Universul, februarie 1902 (Anul 20, nr. 30-57)
1902-02-01 / nr. 30
Ultiala ascensiune a aeronautului Santos Dumont in Monaco.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Ortodox Jouî, 31 Ianuarie.— Sf. Ciru și Ioan Catolic Jouî, 13 Februarie.— Polyeucle Soarele răsare 7.22 ; apune 5.38 București, 31 Ianuarie. Câteva date Sub titlul «Buletin lunar al Camerei de comerț franceze din Constantinopol», am primit de curând o voluminoasă broșură ce conține mai multe constatări de cel mai mare interes și pentru noi românii, —dacă nu pentru altceva, dar chiar și numai ca să vedem,—și să luăm pildă,—cum străinii se interesează de mișcarea noastră comercială, de exportul nostru, demersul lui, publicând tablouri și date precise asupra lui. Răsfoind publicația de mai sus, a Camerei de comerț franceze din Capitala Turciei, găsim consemnate astfel de date, unele bine cunoscute și de noi, altele cuprinzând amenunte ce în parte sunt none și pentru noi. Iată câteva spicuiri: Se arată cum prin portal i Constanța se trimit mari cantități de produse românești în Turcia. In Octombrie 1901 s’au exportat în capitala Turciei : 2020 berbeci și miei, 165 tone de brânzeturi, 1 tonă de pește proaspăt, 16 tone de pește uscat și afumat, 730 tone de cereale, 61 tone de făină, 10 tone de cărbuni, 216 tone de fasole, 213 tone de benzină, etc. Se vede de aici, adaugă Buletinul, că exportul românesc în Turcia nu este de neglijat și e foarte variat. In ceea ce privește exportul nostru de pește în Rusia, proimens care s'a realizat în această ramură, și despre care nu de mult am vorbit aici, n’a scăpat nici economiștilor francezi. De vreo câtva timp, urmează Buletinul, exportul peștelui românesc în Rusia a devenit un fapt normal și constant. Abia acum câțiva ani, curentul era invers. România importa pește din Rusia. " După ce dă câteva cifre asupra vînzărilor de pește românesc la Ismail, de unde se știe că este transportat în interiorul Rusiei, Buletinul trece la exportul sării noastre în Bulgaria. In luna Noembrie, portul Varna a primit 670.000 kgr. de sare românească, iar în timpul ultimului semestru din 1901, exportul sărei românești în Bulgaria a atins cifra considerabilă de 2871 de tone. Mai departe Buletinul, după ce face o statistică a fabricelor de material de construcție din România, se arată îngrijat de concurența pe care produsele acestor fabrici o fac produselor similare franceze pe piața Constantinopolului. Avertismentul energic, dat fabricanților francezi de Buletinul lor, dovedește că și exportul varului hidraulic din România în Turcia este demn de a fi remarcat. Pe de altă parte, importul cărbunilor în România, pe apă, a scăzut în 1900 la o treime din cât a fost în 1899, continuă publicația franceză. Această scădere nu este accidentală ; este rezultatul desvoltării industriei petrolului românesc. Residuurile de petrol și petrolul brut sunt acum combustibilele industriale ale României. Dacă străinii, cari numai indirect și puțin sunt atinși, se interesează atât de amănunțit de mișcarea noastră economică, cu cât mai mult ar trebui să o cunoaștem și să o pătrundem noi, pentru cari ea este o cestiune de viață și de viitor Din Franța (Corespondență particulară a „Universului") Paris, 27 ianuarie, ftlauifestul lui Victor Napoleon In vederea alegerilor generale, care se apropie, toate partidele îșî arătaseră programul, afară de bonapartiști cari nu arătaseră încă cu ce au de gând să se înfățișeze corpului electoral. Cititorii vor fi luat desigur cunoștință, din depeșe, despre scrisoarea pe care prințul Victor Napoleon a trimis-o generalului Thomasin și în care acest program e bine definit și care va sluji de bază tuturor discursurilor și tuturor afișelor bonapartiștilor în cursul viitoarei campanii. Așa cum cere tradiția, prințul începe prin a se rosti în favoarea principiilor Revoluției, apoi își