Universul, ianuarie 1902 (Anul 20, nr. 1-29)
1902-01-01 / nr. 1
Un cadou de Anul Nou pentru Impurului Wilhelm.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 . 2*1 «»«34x 2 Luni, 31 Decembrie.—Cuv. Melania Romana Catolic Luni, 13 Ianuarie 1902 - Golfriad Soarele răsare 737 , apune 4.41 București, 31 Decembrie. Asta! Pentru țara noastră, anul 1901 a fost relativ bun. Chiar la începutul său, în Februarie am avut o schimbare de guvern. Partidul conservator, care se întregise în anul precedent, dezbinându-se asupra chestiunei financiare, a trebuit să se retragă de la putere și partidul liberal a venit la guvern. Ministerul liberal a redus budgetul cu douăzeci și cinci de milioane și a sporit impozitele cu cinci milioane, spre a stabili echilibrul budgetar. Operațiunea reducerii cheltuielilor, despre a căreia posibilitate mulți se îndouiau, a produs neapărat multă suferință, a avut însă drept rezultat o simțitoare îmbunătățire a situațiunei financiare. "Recoltele fiind în general bune, s'a îmbunătățit întru câtva și situațiunea economică, așa că am fost feriți în comerciu și industrie de catastrofe cum s’au produs în alte țări, de pildă în Germania și Austro Ungaria. Totuși criza a durat în tot cursul anului. Meseriașii au suferit și continuă să sufere din lipsă de lucru. Proprietarii urbani de asemenea se găsesc în strîmtoare. Aceste două categorii s'au și agitat necontenit și urmează a se agita, reclamând o ușurare a situațiunei lor. Printre evenimentele remarcabile am avut de înregistrat vizita pe care regele Greciei a făcut-o Suveranului nostru la Abhazia, vizită în jurul căreia s’a făcut atâta zgomot. O mare parte a anului, lupta dintre partidele noastre politice nu a avut vioiciunea obicinuită. Aceasta s’a datorit stărei partidului conservator. Cu venirea toamnei, însă, situațiunea a început a se clarifica. Atât conservatorii cari urmează pe d. Cantacuzino, cât și partizanii dlui Carp, au întreprins o vie acțiune de organizare în toată țara ; neînțelegerile dintre cele două grupări, în loc să scadă, s’au accentuat și mai mult și vrăjmășia s’a arătat și în fapte, la cele câteva alegeri parțiale ce au avut loc. In prima parte a sesiunei ordinare, lucrările Parlamentului au mers liniștit; printre ele avem de semnalat convențiunea comercială cu Turcia, convențiunea cu Bulgaria în privința pescuitului și crearea Casei Bisericei (proiect votat până acum numai de Senat). Tinerimea noastră universitară, întreprinzând în cursul verei o escursiune științifică în Grecia, a dat ocaziune la un șir de frumoase manifestări de înfrățire româno greacă. Primirea făcută studențimei noastre a fost din cele mai strălucite și a lăsat o frumoasă amintire. In general privit, anul 1901 a fost bun pentru țara noastră; el se încheie cu o iarnă escepționaluui frumoasă"" și ușoară, care până acum a fost foarte favorabilă agriculture. In adevăr, semănăturile de toamnă, neputându se face la vreme din cauza ploilor, am fi avut o însemnată pagubă dacă iarna ar fi fost grea. Lipsa zăpezei și timpul frumos au permis să se facă arăturile și semănăturile, cari au răsărit frumos. Să sperăm că anul viitor va fi și mai bun, pentru ca Statul și poporul să poată scăpa de ultimele strînsori ale crizei. Din Franța (Corespondența particulară a „Universului“) Paris, 27 Decembrie. Greva contribuabililor In orașul Bourges s’a produs un fapt care are o mare importanță. Unii dintre contribuabilii din localitate întrunindu-se, au votat o resoluție prin care hotărăsc de a se apăra în contra exigențelor de imposite și taxe. Suprimând împositele pe băuturile igienice, consiliul comunal din localitate votase, pentru a înlocui aceste venituri, o licență municipală în sarcina comerțului de vinuri și lioberuri. O mulțime de stabilimente suferind mari pagube, se formară în sindicat de protestare, care ceru consiliului