Universul, noiembrie 1901 (Anul 19, nr. 298-327)
1901-11-01 / nr. 298
O FAMILIE NUMEROASA. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 ailoilor Miercuri, 31 Octombrie. — Ap. Sabie, Urban și alții. Catolic Miercuri, 13 Noembrie.-Stanislau Soarele răsare 658 , apune 4.35 București, 3 Octombrie. PENSIILE Unul din primele proiecte cari se vor aduce în desbaterile apropiatei sesiuni parlamentare va fi, după cum se anunță, un proiect modificator al legii pensiunilor. Nu cunoaștem încă, în amănuntele lui, proiectul pe care o va propune guvernul,— ba credem chiar a ști că aceste amănunte nici nu sunt încă până acum stabilite pe deplin și în total, în mod general vorbind,însă, se pare că înouirea proiectată are de gând a fi mai mult numai modificare decât reformă, în adevăratul înțeles. E vorba, — aceasta e mai urgent, — a se pune o stavilă potopului creșterii pensiunilor, amenințând a deborda și a săpa tot mai mult și mai greu budgetul; e vorba a se readuce o proporție raționabilă între ceea ce Statul cheltuește cu funcționarii săi în activitate și între ceea ce servește ca răsplată de servicii făcute. Se zice clar că, unificânduse toate pensiunile, se va ridica limita de vîrstă ca și cea de serviciu, că nu se vor acorda pensii decât după un minimum de 20 ani serviți și că se va fixa maximum pensiunii brute la 800 lei lunar. Aceasta ar aduce ușurarea necesară budgetului iot crescend al pensiunilor. Se poate. Dar de sigur că cu aceasta nu se va fi făcut decât a se aplica un paliativ unei stări de lucruri pe care Statul o socotește cu neputință de suportat. Chestia însăși a pensiilor, principiul acestei chestiuni, remâne însă tot neatins,—cu alte cuvinte ea nu se va putea chema, nici de astă dată, radical resolvată. In această privință, prin coloanele ziarului nostru s'a emis mai întăitt ideea că o deslegare definitivă și fără putință de nici o altă viitoare încurcătură s’ar putea aduce prin organizarea unei asigurări obligatorii pentru toți funcționarii, în locul actualelor pensiuni. Aceste asigurări, după normele asigurărilor mutuale, însă fără a urmări, firește, nici un scop de câștig, fiind sub administrarea Statului, iar nu a unor societăți de acționari, ar fi și mai drepte și mai avantagioase pentru funcționari și familiile lor. Elaborarea unui proiect în acest sens ar cere, ce e drept, muncă și chibzuință destulă, —ea n’ar constitui însă o prea mare greutate de fapt, date fiind cercetările și experiențele societăților de asigurare. Dar chestiunea s’ar resolva cu acest chip, așa că nici odată Statul n’ar mai putea avea vr’o încurcătură din pricina pensiilor, ca acum, când trebue, durere, să taie până și din drepturi câștigate! In ce privește aceste drepturi câștigate, de altfel, ar fi de dorit ca ele să fie respectate, în tot cazul, până la ultimele limite ale forței majore, și aceasta cu orce reformă, ca și cu orce modificare numai. Din Germania (Corespondență particulară a «Universului») Berlin, 28 Octombrie. Isbânda socialiștilor Asupra alegerilor comunale din Berlin, cari au avut loc era, ziarele publică următoarele amănunte : Au fost, aleși 13 consilieri social-democrați și 3 liberali. Aceste cercuri electorale au fost reprezintate până acum prin 7 socialdemocrați, 8 liberali și un conservator. Singurul partid care nu a îndurat pierderi este, după cum era de așteptat, partidul social-democrat, care a câștigat încă 6 scaune. De două ori a fost ales candidatul lor dr. Carol Liebknecht. «Vechea stângă» a pierdut trei mandate, iar «noua stângă» două mandate. Intre cei 3 liberali aleși se află și celebrul prof. dr. Virchow Amănunte asupra tragicului duel din Insterburg Asupra duelului din orașul Insterburg, care, după cum se știe, s-a terminat cu moartea sub locotenentului Kurt Blaskovicî, ziarele de aici mai publică următoarele