Universul, iunie 1902 (Anul 20, nr. 147-176)

1902-06-11 / nr. 157

ANUL XX NO. 157. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația: Strada Brezoianu, 11. București Frhler­ic August principele de coroană al Saxoniei. (Vezi explicația) București, 10 lume. Corurlla bisericești De mult și în diferite for­me s’a manifestat trebuința de a se înfrumuseța serviciul religios prin coruri de copii. Bisericele, cari dispun de mijloace, au­ și înființat co­ruri; pe une locuri, primă­riile au venit în ajutor. Sun­tem însă foarte departe încă de satisfacerea generală a a­­cestei trebuinț­. Lipsa aceasta a inspirat fi­nul onorabil cititor al ziarului nostru, preotul loan Stoenescu de la biserica Iancu­ nou din Capitală, o propunere pe care ne roagă s'o aducem la cu­noștința publică. După cum se știe, în ianua­rie 1900, în urma interven­­țiunei d-lui ministru al cul­telor, sfînta Mitropolie a în­datorat pe toți preoții paroehi ca la fie­care íunel de lună să citească o sfeștanie în școlile aflătoare în parohia lor. Plecând de la această me­­sarii, onorabilul nostru cores­pondent face următoarele re­­flecțiuni: «Nu știți care să fie preo­tul, să nu rămână mulțumit și transportat cu sufletul când săvârșește asemenea rugăciuni. «Când vezi pe nevinovații prunci, în frunte cu dascălul lor, că aduc închinăciuni și rugi de mulțumire, laudă și de cereri către I­­zeă, into­nând în același timp în cor răspunsurile, după fie­care ec­­tenie, o spun drept că mi se pare în imagină, că slujesc înaintea tronului lui D-zeu­, iar vocile eșite din pepturile copiilor,­­mi pare a zice că sunt acelea pe care îngerii le au intonat păstorilor când le au anunțat vestea despre nașterea Mîntuitorului. «Cine nu vede în prima li­nie o instrucție și o educați­­une solidă, când la bază re­zidă educația și instrucția mo­rală religioasă, care este pâr­ghia cea mai puternică a trăi­niciei statelor. Numai cu ase­menea educație se poate spera că Țara noastră în viitor să poată coopta pe sprijinul fii­lor ei, în ori­ce eventualitate. «Numai așa putem zice că vom redeștepta în sufletul co­piilor țării noastre, sentimen­tele străbunilor, care mergeau până la jertfirea de sine cînd inamicii cautau să le răpească limba, naționalitatea și țara. «Este incomparabilă, și în slabele mele puteri n’am cu­vinte în de-ajuns ca să laud o măsura așa de folositoare. «Aceasta o zic în prima li­nie, iar în a doua tot prin a­­ceastă măsură, lupta, care cu durere de inimă o spun, că există între preot și învăță­tor în special în comunele ra­rale cu încetul și pe nesimțite are să dispară. «Est unul însă, fiind atins până la suflet de însemnăta­tea acestui act, nu m’am mul­țumit numai cu atât, am mers mai departe cu judecata și ju­decând, am tras concluzia fa­voritoare școalei și bisericei zi­când că, pe lângă acest bine și de dorit ar fi, ca toți învă­țătorii și institutorii care cu­nosc binișor muzica vocală și nu li se pare degradator pos­tul de cântăreți, să se înde­letnicească cu dresarea copii­lor, făcând mici corulețe, iar în schimb să fie plătit­ cu sa­lariul de 50 lei lunar, prevă­zuți prin lege la una din stra­nele bisericei. «Cât privește pentru oste­neala copiilor, s’ar putea în­ființa o cutie purtând sigiliul epitropiei, în care, nu numai Duminecele și sărbătorile, dar și la diferite ocaziuni să se stingă câte un mic disc, care va servi pur și simplu numai în folosul lor, cumpărându-le haine, cărți și alte trebuin­cioase. »Acestea fiind vederile mele, am găsit de cuviință a le da publicitățea, rugând atât pe frații preoți cât și pe d-nii in­stitutori și învățători să adere la un asemenea act». Politica externă INTO N­ O I­­AREA După cât se poate deduce din programele publicate, serbările pentru încoronarea regelui E­­duard VII nu vor fi de­cât o repetiție a acelora pentru jubileul reginei Victoria. Nimic nu e schimbat, atât în solemnitate cât și în pompa ceremoniei, ca și în amănuntele serbărilor , dar cine ar putea cu siguranță afirma că această încoronare are același în­­țeles ca și acel jubileu ? 