suprimarea noulei licențe și înlocuirea ei printr-un imposit plătibil de toți consumatorii. Consiliul neținând nici un compl de aceste cereri, sindicatul a provocat o adunare, care a hotârît în unanimitate a nu mai plăti nici o taxă municipală, până când nu se va face o repartiție echitabilă a impozitelor. Guvernul a fost înștiințat despre acest fapt. Reiere în închisoare Știți de sigur că Briere, acuzat că și-ar fi ucis cinci copii, a fost condamnat de Curtea cu furi la moarte. El se află acum în închisoarea din Chartres, unde dă dovadă de cel mai mare calm și de o indiferență absolută. Prezența continuă ziua și noaptea a celor două gardieni în celula lui, îl lasă complect indiferent, nici odată nu vorbește cu dînșii și primește alimentele de la el fără a scoate nici o vorbă. Idele sale nu variează de fel ; se plimbă într’una în tăcere, cu capul plecat, în curte sau în celula sa. De două zile pare a se fi dedat lecture și a cerut ca să i se dea romane criminale. I s’a admis cererea, așa încât acum dînsul citește toată ziua. Briare a scris advocatului seu, d. Paul Cosuby, pentru a-l întreba dacă Curtea de casație va examina în curând recursul seu și dacă crede că sentința va fi casată. Condamnatul are, într’adevĕr, op min l,o , elo. o» O-j< — i.r. 4 casează verdictul de la Eur-et- Loir, de a fi judecat de jurații de la Seine-et-Oise sau Seineel-Marne, cari poate vor recunoaște nevinovăția sa. «Dacă, zice condamnatul, Curtea nu casează verdictul care m’a condamnat la moarte, atunci prefer să mor cât de curând posibil, căci ce-mi pasă de clemența președințiala dacă nu sunt recunoscut ca inocent de crima monstruoasă de care sunt acuzat!» Se crede că Curtea de casație nu va statua asupra cașului lui Briere decât pe la finele lui Ianuarie. Tragică rebeliune Parchetul din Turnau, a făcut Luni, după amiazi, o descindere la Peronnes, din cauza unei drame care se desfășurase în acea comună. Jandarmeria fusese însărcinată de a executa un mandat de arestare în contra unui individ ; când jandarmii se prezentară la locuința acestuia, găsiră poarta baricadată, așa încât, pentru a pătrunde în casă, fură siliți de a o sparge. Dar se găsiră alunei în fața individului care avea un revolver în mână, gata de a face foc. Unul dintre jandarmi trase un foc de carabină și răni mortal pe agresor. Brutus. CRONICI PRIEME Femeia și instrucția Din momentul nașterei noastre și până la vârsta de șapte ani, copiii nu cer decât îngrijiri relative la sănătate și la cunoștința înclinațiunilor, pe care unii le au mai curând, iar alții mai târziu. Cu toate acestea e bine de a’l lăsa ca să învețe toate lucrurile de memorie îndată ce va fi cu putință de a face asta, ca și cum s’ar juca. Grație acestei precauțiuni nu se riscă de a forța fibrele încă moi ale creerului lor delicat, și asta va fi un câștig prețios pentru un timp care va veni mai târziu. De la 7—14 ani, principalul obiect trebue să fie de a munci spre a împedica viitul de a naște, și a închide germenul tardiv al virtuților. O femee instruită va fi necesarmente mai puțin stăpînită decât o alta prin mulțimea micilor prejndiții, cari fac dintr’o femee un tiran. Știința este averea sufletului, a ști, este a poseda spațiul și timpul, este a mări strictul nostru orizont, este a pune în viața noastră așa de limitată toate secolele reculului; a ști este a trăi și a se reține în ignoranță este pentru toți un adevărat omiei. Femeea, slabă prin natura ei, trebue să fie făcută tare prin educație ; de aceea lărgiți orizontul cugetărilor sale. Feriți-ve de a îngusta cercul imaginației voastre, căci cochetăria se va însărcina cu aceasta, fără ca să se mai amestece nimeni. Ziua Un carlon de Amiflon pentru* împăratul Wilhelm — Vezi ilustrația — Din Baltin se anunță că între numeroasele cadouri, pe cari le-a primit împăratul Wilhelm al Germaniei se află și un