Universul, martie 1902 (Anul 20, nr. 58-88)
1902-03-01 / nr. 58
ANUL XX No. 58.—VINERI 1 MARTIE 1902. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația.: Strada Brezoianu. 11. București O scenă de la instalarea Mitropolitului Moldovei.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Ortodox Joul, 28 Februare.—Guv. Vasile. Catolic Joul, 13 Martie. — Eufroäia. Soarele răsare , 20 , apune G.— UNIVERSUL CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 5 Basî foaia În România.—10 Bani în străinătate Strada Brezoianu, 11, București.Telefon.—Adresa telegrafică: «Universul», București București, 28 Februarie. Ce ocM reî... Un fenomen, nu atât ciudat cât instructiv, se observă în zilele din urmă, pe când o parte a presei din străinătate arată o deosebită mulțumire și satisfacție pentru chipul fericit în care situația financiară a României se îmbunătățește din zi în zi, învederându-se odată mai mult forța de resistență a țarei noastre și deci viitorul ei economic bogat în cele mai bune speranțe,—o altă parte a presei străine a început tocmai acum o campanie subită de denigrări și alte răutăți la adresa României. Instructiv, și nici decum ciudat, este că această din urmă presă a ales, pentru campania ei, tocmai momentul în care s’a terminat cu bine regularea rămășiței de deficite de 17 milioane. Regularea acestei diferențe a dovedit, în adevăr, în chip mai vorbitor decât orice, reîntărirea deplin fericită a creditului Statului nostru, căci, după cum suntem bine informați, ea s’a făcut prin simplă iscălitură și fără a ni se mai cere nici un fel de garanție o dovadă mai bună ca aceasta despre încrederea ce statul român a redobîndit în soliditatea finanțelor sale, nici că se putea. Are, însă, țara noastră, și mulți dușmani, mulți retivoitori. Când aceștia au văzut Statul nostru în încurcătură, bucuria nu le a fost mică ; tăceau atunci, nu ziceau nimic, sperând și așteptând ca să cădem la o astfel de ananghie, încât să nu se poată pune apoi condițiuni politice din cele mai grele în consecințe pentru viitorul și neatîrnarea țării... Când însă s’a văzut că speranțele acestea au rămas zadarnice, că țara se reculege ea singură, impunându-se orice sacrificii mai de grabă decât să ajungă la discreția altora, atunci s’a întors foaia, și atunci «Frankfurter Zeitung» și atunci «Berliner Tageblatt» își încep campania de denigrare, cu tot felul de afirmațiuni, pe cât de răuvoitoare pentru Statul român, pe atât de neadevărate. In schimb, acele dintre ziarele germane cari cu adevărat ne vor binele, se însărcinează chiar ele a rectifica acele răutăți și neadevăruri, și a arăta tot adevărul asupra adevăratei situațiuni. Acest adevăr este că țara, mulțumită conlucrării succesive a tuturor bărbaților ei politici, ori cari ar fi discuțiunile și disensiunile dintre dînșiî, și mulțămită, putem zice, întreg cî obștii cetățenești, a trecut printr’o criză, ce e dreptul grea, cu o așa dovadă de bărbăție, încât s’a tăiat odată mai mult pofta tuturor acelora cari ar dori să ne vadă slabi, la dispoziția lor deplină, și de aceea privesc cu ochi răi orice dovadă de adâncă și neînfrîntă vitalitate din partea noastră. Sacrificiile pe cari țara le a făcut, nespus de mari și fericite roade vor purta, să dea Dumnezeu ca opera propășirii viitoare să fie și ea la înălțime! - ■ ------«« • m + —■---- ■ Politica externă Serbia și Muntenegru A fost o vreme, acuma dom sau trei ani, în care relațiunile dintre Serbia și Muntenegru erau așa de încordate, că era de temut, dintr'un minut în trai tul, să nu isbucnească ostilități. Regele Alexandru, cerând de soție pe fiica principelui Nichita, acesta se împotrivi la căsătoria proiectată, și astfel relațiunile dintre curțile Obrenovicilor și Petrovicilor se înăspriseră. Cauzele care concuraseră ca să aducă starea de ostilitate între amândoue statele slave învecinate erau mai multe. Printre acestea era că Serbia, care, cu