc, fără a expune comuna la viitoare regulare a Dîmbovi­­ei, ce va pricinui atunci debur­­sări fabuloase, ne mai socotind dificultățile teh­nice ce cu zi ce trece se înmulțesc, și creșterea valorilor de expropriere se mă­rește neîncetat.­ ­ Alex. Mărlineanu, Inginer (Va urma) Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Condamnarea unui agent de perceptor pentru f­als și abuz de Încredere înaintea curței de casație, sec­ția vacanțelor, a venit iern recur­sul fostului agent de perceptor la percepția 12 din comuna Păl­tiniș, județul Dorohoiu, dat ju­­decăței pentru fals și abuz de în­credere. Ceea ce este curios în această afacere e că sus numitul agent a început a comite falsuri și a­­buzuri pentru sume minime de n­oi 10 bani și aet-fol n cinsi­me din ce în ce mai mari. Iată câte­va din faptele comise de el: Liberează o chitanță lui I. Gh. Mateiu pentru suma de 4 lei 35 bani, pe când în cotor a trecut numai 4 lei și 30, însușindu-șî ast­fel 5 bani. Urmează în acest mod un timp îndelungat, însușindu-șî 5 și 10 bani. Vâzând însă că cu 5 și 10 bani nu face el nici o treabă, a început un alt sistem, adică pe când în distanță trecea întreaga sumă primită, în cotor trecea suma pe jumătate. Ast­fel a în­casat de la locuitorul Ion Istrate 12 lei și 72 bani, iar în cotor a trecut numai 6 lei și 36 bani. De la Vasile Burluc a încasat 10 lei și 20, în cotor a trecut numai 5 lei și 10 bani. In acest mod el a ajuns să-și apropie sume însemnate de bani, înșelând pe bieții săteni. In urmă, locuitorii, văzându-se apucați să plătească din nou su­mele pe cari dînși, le achitaseră deja, au reclamat administrației financiare din Dorohoiu, care, anchetând faptul, a descoperit totul. Agentul a fost imediat arestat și dat judecăței. Tribunalul Dorohoiu l’a con­damnat la un an închisoare. Fă­când apel, Curtea din Iași i l’a respins; asemenea i-a respins recursul ieri și Curtea de casație. Grefier. —— — —­­ <iar? ■ ...— Carnetul meu Dumnezeu­ când te ajută... Ori ce-aî drege, ori ce ai face, Gând nu vrea, nu vrea și pace Să muncești, ca vai de tine, Să le faci pe toate bine, Toate-țî merg cum merge racul Și săracul, tot săracul, Zice trist, cu jale mare, Vechia noastră zicătoare : «Dumnezeu­ când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută. Ai o sfoară de moșie Ș’o muncești cu voioșie, începând din primă­vară Până ’n toiul cel de vară... Gând să zici un, Doamne ajută! Vai, recolta ție pierdută. Căci o grindină ți o bate Și zici jalnic cu dreptate ! «Dumnezeu când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută. Ești în slujbă... Cu plăcere,— După cum și slujba cere,— Iți pul zel, activitate, Să faci slujba bine ’n toate... Dar, când speri o ’naintare, Te trezești pe drumul mare, Dar, sărman, din slu­jb’ afară Și esclamt cu voce­ amară : «Dumnezeu­ când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută Faci în casă, fad de toale Și adud, pe cât se poate, ca să’ți fie casa, casă !... Dar, del soare ta luxoasă Și mai are-apoi și... mamă, Casa ta ți se dărâmă Și tu zieh eu jale mare, Vechia noastră zicătoare ! «Dumnezeu când nu te-ajută, «Plumb se face chiar din plută. In politica ’ncurcată Lumea­ ajunge să se bată Și la pumni și Mie ’și toarnă, Doar guvernul că’l răstoarnă... Dar guvernul la putere Tot rămâne și nu... piere, Iar bătuți ’n gura mare, Strig cu jale, disperare ! «Dumnezeu când nu te-ajută,­­Plumb se face chiar din plută. Ori ce-ai drege, ori ce-aî face, Când nu vrea, nu vrea și pace ! Să muncești ca val de tine Să le faci pe toate bine... Dar când vrea, păi vrea, și pace, De n’al drege, de n’ai face. Și cu bucurie mare, Ziu­a noastră zicătoare: «Dumnezeu când te ajută, «Plumbul ți se face plută !...» Marion. O CUGETARE !»E ZI Onoarea hrănește