frumos tablou, lucrat de un pictor berlinez, care reprezintă capul împăratului Germaniei. In mijloc pe scaun scade principele Wilhelm, moștenitorul tronului german, ținând în brațe pe sora sa principesa Victoria. Ceilalți prinți sunt grupați după vârstă : prințul Frederic născut la 1883, prințul Adalbert născut la 1884, prințul August născut la 1887, prințul Oskar la 1888 și prințul Ioachim la 1890. ■—a » B » » Memoriile Regelui lan al Serii [trupei manuscrisele găsite in urma morței sale de I Drama din parcul cerbilor de la Topîschider Milutin Garașanin s-a născut la 1833 ca fiu al bărbatului de Stat de pe atunci Ilie Garașanin, CilTP Gt*1./;■ qaIi<ya I wm/Aî'ia A;p finim eliberareXT^Serbiei. Toți acei troivozî cari împreună cu Miloș Obrenovici înscenaseră în pădurile de la Șumadia ridicarea poporului sârb în contra domniei turcești, priveau cu pizmă cum Obrenovineșkî se ridicaseră la demnitatea de principi. Ilie Garașanin era unul din aceia, cari mai puțin puteau privi cum trece puterea și splendoarea tronului pe lângă familiile lor. Când din căsătoria lui Mihail nu se născu nici un copil, toate aceste dorințe și speranțe ale voivozilor se ridicaseră mai mult. Garașanin era însuflețit de cea mai mare ambiție și poftă la domnie. Pentru el singur ce e drept că nu mai spera nimic, dar pe fiul său Milutin voia să-l urce pe tron după Mihail. Deja lângă leagănul lui Milutin ’i s’au cântat cântece despre coroană și sceptru și stârniră mai târziu în peptul tînărului planuri mărețe. Gând după aceea Milutin Garașanin își terminase studiile la școala superioară din Belgrad și i fost trimis de tatăl său la poltehnicul din Paris și apoi în școala de artilerie de la Metz, se spunea pe față în Serbia : «Ilie Garașanin îl crește pentru a fi principele viitor». Ilie Garașanin dispunea de un mare număr de partizani și aceia carî ar fi văzut bucuros pe Mirton principe al Serbiei, nu erau puțini. In Serbia aștepta Garașanin în străinătate Caraghiorghevici,la când tronul Serbiei va fi acant, pentru ca să ocupe penru mine demnitatea de principe domnitor — în adevăr coroana minorului prinț Milan era grav primejduită. Lovitura lui Ristici încrucișa pate aceste planuri și prințul M Milan a fost chemat la tron fiind o vîrstă de 14 ani. Șederea sa la Paris în simp de două ani, care mai mult păea un exil, era terminată, și cu entimente jumătate de bucurie II Milan și Natalia Paris, mijlocul lui Noembrie, 1892. Tinărul prinț ocupă apartamentul nefericitului său unchiu în castelul din Bdgrad. Iarăși copilul fu singur între oameni străini și deși îl înconjura splendoarea și podoaba unui tron, totuși îi lipsea mâna conducătoare a unui tată, acea îngrijitoare a mamei și dragostea amândurora. Pot oare splendoarea și podoaba să înlocuiască astfel de lucruri ? Pereții conacului din Belgrad au văzut atâtea lacrimi, pe cari tînărul prinț le vărsase din cauza tristei sale soarte ca om . Ristici își luă asupră și educațiunea tînărului prinț. Când regenții aveau la parade nevoe de tînărul prinț, atunci îl luau cu el și făceau fel de fel de culori cu el, de altmintrelea însă îl lăsară la o parte să facă ce voește. Ristici vorbește atât de bine că el din dragoste față de casa Obrenovici și de Serbia a salvat tronul pentru Milan după asasinarea prințului Mihail III. Ristici nic a iubit niciodată Serbia, nici casa Obrenovici. El se iube numai pe sine însuși și acea lovitură de Stat a făcut-o numai ca să poată fi regent pentru minorul prinț Milan. Dacă ar fi avut șanse, pentru ca să nu arți nervii’» ,‘“MM 1,1 lon, de sigur că ar fi făcut cauză comună cu conspiratorii. Intr’atâta, ce e drept, interesele sale erau solidare cu acele ale casei Obrenovici și de aceea era un partizan al acesteia. Milan însă nu se putea încrede în el și nici Alexandru nu trebue să se încreadă în el, precum nimeni din Serbia. Milan a