toate încercările grele prin care trecuse în timpul din urmă, nu renunța la ideea de a reîntregi Velika Serbia (Serbia Vechie), recăpătându-i vechile fruntarii geografice, și nu se putea resemna să vadă în micul Muntenegru focarul ideilor slave printre popoarele balcanice, precum Piemontul fusese focarul revendicațiunilor balcane. Dar încetul cu încetul lucrurile s’au schimbat. Tactul, oportunitatea, înțelepciunea politică demonstrată în diferite ocaziuni de principele Nikita, i-au captivat simpatiile nu numai ale popoarelor mărginașe, ci chiar ale tuturor puterilor europene. Prințul Muntenegrului se bucură de amiciția Țarului , însoțind pe fiica sa cu regele Italiei, a văzut crescendu-i influența eventuală în marea Adriatică, de care tractatul din Berlin voia să-l depărteze. încetul cu încetul se înrudi cu cele mai puternice familii princiare sau domnitoare în Europa, luând într’acest chip, locul bătrânului rege Cristian al Danemarcei, de care se zicea că familia sa devenise grădina în care tinerii suverani ai Europei puteau să-și aleagă soții. Serbia înțelese că nu se mai cădea să stăruiască în ostilitatea sa în contra Aluntenegrului, ci că e mai bine să aibă prieten decât dușman pe un astfel de vecin puternic ca prințul Nikita. Și, prin urmare, începu să se îndrepteze spre el, restabilind bunele relațiuni diplomatice între cele două țâri. Acum câteva zile a fost la Belgrad voivodul Vucovici, ministrul de externe al Muntenegrului, aducând o scrisoare autografă a prințului Nikita către regele Alexandru. Și știri ce ne vin din capitala Serbiei, ne spun că această misiune n’a avut numai scopul de a apropia mai mult legăturile dintre cele două Curți și dintre cele două popoare. Ținta adevărată a misiune a fost de a pregăti sferele oficiale sârbești pentru îndeplinirea căsătoriei dorită între prințul Mirko cu frumoasa d-șoară Constantinovici, fiica colonelului Constantinovici și vară cu regele Alexandru. Corespondentul nostru din Paris, ne-a anunțat că alaltăieri, la Nizza, a avut loc deja logodna oficială. Acestei căsătorii, dictată de amor, dorită de părinții tinerilor, i se atribue o semnificațiune politică. Ea va cuprinde, anume, deplina consimțire a regelui Alexandru ca într’o zi să fie posibilă realizarea speranței amendoror familiilor înrudite, de a vedea pe prințul Mirko încoronat ca rege al Serbiei. Dacă regele Alexandru nu ar avea urmaș, principele Mirko ar putea să fie un demn succesor al regelui Alexandru. Pe când alianța dintre regele Alexandru și familia Petrovici ar face să crească forța morală și politică a Serbiei, alegerea ca succesor al tronului a unei persoane vrednice, ca prințul Mirko, ar face să înceteze acea stare de neliniște care domnește în Serbia în privința succesiunei. Astfel i se va fi dat poporului sârbesc putința de a lucra la regenerarea politică și economică, spre care trebue să meargă împreună cu celelalte puteri ale Europei. Benedetto de Luca. Din Anglia (Corespondență particulară a ..Universului“) Londra, 21 Februarie Un concert in familia regală Sâmbăta trecută a fost ziua Sf. David, patronul comitatului de Walles. Cu această ocaziune prințul de Wales a chemat la Londra corul bărbătesc din Abercarn, pentru ca să cânte în palatul St.James. Corul care se compune din lucrători în mine, numără S3 de membri. Regele Eduard Vil plecă pe jos de la Marlborough House, însoțit fiind de prințul și de principesa de Wales. Toți membrii familiei regale purtau buchete de flori în onoarea zilei Sf. David. Concertul a avut un deosebit succes. In adevăr acest cor din Wales se poate lăuda au cel mai bun din întreg regatul. Regele Eduard a chemat la sine pe președintele corului, cu care s-a întreținut mai multe minute în chipul cel mai afabil, zicând de mai multe ori : «Aveți frumoase voci de de aici din Wales». După aceea Suveranul Angliei a invitat la dejun pe toți metri bri corului. După terminarea