Universul, noiembrie 1901 (Anul 19, nr. 298-327)
1901-11-30 / nr. 327
O DRAMA IN AFRICA.—(Vezi explicația). Calendar pe anul 1901 Ortodox Jou", 29 Noembrie. —Mac. Paramon și Filomen. Catolic Jouî, Í2 Decembrie. — Epimach. Soarele résaré 7 27 ; apune 4 19 Acuma cu toții sunt ocupați ; unii lucrează pe la diferite fabrici, alții ’s funcționari comerciali pe la diferite prăvălii. In total sunt în număr de vr'o 150 de oameni, dintre cari vr’o 60 își au deja familiile cu dânșii. De altfel sosesc mai pe fiecare săptămână femei și copii din România, căci șoc. B’neî Brith de aci dă scrisori de recomandiție bărbaților cari doresc a’șî aduce familiile aci. Aceștia le trimit la soțiile lor, iar aceste din urmă, în baza recomandațiilor, sunt ajutate de către Alianța Israelită din Viena, care le înlesnește drumul la New-York, iar de acolo vin pe socoteala soc. B. de aci. Am asistat la o scenă, când două femei, în brațe cu două copile, au sosit aci venind din Bârlad, și au căzut în brațele bărbaților lor. Această scenă mișcătoare m'a emoționat adânc. Societatea B’nei Brith din acest oraș merită toate laudele, căci i-a pus mai pe toți în picioare. Un tîner, farmacist încă de pe acasă, cu concursul acestei societăți ’și-a deschis o farmacie in acest oraș Un altul dint’înșiî, absolvent al liceului Mateiu Basarab din București, își urmează cursurile la facultatea de medicină din Berkeley, un orășel nu departe de San Francisco, și tot sus zisa societate il susține Mai este un bărbier bârlădean, venit acum un an sărac ca și cei’alțî emigranți, iar azi e patronul unui elegant salon de bărbierie Și acesta ca și cel l’alți a fost ajutat de menționata societate. * ¥ * Eram decis a părăsi a treia zi orașul, dar din cauza unei răceli ce am căpătat am fost silit a rămâne «colo două luni în căutarea doctorilor. In intervalul acesta, am avut destul timp de a studia mai de aproape traiul ce-l duc evreiiromâni în San Francisco. Din cele auzite, constate și văzute de mine personal, am conchis că cei emigrați anul trecut din România și stabiliți aci, deși ducând dorul după locul unde au văzut pentru prima oară lumina zilei, nu regretă câtuși de puțin că ’și au făcut America noua lor patrie, armata franceză din Africa și încheiaseră o strașnică amiciție. Când Buret moșteni o sumă mai mare, ei voiră să-și încerce norocul ca comercianți în Africa centrală și de acea deșertară din garnizoanele lor. La început avură puțin succes, in cât Buret își pierdu curagiul și acceptă un post într’un magazin în Accra. Geî-l’alți douî pătrunseră în interiorul țărei, unde după multe greutăți învețară limba sălbatecilor de acolo, apoi veniră la Lagos, unde o societate belgiană îî angajă ca reprezintanți comerciali în ținuturile de acolo. Ei însă îndată ce au ajuns, au fost jefuiți de un trib sălbatic. In contra acestuia comercianții se răzbunară furându-le vitele. Tâlharii se jefuiră guvernatorului englez sub stăpânirea căruia se află acel ținut, și Beudard și Desemblanc trebuiră să predea vitele. Cu această execuțiune fu însărcinat căpitanul englez Keyes. In curând după aceea fu asasinat căpitanul, cu care cei trei francezi se făcuseră prieteni și în scrisorile lor se exprimau în chip foarte cordial despre dînsul Englezii acuzară pe francezi de asasinat. Aceștia se refugiară pe teritoriu francez și se anunțară ca dezertori autorităților militare. Ei insă fură extrădați autorităților engleze. Faptul acesta a produs mult sânge rău în Franța, mai cu seamă că scrisorile prizonierilor adresate din închisoare rudelor lor din Franța, n’afi fost predate la adresa lor. Ilustrația noastră de pe pag I reprezintă transportul celor