amănunte : Sub locotenentul Kurt Blaskovicî era logodit și la 2 Noembrie st. n. era să aibă loc cununia în Deutsch-Eylau, la o soră a logodnicei. Cu două zile mai înainte sublocotenentul Blaskovicî, dădu o serbare de adio camarazilor săi. Aceștia nu observară că locotenentul Blaskovicî era amețit de băutură, căci nu l-ar fi lăsat să meargă singur acasă. Târziu noaptea locotenentul Blaskovicî a fost găsit ghemuit lângă un zid, de către sub-locotenenții Hildebrand și Rassmussen. Cei douî ofițeri se deciseră să-l ducă pe camaradul lor amețit în locuința sa și de aceea îl apucară de subțioară ca să-l ridice. Sub-locotenentul Blaskovicî, începu să dea cu mâinele fără ca să știe despre ce era vorba. A doua zi dimineața, sub-locotenentul Blaskovici, plecă la Deutsch-Eylau, fără ca să-și amintească ce se întâmplase în noaptea precedentă. Ajungând la locuința logodnicei sale, primi o telegramă, în care era provocat să se întoarcă imediat în garnizoana sa, deoarece sub locotenentul Hildebrand și Rassmussen îl provocaseră la duel. Căsătoria lui fu amânată și sub locotenentul Blaskovici se reîntoarse la Insterburg, unde voia să resolve această afacere printr-o declarație de onoare. Cei două ofițeri erau dispuși ca să o primească și unul dintre ei și retrăsese chiar provocarea la duel, dar consiliul de onoare decise că duelul este inevitabil. In ziua nunții, sub locotenentul Blaskovicî a fost împușcat în duel, și după două zile a fost înmormîntat. In aceiași zi împlinise vârsta de 25 de ani. Ziarele de aici se ridică cu energie contra consiliului de onoare, citând următoarea dispoziție din ordonanța imperială de la 1 ianuarie 1897 : «Consiliul de onoare are ca să conlucreze din principiu la aplanarea chestiunilor de onoare ; el are datoria ca să năzuiască în conștiință de a opera o aplanare pe cale pacinică». Afacerea aceasta va veni în discuția Parlamentului pe cale de interpelare. Ministerul de război și a deschis o anchetă severă. Meyer. HIGIENA CAFENELELE De dimineața, după cântatul al treilea al cocoșilor, și până noaptea târziu, când liliacul se reîntoarce în vizuina sa, de teama crăpatului de ziuă, cafeneaua e localul ce stă deschis, ce adăpostește pe toți, fără deosebire de clasă sau avere... Cu drept cuvînt se poate zice, despre cafenea, că este adevăratul local democratic. Șwarțul și pentru cei bogați ca și pentru cei săraci tot 30 de bani costă... In acest timp, de aproape 20 de ore, legiuni Întregi fregventează cafeneaua. Sute de șwarțurî, turcești, ceaiuri, capuținurî sau Milch-cafeurî se consumă. Jurnalele de tot felul și apa filtrată e la discreție, cel mult în contul unui bacșiș... Pelerinajul ce se face în fiecare zi la cafenea întrece cu mult pe cel de la Lourdes și Mecca... Lumea vine la cafenea, când se găsește în repaus, când n’are altceva mai bun de făcut, și scopul cel mai scuzabil e distracția ce o poate avea citind jurnale, jucând biliard, sahh etc., sau discutând de toate vechi și noul. Simte și pelerinul de cafenea aceeași necesitate sufletească pe care o simt. fanaticii religioși când se duc la Lourdes sau Mecca... A avea o distracție atât de complectă și anume : cafea, furnale, apă rece și filtrată, zgomot, fum de tutun și praf cât te ajută plămânii să înghiți, pentru 30 bani, e tot ce poate fi mai economic, dar și mai neigienic... Atmosfera din cafenele este foarte viciată așa că dă cafenelei caracterul unui lazaret de infecțiune. Violarea acestei atmosfere ia naștere din fumul de țigare și trabucuri, din scuipatul pe jos, din murdăria în sine, ce o așa mare afluență de oameni poate scutura. In atmosferă, mai ales dacă cafeneaua nu e îndestul de ventilată sau curățată, praful ce se ridică de pe pardoseală, prin frecarea acesteia de atâtea și atâtea perechi de picioare, devine un obiect de contagiune. Câți