arată iubirea pentru armată și trădează ura contra sistemului parlamentar, recomandând propaganda în favoarea plebiscitului, pe care bonapartiștii îl consideră ca unica expresie adevărată a voinței naționale. Prințul se arată foarte îngrijat de apărarea intereselor partidelor conservatoare , căci dacă speră ca poporul să-l aducă la putere, prin plebiscit, se bizue pe nobleță, marea Onanță, cler și armată ca să-l menție la putere. Vorbește apoi de concordat, de cererile muncitorilor și de serviciiul obligator. Ziarele partidelor înaintate, comentând acest manifest, își exprimă speranța că era pretendenților s-a sfirșit în Franța și că Republica nu mai poate fi zdruncinată. Tragica moarte a unui somnambul Un tragic accident s’a petrecut ieri noapte la cazarma Bosquet, din Mont-de-Marsan. Iată faptele : Soldatul Barthélemi Goizet, aparținând companiei 10-a din regimentul 34 de linie, lucrând, se crede, sub înrîurirea unui acces de somnambulism, se sculă deodată și se îndreptă spre una din ferestrele odăeî, așezate la catul al treilea, pe care o deschise ; apoi, punând un picior pe baza ferestrei, mai înainte ca unul din camarazii lui, pe care zgomotul îl deșteptase, să se fi putul împotrivi, începu să umble pe o bordură de scânduri, largă de vr’o 45 centimetri, care se află d’alungul clădirei, la un metru d’asupra ferestrelor. Ce s’a petrecut în acea clipă nu se știe tocmai bine. Gotzel s’o fi deșteptat desigur și, cuprins de groază, și-o fi pierdut capul. Se știe doar că imediat el căzu pe pavagiul curții. Ridicat fără suflare de către camarazii lui, Goizet fu dus la spital, unde, cu toate îngrijirile grabnice cari ’i s’au dat, el mult după câteva ceasuri. Nefericitul îșî spărsese capul și durerile interne ce se simțea erau îngrozitoare. Bietul soldat era originar din Sablons, cantonul Guîtres (departamentul Gironde). El urma să fie liberal în Septembrie. «Regele Apașilor« Aci, la Paris, a fost arestat un bandit care amintește ciudat de mult pe aceia pe cari î-a inventat faimosul romancier Ponson du Terrail. Acest bandit e numitul Peigneur, zis și Manda, poreclit «regele Apașilor». Acum două ani, el a fost ales, printr-un scrutin foarte corect deschis în pivnița unui cârciumar din Belleville, șeful unei bande, care se numea Apașii. După ce impusese ca semn de recunoaștere sateliților lua o mursă pe obrazul drept, el organiză sistematic jefuirea cartierului Belleville: prădăciuni, spargeri, asasinate, toate felurile de nelegiuiri erau practicate de această bandă,—ea are 430 de crime și spargeri la activul său,— și toate acestea fără ca să se fi putut opera cândva vr’o arestare. Din fericire, amorul a venit să semene neînțelegerea în banda Apașilor, până acum așa de strîns unită. O frumusețe locală, «Casque d’Or», stîrni o pasiune în inima lui Manda, șeful bandei, și în inima lui Leuca, locotenentul lui. Manda a trimis deunăzi cu o lovitură de cuțit pe Leuca la spital , iar Leuca, printr’o denunțare, a trimis pe Manda la ocnă, dacă nu la ghilotină chiar lîrului. —---------—-------------UN PROVERB IT E ZI Cu hărnicia se face mult fără osteneală. (Românesc) CRONICI FEMENINE Toalete scumpe Foarte interesante sunt comunicările pe care le fac marile ateliere de croitorie din Paris. Celebrul croitor Pislotelle a făcut acum de curând toalete pentru o damă în valoare de 800.000 de franci, iar ziarul «WorLd» anunță că o femee bogată din Republica Peru (America) a plătit pentru o singură toaletă 90.000 de franci. Având în vedere aceste cifre, prețul roabei de încoronare a împărătesei Rusiei apare foarte mic. Toaleta ei a fost făcută în brodărie de argint, la care au lucrat opt fete, șase săptămâni cu schimbul, zi și noapte. Prețul a fost de 25 000 de franci. O damă distinsă din ziua de astăzi cheltuește de zece ori mai mult decât damele de acum 20 de ani, și exagerațiunea în direcțiunea