5 Baal foaia în România.—10 Baal în străinatate CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA: Strada Brezoianu, 11, București Telefon. Adresa telegrafică: «Universul», Bucureși Calendar pe anul 1902 Or lșn­ul­ui Luni, 10 Iunie.— Părintele Ti­moteiu Catolic Lunii, 23 Iunie. — Sydonia Soarele răsare 4.17 ; apune 7.47 -—-----­­-«■ «»»♦«»■ Jubileul deștepta interes și, ceva mai mult, deștepta simpatie. Acea națiune care -și punea piciorul pe cele mai înalte culmi ale puterei, nu eșea din ororile războiului, nu trecuse prin cimi­tirele luptelor, nu tîra după carul său triumfal înlănțuite popoare subjugate. Ea eșia din oficinele vesele și zgomotoase ale mun­­cei ; calea sa pe pământ era mă­reață, prin încolțirea și înflorirea a noul și prospere comunități umane, și popoarele barbare a­­dunate sub tutela sa, în loc de a fi considerate ca sclavi, puteau fi considerați ca liberați din scla­via tiraniilor și din superstițiile primitive. Acel drapel, care în gloria jubileului se înalță sus d’asupra acelora ale celor­ l’alte națiuni, purta scrise acele cuvinte scumpe : libertate, civilizație, progres, justiție și toate cele­­l’alte idealuri sublime ale rasei albe. Bătrâna glorioasa regină, care acum doarme somnul de veci în mausoleul din Frogmore, în ver­dea pace suavă din parcul Wind­sor, ne apărea, într’adever, ca simbolul viu al unui period de mărire, de noroc și de prosperi­tate fără seamăn. Da, gloria și orgoliul jubileului erau o glorie și un orgoliu legitim și meritat : era un fruct superb cules pe cele mai înalte ramuri ale unui arbor bine-făcător și minunat, crescut pentru fecundarea celor mai no­bile munci umane. Acum, ceva s’a schimbat. Ar fi prea ușor, e adevărat, a exa­gera importanța episodului sud­­african, dar ar fi mai greu de a-1 micșora prea mult. Nu are poate deja un mare înțeles fap­tul că noi, mulți din noi, cari atunci admiram cu simpatie, acum privim cu temere , că toată acea înțelepciune de sute de ani ale victoriei fericite s’a pierdut într’o aventură războinică ; că acea tradițională demnitate de cugetare și de sentiment, prin care era celebru poporul englez, a căzut ca o mască într’un mo­ment de beție ; că acea putere, care părea ca o întărire neclin­tită în contra asalturilor lumei și a timpului, a fost sguduită de câte­va mii de burghezî perduțî în câmpiile sud-africane ! Desigur, acest războiu nu spo­­liază Anglia contemporană de toa­tă gloria, de tot norocul, de toată bunătatea istoriei engleze. Dar ea rămâne ca un nor întunecos peste acel trecut, făcut din mări­nimie, înțelepți­une și libertate. In ori­ce chip, azi, în acest înfocat cuptor de imperialism, unde totul e exagerat—cuvintele și pasiunile, orgoliurile și teme­rile,—eu gândesc și cred că mulți alții se vor gândi la senina și simpatica aurora la care am avut plăcerea să asist, luând parte la serbările jubileului de acum cin­ci ani. Și cred că, poate, în con­trastul celor două ceremonii, punctul cel mai caracteristic e acesta că în jubileu națiunea en­gleză se exalta, dar cu modera­­țiune și rezerva simpatică pentru gloria tuturor celor pe cari le împlinise, și că azi, la încoronare, ea se exaltează cu exagerație febrilă, la spatele fantasmagoriei visurilor monstruoase și ciudate. Bencficile de buca. Petre Balassa, medic al tribu­nalului, a examinat pe elevii des­pre cari se zice că au fost mal­tratați, dar nu s-a găsit nici o urmă de maltratare. Camera de punere sub acuzare din Chiohin­­da a cerut ridicarea dreptului de imunitate al deputatului Pavlo­vici. In unele cercuri se crede că totul e o înscenare în contra lui Pavlovici. Muncitori înaintea consula­tului englez In Capitală s’a răspîndit