ofticoși, sifilitici și alți bolnavi suspecți nu petrec ore întregi în cafenea, violând astfel atmosfera ei. Un obiceiu rău, ce se practică mai în toate cafenelele noastre, este măturatul pe jos de 3—4 ori pe zi. Acest obiceiu, cu toate că este pornit dintr’un bun simț, totuși devine detestabil. Măturându-se praful, întreg depozitul de microbi ce așterne pardoseala, se ridică împrăștiindu-se astfel în atmosferă. Acest culb patogenat se înghite de asistența din cafenea și microbii din el găsind mediul favorabil, in organismele slabe, în mod latent promovează încuibarea unei maladii infecțioase. Supraveghierea sănătății publice la noi se face într-un mod prea tolerant. Poliția noastră sanitară fiind prea puțin vigilentă, de unde se explică și existența atâtor taverne, primejdioase cuiburi de infecțiune, ce port firma de cafenea, ceainărie, locantă, birt, băcănie, etc. și cari se găsesc cu sutele în Capitală. După cum antreprenorul unei cafenele, pentru a-și menaja clientela, oferă la fiecare masă câte o scrumieră, ar trebui ca dintr’un impuls tot atât de generos să ofere pentru fiecare masă, și o scuipătoare, dacă nu de marmoră, ca masa..., dar cel puțin să fie emailată, curată și să conțină un antiseptic oarecare: acid fenic, corosiv, creolină, terebenthină, etc. O inovațiune lăudabilă ar fi aranjarea scuipătoarelor în scaune la oarecare înălțime, jumătate metru de la pardoseală, înlesnind astfel amatorilor scuipatul fără greș... Din fericire, în Capitală cel puțin, avem cafenele pe cât de luxoasa pe atât și de bine îngrijite... dar cam puține la număr. A-șî impune fiecare antreprenor un mic regulament igienic în localul său, devine o măsură imperios cerută de masa cultă și inteligentă, pentru care fregventarea cafenelei este o hrană zilnică. Acest mic regulament constă în următoarele măsuri: 1) Toate vasele și utensilele, în cari se prepară și se servește consumațiunea, să se găsească întotdeauna, pentru fiecare serviciu, în perfectă curățenie. Ceșlile, paharele, lingurițele, etc., după fiecare servire, să se spele cel puțin cu apă caldă. 2) Ventilația localului să fie suficientă și permanentă. 3) Mesele și scaunele să se șteargă la închiderea localului cu o potecă udată într-o soluție antiseptică. 4) Măturarea localului să se facă numai la închidere, iar dimineața la deschidere să se spele pardoseala cu apă caldă cel puțin, dacă antisepticul nu convine la cheltuială. 5) Să se renunțe cu desăvârșire la măturatul în cursul zilei. 6) Scuipătoarele să se găsească într’o perfectă stare de curățenie, iar soluția antiseptică să se primoneze cel puțin de 2 ori pe săptămână. 7) Lângă tăblițele obișnuite, de consumațiune, să se alăture și tăblițe cu inscripțiunile : «Nu scuipați pe jos» și «Nu aruncați mucurile de țigări pe jos». Acest mic regulament aplicat, am înregistra un real progres igienic. Aurel Scurta, fi, poți să te înclini în fața cultului dat idealului divin. Când o datorie socială ne chiamă într’o biserică cu ocazia unei căsătorii, unei înmormîntări, etc., — condescendența către sentimentele altuia ne obligă a împlini toate formalitățile rituale adoptate. Aceasta însemnează că trebue să te îngenunchiezi când ceilalți fac acest lucru și să faci toate cerințele bisericești după cum cei ce le-au invitat sunt ortodoxi, catolici, protestanți, izraeliți, mahometanî, etc. Un preot nu trebue să fie considerat ca un orice om, ei femeea trebue să vadă într’însul pe ministrul lui Dumnezeu pe pământ și de aceea poate să-i arate lui un respect pe care nu l-ar putea avea, fără să fie ridicolă, față de un alt bărbat. Zinn. Bapst, însărcinat de afaceri al Franței la Constantinopol Se știe că Constans, ambasadorul Franței la Constantinopol, văzând că Sublima Poartă nu vrea să dea satisfacție guvernului său în chestia chefurilor și să plătească pe moștenitorii