mesei, fiecare corist a primit câte o culie de bomboade din mâna principesei de Walles. Starea sanitară a Londrei Starea sanitară a Capitalei Angliei de la începutul acestui an s’a înrăutățit din săptămână in săptămână, iar mortalitatea a crescut de la 18.5 la 29.2 pe an și la o mie de locuitori in Londra mor în fiecare săptămână peste o mie de oameni, mai cu seamă din cauza influenței, a anginei difterice și a vărsatului. Într'o singură săptămână au murit în spitale 275 de persoane din cauza vărsatului. Autoritățile au luat cele mai severe măsuri pentru a îndrepta această situație rea. O dramă familiară Aseară s'a petrecut o dramă sângeroasă în str. Cromwel. Tînerul funcționar Arthour Faxell iubea pe d-șoara Cecilia Nordthom, fiica unui mare comerciant. Acesta însă nu vedea cu ochi buni înclinația fiicei sale față de tinerul și săracul funcționar. Acesta, văzând că toate speranțele sale sunt zadarnice, se duse aseară la iubita sa, pe care o împușcă și apoi se sinucise. Această dramă a produs o mare sensație în cartierul acela. West. CRONICI FEMENINE Farmacia și femeile Intr’una din serile trecute a ținut o conferință d-na Emilia Exner, presidenta reuniune a femeilor industriale din Viena, ocupându-se cu chestiunea farmaciei, ca profesiune pentru femei. După cum se știe, guvernul austriac a dat permisie și femeilor de a se ocupa cu farmacia. Acest progres în sfera de activitate a femeilor, nu prezintă filei un rezultat practic, deoarece fetele care vor să se dedice carierei farmaceutice trebue să fi absolvit șase clase liceale. Numai în cazul acesta fetele pot fi admise să intre în farmacie ca eleve pe trei ani. După terminarea acestui period de trei ani, fetele trebue să urmeze un curs de două ani la universitate, pentru ca să fie admise la licență. Conferențiara d-na Exner spune că reuniunea femeilor industriale din Viena se năzuește, de mai bine de treizeci de ani, ca să dea femeilor ocaziune de a se ocupa în diferite profesiuni. In ceea ce privește farmacia, conferențiara spune că va stărui din toate puterile cu cât de multe fete să urmeze studiile farmaceutice. Legea ministerială permite chiar ca femeile licențiate în farmacie să dirijeze farmaciile, întocmai ca și bărbații. D-na Exner și-a terminat conferința, făcând un călduros apel către toate femeile, ca să contribue din toate puterile pentru această nouă profesiune femenină. ___ Olimpia O afacere de spionagiu Un colonel rus spion german Ziarul «Czas» din Cracovia publică următoarea depeșă din Varșovia,asupra unei senzaționale afaceri de spionagiu : Fostul colonel Grimm a fost deuinărî arestat, sub învinuirea că a făcut zece anî d a rândul spionagiu pentru Germania. El ar fi vindut in acest răstimp Germaniei însemnate documente militare, planuri de apărare și de mobilizare. La perchiziția făcută în locuința lui Grimm s-au găsit o mulțime de documente foarte compromițătoare pentru mai mulți ofițeri superiori ruși de origină germană. Intre aceste documente s’a găsit și o listă de generali ruși, cari ar putea fi eventual mituiți. O știre mai recentă a ziarului «Czas» spune că colonelul Grimm a și fost împușcat Vineri la 8 dimineața, în curtea citadelei din Varșovia. La procesul pericadat, el și-ar fi mărturisit vinovăția și ar f declarat că a crezut de datoria sa, ca german, să servească interesele Germaniei. HIV SFAT PE ZI In contra durerilor de gât.— Aceste dureri se combat la început cu gargare de apă saturată de clorul de potasă. Dacă durerile se agravează și frigurile se declară, mai ales la copil, să se trimeată imediat după doctor. Delapidarea de la Banca Agricolă din T.-Severin (Corespondență particulară a „Universului“) T.