ves­tea că consulatul englez de aici angajază lucrători unguri, cu preț bun, și îi trimese în Transvaal. Zilele acestea, mai multe sute de oameni săraci s’au grămădit înaintea consulatului și n'au vroit să se împrăștie nici chiar după ce li s’a spus că au fost păcăliți de cine­va. Eiî, ei amenințau consulatul, ast­fel că, în cele din urmă, po­liția a fost nevoită să intervină. Poliția a început cercetări pen­tru ca să descopere de unde a pornit această știre. Frig și zăpadă Din Igbo se anunță că pe mun­tele Magas-Tatra și ceilalți munți din jur a nins. Timpul este așa de rece în tot ținutul, par­că ar fi toamnă tîr­­zie , vegetațiunea a suferit mult din cauza aceasta. Noui intitulații Din Dej se vestește că, în urma noun­or ploi căzute, Someșul s’a reversat iarăși și a înecat o parte din orașul Dej și numeroase co­mune. In comuna Brilean s’au îne­cat două oameni. Moara din Gâlgău a fost dusă de ape, îm­preună cu întreagă familia mo­rarului. La Cățcăul a fost pes­cuit un cadavru. Notarul din Bienkemezö a fost răpit, de ape împreună, cu cancelaria sa. In Ocna Dejului s-a scufundat paragalul pe o întindere de 50 de pogoane, și a stricat linia ferată. Pagubele cauzate căilor ferate se urcă la 300.000 de coroane, iar stricăciunile cauzate șoselelor se socotesc la 60.000 coroane. Guvernul a trimis semințe lo­cuitorilor. Prefectul Deessy, no­tarul suprem Bandy și alte au­torități, împreună cu numeroase trupe, se află la fața locului. Mizeria e mare. Ploaia cade mereu și Someșul crește din ce în ce mai mult. Cr­ ișim. pagube de­cât acela cari s’ar face prin Panama. * Și ultimii locuitori ai insulelor Filipine, cari mai duceau lupta de guerilla în contra americani­lor, au fost siliți să depună ar­mele. Generalul Lukban a fost făcut prisonier, iar generalul Mal­­vari este reü­strins de americani și abia va putea să scape din mâinile lor. Indigenii, în majo­ritate, formând partidul federa­tiv, s-au dat de partea america­nilor. Lordul Milner, va publica proclamarea sa, prin care se a­­nunță numirea lui ca guvernator al Transvaalului.* O telegramă din Troppau ves­­tește că, în urma ploilor mari, s’au revărsat fluviile Vistula, Odera și Ostravița. Localitățile Schwarzwasser și Sarziv, care se află în apropierea Vistulei, sunt sub apă. Din Cracovia s’a trimes un batalion de pontonieri în ajutor. Circulația pe linia fe­rată Ostrau-Friedland este în­treruptă. In mai multe mine pă­trunzând apa, lucrul e suspendat. * ¥ ¥ O probă caracteristică a li­niștei care domnește acum în A­­frica de sud, este în faptul că ge­neralul Ilamilton a făcut fără nici o escortă 250 de mile, spre a asista la șoapte capi­ lui sțiunL ¥ . După o știre sosită din Peking la Londra, China are de gând să ceară Puterilor de a-i permite să plătească despăgubirile în argint, patru ani de aici înainte, iar în urmă să le plătească în aur. Di­ferența o va răspunde prin pră­zile mai mar­i ce va face în urmă. * împăratul Wilhelm al Germa­niei, într’un discurs ținut la Dre­­feld, a accentuat din nou nece­sitatea de a se întări flota germană prin creare de nouă vase, de­oare­ce numai o flotă puternică asi­gură protecțiunea pavilionului și prosperitatea comercialui. Din Lemberg se vestește dieta galițiană a votat o prin care se sporesc lefurile în­vățătorilor și institutorilor. lege Consiliul de miniștri al Fran­ței a hotărît ca de acum înainte la ori­ ce nouă numire sau înain­tare a unul funcționar, sa se facă cercetări amănunțite despre ati­tudinea lui politică. ¹ ¥ Din «La Roche sur Yon» se vestește că secția «Băncei de Franța» a fost prădată de niște spărgători, cari au furat 120.000 de franci. * ¹­¹ Din Lemberg se anunță că la 3rzezany a bântuit un uragan în­­iorător. Două­zeci și șease de a­u fost prăbușite de vântul puternic. Vijelia a deszădăcinat iberî seculari.