lui Lorando, a părăsit capitala Turciei, întorcându-se la Paris. In lipsa sa, consilierul de ambasadă Bapst, al cărui portret îl dăm aci, a fost însărcinat să o familie numeroasă — Vezi ilustrația — Ziarele din Berlin, reproduc ca ilustrație o întreagă familie din orașul Weissenfils, anume soții Horak, cu cei 14 fii ai lor. Soții Horak au avut până acum 18 copii, adică 16 băeți și două fete. Aceste din urmă, împreună cu douî băeți, au încetat din viață încă in vîrstă fragedă. Ilustrația noastră de pe pagina I, reprezintă pe femeea Horak, la braț cu fiul ei cel mai mare, după care urmează cei ilalțî fu gireze provizoriu afacerile legațiunei franceze. Acum, când conflictul francofutc este aplanat, d. Constans se va întoarce la Constantinopol și-șî va relua postul său, când va înceta însărcinarea dată d-lui Bapst. devăr, trupele erau ocupate să -și stabilească lagărul, fără să se fi examinat mai d’inainte terenul și să se fi asigurat serviciul de siguranță. Corespondenții sunt unanimi în a recunoaște valoarea și îndrăzneala boerilor, descriind în mod elogios șarja făcută de ei și prin care englezii au fost risipiți. Ei desmint în același timp știrile relative la maltratările date de boerî răniților. O CUGETARE PE ZI Dracul amăgește pe toată lumea, dar leneșul amăgește pe dracu. D. Bapst. CRONICI FEMENINE La biserică O femee bine crescută nu se îmbracă niciodată într’o toaletă prea strigătoare, spre a merge să asculte slujba religioasă sau să se roage la biserică. Prin aceasta nu înțeleg, însă, a o sfătui să se îmbrace în doliu, căci asta ar fi o exagerație la fel cu aceea când te-ar duce la biserică în Vinerea Paștelui îmbrăcată în rochie roșie. Apoi mai e de recomandat o atitudine decentă și reculeasă. Oricare ți-ar fi sentimentele religioase, când ai pus piciorul într’o biserică oarecare, fie chiar într’o moschee sau pagodă indiană, respectul credințelor altuia cere ca să păstrezi o atitudine cuviincioasă, să vorbești puțin de tot și pe șoptite și să-ți stăpîneștî orîce expresie de batjocură. De altfel, în ori ce biserică ai Războiul anglo-boer — Prin poștă — In cercurile boere din Haga se afirmă că Botha se află acum lângă Braselo, într’o poziție fortificată.* * * Ziarul «Rappel» are din Haga știrea că, după ultimile știri primite din Transvaal, De Wet a avut o consfătuire cu Botha cu puține zile mai înainte de înfrîngerea englezilor, sub ordinele colonelului Benson. Toată acțiunea din Nordul Natalului a fost aranjată dinainte. De Wet pregătește englezilor o surprindere care va întrece tot ceea ce s’a văzut de la începutul războiului până acum. * «British Medical Journal», publică o lungă și complectă relațiune medicală asupra câmpurilor de concentrare. Autoritățile medicale constată că mortalitatea copiilor concentrați e de zece ori superioară la cea normală și de trei superioară la aceea a spitalelor, unde de asemenea sunt oameni bolnavi. Ziarul medical observă că nici epidemia de morbidi nu poate explica acest fapt și că alte cauze sunt cele cari au determinat-o și cari trebue să fie proasta hrană, lipsa de haine și suferințele morale. Analizele ziarului «British Medical Journal» produc o mare impresiune. Guvernul pare înclinat acum a disolva acele câmpuri de concentrare. * ¥ Ultimele știri asupra luptei de la Braken-Langle, în care a fost învinsă coloana comandată de colonelul Benson, arată suprema neprevedere a englezilor. Intr’a Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) RECURSUL LUI DOBRESCU-ARGEȘ Ieri a venit înaintea Curtei de Casație, secția a 11-a, judecarea recursului făcut de d. Dobrescu-Argeș și d-na Elena Ionescu, condamnați, cei d’intern la 3 luni închisoare, iar cea de a doua la o lună. La desbatere a asistat foarte multă lume. D. Dobrescu a fost asistat de d-ni avocați T. Ionescu, Em. Porumbaru, Djuvara, Gernescu