artele. —--------------»­« « »| ----------­Hezbauil anglo-boer — Prin poștă — «Standard» publică următoarea depeșă din Bruxelles : Krueger e ferm convins despre o apro­piată intervenție a Europei. El afirma deunăzi că la apropiata întâlnire dintre A­ilhelm și Țar, cei două suverani vor cerceta chestia arbitragiului între en­glezi și boemi. Krueger mar e de părere că moartea împărătesei Frederic va servi mult cauzei boerilor și că inflența ce o avea asupra fiului el a oprit până a­­cum pe Wilhelm să intervie în luptă.a « « Din Baga se anunța că Krue­ger pregătește o proclamație foarte violentă, ca răspuns la proclamația lui Kitchener. Pre­ședintele Krueger a primit un raport că englezii tratează foarte reu pe olandezii revoltați din Natal. • * * Săptămâna trecută englezii au ședințe* ăl Vök­csaradülúk­ * * * O depeșă din Capetown către «Daily Mail» anunță că trei co­­mando se bvere se concentrază la apusul coloniei, spre a se îndrepta asupra orașului Clanwilliam. En­glezii au trimis ajutoare grab­nice pentru apărarea orașului. E de observat că Clanwilliam nu e tocmai departe de Cape­town și că deja, la începutul a­­nului, acest oraș a fost foarte se­rios amenințat de către boerii comandantului Herzog. De alt­fel, toate depeșile arată că activitatea boerilor sporește mereu în colonia Cape. * Se depeșează din Bruxelles ziarului «Standard» că președin­tele Krueger a primit un raport anunțând că actualmente se află sub arme 17.000 boeri și în Co­lonia Capo 12.000 afrikanderi, cari au puști și muniții, dar că­rora le lipsesc proviziile. Norii căsătoriți, marea du­cesă Glga și ducele Petru de Oldenburg — Vezi ilustrația — Corespondentul nostru de la Viena ne-a telegrafist zilele tre­cute știrea despre celebrarea cu­nuniei între marea ducesă Olga, sora Țarului Nicolae II al Rusiei, și între ducele Petru de Olden­burg. Tinera mare ducesă Olga, s­a născut la 20 Mai­ 1882 și prin urmare este în vîrstă de 19 ani. Soțul ei este fiul ducelui Alexan­dru de Oldenburg și al princi­pesei Romanowskaia, ducesă de Leuchtenberg. El este în vîrstă de 33 ani, născut fiind la 1868. Motivele de casare ALE LUI AL. CANDIANO POPESCU D-niî advocați Cernescu și Bu­­toianu au depus, în numele lui Al. Candiano-Popescu, următoa­rele motive de casare contra de­riziunei camerei de punere sub acuzare din București, prin care a fost trimis în judecata Curții cu jurați din Ilfov, pentru crima din str. Icoanei: I. Nemotivare și exces de putere. — Camera nu’șî motivează de­­cisiunea, nu relatează faptul în toate circumstanțele, nu discută a­parte datele și rechizițiunile d-­un procuror general. Singura și vaga afirmare, că sunt indicii suficiente, nu este motivare ast­fel cum ar trebui după princi­piul art. 181 din proc. pen. după al. III al art. 37 din legea or­ganică a Curții de casație, și în special pentru Camera de pu­nere sub acuzare după art. 216 din cod. de proc. criminală. De asemenea, nu se poate so­coti ca o motivare insușirea fap­telor și motivelor dintr’un rechi­­sitor care tocmai trebuia discu­tat, dar care de alt­fel nu se do­vedește nici în fapt nici legal­­mente ca ar fi existând. II Violarea Art. H . Proc. Penală. Legea cere ca, în afară de ra­port, d. procuror general să de­pună rechizițiunea sa scrisă și subscrisă. La dosar nu se vede că această formalitate substan­țială să fi fost îndeplinită. Nu există rechisitor făcut de par­chetul general, decisia Camerei pomenește de un rechisitor care s-ar fi citit și lăsat pe masa Ca­merei, dar nu face mențiune dacă era scris și subscris. IH­ Violarea art. 219 proc. penală. Contra celor cuprinse în acest text de lege, onor. Camera de punere sub acuzare, a statuat asupra afacerea, deși după cum rezultă din decizia dată n’a avut în vedere memoriile făcute de acuzat