aceasta pare că crește mereu. Prețurile pe cari le-a arătat o modistă de clasa întăia confirmă acest fapt. O rochie creme sau neagră de dantele costă în termen mediu 600-800 franci. Un costum albastru serge costă 400 de franci, pe când o toaletă de bal de mătase sau atlas costă de la 1000—1200 de franci. Dantelele de la toaletă costă foarte mult și cu cât sunt mai vechi, cu atât au mai mare preț, întocmai ca și vinul. Regina văduvă a Italiei, Margherita, are o batistă de dantele veche de 300 de ani, a cărei valoare este de 40.000 de franci. Dantele «Point-Tresse», lucrate din fire de in, amestecate cu per de om, sunt de asemenea foarte scumpe. Un mare proprietar francez are o dantelă lucrată din perii cărunți ai contesei Margaret of Lennox, mama nenorocitului soț al reginei Maria Stuart, Darnley, în valoare de 24 000 franci. Toalete scumpe sunt acele lucrate din aripi de gândaci. D-na Sam Edwards, soția celebrului artist englez, are un astfel de costum, pe care i l-a făcut cadou un prinț din India, cu ocazia căsătoriei ei. Pe acest costum sunt cusute 15.000 aripi de gândaci, cari au un lucru verde de toată frumusețea. D-na Edwards a apărut pe scenă cu acest costum stârnind o mare sensație. Valoarea acestei toalete este evaluată la suma de 60.000 de franci, deoarece astfel de gândaci sunt foarte rari. Dar și câteva popoare inculte sunt renumite prin costumele lor de mare preț. Femeile indianilor Cheyenne poartă la ocaziuni festive vestminte de piele albă, astfel tăbăcită încât crezi că este kattun. Ele nu sunt împodobite cu dantele și giuvaericale, ci cu dinți de cerbi. Un astfel de costum are o valoare de 1000—1200 de franci. Cel mai scump costum a fost acela de la expoziția de piscicultură din Londra în anul 1883. Acesta a fost cunoscuta mantilă regală din insulele Sandwichs, care era făcută din pene roșii, negre și galbene. Pasările care furnisau penele galbene acum au dispărut cu solul, dar totdeauna au fost atât de rare, încât era nevoe de un secol și jumătate de a strînge destule pene pentru o manta, deoarece fiecare pasere avea numai câteva pene, cari se puteau întrebuința. Mantaua aceasta a fost prețuită la suma de 2 milioane Olimpiaglia. Atunei conținutul fu declarat ca «curiozitate leoeră» și numai la câteva zile după plecarea pachebotului, a fost descoperit în fundul vasului ofițerul pe jumătate înăbușit. El a fost debarcat pe insula Ascensiune!.* * # Iată amănunte asupra ultimei lovituri făcute de generalul boer Dewel, care a făcut ziarele engleze să-l numească eroul legendar. După ce a executat operațiuni care au durat mai multe zile, la est de Siebenbergsleg și a fluviului Wilge, toate trupele engleze în noaptea de 7 cor., au pornit din diferite direcțiuni, și formând o linie neîntreruptă de trupe montate de la Frankfoort spre sud până la Falungshome și Kallikop. In timpul nopței s’au stabilit pe toată linia avant-posturi în poziții întărite, la distanță de 50 yarzi una de alta. Când s’a făcut ziuă, trupele au înaintat spre occident și au ocupat linia Holland a seriilor de blockhause, care merge de la Helbrown până la Frankfoort; au ocupat apoi toate intervalele între blockause. Dewet, îacă de la ora 6, fusese văzut în mijloc de trupele engleze ; de aceea el a ordonat oamenilor săi de a se risipi în mici detașamente. Chiar el, cu puțini oameni și o cireada de boi, se îndreptă spre linia blockhouselor Kronsland-Lindley și, favorizat de o mare obscuritate, mână boii și trecu de linia engleză. Războiul aigilo-boer — Prin poștă — Corespondentul «Agenției Reuter la Jamestown (St. Elena) a trimis câteva amănunte asupra fugei extraordinare a unui ofițer bur, care se afla prisonier pe cuvîntul de onoare. Ofițerul a izbutit să scape într’o ladă, făcută chiar în lagărul de prisonieri și expediată de la spitalul din Deadwood cu voia doctorului șef, care nu observase dimensiunile