* † † Niște spărgători au pătruns a­­laltă­ieri noapte în gara Orșova și au furat casa cu bani din ca­sierie, ducând-o la o mare dis­tanță. Aici ei au spart-o, dar n’au găsit în ea de­cât o sumă neînsemnată. *† ¥ La fabrica de cânepă din Pa­lanca Vechie (Ungaria) a isbuc­­nit un incendiu care a pricinuit pagube de 60.000 de coroane. 450 de lucrătoare de la 12 firme­omerciale din Trieste s’au pus in grevă.­­ ¥ Spre a evita ca Italia să ia parte la lucrările Congreselor, în care, cu toate că ea e repre­zentată, nu e admis uzul lim­­bei italiane, contrariu tratamen­telor făcute celor­l­ ate mari na­țiuni, ministerul de externe al aliei a dat instrucțiuni agenți­lor diplomatici ca ori­ de câte ori li se adresează invitații, să facă cunoscut că Italia nu va lua parte la nici un congres în care vor fi permise alte limbi, cu excluziunea celei italiene. * ¥ ¥ La Londra continuă să so­­sească­ mulți călători și mulți vor sosi în ziua de 13 Iunie, așa că se calculează că în noaptea ce va preceda ceremonia încoronarei, peste o sută de mii de persoane vor fi silite să petreacă noaptea sub cerul liber. La o întrebare făcută în ca­mera franceză despre atitudinea ce ar avea actualul minister în cas când deputații republicani spanioli ar fi din nou invitați să viziteze Francia, primul ministru Combes a răspuns că Francia trebue să respecteze tradițiunile de ospitalitate. Se știe că fostul guvern a ex­pulzat pe republicanii spanioli. Cu două zile înainte de a muri regele Albert al Saxoniei, a fost aniversarea a 49-a a căsătoriei lui. Dînsul a cerut să i se aducă o roză și chiemând pe regina lângă patul său, a privit îndelung trandafirul și i l-a oferit apoi. Regina a căutat să-șî stăpâ­nească emoțiunea însă d’odată a a isbucnit într’un plâns convulsiv. Toți cei cari se aflau de față au fost adânc impresionați. UN­ PROVERB PE ZI Care nu știe nimic, nu se în­­doește de nimic. (Englez). ¥ . ¥ Din Ungaria (Corespondență particulară a „Universului“) Budapesta, 8 Iunie. Afacerea deputatului sârb Pavlovici Din cele ce v’am trimis, știți că deputatul Limbomir Pavlovici este învinuit că ar fi insultat și maltratat pe niște copii sârbi cari cântau imnuri patriotice un­gurești. Faptul acesta a produs o ade­vărată revoltă în rîndurile ma­ghiarilor. Procurorul Francisc Asehin­­ger, din Se­ghedin, și-a terminat instrucția în această afacere. In ce privește maltratarea, judecă­torul Alexandru Csaba a intero­gat în internat pe băeții bătuți, cari și-au repetat mărturisirile cuvînt cu cuvînt. Maî e un alt martor Petre Silariu, de la Posta Orientalis, care a fost de aseme­nea martor ocular al cazului. Indentitatea persoanei, este sta­bilită, de­oare­ce conductorii, fiind curioși să știe cine este Pavlovici, acesta s'a justificat cu biletul de liber parcurs cu foto­grafia sa. CRONICI FERENINE Femeea modernă In Turcia Și în Turcia sunt «femei mo­derne» după cum ne spune Mary Mills Patrik, directoarea unuui colegiu american p­ăntru fete din­ Constantinopol, într'un artic­ol in­teresant asupra vieței femeilor din Turcia. «Faptul, că toate turcoaicele trebue să se îmbrace egal pe stradă, scrie ea, te face să crezi în egalitatea caracterului, care însă nu există de loc. Viața în societatea turcească este tot atât de variată ca și în America, și de multe ori se arată în forme cu totul dramatice. Intre femeile turce sunt tipuri anumite. Ast­fel este «fluturele», care trăește pentru plăcere, fe­­meea caznică și femeea spirituală care fac parte și din societatea de la curte. «Fluturele» în cele mai multe cazuri este Circasiană, care este adusă la Constantinopol pentru a fi vîndută la acela care dă mai mult. Din cauza frumusețe­i, băr­batul ei o încarcă cu daruri bo­gate. Sub costumul de stradă ea poartă o toaletă pariziană, cu ghete ascuțite și cu tocurile înalte. Când iese la preumblare este însoțită de mai multe ser­vitoare și de două eunuci. Ea se