-Severin, 26 Februarie. După cum v’am telegrafist astăzi, Demetru Iliescu, fostul director al Băncei Agricole, sucursala T.Severin, a dispărut și în urma inspecției făcută de d. Grant, cu ocazia predarei sucursalei, s’a descoperit că Iliescu în ultimul timp a abuzat de calitatea sa de director al băncei și a contractat diferite afaceri particulare, ca vînzare de untură și cereale, semnând ca director al băncei, primind el personal acompturî însemnate de bani și deci a angajat banca în afaceri de cari nici personalul sucursalei, nici centrala nu aveau nici o cunoștință. Suma ce Iliescu a primit din aceste afaceri se urcă la vre-o 30.000 lei și pe care cei escrocați o reclamă de la bancă. Desigur că aceasta va da loc unui proces și nu se știe dacă banca va plăti suma de mai sus, căci contractele sunt semnate de Iliescu și făcute pe sub ascuns în cabinetul său, care e cu totul izolat de biuroul complabilităței și casei. După regulile băncei, nici o afacere nu e permisă și nu se înregistrează, fără aprobarea centralei de la București ; deci, cum aceste afaceri nu intrau în regulile băncei, Iliescu le-a făcut pe numele lui, însă a abuzat de ștampila de direc Lege generală de pensiuni (Urmare. — Vezi numerile 56 și 57) TITLUL III Dispozițiuni generale Art. 27.—Infirmitățile rezultând din accidente se vor constata îndată după accident sau cel mult până la trei luni de la accident, din oficiu, sau după cererea interesaților, sub pedeapsa perderea dreptului care decurge din asemenea infirmități. Celelalte infirmități se vor constata cel mai târziu la retragerea din serviciu. Constatarea se va face de o comisiune instituită astfel : a) Pentru funcționarii civili și eclegiastici ai Statului și ai administrațiunilor de utilitate publică, prevăzute în presenta lege: medicul curant al infirmului, un medic delegat al ministerului de finance, medicul primar de județ și un delegat administrativ al ministerului de finance ; b) Pentru militari în timp de pace : Medicul curant, medicul divisionar, medicul delegat al ministerului de finance și șeful corpului de trupă ; c) Pentru militari în resboiu : medicul și șeful corpului de trupă ; d) Pentru funcționarii căilor ferate : medicul curant, medicul circumscripției căilor ferate, medicul delegat al ministerului de finance și un delegat administrativ al căilor ferate ; e) Pentru funcționarii județelor : medicul curant, medicul primar de județ și prefectul județului sau un delegat al seni ; f) Pentru funcționarii comunelor: medicul curant, un medic comunal numit de consiliul comunal, primarul sau unul din ajutoare. In orașele unde sunt spitale, medicul comunal se va înlocui cu medicul spitalului, sau unul din medicii primari de spitale, numit de șeful serviciului sanitar. Dacă medicul curant este unul din medicii mai sus desemnați spre a face parte din oficiu din comisiune, el va fi înlocuit prin un medic desemnat de consiliul sanitar superior. Decisiunile nu pot fi admise în folosul infirmului decât cu majoritate de trei, acolo unde sunt patru sau cinci membri : de două, acolo unde sunt trei, și în unanimitate acolo unde sunt două membri. Un regulament de administrație publică va arăta modul de procedare al comisiunei. Art. 28.—Statul poate, având avizul conform al unei comisiuni medicale, constituită potrivit art. 27, să recheme în aceeași funcțiune, sau în una echivalentă, pe un pensionar înscris pentru infirmități pe baza prezentei legi sau a celor anterioare. In caz de refuz, pensiunea se reter a b Băncei Agricole.In urma acestor descoperiri, d. inspector Grant, intimidând pe Iliescu că-l va depune, acesta de frică a fugit din oraș. După dispariție, anunțându-se parchetul, d. prim-procuror Pârăianu și d. jude instructor Bălescu, făcând o perchiziție la domiciliul dispărutului, i-au confiscat toată corespondența Băncei ce o ținea acasă și din care iees multe fapte compromițătoare. Până în prezent nu se știe unde a plecat. Se zice, însă, că a e dus în căutare de bani, pe la niște rude bogate ale sale, ca să acopere sumele escrocate. ■ Afară de asta, din întreaga gestiune de 3 ani la bancă a lui Iliescu, mai rezultă că