și da care de procuror general ar S făcut pomenire. Legea cere ca actele și memo­riile să fie depuse pe masa Ca­merei de punere sub acuzare. Din decisie rezultă că nu­mai cele­l­alte acte au fost depuse. IV Greșita aplicare a art. 57 și 234 Cod. pen. combinat cu art. 324 al. 1 din Proc. pen. Exces de putere. Camera de punere sub acuzare face o greșită aplicație a enun­­țatelor texte de lege, cacă dacă se sprijină pe un rechizitor ce ar fi esistat adoptându-i faptele, atunci printr’un învederat exces de putere și ne­socotind părerea experților medici ajunge la fixa­rea responsabilităței acuzatului Alex. Candiano-Popescu, care, după avizul majorităței experți­lor, este iresponsabil în mod ab­solut, iar după aceea a minori­­tăței, responsabil parțial și legea cere constatarea voinței în comi­terea ori­cărei crime sau delict. Dacă acuzatul nu se stabilește— nu se motivează — că a avut a­­ceastă voință, ci tocmai contra­riul reese din actele cauzei, nu se poate aplica textele sus enu­­merate, întru cât în fapta datu­lui judecăței nu se pot stabili elementele crimei. V. Violarea art. 2­2 proced. penală.—Camera de punere sub acuzare, contrar dispozi­ți­unilor acestui text, a intrat în c­erceta­­rea cauzei fără ca să se fi făcut raportul în cauză de către d. procuror general. Nu se găsește la dosarul cauzei această lucrare și nu se face cel puțin mențiune în decisia atacată cu recurs, că măcar a fost ascul­tat d. procuror general în face­-u­ri din străinatate — Prin poștă — Se scrie din Zenta (Uungaria) în frumosul castel al marelui proprietar Wulls, s-a produs o explozie de acetilenă, care a pro­vocat un incendiu foarte violent. Cu toate ajutoarele date în grabă frumosul castel,împreună cu toate mobilele scumpe, a fost prefăcut într’un morman de ruine și ce­­nușe. Din Magdeburg (Germania) se anunță că artistul Oberstalter, cântăreț la opera din München, s’a bătut în duel cu un ofițer ma­ghiar. Artistul a fost grav rănit. Pe strada mică din orășelul Ciorna (Ungaria) a izbucnit un puternic incendiu, care într’un timp foarte scurt a prefăcut în cenușe mai mult de 40 de case, precum și numeroase șoproane, grajduri, magazii cu grîne etc. Vr’o 60 de familii au rămas fără căpătâi. * * Din Paris se anunță că fostul colaborator al aeronautului An­­drée, francezul Machuron, a în­cetat din viață. împăratul F­rantz-Iosif a trimis baronului Fehervary, ministrul de honvezi unguri și fals­mareșal, o scrisoare autografă prin care îl felicită călduros cu ocazia jubileului lui de 50 ani în ca­riera militară. Cu această oca­siune, baronul Fehervary a fost decorat cu marea cruce a ordi­nului Sf. Ștefan. ’ * * * Mai mulți locuitori din com­. Vilmăny (Ungaria) și din alte sate vecine, s’au adunat să sărbăto­rească rezultatul secerișului. De­odată țăranii se împărțiră în două tabere și scoțând cuțitele, înce­pură să se taie unii pe alții. De amândouă părțile au fost foarte mulți grav răniți. Un anume-Ste­­fan Tacaci, fiind lovit în inimă, a murit imediat.­ In Egipt sunt acum 10 cazuri de ciumă, dintre care 3 la Zaga­­zig și 7 la Port-Said. De la 7 Aprilie au murit în Egipt 46 persoane de ciumă. Curtea chineză a trimis miniș­trilor plenipotențiari chinezi o depeșă în care critică modul cum au condus tratativele de pace. Curtea spune că mai sunt încă prea mulți soldați străini la Pe­king, pentru ca ea să se poată întoarce în Capitală. De aceea se va opri la Keifongfu. Acolo Curtea va serba, la 7 Noembrie viitor, aniversarea îm­părătesei. • * Un Incident tragic s’a petrecut la un teatru din Darmstadt O actriță, care trebuia să reprezinte o sinucidere prin spînzurare, a­­lunecând de pe scaunul pe care se afla, a fost sugrumată cu ade­vărat ; publicul n’a înțeles la în­ceput și numai după cât­va timp

Next