trei prizonieri francezi de către un detașament de soldați englezi Veți vedea astfel cu câtă ușurință te închei la mănușe și pielea nu va crăpa. Nu trebue să le scoți niciodată mănușa trăgând de degete, ci de la podul palmei. Să nu pui o mănușă într’alta, ci trebue să le întinzi în cutia sau jachet. Mănușile de culoare deschisă se pun între două bucăți de flanelă albă, spre a le feri de contactul mănușilor de culoare închisă. Se repară foarte bine mănușile de chevreau negre, amestecând puțină cerneală neagră cu o lingură de ceaiü de ulei de măsline și apoi tingi aceasta pe crăpăturile ce se fac la mănușe. Mănușile de culoare deschisă se curăță cu făină, dacă nu sunt decât foarte puțin murdărite ; în caz contrar întrebuințați neufalina, chiar pentru mănușa de Suedia. Când cumpărați mănuși, examinați bine cusăturile. Dacă firul are pe dînsul locuri albe, nu le cumpărați, căci atunci pielea se rupe cu ușurință. Zîna. București, 29 Noembrie. Drepturile pensionarilor Anunțarea prin Mesagiu a unui proiect modificator al legii pensiunilor a dat o nouă vioiciune mișcării ce de mai mult timp domnește printre vechii slujbași ai Statului. In ziarul nostru am dat seamă despre întrunirile ținute, despre resoluțiunile luate și în sfirșit, despre petiționarea la Cameră. Am spus și astădată că nu cunoaștem încă noul proiect al guvernului, — și nu cunoaștem nici astăzi, pe intențiuni presupuse, așadar, n’am putea să discutăm. Cu toate acestea, este o chestiune ce pare a preocupa în primul rând pe actualii pensionari, și asupra căreia credem că e bine a se ști că nu există deosebire de părere, în opinia publică cel puțin, și aceasta este, chestiunea drepturilor câștigate. . Cum se vor regula pentru viitor obligațiunile ce Statul își va lua față de slujitorii săi, aceasta este o chestiune care va trebui negreșit să fie desbătută și ea cu toată luarea aminte spre a fi resolvată în chipul cel mai echitabil posibil, iar chestiunea soartei actualilor pensionari este cu totul alta și ea nu comportă decât o singură soluțiune : respectarea drepturilor. O să se zicăm cum , dar atunci peste câtva timp o să avem două categorii de pensionare, cel după legile vechi și cel după legea nouă * * 1—Da, o fi poate aci o anomalie oarecare, de cât ea este inevitabilă. In adevăr, să presupunem, de exemplu, că legea nouă nu mai recunoaște dreptul funcționarului de a se putea retrage la pensie decât după cel puțin 20 de ni de servicii , aplicându-se noua lege pensionarilor cari actualimte ’și au regulate pensiile pentru un timp mai scurt de servicii, s’ar chema să se suprime cu totul pensiile acelora ! ilar eu nu mai pot acum să reintre în slujbe spre a împlini noul termen minim ! Iată clar ceva ce ar fi în tot cazul mai mult și mai reu decât o simplă anomalie! Exemplul acesta arată, credem mai bine decât orice, indiscutabila dreptate a cererii ca drepturile câștigate după vechile legi să nu fie atinse. Nimic n’ar putea milita în contra acestui postulat al dreptății,—nici argumentul că Statul n'ar putea fi în stare să suporte sarcinele ce impun legile vechi. Statul e dator să caute a se suporta cum va ști, în virtutea obligațiilor ce și-a luat, căci altfel cu acelaș argument ar putea de pildă să nu și plătească furnizorii, creditorii, etc. Se poate aceasta , nu , dar și pensionarii nu sunt, în felul lor, decât niște creditori ai Statului, cu sume anume prevăzute prin legi, ținând joc de adevărate contracte Din nici un punct de vedere, dar, nici al dreptului propriu zis, nici al sfintei dreptăți neînscrisă în nici un cod, drepturile câștigate ale pensionarilor nu pot, nu trebue să fie atinse. Asupra acestui