afacerile de șlepuri, făcute de bancă, se vor lichida cu un deficit de aproximativ 40.000 de lei, așa că paguba băncei de pe urma lui Iliescu s'ar urca în total la vre o 70 mii de lei. Circulă însă zvonuri că suma s'ar urca la peste 120 mii lei și aproape toată lumea vorbește de această sumă din urmă. Se zice chiar că d. Flechtenmăcher, avocatul băncer, ar fi descoperit pagube de 100 mii lei până acum, după cum chiar d-sa spune , de aceea acestor svonuri li se dă crezămînt de toată lumea. Aflu însă din izvor sigur că suma din urmă e de domeniul fanteziei. Ceea ce vă pot asigura, și aceasta lot dir. sorginte pozitivă, e că suma ce o va pierde banca e de 10.000 lei. Afacerile Băncei continuă în cea mai perfectă regulă. Îndată ce vom afla despre dispărutul Iliescu, ve vom comunica. Faptul e ca atât mai senzațional și cu atât mai mult pasionează opinia publică, cu cât Iliescu era foarte iubit în oraș și se bucura de o cinste ireproșabilă. Cora voacă și funcționarul va urma să-șî constate drepturile la pensie conform regulelor generale. După reintrarea în serviciu, pensia se perde de drept. Anii mai înainte serviți se vor adăuga însă la cel din urmă pentru a obține o nouă pensie, pe baza prezentei legi, fie pentru vechime, fie pentru infirmități. Art. 29.—Drepturile la pensie pentru vechime sau infirmități încep de la data înscriere, conform art. 47. Drepturile la pensie pentru accidente încep din ziua suprimărei retbuțiunea. Drepturile la pensie ale văduvelor și orfanilor încep din ziua morței soțului sau părintelui lor, dacă au făcut cererea în timp de un an de la moartea soțului sau părintelui , iar dacă nu a prezintat cererea la termen de un an, drepturile vor curge din momentul prezintatei cerere. Art. 30.—In timp de războiu retragerea la pensie este suspendată pentru militari. Art. 31. — Retragerea din oficiu din armată se dă în conformitate cu legea pozițiunei ofițerilor, care va fixa câtimea soldei de retragere, ce se va plăti din budgetul cheltuelilor ministerului de războiu, privitoare la soldele pozițiilor diverse ale ofițerilor. Art. 32. — Pensiunea urmașilor poate fi urmărită până la *1, pentru despăgubirea de sumele delapidate sau furate de autorii lor, de la Stat sau de la una din administrațiunile prevăzute în prezenta lege. Art. 33 —Streinii aflați în serviciul Statului în momentul promulgarei prezentei legi, cărora li s-au făcut rețineri de retribuțiuni in timpul serviciului lor, pot sâ-și exercite dreptul la pensiune și fără a fi cerut împământenirea. Art. 34.—Dispozițiunile prezentei legi sunt aplicabile și femeilor funcționare. Art. 35.—Femeea străină funcționară, măritată sau nu, are drept la pensie, cu condiție să locuiască cel puțin 7 luni pe lus în țară. Art. 36.— Ori ce reținere din retribuțiunea funcționarului în profitul Casei pensiunilor devine proprietatea casei de pensiuni și funcționarul nu are nici un drept să ceară restituirea; el are dreptul numai la pensie dacă îndeplinește condițiunile legei. Art. 37.—Fracțiunile mai mici ca un leu la stabilirea pensiei lunare se neglijează în favoarea Casei pensiunilor. Art. 38. — Pensionarii nu'șî vor putea lua pensiunea de cât dacâdși au domiciliul stabilit în țară și locuesc cel puțin 7 luni pe an în țară. Despre aceasta, el trebue să prezinte dovezile necesare la casa pensiunilor. Se exceptează acei cari au motive bine întemeiate pentru a locui temporar în străinătate. Aceștia vor adresa cererile lor ministerului de finanțe, indicând motivele lor. Ele vor trebui să fie aprobate de consiliul de miniștri și încuviințate prin decret regal. Raportul către Rege trebue să conțină motivele: Streinii pensionari ai Statului,înainte de promulgarea legei de față, sunt exceptați de la dispozițiunile acestui articol. (Va urma). O CUGETARE PE ZI Ambițiunea nu e așa de aproape de inimă cum e amorul. Congresul comercianților de băuturi spirtoase (Prin telegraf de la