preumblă într-o trăsură trasă de rumeși cai arabi. In contrast isbitor cu acest tip, este femeea caznică, care nu pune preț pe îmbrăcăminte și are un caracter simplu și amabil. Gospodăria dintr’o casă tur­cească este ținută de sclavi și de servitori, cari se privesc ca mem­bri permanenți ai familiei. Femeea caznică se duce în zi­lele frumoase cu familia în lo­calurile­ publice și stă toată ziua în soare cu cafea și dulceață. Mai sunt și femeile­­ maho­medane spirituale și culte, cari vorbesc corect franțuzește, en­glezește și nemțește, citesc ga­zete și au păreri hotărîte în di­ferite chestiuni politice. Viața femeilor turcoaice își are și ea romanele și misterele ei, ca și a femeilor celor­l­alte po­poare. Olimpia. Frideric August principala da coroană al Saxoniei — Vezi ilustrația — Prințul Frideric August, moș­tenitorul tronului saxon, este al patrulea copil al regelui George, și s-a născut la 25 Mai­ 1865 în palatul regal din Dresda. El a avut o educațiune foarte îngri­jită și la vârsta de 18 ani trecu cu mare succes examenul de ba­calaureat. După aceea prințul Frideric intră în armată ca sub­locotenent. Obținând un conce­­diu el urmă cursurile universi­tăților din Strassburg și Lipsca. Prințul Frideric s-a căsătorit la 24 iunie 1891 cu arh­iducesa Luisa, fica marelui duce de Tos­cana, din care căsătorie s-au năs­cut trei prinți și două principese. Prințul Frideric este general în armata saxonă. Cronica artisti­că Expoziția oficială d­e pictură Trebue să recunoaștem bucu­roși că în România se face o deș­teptare frumoasă și plină de avînt pentru artă, pe când literatura vegetează, doarme. S’au succedat la Ateneu, ex­poziție după expoziție, în care am putut observa talente dornice de progres, talente de îndrumare spre artă națională, lucru care a bucurat pe ori­ce român iubitor de deșteptare, de avînturi no­­­bile, mărețe și înfloritoare. Cu inteligența pa care o are fiii acestui popor, nebânfifițî încă de degenerare și ’n a căror vine curge un sânge curat, s’ar putea face lucruri mari, lucruri uriașe, dovadă atâtea inițiative mărețe, duse la bun sfârșit ; dacă ele însă nu se fac așa tocmai cum ar tre­bui, să nu ne disperăm, din po­trivă, să ne uităm la pașii gi­gantici pe cari i-a făcut țara noastră de când e p leacă mai liniștită și să sperăm, cu feciorii pe cari ’i are din ea, într'un vii­tor fericit de muncă intelectuală, înălțător de conștiințe și de avînt național. O probă puternică dată nouă, cu ocazia deschiderei acestei ex­­pozițiuni oficiale, e modul cum e reprezintată în expoziție școala de architectură, înființată abia de două-trei ani; o ramură pe lângă școala de bele-arte, a devenit re­pede un triunghiu puternic, spre fața profesorilor * *­ și spre gloria țarei noast­e, vre^pentru lucrări artistice de arh­itecture, nu va chiai trebui s’alerge ca până acum la streini. Biserici, palate, locuințe frumoase de art­iștî, școli de me­serii, schițe diferite de iconos­tase și de uși de catedrale și mai ales măestrile arcuri de triumf se ved în bogata secție a archi­tecturei. Inspirați sunt acești ti­neri, căci desigur, România, cu feciori ca dînșiî, din triumf,în triumf va trebui să calce și, sub Regele nostru înțelept,­­i se va făuri un secol de aur, căci după isbândele glorioase din câmpiile Plevnei, dar Îi fuse Lut să inau­gureze isbândele voastre, isbân­dele pe tărâmurile artistice. Ele vor face nobleță noastră, căci știut­e că, după puterea spa­dei, daltei și a penelului e cla­sificat un popor, e tăiat adânc pe răbojul națiunilor civilizate. * ¥ ¥ Să intrăm în expoziție. Aran­jată cu un gust deosebit, expo­ziția oficiala se prezintă bine. Lo­cul de onoare îl ține directorul școalei de pictură, d. Mirea, care coborând alăturea cu discipolii săi, dă un exemplu frumos și ’n același timp, cu penelul său, ne reprezintă pe oamenii unei epoci care dispare ’*) și