punct cel puțin credem că nu va mai încăpea nici o discuție. Starea evreilor români în San Francisco (America) (Corespondența particulară a „Universului”) Jackson (California), 22 Noembrie Erau orele 9 seara când sosisem la San Francisco ; venisem după afaceri comerciale, și nu mă gândeam nici decum la studiarea vieței evreilor români de acolo. O întâmplare însă mi-a dat ocaziunea de a descoperi locul unde ei se string în fiecare seară, și astfel să me conving personal de traiul ce-l duc acolo. Mă aflam în tramvai, ducându-mă spre hotel, și în momentul când traversam Folsom Street, una din străzile principale ale orașului, zării un elegant restaurant, pe ușa căruia citii cu uimire inscripția «Roumanian Restaurant». M’am dat jos din tramway și intrai înăuntru. Lipsesc deja de mult din România, și de mult, n’am mai avut ocaziunea de a vorbi limba țarei mele natale, pe care cu drag o vorbeam pe acasă, și iată că pe neașteptate mi se prezintă această ocaziune. Credeam că mă aflu în vreun restaurant din România — Chelner, adu’mă un pahar cu bere, ordonă un tinel de la o masă din fund — Vine, vine, răspunde chelnerii, alergând în dreapta și în stingă. La o masă sunt adunați câțiva, discutând de cele întâmplate în timpul zilei. La o altă masă iarăși scade un grup de câțîva, în mijlocul cărora un Sîner,ținând Universul» în mână, citește în auzul tuturora noutățile de pe »casă Pretutindeni nu se vorbește decât limba română sau loc la o masă alăturea de douî tineri, îmbrăcați cam urîcios, erau muncitori. Ei nebănuind câtuși de puțin că aș fi și eu unul de ai lor,și urmau conversația înainte, bineînțeles după ce mi-au cerut scuzele cuvenite, că vorbesc în prezența mea o limbă străină da cea engleză Din conversația lor am putut afla multe, dar în primul rînd dorul ce îl au după ai lor. «Ab ! zice unul dintr’înșii: de mi-aș vedea soția și copilul aci, m’aș simți fericit, cât de mult ’mî-e dor de dînșii !» — Și eu de mî aș vedea mama și cu sora aci, nu m’aș simți mai puțin fericit ca tine, adaogă cel l’alt. N’am putut să rămân însă mult timp incognito, căci la un moment dat, un prieten cu care nu mă văzusem deja de mult, se apropie de masă și mă recunoscu. Orologiul cel mare de la City tall (primărie) bătuse orele 4, când m'am dus la culcare. A doua zi era Duminecă și am fost invitat de a lua parte la ședința ce o vor ține evreii români, strînși într’o societate sub numele «The Hobrew-Roumanian Zionistic Association». Eram prezenți cam vre-o 50 de membri, sub președinția tînărului S. Chinsberg-Bârlad, întemeietorul drumeților din România Scopul acestei societăți—după cum am aflat—pe lângă zionism, e și acela de a ridica moralul evreilor români din acest oraș, care era atât de decăzut la început. Se știe că acum un an ei au venit aci în număr considerabil de la New York, pe socoteala societăței B’nei-Brith Cu toții deopotrivă au fost ajutați materialicește de către diferite societăți de caritate din acest oraș. Mulți și-au găsit imediat ocupațiuni, bineînțeles ducând’o la început cam greu. O parte însă dintr’înșiî nu-șî căutau de treabă de fel, făcându-șî o reputație din cele mai ordinare, din care cauză toată lumea a început a privi cu ochi reî și pe cei nevinovați. Văzând cât de mult a decăzut moralul lor, fiind priviți de toți ca un soia de oameni nevrednici, s'au sfides intr'o societate, ca în unire să și poată îndrepta numele Și pare că reușesc, căci pe cât de rea ziarele evreo-americane de aci vorbeau de ei la început, pe atât de bine vorbesc acuma, lăudându-l de bunul renume ce -și câștigă prin purtarea lor. Bene Focșani Reînvierea afacerea Dreyfus Pe când articolele