trimisul nostru special) Focșani, 27 Februarie Sosirea delegațiilor După cum s’a anunțat, azi s’a deschis aci congresul general al comercianților de băuturi spirtoase din întreaga țară. Delegațiile din toate părțile țarei sosesc cu trenul de 1 și 20 p. m. Toate județele sunt reprezintate. Delegații sunt salutați la gară de către membrii comitetului de organizare. Deschiderea congresului La orele 2 p. m. congresul se deschide, în splendidul local al camerei de comerț, sub președinția provizorie a d-lui Remer, președintele camerei. D. Prușeanu, delegat din Ploești, mulțumește în numele tuturor pentru frumoasa primire făcută congresiștilor. D. Teodorescu, membru în comitetul de organizare, urează bună sosire delegaților și le pune în vedere că punctele din ordinea de zi cari vor fi discutate, sunt acelea care deja au fost publicate de «Universul». Se procede apoi la formarea biuroului și sunt aleși d-ni C. Nicorescu, din Bârlad, președinte ; Preșeanu și Theodorescu, vicepreședinți ; Dâmboviceanu din Craiova și Ulrich din Iași, secretar. După constituirea biuroului se dă cuvîntul d-lui Ioanin, delegat din București, care, examinând programul în discuție prealabilă, se pronunță contra mărirea taxei asupra apelor gazoase. De asemenea, oratorul cere suprimarea punctului din ordinea de zi, privitor la falsificarea băuturilor spirtoase și cere întinderea legei f alimentelor și asupra particularilor, precum și suprimarea comerțului ambulant și a magazinelor Statului. D. Dâmboviceanu propune introducerea în ordinea de zi a unui nou punct, prin care să se ceară de la Stat, în mod gratuit, vile americane, în schimbul taxei percepute pentru filoxeră. D. Teodorescu Odobeșteanu propune menținea ordinea de zi, așa după cum a fost alcătuită, deoarece scopul principal al congresului este desființarea taxei de licență. D.Prușeanu propune formarea unei comisiuni pentru fixarea definitivă a ordinei de zi. Apoi d. Coleș citește un discurs asupra situației comerțului de băuturi. La urmă, d. președinte rezumă discursurile preopinenților, propunând ca congresul să se mărginească în a cere desființarea taxei de licență, iar pentru celalalte puncte să se formeze rezoluții aparte, în formă de deziderate. Se alege apoi o comisiune formată din membrii biuroului și d-ni: Ioanin, Urzică, Maghearu, Buznea și Ionescu, care să examineze diferitele propuneri și sa fixeze ordinea de zi, care se va discuta mâine. Meslugean O scenă de la Instalarea Mitropolitului Moldovei — Vezi ilustrația — Din lungile depeșe publicate Luni dimineață de Universul, cititorii au putut vedea cum sa făcut Duminecă la Iași instalarea I. P. S. S. Partenie Clinceni în saunul Mitropolitan de la Iași. Gravura noastră de azi — reprodusă după o fotografie luată la fața locului — înfățișează momentul când — după serviciul instalărea— înaltul Prelat, însoțit de cler, iese din Catedrala mitropolitană spre a se duce la mormîntul reposatului Mitropoli Iosif Naniescu, ca să oficieze un parastas. — ■ 1 “ «■«1 Știri din străinitate — Prin poșta — Ziarul «Budapesti Hirlap» ocupându-se, în articolul de fond, de știrea că Țarul Nicolae al 11-lea va veni la Viena și Budapesta să viziteze pe împăratul Francis Iosif, spune că e mai probabil ca împăratul Francisc Iosif să se ducă la Petersburg să viziteze pe țarul Nicolae, și că de acest plan se ocupă deja în locurile competente. * * * Cu toate protestările lui Pobiedonosev, procurorul Sinodului, guvernul rus pregătește un decret îngăduind de acum înainte arderea morților. In curând se va inaugura probabil la Petersburg un cripton crematoriu.