făcut singur experiență. Nu l-a invitat oare regentul generalul BUsnavalz, care împreună cu Ristici a salvat prințului Milan coroana, în acea noapte istorică de la 1860,—la sine pentru ca să-l otrăvească cu o ceașcă de cafea ? Copilul, care nu presimțea nimic, urmă acestei invitațiuni, regentul îl întimpină părintește și cu cel mai mare respect. După aceea veni în fine fata la cafea neagră. Abia o băuse Milan, când generalul Blasnavalz, care voia bucuros să vadă pe fiul său prinț, îl înduplecă pe tînărul Milan să plece. El nu voia ca Milan să moară în casa sa. Milan plecă, dar abia părăsise casa regentului, când acesta căzu jos în convulsiuni înfricoșate și după câteva momente era un cadavru. In iritarea de care era cuprins schimbase ceșlile de cafea ! In Serbia i s’a făcut regelui Milan mereu imputarea că ducea o viață destrăbălată. Au uitat Ristici și coregenții săi că ei au fost aceia cari l-au îndemnat la această viață pe copilul Milan, care sta sub ocrotirea lor ? Ișî aduc eu aminte de ce creaturi s'au servit ca să facă din Milan un om desfrînat, care apoi să moară din cauza espeselor de tot felul ? Au mai uitat ? Milan prinsese față de Ristici o indescriptibilă aversiune, care mai cu seamă în timpul din urmă ajunsese foarte profundă, deoarece era convins că este un dușman al țărei și al familiei Obrenovicî și cu toate acestea Ristici a fost un bun patriot și a scăpat de mai multe ori tronul Obrenovicilor. Abonații «* inversului» «I« I» 1 sau 15 ianuarie 1902 pot câștiga în mod absolut gralt’iit : O WiSâ la AS.««« Bici preciin și mai multe obiecte de mare valoare. A se citi camiclismile de sibominical in pag. II a «Universuului» dc» .»riși jumătate de temere și de curiozitate. Urmă el deputațiunea care l-a adus de la Paris la Belgrad. Descoperirile asupra chipului cmi a murit unchiul său, ținerea sa departe de patrie, viața tristă de la curtea lui Cuza exercitaseră asupra Licărului prinț, care se vedea acum în fruntea unui Stat, o puternică influență și deja încă de atunci învățase să disprețuiască lumea și pe oameni. Acum începu a treia epocă în viața lui Milan. Ea nu putea să contribue la aceea ca în simțămintele tînerului prinț să se poată face o schimbare amicală. Posomorită cum a început, răsuna și acum. Puținele raze vesele de soare cari se aflau peste ele, nu puteau să lumineze icoana posomorită. Nota Edit ei că chiar soții de înalți funcționari ai Statului aveau mandatul ca să o seducă pe Milan ? Ristici îi deschise lui Milan târziu ochii asupra scopurilor anturo Hgiului său, dar oricum încă la timp pentru ca să-și asigure recunoștința prințului și să-l facă a i se părea acceptabilă ideea unei căsătorii. Ristici voia ca prințul Milan să ia de soție , principesa din străinătate și începu, fiind că Milan se arăta gata să încheie o căsătorie, să facă o revistă pe la Curțile streine. Soarta însă decise altmintierea spre nenorocirea lui Milan și a Serbiei. Milan făcu cunoștință cu Natalia de Iieschko. Natalia era în vîrstă de 16 ani, iar Milan de 21 ani. De o frumusețe răpitoare și de o grație fermecătoare, i-a fost eî ușor să aprindă îndată inima tînărului prinț. Milan era ferm decis să o ridice pe tron pe Natalia Keschko și opuse o rezistență hotârîtă acum față de străduințele contrare ale cercurilor sârbești. Mai mult se opunea Riskoî. Verbal și în scris el se străduia cu zel, de a îndupleca pe principele Milan să renunțe la proiectul său de căsătorie cu Natalia de Iieschko. Natalia primise cu încântare cererea în căsătorie a lui Milan, ea părea că iubește tot atât de ferbinte și de furtunos pe Milan, după cum și acesta o iubea, el care până atunci cunoscuse numai viața amară de copil orfan. Acum credea că prin căsătoria sa cu Natalia va intra fericirea caznică, până atunci necunoscută în palatul princiar din Belgrad. Milan se logodi în hotelul Lanin din