avocatului Libert dovedesc neînțelegerea din tabăra dreyfusistă, incidentul Carrière-Galliffet pare că ia proporțiuni din ce în ce mai mari Maiorul Carriere, care a susținut acuzarea în procesul din Rennes, în ajun de a trece la pensie și de a lua licența în drept, acuză pe Galliffet (atunci ministru de războiu) că a exercitat presiuni asupra lui, tinzând de a obține achitarea lui Dreyfus. Galliffet a desmințit acuzarea ce i se adune ; dar ziarele Gaulois și Petit Journal confirmă că, în «jurul pronunțărei rechizitoriului la Rennes, Carriere a primit o telegramă care spunea : «Iți atrag atenția asupra respectarea motivelor adoptate de Curtea de Casație». Petit Journal spune că Carriere chiar primise formula considerendelor sentinței și ale concluziunilor, astfel concepute : «Având în vedere că nu trebue sa se ție seamă de destăinuire , având în vedere că borderoul nu e al lui Dreyfus, etc. «Petit Journal» adaugă că Carrière n’a ținut cont de instrucțiuni, așa că, la o recepțiune de ofițeri, care a avut loc la Rennes, generalul Donop s-a dus înaintea lui și, strîngendu-i mâna, i-a spus : «îmi face o onoare de a te felicita, căci ai servit bine Franța». Toate astea însă par a fi o noua manevră naționalistă spre a reînvia afacerea Dreyfus, acum în ajunul alegerilor. O dramă în Africa — Vezi ilustrația — Ziarele franceze și engleze anunță o afacere ciudată, și până acum nu tocmai lămurită, care s’a petrecut în regiunea Nigerului în Africa. Este vorba despre trei tineri comercianți francezi, Jean Buret, Pierre Desemblanc și Abel Beudard. Ei serviseră împreună în Iuliu Popper Exploratorul Țărei de foc Acum vre-o 15-20 de ani exploratorul Iuliu Popper, născut în România la anul 1857, a plecat ca să facă explorațiuni în Țara de foc din America de sud. In acea țară a dat numeroase numiri românești munților și rîurilor pe cari le-a descoperit^ Iuliu Popper . Avem înaintea noastră o hartă a țărei de jos, pe care ne-a pus-o la dispoziție sora defunctului explorator, d-na Gisela Popper. La partea nordică, lângă Ocean, vedem rio (riul) Urechiă, nu departe de rio Roselli, apoi mai spre sud e lanțul de munți Carmen Sylva, munții Lahovari, etc. Iuliu Popper a încetat din viață în Buenos Aires, capitala republicei Argentina. CRONICI FEMENINE MĂNUȘA Mâna trebue să stea foarte comodă în mănușă. Degetele mănușei trebue să fie atât de lungi cât și degetele mâniei. Mănușile prea juste nu durează, ceea ce e o considerație economică : eleganța adevărată și cochetăria bine înțeleasă sunt întotdeauna în acord cu aceste considerații economice. Mănușile de chevreau sunt mai durabile, dacă știi să le pui prima dată în mână. «Asta e o adevărată știință» spunea odată o femee. Trebue ca mâinile să fie bine uscate și curate. Iată cum se pune o mănușe , bagi cele patru degete lăsând afară degetul cel mare. După ce degetele au mirat, apoi introduci și pe cel mare- Nasturii îi închei începând cu al douilea și continuând până la cel din urmă și apoi închei și primul nasture. Războiul anglo-boer —Vin poștă — Se depeșează din Capetown că comandanții boerî Brand și Herzog au reapărut în districtul Calvinia. In Orange, un comandor boer, comandat, zice-se, de către Dewer în persoană, a atacat fără succes un convoiu al coloanei Remington. * ¥ La Haga sosesc din nou știri disperate din lagărele de concentrare. In luna Noembrie mortalitatea a fost de 40 la mie. V « Numerul morților în câmpurile de concentrare s’a mărit din nou într’un chip foarte alarmant, cauza e atribuită continuelor ploi din ultimele săptămâni Având în vedere că aceste câmpuri nu sunt destul de sigure, autoritățile militare engleze studiază o complectă reformă a sistemului de concentrare.