și D. Comșa ; d-na Ionescu de d. avocat Policrat. Partea civilă, adică d. Niculescu, era reprezintat prin d. avocat Vlădescu-Olt. Ședința s’a deschis la orele 12 și jum., dându-se cuvântul d-lui Vlădescu Olt. D-sa face un mic rezumat al faptelor, arătând că d. Dobrescu-Argeș avend o poliță de 2000 lei la bancherul Predingher din Ploești, al cărei termen de scadență era 18 Septembrie 1896, și fiindcă n’a putut s’o achite, ar fi pus la cale pe d-ra Ionescu, cu care avea relațiuni, să iscălească ca giranți solidari pe o poliță de 5000 lei, pe d-nii Poenăreanu și Bunescu, fără însă a scrie și nu litere suma de lângă «bun și aprobat». Această poliță falsă, tu urmă a preschimbat-o cu o alta, tot de 5000 lei, girată însă de d. Niculescu, fotograful, lăsând polița falsă la Niculescu. D. Dobrescu, neplătind la termen polița girată de Niculescu, Predingher i-a scos casa în vînzare. Niculescu atunci denunță cazul parchetului. Afacerea venind înaintea instanțelor judecătorești, atât tribunalul cât și Curtea au respins cererea de despăgubiri civile a d-lui Niculescu. Tribunalul, pe motiv că Niculescu cu toate că știa că polița e falsă, totuși s’a dus împreună cu Dobrescu la Ploești de a preschimbat acea pioliță, astfel că dînsul prin aceasta ăcând un act umanitar, nu poate pretinde despăgubiri civile. Curtea i-a respins cererea pe motiv că n’ar putea exista un prejudiciu direct. D. Vlădescu arată că prin aceasta Curtea a comis o eroare gravă de «fapt, exces de putere». D-sa cere casarea decisiunei. D-lui Vlădescu-Olt i-a răspuns d. Cernescu. D-sa a susținut că partea civilă nu se poate plânge de prejudiciu, întrucât nu se constată că Dobrescu-Argeș a întrebuințat manopere frauduloase pentru ca să silească pe d. Niculescu să gireze acea poliță. D. Niculescu n’a putut să dovedească că Dobrescu i-ar fi făcut promisiuni, etc. După aceea s’a dat cuvîntul avocaților d-lui Dobrescu pentru a’și desvolta motivele. Pledoaria ti-Ui! Com sa D-sa expune faptele, arată că Dobrescu nu este dat judecăței pentru fals, ci numai pentru că a usat de o poliță falsă. Neagă că Predinghel ar fi dat bani lui Dobrescu. Pentru ca Dobrescu să fi putut să fie dat judecății pentru us de fals, trebuia să se constate că el singur s’a prezintat cu acea poliță la Predinghel ; ori Dobrescu a dovedit atât la tribunal cât și la Curte că el în acea zi a fost la Iași. Nu neagă că a subscris acea poliță și că a trimis’o d-șoareî E. Ionescu în București, ca să se ducă cu ea la hotel Dacia la d-nii Poenăreanu și Bunescu ca s’o gireze, iar dânsa negăsindu-i i-a subscris dînsa cu fratele seu, trimițând polița prin poștă lui Predinghel fără ca Dobrescu să fi știut cel puțin de aceste fapte. D-sa dovedește lipsa de intențiune frauduloasă din partea d-lui Dobrescu, precum nici intențiunea să înșele pe d-nii Poenăreanuu și Buttescu. Pledoaria d-lui Porumbaru D-sa a desvoltat următorul motiv de casare : asces de putere, nemotivare și violarea art. 185 și 186 din procedura penală. Arată că Dobrescu n’a făcut uz de acea poliță cu știința că e falsă. Curtea de apel, pentru ca să dovedească că el în persoană a fost la Predingher cu acea poliță,se bazează pe mărturisirea lui Predingher și pe un certificat al poliției, că Dobrescu n’ar fi fost atunci la Iași, ci ar fi sosit la 17 Septembrie seara în București, eliminând mărturisirile sincere ale unor oameni de condiție, care au mărturisit că el în ziua de 18 era la Iași. Pledoaria d-lui Djuvara Arată că réü s’a interpretat art. 127 e. pen., că s’a comis un exces de putere și o eroare grosieră de fapt, întru cât lipsește un element al falsului, adică prejudiciul și chiar posibilitatea de prejudiciu, întrucât acea poliță chiar de la început era nulă, fiindcă nu era scris bun și aprobat suma de 5000 lei tn litere. E adevărat că Curtea de apel