ei. Lada a fost transportată într’o trăsură de ambulanță și depusă la un agent maritim. Dar în ajunul plecărei steamerului spre Europa, s’a observat că lada nu avea nici o indicare ; totuși s’a găsit acolo ca din întâmplare un domn care a dat adresa unui ofițer resident în An Cronica artistică Cultul frumosului Cultul artelor frumoase , sculptura, pictura, muzica și poesia s’ar părea că a existat în sufletul omului odată cu nașterea lui, căci orice națiune cât de barbară, cât de incultă, are înclinări înspre artă și frumos, aceasta este lucru dovedit de esteticianii antici și moderni. S’o putem și noi singuri constata pe toate obiectele de arta și decorative cari ne-au căzut sub ochi în călătorie prin orașele mari din Occident. Nu mai încape îndouială că acest cult ș’a găsit manifastațiunea sa în toți timpii, și aceasta o dovedesc colecțiunile de prin musee și de prin diferite biblioteci din lumea întreagă. Începuturi de artă există de la începutul omenirei, căci ce sunt scobiturile în lemn, în fildeș, în piatră, etc., decât înclinări spre această artă ? Poporul care posedă cea mai veche cultură a frumosului, este cel atenian și bogata lui fantasie a pasionat omenirea întreagă. Mitologia greacă, pot zice că a fost biblia omenirei, care a inspirat atâtea datine, atâtea credințe, cari se perpetuă încă și astăzi și, cu tot cristianismul, cultul zeilor planează asupra obiceiurilor sărbătorilor și adorațiunei noastre către ființele cerești nevăzuta și pe cari imaginațiunea noastră le făurește de o frumusețe incomparabilă, le modelează și le cântă în versuri și în melodii pline de armonii divine. Oricine a vizitat o biserică ori un palat în occident, (nu știu în orient cum o fi), rămâne uimit de pictura, sculptura, ciselatura și osanalele din casele domnului și din palate, toate dictate numai de cultul frumosului. Dacă am deschide orice carte de istorie a artelor frumoase, vom vedea că, în omenire, nimic n’a fost mai cultivat, mai imitat decât artele frumoase. De ce ? Pentru că pasionează și înalță sufletul ; așa, de exemplu, sculpturele etrusce nu sunt decât o imitație a sculpturelor grece de Tanagra și astăzi picturele și sculpturele egiptiene, chineze, japoneze, pasionează pe toți iubitorii de artă și sunt reproduse pe o mulțime de obiecte de artă, cum și în arhitectura modernă în mai toate stilurile. Nu mai vorbesc de porțelanurile moderne japoneze și engleze și cele de Sevres, cari s’au imitat și s’au reprodus în așa mod, că trebuesc cunoscători profunzi spre a le distinge de cele veritabile. Iată la ce a împins pe fabricanți cultul frumosului. In muzică, este cunoscut că se imitează și se copiază facturi și motive întregi de la toate popoarele ; mai toți compozitorii sunt sigură, s’au făcut culpabili de asemenea crime, numai pentru a le transporta cu frumosul și a ta răpi, pentru câteva momente, dintre muritori, de la presa de toate zilele. Toata divinitățile cari s’au personificat în sculptură sau în pictură, nu s’au modelat, nu s’au așternut pe pânză, decât având cele mai frumoase forme. Toate epocile, chiar cele mai vechi, au avut scriitori cari au povestit că , atât sexul frumos cât și sexul urít, au cultivat frumosul până la un grad, încât au căutat, prin artificiu, a înlătura sbârciturile de pe față prin farduri cărunțeala părului prin căneală, sluțenia corpului prin corsete, umpluturi, vată, etc. Acestea toate numai spre a părea. Ovidiu, seriosul Ovidiu, într’una din poesiele sale, înfățișează pe o fermecătoare sfătuind pe iubita lui cum să se suremenească, cum să se îmbrace, ce ținută să aibă, spre a fermeca și a părea mai frumoasă iubitului sau, care nu se indignează de fel de acesta povețe; din contră, e vesel că adorata sa caută să cultive frumosul, spre a-i atrage, a-i încânta privirile, și a-i dispune muza la nouă cântece de iubire. Sinara. Ultima ascensiune a aeronautului Santos Dumont în Monaco — Vezi ilustrația — Corespondenții noștri particulari de la Paris și Roma ne-au telegrafiat deținărî știrea despre ultima ascensiune făcută de celebrul aeronaut Santos Dumont la Monaco, și adecă cu balonul cu cârmă inventat de el. Această ascensiune a fost încoronată cu deplin succes, deoarece Santos Dumont a făcut mai multe ocoluri cu balonul său deasupra mării. In curând Santos Dumont va face o călătorie cu balonul din Marsilia și până la țărmul Africii. Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă momentul când balonul lui Santos Dumont se ridică în sus. Groaznicul dezastru de la fabrica de hârtie din Scăeni, un mort și patru răniți (Corespondență particulară a „Universului") Ploești, 27 Ianuarie. Am telegrafiat astăzi că, exploadând un cazan de la fabrica de hârtie din Scăeni, mașinăriile, precum și o parte din zidul fabricei, au fost distruse, provocând moartea unui lucrător, și rănind alți patru. Iată amănuntele, culese, la fața locului, In privința acestui înspăimântător dezastru : Vestea despre dezastru De și satul Scăeni, în raionul căruia e situată fabrica de hârtie, nu e decât la o depărtare de 6 kilometri de oraș, totuși vestea despre întîmplarea dezastrului nu s’a răspândit în oraș decât pe la orele 5, cu toate că dezastrul avusese loc la ora 1 și jumătate. Cerend informațiuni de la prefectură și răspunzându-mi-se că nu se știe nimic în această privință, am luat o trăsură și am pornit spre satul Scăeni. In urmă, d. prefect Al. G.Ionescu și d. procuror Iconomu, înștiințați și dînși’i, au pornit la fața focului. Satul Scfteni Intre apa Teleajenul și dealul Gâlmeia, la depărtare de 6 kilometri de Ploești, se întinde pitorescul sat Scăeni. In partea de miază-zi a satului, pe partea dreaptă a șoselei județene Ploești-Văleni, înconjurată de aproape toate părțile de apă, se înalță măreața clădire a fabricei de hârtie, proprietatea «Societățea Anonime pentru fabricarea hârtiei». Corpul fabrice! După cum am spus, fabrica e așezată în partea dreaptă a șoselei, cum mergi spre Văleni. Ea se compune din trei corpuri de clădiri și anume : Un corp în dreapta, unde sunt instalațiunile fabricei, altul în stînga unde se află vaporul și locuințele lucrătorilor, iar în fund este un palat cu două etaje, în care locuesc administratorul și directorul fabricei. Cum s’a produs explozia Din vaporul fabricei, care e așezat în corpul stîng al clădirei, pe sub pământ, se transmite forța care pune în mișcare fabrica, situată în corpul drept, ca în orice fabrică de hârtie, în corpul drept al fabricei era un cilindru de lucru, așa zis uscător, care era alimentat cu aburi de la vapor. Din cauza relei întrețineri a acestui cilindru, sau din cauza prea marei cantități de abur aflată în el, ancheta n’a stabilit nimic sigur până acum, acest cilindru a făcut explozie. Era 1 și luni, ora mese!. Ce! 80 de lucrători ai fabrice! erau afară Nu rămăseseră înăuntru decât cine! din eî. O detunătură puternică îi înmărmurește pe toți. In urmă, sgomot de ziduri care cad, sgomot de mașinării, și apoi liniștea nu mai era turburată decât de țipătul victimelor. Ajutor Desmetecit din frică, lucrătorii aleargă spre locul dezastrului, spre a veni în ajutorul colegilor lor aflați sub dărîmăturî. Pe de altă parte, d. Diamant, directorul fabricei, a trimis după d. doctor G. Scurea, care a sosit imediat la fața locului. Răniții Rând pe rând au fost scoși de sub dărîmăturî lucrătorii Constantin Guță, Petre Guță, Gheorghe Istok, ungur, Francisco Rolier, italian, și Anton Lecuta, austriac. După câteva momente, Constantin Guță a încetat din viață , trec din eî, arșî și zdrobit! într’un mod oribil, din ordinul d-lui doctor Scurea, au fost transportați la spital, iar Gheorghe Istok a fost lăsat în cura intermierului fabricei, având ambele mâini fripte și sdrobit și el, mai puțin grav