*ffiftinh Hili a scris «Balada de Crăciun», care a fost împărțită, împreună cu un apel, copiilor din toată lumea, ca să-și dea obolul pentru copiii boerî. ... Ufîl!Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Un proces important In Octombrie anul trecut au fost lipite pe zidurile din Craiova niște afișe injurioase la adresa fostului primar și a consiliului comunal. In acele afișe, nu se arată însă tipografia în care au fost imprimate. Făcându-se cercetări, s’a dovedit că ele au fost imprimate în tipografia d-lui David Benvenisti. Parchetul a trimis în judecata tribunalului pe d. Benvenisti , fiindcă a contravenit art. 17 din leg pres., fiindcă n’a arătat în josul afișului adresa tipografiei. Atât tribunalul, cât și Curtea de apel din Craiova, și-au declinat competința, susținând că acest fapt constitue un delict de presă Afacerea a venit el. Înaintea Curții de casație, secția II-a, care a casat decisiunea Curții din Craiova, considerând astfel că nearătarea tipografiei unui afiș nu constitue un delict de presă, ci un delict comun. Procesul se va judeca din nou de Curtea de apel din București. • • « Procesul di-lul Mirodolescu cu primăria Capitalei Ieri a venit înaintea tribunalului judecarea in continuare a acestui proces, înainte de începerea desbaterilor, cf. advocat. Constantinescu din partea d-lui Ciocanelli, cere tribunalului amânarea procesului și admiterea probei testimoniale, pentru a se dovedi că d. Ciocanelli n’a întrebuințat violență și că cârciumele d-lui Mirodorescu n'au fost închise niciodată. , La această cerere s’a asociat și d. Panu, reprezintând primăria Capitalei. Reprezintanții d-lui Mirodorescu, d-nii advocați Lahovari și A. Iliescu, s’au opus la amânare, susținând că propunerea de martori este numai un mijloc de șicană. Tribunalul, deliberând, a admis proba testimonială și a amânat afacerea pentru 17 Decembrie viitor. Un Furt de timbre Practicantul Stelian Stamatescu, de la judecătoria ocolului IV din Capitală, a fost trimis în judecata tribunalului Ilfov, secția a 111-a, pentru faptul că lua colile de hirtie timbrate de prin dosare, le ștergea cu clar și apoi scotea pe densele citații și copii de hotărîre, insușindu-șî colile de hirtie bune depuse de părți. Acest sistem de fraudă el l-a practicat timp destul de îndelungat, însușindu-șî o sumă frumușică. Tribunalul, in urma cererei inculpatului, a amânat ieri judecarea procesului pentru 12 Decembrie. Grefier. O CUGETARE PE ZI Să pui spiritul înaintea bunului simț, e să pui prisosul înaintea necesarului. Știri din străinitate — Prin poștă — La Budapesta s’au otrăvit, mâncând carne stricată, muncitorii Paul Szabó, Maria Kovács și Elisabeta Kovács. Cu toate ajutoarele le li s’au dat, ea se află in agonie. ¥ ¥ Din Belgrad se anunță că noua lege a presei sârbești prevede ca inatacabili numai pe regele, pe regina și pe rudele și copiii lor. ¹ ¹ In zilele din urmă o teribilă tempestă, abătându-se în Arhipelag, a pricinuit mai multe naufragii cu victime omenești. Corabia otomană «Aios Georghios», plecată din Clasomen, s-a înecat în apropiere de țărm. 5 persoane au pierit în valuri. Un alt vas elen a pierit în dreptul Clasomenului, întregul echipagiu, precum și căpitanul vasului, s’au înecat. Alte două corăbii s’au înecat în canalul Mosconisia. Mai multe cadavre au fost aruncate de valuri la țărm. * Dna Angela Greco, proprietăreasa hotelului Albergo Centrale, din Martinafranco, pare a deține recordul maternităței; ea a născut 29 copii, dintre cari 23 băieți. * * * Din Praga se anunță că împăratul Francisc Iosif a grațiat pe gardistul Wlassak, condamnat