arată că acea poliță putea face un început de dovadă scrisă contra giranților, dar d-sa demonstrează că nici la atâta nu poate folosi. Pledoaria d-lui T. Ionescu D-sa protestează în contra faptului că justiția a întrebuințat ca dovadă un certificat al poliției, luat după un registru în care se trec toți cei ce sosesc și pleacă din București. Dovedește că acea poliță nu poate să servească de un început de dovadă scrisă, întrucât nu poate fi complectată, Predingher neavfind nici o cunoștință de fapt. Din partea d-șoare, Ionescu a susținut că nu există fals, neexistând prejudiciu. Cere casarea decisiunei. D. procuror combate toate motivele de casare, arătând existența falsului, a prejudiciului precum și că d. Dobrescu cu bună știință s’a folosit de acea poliță falsă. Sfîrșește arătând că Curtea de apel și-a dat decisiunea în conformitate cu legea și cere respingerea recursului. Sentința Curtea, după o lungă deliberare, a respins recursul. La auzul acestei sentințe d. Dobrescu a leșinat și a trebuit să fie scos pe brațe din sala de ședință și dus până afară, unde a fost pus într-o trăsură. Grefier Urmașul lui Li-Hung-Giang In urma morței lui Li-Hung- Ciang, împăratul Chinei a numit ca succesor al său pe prințul Yuanschikai, în demnitatea de guvernator în Pershiki și șef al departamentului afacerilor străine din China. Prințul Yuanschikai e considerat ca favorit al împărăteseivăduve a Chinei. El și-a câștigat merite prin aceea că, fiind guvernator al provinciei Shanglung, a înăbușit orîșice tendințe de revoltă ale Boxerilor. In cercurile diplomatice din Peking se crede că prințul Yuanschikai va urma politica defunctului Li-Iung-Ciang. Prințul Yuanschikai UN SFAT la EZI Cum se astupă găurile din perete.—Ca să astupăm găurile făcute de cuie, șurupuri etc., amestecăm tărîțe fine de lemn cu clei, și umplem găurile în cestiune. După ce s’a uscat bine această pastă, aproape nu se mai zărește nici urmă de gaură. Universal in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Octombrie — Constanța Incendii. — In noaptea de 28, s’a declarat un incendiu la casele locuitorului D. Socariciu, din comuna Topal. Casa fiind de mese, focul s’a propagat și la grajdul ce era în apropiere, distrugendu-l cu desăvîrșire. Pagubele se urcă la 8000 lei. Focul a fost pus de roi facători, cari, cu toate cercetările făcute de autorități, nu s’au putut prinde. Furt.—Rufat, fiul lui An Such, din comuna Omurcea, fiind încasator și samsar la casa Logaride E. Seni, sucursala Murfatlar, a plastografiat două borderouri pentru 04 hectolitri porumb, și,încasând suma de 297 lei 60 bani, a dispărut fără a i se putea da de urmă. înființări de societăți populare.— Din inițiativa d-lor Boris Economu, Romila Condrea, învățători, și cu concursul d-lui Sava Tisenescu, primar, s’a înființat o societate populară de economie cu numirea «Peneș Curcanul» în comuna Hairanchioi, plasa Silistra Nouă. Sanitare.—Printre vitele locuitorilor din comuna Mamut Ciuis s’a ivit febra aftoasa, s’au luat măsuri de către d. medic veterinar al județului pentru combaterea acelei epizootii. Denistepe. Craiova incendiu. Un mare incendiu a izbucnit ora noapte la o arie cu pae, proprietatea domnului Petre Verdeșeanu, din comuna Urzicuța. Niște necunoscuți refăcetori au pus foc unei știre de pae, în lungime de 36 stânjeni, lată de 4 și înaltă de 10, care a ars până în pământ, nefiind destule brațe și unelte pentru potolirea groaznicului incendiu. După calculele făcute, cu aproximație, pagubele se urcă la suma de 1120 lei. Pi ele nu erau asigurate. Autoritățile cercetează. Arsă de vie.Locuitorul Gheorghe Radu S. Enache, din comuna vîrtop, plecând cu nevasta sa un cules de porumb, a lăsat pe copila lor Dochia, în etate numai de două ani, în îngrijirea mamei lor Maria A. S. Enache. Baba, luând copila, o puse