însă. Pagubele Am întrebat pe d. Diamant, directorul fabricei, d. administrator Tonea lipsind din fabrică, asupra pagubelor cauzate de acest dezastru. — Sunt considerabile, mi-a răspuns d-sa, mai ales că fabrica nu va putea funcționa multă vreme. Deocamdată, nu se poate preciza suma pagubelor, fabrica însă e asigurată. Cercetăbile pe procuror Iconomu va începe mâine ancheta, pentru a vedea asupra cu cad responsabilitățile acestui înspăimântător dezastru, evaluând și suma pagubelor. Din aceste cercetări se va vedea cine a provocat acest dezastru, care a costat o viață de pin, a luat pâinea pentru luni de zile la 80 de lucrători, păgubind și pe proprietara fabricei cu o sumă considerabilă. Cociu. Carnetul meu PALAVRE Și soarele a dispărut Și noaptea nu sunt stele Și ’ntr’una pică pe pământ Ploi bune sad ploi rele... Dar «pica» face între noi stranie și rele Și ne aduce ne’ncetat Pe capu ne belele... Releaua mare astăzi e Că 'n țară nu’s parale Și toată țara 'ajung și ’n sat E adâncită ’n jale... Și ne gândim, ne răsgăndim, Mai iute, mai agale, Cum noi să punem mai frumos Bugetele la cale... Și astăzi chiară, astăzi Jouî, In Cameră se 'ncepe Discuțiunea la buget, Buget cu multeepe, Că el conține suprimări, — De sine se pricepe, — Și sute de economii, Pe lume atâtea țepe !.. «Bulevardiștii» în guvern Acuma sunt o țeapă, Că 'n adunările ce fac Pe frații lor înțeapă... Conservatorii opozanți, La rendu le sunt țeapă, Că 'n lupta care a 'nceput Pe guvernanți înțeapă !.. Se 'nțeapă frații între frați O’o furie turbată. Și nu 'nțeleg că rău îșî fac Cu 'nțepătura dată... Meseriașii,—pildă daț,— Mai rur ca nici odată, Se 'nțeapă ’n grupe despărțiți, De interes nu și cată... înțepătura cea mai rea Și cea mai veninoasă, — Din câte sunt pe ăstpământ Și 'n viața furtunoasă, — Nu’n alta și nici poate fi Atât de dureroasă Ca 'nțepătura ce 'ți o dă O... soacră veninoasă !.. Marion, Înfiorătoarea crimă din Odobești (Corespondență particulară a „Universului") In numărul de ere am publicat o corespondență din Buzău, în care se arăta modul cum bulgarul Pană Arsoff a fost adus să mărturisească că a ucis la Odobești, în Iulie 1901, împreună cu Pandele Stoianoiu, pe bulgarul Ștefan Andrei. Azi dăm următoarea corespondență din Focșani, în care se descriu cercetările făcute la locul crimei, la Odobești, Focșani, 29 ianuarie. Interogatoriul Pană Arsoff, fiind adus la Focșani, energicul procuror, d. Călinescu, a reușit, după multă trudă, să obțină de la criminal mărturisiri complecte. Ceva mai mult, Pană Arsoff a arătat cu o precisiune uimitoare cum este locul unde a îngropat cadavrul celui ucis. Arătând din nou că a avut ca complice la comiterea crimei pe bulgarul Pandele Stoianoff, lucrător de cărămidărie în Odobești, d. procuror Călinescu telegrafia imediat polițaiului din Odobești,r. Costică Dimitriu, ca să aresteze pa Pandele Stoianoff.D-sa a mai adăugat în telegramă că, cu trenul de 4.48 p. m., sosește în Odobești, împreună cu criminalul. La Odobești în ziua de 28 Ianuarie, la orele 4.48, d. procuror Călinescu era în Odobești. D-sa era însoțit de criminalul Pană Arsoff, de sub comisarul Dimitriade, din Focșani, un ofițer de vardiști tot din Focșani, un comisar din orașul Buzău și un subcomisar din Brăila, care adusese pe criminal. In acest timp, polițaiul din Odobești, după telegrama primită, arestase pe Pandele Stoianoîi.S’au luat câți va lucrători cu sape, caimale, hârlețe și lopeți, pentru desgroparea cadavrului și cu toții porniră la locul crimei. Locul crimei Departe de Odobești 2 km afară în câmp, lângă canalii, din Putna, se află proprietatea din, Tache Unsu. Aci s’a comis crima și tot aci se află îngropat cadavrul. După indicațiile date de Pană Arsoff, lucrătorii aduși începură să sape la o movilă. După ce făcură o groapă de 1 metru și jumătate adâncime, dădură de un cadavru învelit intr’o