Viena cu Natalia de Keschko. (Va urma) din Bulgaria (Corespondență particulară a „Universului“) Sofia, 28 Decembrie Pomul de Crăciun Sâmbătă, 22 Decembrie ora 4 p. m., a avut loc la școala română din Sofia serbarea «Pomul de Crăciun». Serbarea a fost prezidată de valorosul agent diplomatic al României, d. N. Mișu. D-sa s’a interesat și se interesează foarte mult de progresele școalei și de interesele coloniei, dând întotdeauna cel mai mare sprijin posibil. Cu această ocaziune s’a făcut un pom de Crăciun, printr’o listă de subcripție, datorită d-lui director al școalei române G. C. Ionescu. Pomul a fost împodobit cu fructe naturale și bronzate, steaguri tricolore, lanțuri de hârtie colorată, diferite obiecte de fantasie pentru pom, bomboane, flori artificiale, jucării pentru copii, lumânări, etc. Pe ici, pe colea se afla pe brad și mici bucăți de zăpadă artificială cea ce-i dă de o înfățișare și mai feerică. Sala era plină de asistenți, printre care am remarcat: d. I. A. Mincu, vice-consul, d-na și d. G. Trifon, d-na și d. doctor I Cojuharoff, d-na și d. doctor T. Trifon, preotul român I. Sgala, doamna Vasiliu și alte multe persoane, cărora le-a făcut plăcere această serbare școlară. Serbarea a început prin «Buna dimineața la Moș-Ajun, Bună dimineața la Moș Crăciun», executat de corul mixt al școalei. S’a cântat colinda din Moldova «Florile d'albe». Un elev îmbrăcat în costum național românesc și înspins cu tricolorul român, a recitat «Plugușorul», de V. Alexandri, acompaniat pe ici pe colo de corul școalei. Acest aranjament a plăcut foarte mult celor de față, aplaudând frenetic pe micii artiști. In partea 11-a a programului CRONCA_ MILITARA Modificațiile tunului de câmp austriac și cele proiectate pentru tunurile noastre — lrniare — 3) Fiecare sac de munițiune este înzestrat cu câte o cheie de reglaj pentru focoase. Aceasta permite de a efectua rotațiunea discului superior al focosului mai repede, nemafiind nevoe de a citi graduațiunea exterioară. In acest sop, corpul focosului prezintă un opritor așezat într'o pozițiune bine determinată Cheia prezintă un propludiu legat de un limb moliil și graduat, care poate să se orienteze pe cheie de un unghiu corespunzător distanței de tragere. Graduațiunea este pe fața inferioară a limbului ; un șurub de presiune fixează limbul în urma orientării lui. Pe cheie se află trasă o liniuță de reper. Cu toate că afetul tunului nostru nu are în târîturile (res cornières) celui austriac, totuși, a rezistat fără a se deforma, chiar trăgându-se aproape 1000 de proiectile cu el. Cheia focosului a fost de asemenea experimentată. Întrebuințarea ei nu prezintă decât avantagii. Modificând tunurile noastre în sensul în care au fost modificate tunurile austriace, vom mai putea amâna pentru câțiva ani o comandă de tunuri cu tragere repede. Aceasta ar ocaziona, ce este drept, cheltueli colosale, însă mâine poimâine ea se va impune de la sine, căci vecinii noștri nu vor întârzia de a-șî schimba vechiul lor material de artilerie și atunci, ori câte sacricele 2 ieșituri fixe , și data cheii se angajează în cele 2 scobituri corespunzătoare ale discului mobil al focosului și este suficient de a se învîrti cheia până când propuitorul h atinge opritorul corpului focosului, pentru ca aceasta să fie gata pentru tragere. 