întră firizele sobei la căldură, iar ea o șl făcu de treabă pe afară, uitându-și de copilă. Când își aduse aminte se repezi în casă, dar care nu-î fu spaima când vezu că micul odor arde în flăcări, care se comunicase din vatra sobei la scutece. Cu toate îngrijirile date, sărmana copilă încetă din viață după 2 ore de groaznice suferinți. Deși durerea părinților a fost nemărginită la aflarea tristei nenorociri, totuși, atribuind cazul unei întâmplări, si-au retras orice pretenții de responsabilitate asupra bătrânei femei. Parchetul a fost avizat spra a-și da părerea. Ugolin. Huși Incendiu. — In ziua de 26 Octombrie, din cauze necunoscute până acum, s-a aprins și a ars cu desăvârșire localul de moară, cu toata mașinele și uneltele ce se aflau acolo, proprietatea d-lui L. Volf, arendașul moșiei Stroești, com. Tătăranu. Pagubele se urcă la suma de 9610 lei. Moara e asigurata la societatea «Naționala» din București. Furt. — In noaptea de 26 Octombrie, necunoscuți făcători de rele, introducându-se în ograda casei locuitorului Gh. Țenu,i-au furat trei cai. Se crede că autorii furtului ar fi niște hoți din Basarabia. Diverse.Astăzi s’au înmormîntat rămășițele regretatului Teodor Tutov, fost primar, deputat și senator, lăsând mare parte din averea sa spitalului. lalociu. Focșani • împușcat.—D. Stan Gheorghiu, girantul percepției fiscale Vidra, a fost împușcat în urnaiul stâng, de către un necunoscut, când se întorcea spre casă. Se fac cercetări pentru prinderea autorului acestui fapt. Dezertor prins. — Soldatul Vlad Dumitrache, dezertor din reg. 11 artilerie, a fost prins în com. Filionești și înaintat corpului săr. Febra aftoasă.—In următoarele comune din jud. nostru există febra aftoasă : Straoane de Sus, Crucea de jos, Pădureți, Tulnici, Colacu, Vizantea, Vidra, Bârsești, Găgești, Odobești și Clipicești. De asemenea, febra aftoasă s’a declarat și printre boii reg. 2 geniu. De la Milcov. T.-Jiu Douî morți prin asfixie.Azi orașul nostru a fost viu impresionat la auzul că douî băeți s’au găsit CAROLINA INVERNiZlO^ 20 Torturile unei mams PARTEA A DOUA Inimă de copilă.—Amoruri casteaII Ea se află în fața lui Gualtiero ; Gualtiero, fratele ei de lapte, de care se crezuse uitată. •— Ah ! ești tu ?—zise ea. Eu nu te mai așteptam, dar intră... intmă." Gualtiero ezita ; la vederea acelei odai goala, i se strînsese inima și i se pusese un vel pe ochi. El sărută mașina licește pe Mignon, a cărei față redevenise surâzătoare, și, fără să ție seamă de haina elegantă a sînerului, îl tîrî la culcușul ei de pae. — Vino aci... șezi lângă mine... cum tata Frederic nu s’a deșteptat, noi putem vorbi împreună. Gualtiero se părea din ce în ce mai mult, și se uita de jur împrejur. Era cu putință atâta mizerie , și Mignon părea că nici nu bagă de seamă asta. Ea era tot așa de veselă și de surîzătoare precum era când era mică. Perul blond al ei, nu perduse nimic din frumusețea sa ; pielea feței sale era tot roză, transparentă ca frunza unei camelii ; delicatele ei membre, cu toate că erau îmbrăcate în niște zdrențe, apăreau în toată puritatea lor; mânușițele ei erau tot așa de frumoase și vocea ei tot așa de melodioasă. Și Gualtiero era frumos... și desigur că nimeni nu l-ar fi luat drept fiul unui țăran. .Se vedea în fața lui o mare blândețe ; în ochii lui nu mai era vioiciunea copilărească, dar treceau prin el fulgere stranii, pasionale, ce dădeau de gândit ; fruntea lui largă dovedea multă inteligență, dar paloarea nervoasă a obrazilor lui denota un caracter adesea nehotărît, de multe ori slab și uneori violent. Mignon uita totul spre a admira pe tîner. Ea îl găsea foarte frumos și-i spunea asta prin sărutări, cari faceau pe Gualtiero să se înroșească. — Trebue să mearțî, Mignon—murmura el pe șoptite.