plapumă. In timpul cât s'a săpat groapa, ambii criminali, Pană Arsoff și Pandele Stoianoff, au făcut d-lui procuror următoarea mărturisire : Cum au comis crima Victima se numea Ștefan Andrei. Era om bun și ambii criminali erau foarte buni prieteni cu dânsul, pot zice tovarăși. După ce au lucrat o mulțime de vreme, la diferiți proprietari, și la lucrări diferite, în vara anului 1901, toți trei se hotărăsc să fabrice pe socoteala lor cărămidă. Au ales atunci proprietatea d-lui Tache Unlu , aci s’au instalat și au început meseria lor. Pană Arsold și cu Pandele Stoianoff, observând că tovarășul lor are la el suma de 800 lei, se hotărăsc sâ’l omoare și să fure banii. Pentru aceasta, în ziua de ß iulie 1901, l’au asistat, iar cadavrul îmbrăcat în haine, Fair învelit tific’o plapumă și t’afi îngropat in locul unde l'au lăsat. Suma de 800 lei, împreună cu, mai multe obiecte ce au găsit la victimă, au împărțit’o între dânșii. După comiterea crimei, Pandele Stoianoff a râmas tot în Odobești,iar Pană ArsolT a plecat la Brăila. Am spus mai sus cum au fost prinși. După scoaterea cadavrului și mărturisirea lor, imediat li s’au pus cătușe la mâini și la picioare și trimiși la arestul din Focșani, pentru a fi încarcerați. Autopsia cadavrului După desgropare, cadavrul a fost transportat la spitalul din Odobești, pentru a i se face autopsia. Facându-i-se autopsia de către medicul spitalului, s’a vizat că ucisul era de talie mijlocie, perul castaniu. Cum cadavrul era în stare de putrefacție și cum din cauza contactului cu pământul se formase pe cadavru un strat de mucegai, nu s’au putut afiaalle semnalmente. S’a găsit însă craniul in partea stângă perforat, având un diametru de 17 cm., fracturile osului s’au găsit intrate în creer, ceea ce denotă că loviturile au fost repetate și date cu un corp contondent. Se vor întreba mulți, poate, de ce crima nu a fost descoperită până acum. Iată explicarea : După cum am spus mai sus, de la Odobești și până la cărămidărie sunt 2 jum. km., deci o observație riguroasă din partea poliției este imposibilă. Afară de aceasta, atât victima cât și criminalii, fiind cărămidari,säpun mereu gropi pentru cărămidă, așa că nimănui nu i-ar fi trecut prin gând că sub o asemenea groapă ar fi Îngropat un cadavru. le la Milcov O CUGETARE PE 7.1 Foamea se uită pe ușa omului muncitor, dar nu îndrăznește să intre. CAROLINA INVERNIZIO 104 Torturile unei mame PARTEA A TREIA Eșarpa albastră V — Deci, lecția primită.într’o zi de la mine nu le-a dommat? Nu-țî mai amintești cu ce [dispreț vorbea de d-la amantul d-tale? Te prefera mie fiindcă ■ erai ducesă și vena titlul și banii d-tale. — Spune-î că minte—zise Andreina întorcendu-se spre Gualîliero. ” . Dar acesta părea schimbat în statue. — Lașul ! Lașul! zise Andrejina’cu violență.—cu 1 reiațî pe tovarășul d-tale de copilărie; e solemn de d-la, cât despre mine, vă disprețuesc pe amendouî ca și cum v’aș avea sub picioare ca pe 2 mizerabili și viermi de pe pământ. Mignon începu să rîdă. — Dar fiți prudenți—exclama liniștită Andreina,— căci principesa Maud are în mâinele ei destinul vostru. Voi să se retragă, dar Mignon o opri cu un gest. — Ferește-te să nu iî d-ta victima. Fața Andreinei se ilumina. Dar buzele tinerei prințese rămaseră închise. Ea trecu în odaia de culcare, îșî puse pălăria și paltonul, fără ca tăcerea din salon să fie turburată. Un moment după aceea, Andreina se urca în birja care o aștepta, și în care se afla Gelia și dese ordin de a fi condusă la palatul mamei sale. După ce plecă prințesa, Gaulliero păru est se dejfteajjtă. — E a 2-a oară—exclamă el —ducându-se cu pumnii strînșî până lângă Mignon— când pentru d-ta sunt astfel umilit. Tinăra cântăreață stătu nepăsătoare. — Și e a doua oară când te arăți laș—zise cu un accent surîzător Mignon,— fiindcă nu ai știut să-ți aper nici amanta, nicî pe aceea’care ți-a făcut