4) Încoafarea și extracțiunea peniței focosului se fac automatio când se scoate proiectilul din ladă; altă dată aceste operațiuni trebuiau făcute cu mâna. 5) In sfîrșit, obturatorul sistem Brodwel a fost modificat în urma adopțiunii unei pulberi fărăfum mai progresivă : dimensiunile lui au fost reduse puțin și muchea exterioară a suprafeței de reazem a obturatorului cum și marginea exterioară a plăcei de reazem au fost rotunjite, pentru a se evita micile degradări care pot să se producă în mișcarea de translație a închizătorului. Experiențele de la Cotroceni Artileria română, dorind să se convingă pe calea experiențelor de importanța modificațiunilor aduse tunului austriac, a trimis la Viena un tur de câmp pentru a i se face și lui modificările precedente, iar la întoarcere a fost supus pe platoul de la Cotrorenî la o serie de încercări. Rezultatele obținute au fost satisfăcătoare, firii ni s’ar cere, va trebui să urmăm și noi exemplul lor. Austria continuă cu mare activitate seria de experiențe care să o determine de a adopta un tun cu tragere repede. Până acum nu s’a decis încă nimic. Este probabil că, dat fiind succesul pe care l-a obținut miraculosul tun al francezilor, în curînd poate și Austria va da la iveală un tun cu tragere repede,, care să difere tot așa de mult de acel francez cât dif ;" A oesta tunul pe care l-a onstrus L de curînd uzina Krupp Favoarea de care tunurile construite de uzii pare a demonstra dreceste prevederi, s’a jucat piesa populară «Vicleimul» cu oarecare modificări Corul școalei în timpul piesei a cântat mai mult» C ânieca de stea pe 2, 3 și chiar 4 voci. Piesa a fost jucată de elevii școalei comerciale, îmbrăcați în costume potrivite epocei în care s-a născut Isus Christos. Costumele și cele necesare împreună cu o stea prea frumos lucrată, cu colțuri multe și mărunte a fost făcută de elevi și eleve sub conducerea institutorilor respectivi. Cei douî îngeri, îmbrăcați în alb, cu aripi pe spate, cu părul buclat și cu fiori în mână, au întregit și înfrumusețat piesa. S’a distribuit elevilor și elevelor mici jucării și bomboane, iar celor mai mari portocale și bomboane , asistenților li s’a dat câte un mic suvenir din pom. Societatea română Unirea ampărțit cu această paasiune : ghete, rochii și haine în valoare de aproape 300 lei. Au fost felicitați Institutorii școalei și în special d. G G. Ionescu și d. V. conducătorul corului. "IsígVéEt Untura de pe Untura de pește, sat . zis oloul de pește, s din Dealul peștelui gidus o rhua, prin expunerea #:•. -unii vapori de apă supr în pentru ca să nu se oxid \ ;; când să acționeze un c ■t cu linie de bioxid de erigen,s. idrogen. Oleul care și în modul acesta e alb, ne dă untura de pește Când ficații au fost intre în putrefacțiune lor se extrage pe baie 50 °, atunci pleul de roșu-brun și ne dă t pește roșie. Localitățile unde și pleul de pește, în can' , sunt porturile regiuni'. ! A: *.«<!! CARGLINA INVERNiZIO 75 Torturile unei mame PARTEA A DOUA Destăinuirea unei moașe XII •— Tatăl lor ’l căuta spre a acompania din nou pe Mignon, pe care toți cereau să o audă din nou cântând. Andreina ridică din umeri. — Nu s’a terminat încă partea muzicală? — Oh ! da , s’a început dansul. — Cu atât mai bine. Intrând în salon, Andreina ?azii îndată pe prințul Maud, care o fixa cu un surîs baljoco■tor. — Cât de mult urăsc pe acela—se gândi Andreina;— e! e ce își mare inamic al meu și al u Gualtiero. Orchestra cânta o polca. Prințul veni să invite pe ducesa și Andreina primi să danseze cu un alt cavaler. Ducele Albert vorbea cu Cerere; și Mignon dansa cu un liner cavaler, care îi murmura mii de galanterii, dar pe care ea nu îl asculta, căci tot gândul și tot sufletul ei erau îndreptate spre Gualtiero. Copila observase dispariția tînerului în același timp cu Andreina, și gelozia ei crescu, cu toate că nimic intr’insa nu dădea pe față ceea ce simțea. Prințul Maud, după un tur de polcă, conduse pe ducesă într’o altă sală, și pe când se plimbau îi spuse cu voce înceată : — Deci ce s’a întâmplat ? Fernanda îl privi cu dispreț. — Te înșelase și—respinse ea cu asprime.