la moarte fiindcă a asasinat pe logodnica sa. Curtea de casație l-a condamnat la 20 ani muncă silnică. ft. Ziarul «Daily News» din Filadelfia publică o știre că miniștrii unguri Lukacs și Hegedüs, din discuție, s’au luat la bătaie in consiliul de miniștri Hegedüs ar fi aruncat cu o călimară în capul lui Lukacs, iar acesta a trîntit un scaun în capul lui Hegedüs. «Budapesti Hírlap», reproducând această știre, o desminte categoric. Un tînăr tinichigiu de 19 ani lucra deunăzî pe acoperișul unei casa din strada Renard din Paris, când deodată căzu jos de la al șeaselea caz. Portăreasa și chiriașii crezură că vor găsi jos un cadavru, când, spre surprinderea tuturor, văzură pe tinichigiu, neatins sculându-se de la pămînt. Ur pahar de rachiu făcu să ’I treacă și spaima. * ¥ • Se scrie din Turda (Transilvania) că acolo s’au descoperit bancnote false de 10 fiorini. Asemenea hârtii au fost descoperite la locuitorul Paul Jenei din Bágyon și la femeile Konya și Bodoczy. Aceștia veniseră la tîrg la Turda. S’au început cercetări pentru a se afla autorii. Vin aromatic. In : Plante aromatice.... 30 grame Vin roșu... U« litru. Se întrebuințează ca plante aromatice decoesiunile de foi de nuc, specii aromatice (levănțică, roșmarin, etc.), coaje și foi de stejar. Dospește la timp de opt zile și strecoară. Acest vin se întrebuințează, pe din afară, la pansamentul rănilor. Universul 1d provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 21 Noembrie — Craiova Inspecția d-lf general Carcalețeanu. — D. general Carcalețeanu, șeful marelui stat-major al armatei, a făcut obicinuita inspecție anuala a școalei de fii de militari de aci. Luni d. general, însoțit de aghiotantul seu, d. maior Rovinaru, a asistat la instrucția și la defilarea elevilor , apoi a inspectat amănunțit toate sălile școalei. D. general a rămas foarte mulțumit și și-a exprimat satisfacția sa profesorilor școalei. Marți d. general a asistat la cursul de mecanică tr. cl. VII și la alte cursuri pe la diferiți profesori, unde a rămas de asemenea pe deplin mulțumit. După amiază s-a făcut inspecția ofițerilor și a scriptelor direcți unei de studii. La ora 4 d. general Carcaleleanu și suita sa au părăsit localul școalei, mulțumind d-lui comandant al școalei col. Săulescu, directorului de studii d. maior I. Ștefănescu, cât și profesorilor aflați acolo, pentru silința lor. Atentatul de la bariera Vélceț.Un atentat de o îndrăzneală rară a avut loc aseară la bariera Vélceț. Un oarecare Dinca I. Matei voind să treacă prin barieră cu o căruță încărcată, a fost oprit de guardul Pavel Ștefănescu, pentru a fi controlat. Dincă I. Matei, care nu se simțea tocmai curat cu marfa lui din căruță, se opuse. Guardianul insistând, Dincă sa repezi asupra lui, aplicându-i cu un ciomag câteva lovituri strașnice în cap, doborându-l. La țipetele victimei săriră oamenii din jurul barierei,cari, punănd mâna pe atentator, îl legară strașnic și-l d»tera pe mâna poliției. Guardul Ștefănescu a fost trimis în căutarea spitalului, iar Dincă Matei, dat pe mâna parchetului, Ugorîn. Constanța Incendiu.In noaptea de 25-26 a ars un grajd ce nu era asigurat, proprietatea locuitorului Ion ° Ilie Leu, din cătunul Peștera, pendinte de comuna Mamut Cuius, precum și patru cai ce se găseau in acel grajd, din cari două ai păgubașului și douî ai locuitorului Stefan Vasile Mârzache. Focul se crede că ar fi fost pus de locuitorul Mateiü lbdu, din comuna Gazil Murat și femeea Vișa, soția lui Florea Moldoveanu, din cătunul Peștera. Pagubele se urcă la 4.000 lei. Sanitare.