—în acea seară te am lăsat așa de brusc, dar nu era vina mea. — Oh ! n’am fost niciodată mâniată pe sine—întrerupse Mignon — dar cu acea bătrână doamnă... — E nașa mea, o femee puțin cam încăpățînată, dar nu.rea; eu îî datorez totul, fără densa aș fi un sărman nenorocit constrîns să rătăcesc pe pământ, pe când peste un an sau două poziția mea e asigurată. — Și care va fi poziția ta?— întrebă cu nevinovăție Mignon, care îl asculta cu gura căscată. — Voi îm fi profesor de muzică. — Adevărat ? Tu ai studiat deci muzica? — Da, dragă Mignon, știi că asta era pasiunea mea. — Da, îmi aduc aminte. — Acum cânt la piano—zise el.—Chiar mâine vom lua parte la un concert, la care vor participa toate doamnele din oraș. Mignon îl asculta extaziată. — Un concert? Ce însemnează ? Eu nu te pricep. Gualtiero scrise de acea nevinovăție și-i explică ce însemna un concert. — Deci, mâine, toate doamnele te vor admira—exclamă Mignon.—Oh ! cât aș vroi să fiu și eu într’un colț al acelei frumoase săli, și să te privesc și să te aplaud. Acea nevinovată admirație păru că atinge inima lui Gualliero. — Dragă Mignon—zise el sărutând-o—așteaptă să devin profesor, să pot trăi fără ajutorul nașei mele, și apoi te veî lua cu mine și veî putea să mă vezî, să mă auzi cântând la piano, de câte ori veî vroi. — Mă veî lua cu tine, Gualtiero ? Asta nu e un vis ? — Nu, dragă Mignon. Până atunci poțî să ’mi spun cum a ajuns tata Frederic în așa tristă poziție ? Mignon redeveni tristă și cu voce înăbușită povesti partea din istorie pe care noi o știm. Nu spuse însă ceea ce i se întâmplase în acea dimineață. Dacă Gualtiero ar fi știut că ea fusese cât pe act de a fi fost condamnată ca hoață, ar fi roșit, și ar fi respins-o . Foamea nu putea scuza actul ei și amintirea asta înfioră pe sărmana Mignon. Gualtiero ascultase povestirea nenorocirilor acelui om onest, cu surprindere și emoțiune. In societatea în care trăia, tînărul pierduse credințele curate, credința de copil , laudele continue pe cari le primea din toate părțile pentru talentul seu, dacă nu stinseseră în inima sa sentimentele cele bune, le împietrise. El era fericit de a se găsi lângă Mignon, de a putea apărea ochilor ei, care îl cunoscuse cu haina de țăran, cu picioarele goale, o ființă superioară; era mândru de a se vedea obiectul unei timide adorații, de a putea număra cu ea triumfurile lui. Dar în același timp simțea o mare greutate de a se găsi în acea vizuină, acea mizerie la care nu se așteptase îl înfioră. Mignon era departe de a ghici ceea ce se petrecea în sufletul lui Gualtiero. De mult timp sărmana copilă nu fusese așa de fericită, nu surîsese cu atâta bucurie. — Acum când tu ești aci—zise ea—eu nu mă mai tem nici pentru mine... nici pentru tata... eu voî avea un apărător, tatei nu’î va mai lipsi pâinea. Și tu veî veni adesea să ne vezi, nu’i așa ? Gualtiero se înroși și nu răspunse. El nu avea curajul de a spune fetei să nu ’și facă prea multe iluziunî, că el nu era liber de a dispune de orele luî și de bani, și în același timp că se căia aproape că venise. Și trebuia să ’șî mărturisească luî însuși că fusese mai mult curiozitatea, mania luî de a se arăta în toată mărirea sa fetei, mai mult decât dragostea și compătimirea pentru Mignon și pentru tata Frederic. Mignon fixa asupra lui ophiî ei plin de nevinovăție. — De ce nu ’mi răspunzi ?— zise ea. Gualtiero se înroși și mai mult, dar pe când tocmai vroia să deschidă buzele, infirmul se deșteptă. Văzând un miner elegant lângă fiica lui, scoase un țipăt ușor. Mignon dintr’o săritură fu lângă dînsul. — Tată... tată... privește... cine e aci—exclamă ea cu veselie—mă prind că nu-l recunoști. Frederic îndreptă ochii lui triști asupra tînărului care se apropiase. — Mi se pare... dar nu știți.. dacă nu mă înșel. — Să vedem... cine e ? — Ah ! acum îmî amintesc fizionomia lui... da, e fiul lui Baptist... e Gualtiero. (Va urma)