* * * O depeșă din Petersburg anunță că 500 boxeri au ocupat deună zi orașul coreean Su-Ceu au ars casele, au prădat pe locuitori și au făcut 45 prizonieri si Se scrie din New York că acolo continuă timpul rea cu ninsoare, vânt, ploaie și frig. Costul lucrărilor de curățirea zăpezei anul acesta a fost de 3 milioane Triumful Virtutes Roman original de Mircea Codru PARTEA I Cap. I Un prieten II Litescu simți un fior prin trup. — Curioasă legendă, zise el , e și unul însă nu cred că o fi ceva p’acolo ; de altfel fiecare ar putea să se încredințeze lezne, numai să fie puțin mai curagios și să nu fie socoteală de povești. — Să crezi că cei cari au fost s’o fi dus cu destul curaj, dar dacă î vrăjit, n’aî ce să-l faci ; în ziua de ezi toată lumea e încredințată de asta și nu se mai apropie nimenea de comoară. In acest moment ușa se deschise ușor și figura drăgălașă și zîmbitoare a Sandei se ivi. — E târziu Luca, vino să ne culcăm. — Da, viu,—noapte bună, d-le Litescu. Noapte bună, șopti Litescu căzând pe un scaun. Apariția Sandei i-a schimbat îndată gândul. Ședea cu ochii fixați spre ușă și asculta, dar curând totul ,reintră în cea mai adâncă liniște: închise fereastra și se culcă; toată noaptea insă a stat deștept; somnul fugea de el . — Sanda îl ținea deștept, îl înferbinla, îl chinuia... La opt dimineața, când Luca intră la el în cameră, îl găsi palid, cu ochii întredeschișî privind tavanul. — Bună dimineața, d-le Litescu, credeam că dormi încă și m’am gândit să vin ca să te deștept, fiindcă ceasul cred că e trecut de opt. — Bine am făcut, răspunse notarul cu o voce slabă, tărăgănată ; dar, dacă mă crezi, eu sunt deștept de aseară. N’am închis ochii nici un pic în noaptea asta. M’am trudit ca val de lume, când pe o parte când pe alta, însă n’a fost chip să dorm de loc. — O fi reü patul ? — Ba nu, e foarte bun ; adevărul e că am o groaznică durere de cap, parcă ar fi să mă încerce frigurile și de asta, zeii, nu mi-ar părea de loc bine, că ascui abia am scăpat de ele în vara asta... — la adevăr că ești cam schimbat la față ; dacă e vorba așa, stai să spun Sandei să-țî facă numaidecât o fiertură din niște burueni și de-a mai avea friguri să nu-mi spui pe nume. Am zăcut și eu acum câțîva anî și biata baba Vișa, cu burueniie ei, m’a făcut bine în doue-trei zile, că de... doftor pe la noi, cam rar se pomenește... — Iți mulțumesc, nene Luca, și te mai rog că dacă întâmplător aî treabă prin sat, trec, și pe la primărie de spune primarului că sunt bolnav și n o să pot veni astăzi la slujbă. — De ce nu mă duc bucuros, tot am puțină treabă la nașu și la Grigore cârciumarul, pentru niște butoae. — Vezi când voiți veni să te găsesc mai bine. Luca plecă, după ce mai interü spuse Sandei să-i facă o fiertură bună și să-î reaprească fruntea prin comprese cu apă rece.—«O fi având friguri bietul om și trebue să’l îngrijim, că-i singur sermanul». Sanda era și mai miloasă ca barbarusca ; nu era instruită, nu umblase mult la școală, dar avea o inimă bună, un suflet nobil. Ea știa că a ajuta pe un suferind, a alina durerile unui bolnav, era mai mult ca o faptă creștinească, era o datorie. Alergă îndată la cămară, deschise o ladă veche din fundul căreia scoase o legătură cu burueni, apoi luă și câteva bucăți curate de pânză, puse o ulcică la foc și în câteva clipe ceaiul fu gata. Umplu o cană cu apă rece și proaspătă și intră în camera bolnavului. Litescu se găsea în aceeași poziție ; la vederea Sandei se întoarse spre ea și un zîmbet îl flutură pe buze. — Ce supărare îți fac, leliță Sanda, murmură el cu un aer trist, care, după lucirea ochilor, se cunoștea că a prefăcut. Nu credeam să mă îmbolnăvesc așa de repede... — Asta nu-î deloc supărare, răspunse Sanda, așezând masa mai aproape de pat, dacă s’a întâmplat să te îmbolnăvești, nu cumva să te lăsăm să suferi? M’aș supăra atunci când buruienile astea nu ți-ar fi de folos, cu toate că pe noi ne-au scăpat de câteva ori de friguri. Și ea puse pe masă ceaiul care răspândea o aromă plăcută în cameră. — Avem și noi în chip de doftor, aci de vale în Rătău, pe o biată babă bătrână, Vișa, care se pricepe la boale , mai cu buruieni, mai cu descântece, ea găsește leacul și vindecă pe mulți. Ce să-î faci, bine că