— In comuna Gohirleni s'a declarat epizootia de febră aftoasă. S’au luat măsuri de către d. medic veterinar al portului. Diverse.S S a format un comitet compus din d. inginer D. Bonescu, președinte ; C. G. Lumezeanu, casier ; P. Vulcan, secretar ; A. Pâunescu, arhitect și conductorii Iorgovici Rovine, Alexandrescu A. și G. Constantinescu, pentru ridicarea unui monument supraveghetorului Constantinescu, tăiat de tren. In port e mare animație , zeci de vapoare stau ancorate la radă, pentru încărcarea cerealelor. ■? Miron, Giurgiu Căzută de la 13 metri.—Femeea Leanca Popescu, pe când scutura la al douilea etigiu al caselor din strada Justițiar No. 2, din cauza balconului defectuos, a căzut de la o înălțime de 13 metri pe paragiu. Starea ei este gravă și se află la domiciliu, sub îngrjirea Societăței de binefacere a industriașilor români din localitate. Diverse. — D. C. A. Dimitriu, ultragiând și amenințând cu bătaia pe sergentul de stradă Ion Christache, a fost anchetat de d. comisar N. Munteanu și actele dresate s’au înaintat parchetului. Timpul este frumos. Dunărea scade simțitor. Dunăreanul« Sași » Urmărirea unei bande de tailiuni internationali.. (Furt de jumătate milion).—La timp am dat prin «Universul» toate amănuntele sosite autorităților locale, despre o îndrăzneață tâlhărie, cara întrece suma de peste 500.000 lei, făptuită in ducatul Hessa. Astăzi autoritățile au mai fost vestite de către consulatul german, că autorii acestei enorme boții sunt Mertens Gotfried zis și Friedrich Wilken Gustav, Alias Stein cu concubina sa, numită Elisabeth Neubert. Se dă ca sigur că acești îndrăzneți indivizi fac parte dintr’o primejdioasă asociație de hațî și criminali, cari au sedii în toate orașele principale din Europa. Au sosit și fotografiile tilharilor, cari sunt foarte tineri și au mutre impunătoare, și cari sunt urmăriți CAROL IN A IN VERNI ZI 0 *6 Torturile unei mâine PARTEA A DOUA Destăinuirea unei moașe VII — Cuvintele muribundei înflăcărară imaginația mea și am simțit un fel de mândrie de a putca întru căi,va umili pe acele femei, cari dacă ar fi știut că ea eram fiica unui executat, mi ar fi respins cu cel mai adânc dispreț. «Mulțumit cu căldură bătrânei, jurându-i că voi pune în practică sfaturile ei, și apoi am ascut în sin acele prețioase scrisori. «Eu voiam să stau lângă moașă spre a-î închide ochii, dându-i fest fel o dovadă de recunoștință. «Dar eu nu voi. «— Dacă după ce voia muri, rudele mele vin noi și ne mai găsind nici un ban, le văd in această casă, vor crede că tu ai luat banii Nu te supăra, Giannino, eu am crezut întotdeauna în inocența tatălui tău , dar ce îl silțî, știind că ești fiica unui executat, nu ar face complimente față de tine, vei avea neplăceri și poateți vor lua acele prețioase documente , dă-mi deci o sărutare și lasă-mă. Eu în această lume n’am crezut nici o dată în nimic, dar în tine cred, și sunt sigură că mî vei face onoare Adio ! «Lăsam acea casă cu sufletul viu impresionat, și mă retrasei într’un apartament mobilat. «Aveam bani și nu mă mai temeam de viitor. «îndată ce fii singură, primul meu gând fu de a citi acele scrisori. «Găsii iscălituri de la d ns sus puse, în fața cărora societatea se înclina cu respect și cu admirație. «In multe din acele scrisori se vedeau încă urme de lacrimile versate. «Aproape toate implorau salvarea de la bătrâna moașe, spre a ascunde rușinea, dezonoarea lor, plătind cu aur tăcerea complicei lor. «Eu ghiceam scena acelei drame de durere, în care o mamă e silită a se scăpa de pruncul ei, căci acea ființă ar fi pătat o stemă. «Alesei cu ochii închiși o scrisoare din grămadă. «Sorții căzură pe nevasta unui conte, care se stabilise la Milan «O femee gentilă, mamă a două copii, care trecea drept un model de