— Andrei na era singură. — Adeverul ? Și eu aș jura că ea a avut o întrevedere cu Gualtiero și dacă m’aî asculta, Fernando... — Vorbește mai încet, ar putea să ne asculte cineva—murmură ducesa—spune-mi ce trebue să fac ? Mie mi se pare că am comis o mare imprudență de a invita pe Mignon. — Eu însă găsesc că lucrurile merg de minune. Dar ascultăme, Fernando. In curând ea, cu scuza de a arăta d-reî Mignon frumusețile palatului, o voi conduce până la chioșcul gradinei de iarnă, și acolo îi voi spune să me aștepte, trebuind să-î vorbesc de o afacere importantă. Intorcându-me în salon, voi înștiința pe Gualtiero, să sa ducă să me aștepte în același chioșc, și când îțî voî face semn din ochi vei lua pe Andreina și vei face o plimbare prin acea parte a gradinei de iarnă ; restul nu mai e nevoe să ți-1 explic... — Nu te-am înțeles perfect de bine, ești un adevărat drac ! — Eh 1 draga mea,—zise el cu un accent plin de ironie,— n’aș vroi să risc când fiica ta va fi prințesă, de a o vedea înamorată de acel maestru. Fernanda deveni palidă. — Ah ! mă faci să îmi ispășesc vinele în mod foarte crud, murmură ea. — Aide, aide — o întrerupse prințul—poate le căești deja că mă asculți ? Ducesa nu respunse, căci alte persoane intrau în acel salon, dar privirea pe care o adresă prințului era plină de o așa de mare, ură încât fără voe Maud se simți tulburat. — Ea meditează ceva — se gândi el—trebue să fiu în pază. Dansul continua sgomotos și animat. Gualtiero, după cum prințul prevedea, reintrase în salon, dar nu se apropia de Andreina. Se amestecă într’un grup de artiști cari vorbeau despre o operă nouă. Mignon, zăpăcită de muzică, de lumină, și de căldură, rugase pe cavalerul ei s’o lase singură într’un colț al salonului. Cerere continua să vorbească cu ducele Albert, care era surprins de a găsi atâta spirit și atâta instrucție în acea femee, pe care în inima sa o socotise vulgară. Și ea, la rîndul ei, căuta să-l studieze, spre a vedea în ce parte într’o zi îl va putea lovi. Prințul, după ce a făcut ocolul salonului s’a apropiat de Mignon. Era tocmai un scaun gol lângă dânsa. Prințul profită de asta. — Nu te distrează mult balul, după câte se pare ?—zise el, — Ea îmi place foarte mult— respinse copila înroșindu-se sub privirea prințului;— dar eu nu sunt obișnuită și me simt puțin cam uimită. Prințul surîdea. — Cum, n’am dansat deloc cu tovarășul d-tale de copilărie ? — El trebue să fi plecat ! — Dar nu, iată-l în mijlocul acelui grup de artiști. E chiar un ingrat cu o tovarășe ca d-ta, pe care toți o admiră, de care oricine ar fi mândru, să te lase singură !... Mignon își mușcă buzele. — Oh ! eu m’am obișnuit cu ciudățeniile lui — zise ea cu un fel de indulgență— chiar când era copil tot așa făcea. — Ați trăit mulți ani împreună ? Un nour întunecămintea fetei și o lacrimă apăru în ochii ei. — Nu, nu, mulți ani, murmură cu cu voce mișcată —când el a venit în oraș cu mama lui vitregă, doica mea a murit și eu m’am retras lângă sărmanul meu tată. — Dar spune adevărul, tot îți mai iubești tovarășul de copilărie ? Intrebarea era indiscretă, dar Mignon nu era încă obișnuită cu multe delicatețe și respinse cu multă francheță. — 11 iubesc de o mie de ori mai mult ca atunci. — Bravo, asta îți face onoare, dar eu te țin aci de vorbă, pe când ne-am putea duce să ne plimbăm. Ai vizitat celelalte saloane ? — Nu. — Atunci, dacă consimți a-mi da brațul, eu voi fi mândru de a-ți servi de cavaler. Mignon primi cu bucurie. Ei se plimbară câtva timp în tăcere apoi prințul zise cu veselie: — Nu ți se pare că aci aerul e maî respirabil ?... =— Oh ! da... — Dar vom fi și mai bine în grădina de iarnă, să mergem acolo In acel loc abia ajungeau sgor motele serbare. Grădina de iarnă era slab luminată de lămpioane colorate, care produceau un efect încântător. Palida față a fetei se înveselea. Acea tăcere, acea lumină, produceau într’însă o necunoscută sensație. Prințul Maud o duse într’un chioșc,’ o făcu să șcadă pe o bancă rustică pe jumătate ascunsă de o plantă de camelie și stând lângă densa o lită de mână. Mignon nu o retrase. Prințul nu era omul care o putea speria. Putea să fie tatăl ei. (Va urma)