nenorocul. • "v — Mignon ! — înapoi ! Crezi că mi-e milă de d-ta? —adaose tînăra cântăreață, privind cu o așa expresie pe Gualliero, încât el se zăpăci cu tatul. Intr’o zi, e adevărat, erai în culmea tuturor gândurilor mele, ocupai toată inima mea, o privire a d-tale, o sărutare a d-tale erau de ajuns să mă facă să uit lumea întreagă; făcusem chiar stupidul vis de a deveni nevasta d-tate; dar de când am prices>ul egoismul d-tale, din momentul în care te-ai arătat crud cu mine și am priceput să ghicesc josnicia pe care o ascundeam sub aspectul unui om mândru și onest, inima mea se stinse pentru totdeauna și nimic n’o mai poate s’o însuflețească. — De ce am primit atunci să cânți în opera mea ? De ce ești aci ?—întrebă cu violență Gualtiero. — Am primit să cânt în opera d-tale tot pentru acelaș motiv pentru care am venit aci. Voiam să umilesc pe rivala mea și să te înjosesc în ochii ei și am reușit. Cunoșteam relațiile d-tale cu prințesa și vroiam să mă răzbun pe amândouă ; și, cum vezi, mi-am ajuns scopul. Gualliero o luă de umeri ca și cum ar fi vrut să o zdrobească de pereți. — Ahi ferește-te Mignon, eu nu mai simțt stapin pe mine, nu răspund de acțiunile mele. Ea îî rîse în față. — Și d-ta vezi să nu mă însemnezi așa ca să nu mai pot fi în stare a juca în opera d-tale. — Voi retrage partitura mea. — Vei face pe adversarii d-tale să rîdă. El o respinse cu un gest iritat, și începu să se plimbe cu pași agitați prin odae. Mignon urmărea rîzend fiecare mișcare a lui. — La ce oră vrei să începem repetiția astă-seară? — Eî repet că opera mea nu se va mai juca. — Ai deci și alte resurse, căci nu cred că principesa îți va mai oferi ceva. — Taci și du-te, — exclamă Gualtiero cu necaz—nu vezi că mintea mi se întunecă ? In acel moment se auzi sunetul unui clopoțel. — O altă vizită—exclamă Mignon—plec îndată. Se îndreptă spre anticameră , dar Gualtiero o îmbrânci la o parte, și se duse chiar el să deschidă. Era un servitor care aducea o scrisoare. — Din partea prințesei Maud, —zise el. Gualtiero se clătină, — E răspuns?—întrebă el. — Nu. Servitorul, după ce salută, se retrase. Gualliero, fără să se mai gândească la Mignon reintră in salon. Tinăra cântăreață în urmă. Gualtiero căzu pe un scaun și deschise scrisoarea. Erau numai câteva rînduri: «Maestre. «Auzind spunîndu-se că opera d-lale e așa încât se poate avea o înfrîngere și nevroind să risc banii mei în zadar, te rog de a face să am chiar azi cei 15 mii de franci pe cari ți ’î-am dat. «Kî las restul ca compensație pentru lecțiile d-lale, decari de aci înainte nu mai am nevoe. «Prințesa Maud» Surprinderea și mânia lui Gualtiero era la culme. El era dezonorat, perdut, de nu juca opera luî și de nu restituia prințesei baniî. Ce rușine! Astfel, în momentul de a ajunge la capătul dorințelor și ambițiunilor sale, era trântit la pământ și cum ar fi rîs de densul rivalii și inamicii lui ! Ce să facă? Ce hotărîre să ia ? Mignon, aplecată peste umărul lui, citise scrisoarea, fără ca el să vadă și înțelese ce lovitură era asta pentru orgoliul, pentru amorul propriu al lui Gualtiero. Dar în acelașî timp ea îșî spuse că acea cădere a lui Gualtiero ar fi fost și a ei. Prințesa Maud, punând pe tînărul în alternativa de a restitui banii, făcea să nu mai aibă loc reprezentația operei lui și prințesa zdrobea și pe Mignon. Nu era de ezitat ! — Ce vrei să răspunzi ?—întrebă tînăra cântăreață la ureche pe Gualtiero. Acesta sări în sus și strigă : — Tot aici ? — Da, eu care voesc să ta salvez. De surprindere, Gualliero lăsat ca să’î cadă jos scrisoarea. — Iarăși o glumă ? — Nu e acesta momentul da a glumi, dar nu uita, Gualliero, că dacă ’ți spun că ta salvez, nu e pentru d-ta, ci pentru mine. Nu vreau ca acea femee să triumfe. Aî baniî ca să ’î restitui î Fața lui Gualtiero se înflăcără. — Nu, —zise el cu greutate, — Eî bine ți-î voi fi da eu. (Va urma),