virtute, de curățenia, care, în timpul absenței bărbatului, căzuse sub fatalitate. «Și bătrâna moașe o ajutase să își ascundă acea rușine. «Copilul dormea în cimitirul din Turnu, mama trăia fericită și stimată a Milan «Plecai în acel oraș, spre a studia mai de aproape modul meu de a lucra. «îi găsii: «Mă îmbrăcat cu rochiile cele mai modeste și, luând o expresia de durere, mă dusei la palatul contesei și cerui să vorbesc cu acea nobilă d-nă. «Servitorii îmi răspunseră au asprime că, spre a fi admisă la doamna, îmi trebue o scrisoare de recomandație. «Prevăzusem deja asta și pregătisem un bilet pe al cărui plic era scris«— Contesa Giannina Uberti, din partea Martei Susani, moașă la Turin. «Dădui servitorului biletul închis. «Cinci minute după aceea, el se întoarse spunându-mi că contesa mă aștepta. «Urmai pe servitor până intr’un cabinet destul de modest, unde fui lăsată singură timp de câteva momente. «Pregăteam planul meu de atac, când auzii un fișîit de rochie și acea doamnă apăru. «Putea să aibă 40 asta! și era blondă. «Dar în acel moment fața ei era de o extremă paloare «— Luați loc, doamnă — pronunță ea—și spune-mi eu ce te pot servi ? «— Gu multe, contesă — răspunsei fără să ezit. D-ta ai auzit poate de un anume contele liberti care a fost spânzurat la Turin ? «— Da, mi sa pare, a fost o execuție care a făcut sgomozi condamnatul avea o Mică. «— Care sunt eu ! — o întrerupsei cu răceală. «Printr’o mișcare involuntară, contesa dădu fotoliul puțin mai departe și încruntă sprincenile. «— Ah !—zise ea—ca pot face pentru d-ta ? «O privii fix. «— Acum ’ți voiü spună. Din ziua când tatăl meu m a blestemat, pe când se ducea la locul de execuție, eu am avut toate nenorocirile. Și totuși Dumnezeu știe că eram inocentă. «— Erai amanta unui prinț— zise cu dispreț contesa. «Flacăra ochilor mei șe făcu și mai îndrăzneață. «— Eu îmi dădusem corpul, doamnă, spre a salva pe tatăl meu ; lui în mod infam sedusă, înșelată, nu aveam pe nimeni care să mă apere, nimeni nu avea milă de mine. Dar ce ar spune d-ta de o nobilă doamnă, înconjurată de stimă, de afecțiunea tuturor, adorată de bărbatul ei> și care, pentru un capriciu, într’un moment poate de plictiseală, s’a dat unui om care nu putea nici să o iubească, nici să o stimeze, care ar fi pierdut-o în fața tuturor? «Fața contesei deveni palidă și ochii ei se aplecară în jos. «— Mé vom explica mai bine, doamnă. Fiica condamnatului, blestemata, avea și ea nevoie de a trăi, nu-i așa? Dar nimeni nu ar fi întins a mână da ajutor și toți îînchideau ușa în față. «O singură femee avu compătimire de mine , o moașe. Ea mă primi ca pe o fiică și îmi încredința toate secretele profesiunei sale. Am auzit povestiri cari să te înfioare, am văzut smulgându-se vălul de la atâtea virtuți, așa ci eu, pe lângă unele femei, care deși posedau totul, dar n’au știut să fie oneste, aveam dreptul de a me crede o sfintă. «In timpul discursului meu, contesa trebue să fi căutat în creerul ei armele spre a susține lupta, pe care începea să o prevadă. «După ce terminai, ea îmi răspunse cu oarecare asprime : — Nu știu de ce vii să-mi povestești toate astea. Dacă ești fiica unui condamnat, mie puțin îmi pasă; dacă o moașă ți-a povestit secretele ei, asta e un lucru care nu me privește. «—Adevărat? — o întrerupserea cu ironie.—De ce dar știind din partea cui veneam, te-ai grăbit să mă primești îndată? «—Pentru că servitorul meu mi-a spus că aveai o înfățișare suferindă, că păreai nenorocită, și eu n’am închis niciodată ușa mea celor nenorociți, nici n’am refuzat de a da un ajutor. «—Și nu cunoști pe moașa al cărei nume era scris pe biletul meu ? «—Nu... (Va urma)