o avem pe ea cel puțin. «Biata babă...n’am mai văzut-o de mult , a început și lumea să se cam ferească de ea, fiind-că i-a eșit svonul că o vrăjitoare, dar eu nu cred... Sanda vorbea, în timp ce muia o bucată de pânză în apă, apoi, apropiindu-se de pat, aranja perinde mai bine și ’l rugă pe Litescu să se ridice puțin mai mai sus. După asta se aplecă peste el și ’î înfășură fruntea cu pânză udă, legând-o bine la spate. — Când s'o încălzi să-mî spui ca s’o schimb cu alta mai recer și până atuncea gustă câte puțin din fiertura asta, că o să ’țî facă bine și o să te liniștești. Il menajea ca pe un copil ; vorbea cu o nespusă bunătate și blândeță și se vedea că făcea totul din toată inima, fără nici o jenă, fără nici o teamă. Se înțelege că Litescu nu era bolnav, era numai obosit după o noapte de insomnie; acum fruntea și capul i se răcorise bine, dar nervii, la atingerea Sandei, i se încordară și mai titul. Fața i se aprinse, ochii ’i străluceau, de părea cuprins într’adever de căldurile frigurilor. Pentru altul ar fi fost o adevărată fericire să fie îngrijit cu atâta gingășie de o femee frumoasă și blândă ca Sanda, pentru el însă fu un adevărat chin. Ai trebui o mare sforțare ca să astîmpere instinctele rele înăscute în el și cari nici o dată n’au fost înfrânate în viața pe care a dus-o până aci. Și această sforțare a făcut-o din pricină că îî era... teamă. Netrebnicii și lașii sunt totdeauna fricoși. Dar dacă a renunțat acum, nu va mai renunța altâ-dată. Gândul de a poseda pe Sanda nu-l mai părăsea nici o clipă. Creerul lui strîmt, care nu i-a servit decât să combine totdeauna planuri neoneste, se frământa și acuma să găsească mijlocul și timpul potrivit. Dacă ar fi avut o instrucție mai serioasă, o cultură mai înaltă, sau cel puțin de ar fi fost înzestrat cu un bun simț mai desvoltat, poate nu s-ar fi gândit să răsplătească in așa chip ospitalitatea unor oameni onești; dar ce se poate cere unui individ care de msc copil nu a învățat alta decât să se lege de orice femee ce ieșea în cale. El singur, între atâția ștrengari și desmățați, putea să remâe modest? Nu , și acum nu i se părea oare cel mai firesc lucru din lume?.. Sanda, la rîndul ei, era prea onestă ca să se gândească cel puțin la lucruri de acestea , își iubea și respecta bărbatul și era de o fire blândă și bună, ceea ce o făcea să creadă că om și care trebue să fie la fel cu ea. Se simțea fericită că putea să ajute pe un suferind, dar nu în trecut cândva prin minte că persoana ei ar putea să dea naștere, în creerul acestui suferind închipuit, la riscaîva dorințî ascunse. La 12 îl întrebă dacă poate să-i aducă ceva de mâncat. — O prea multă supărare vă fac, leliță Sanda. De ce atâta bătae de cap cu mine? — Asta nu e nici supărare, nici bătae de cap. — Vedeți că țî plac mult... se gândi notarul, după ce Sanda plecă din cameră, dacă nu mă înșel, a și prins simpatie de mine, poate mă și iubește. Oh, atunci îmi va fi ușor de tot. Primarul n’o să aibă noroc să mă cunune curînd... laș să maî aștepte durdulia lui de nepoțică, că e tînără... Luca veni acasă și atunci Sanda aștertut repede masa în camera bolnavului, aduse pe rînd unt proaspăt, ciorbă de pui, friptură și fructe. Litescu mânca cu lăcomie,bând și câteva pahare de vin adus de Luca. Pe semne că frigurile de care suferia nu-î stricaseră de loc stomacul , orî cu pofta mâncărei îi venise din pricină că Sanda era lângă el... III împrejurarea cu închipuita boală avu de urmare să aducă lucrurile mai curând acolo unde dorea Lifescu. Un fel de intimitate se stabili între ei ; dânsul deveni prietenul familiei. Cererea lui, de a i se servi și masa, în schimbul unei sume oarecare,—destul de mică de altfel, — fu primită fără niî o rezervă, atât de Luca cât și de Sanda. Se înțelege că n’au făcut aceasta în vederea câștigului. Nu, ei n’aveau nevoe de cei câțiva lei ai lui, ci fiind că erau oameni simpli și iubitori (Va urma)