ne face dori­tori de muncă și de o eră nouă de înflorire și de avînt. Stofele, atitudinele, coloritul cum și sfor­țarea și isbânda penelului în a­­numite secrete ale artei, sunt fe­ricit reușite în figura P. S. S. Mitropolitului Primat, ai cărui ochi se urmărește ca ai lui Moise, de Michel Angelo, din St. Pietro *) Arhitecții Mincu și Berendey. **) Crețulescu, Bisadea Mitică, in Vincoli de la Roma, iar în portretul d-nei Cincu (tot execu­tat în gri) vezi pe lung eleganța persoanei pictată, artă imitată, o artă ca a maestrului Paul Vero­nese, care dă femeilor venețiane farmecul poesiei, al păcei, al în­cântăreț și al dragostei aprinse din vremea legănarei gondolelor și al trubadurilor... Nu stau în acest mic studiu să analisez fie­care pictor și fie­care sculptor, de­oare­ce aproape toți au avut expozițiile lor, des­pre cari am vorbit la timp, țin însă să relevez un talent nou al d-lui Petrescu Gostin și despre care sper să am ocazie a vorbi în viitor și s’atrag atențiunea pu­blicului inteligent cunoscetor, a­supra fermecătoarelor peisaje ale d-lui Aricescu, cari ating fres­cheța lui și poesia și acurateța lui Salvator Rosa. D. Stahi, de la Iași, se pre­zintă cu lucrări originale națio­nale, deșteptătoare de sărbători și de credință, și bine face, în această epocă de scepticism și de uitare de cele sfinte... Sculptura ?... Am tocmai aci pe masă splendida revistă ita­liană «Emporium» și me uit la lucrările lui Calandra, extra­or­­dinarul sculptor care a făcut mo­numentul principelui Amedeu. Ce splendoare, ce bogăție de cu­getare și de inspirare artistică. La noi multe bustur­i, multe și multe lucrări reci și costelive, multe cunoscute, vechi. — Lu­crează d. Hegel conștiincios și corect, iar d. Spăthe isbulește în «Bustul fratelui meu». O lu­crare de adevărată valoare ar­tistică nouă și frumoasă este «Color» de d. Filip Marin, păcat ‘nsă c’a tăiat bustul ca p’o felie de caș, stricând farmecul «idee!» foarte bine dată în statueta «Cu­­lor». —­ —... a­t-*r-----------— O CUGETARE !‘E 7.1­A ascunde o greșală printr’o minciună, e a înlocui o pală printr’o gaură. S sn­ara i^tiri din străiiutate — Prin poștă — Parlamentul din Budapesta a fost amânat până laß Octombre. Reichsrathul (parlamentul cen­tral) din Viena a fost prorogat sine die. (fără termen). Deputatului Liubomir Pavlo­vici, din Parlamentul unguresc, i s-a ridicat dreptul de imuni­tate, și ast­fel a fost dat curs liber justiției, pentru a judeca dacă e adevărat sau nu faptul că a bătut pe niște elevi sârbi cari cautau imnuri ungurești. * ¥ ¥ Din Lemberg se vestește că elementele poloneze radicale sunt ferm hotărîte ca, în adunarea dietei provinciale a Galiției, să protesteze în contra discursului rostit de împăratul Wilhelm la Marienburg. Ziarele moderate atrag atenția radicalilor, ca să nu se lase a­­ tîrîți de pasiuni, cari nu vor putea de­cât să pri­cinuiască rele polonezilor din Prusia. * ¥ ] Din Panama se vestește că un prinț Battenberg, care a servit în armata guvernului columbian cu gradul de colonel, a fost omo­­rît la 1 iunie în lupta contra in­surgenților. Colonelul rămăsese singur în fața dușmanului, de­oare­ce oamenii lui îl părăsiseră. * ¥ ] La Budapesta e vorba să se înființeze o academie populară, care să cuprindă liceu liber și curs universitar popular. Cursu­rile aceste vor fi gratuite și se­rale, pentru poporul sărac. * ¥ ¥ . La Budapesta s-a sinucis func­ționarul Albert Karczay, care a jucat la bursă în numele șefului său Slenric Verő, și cu banii a­­cestuia, pe când Verő lipsia de acasă. El a pierdut vre­o 10 mii de coroane și, fiind­că șeful seu își anunțase sosirea, el și-a căutat refugiul în moarte. * * . * In Statele­ Unite s’a iscat un conflict între parlament și marii capitaliști cari dețin acțiunile căi­lor ferate. Parlamentul a hotărît să se construiască un canal prin Nica­ragua între cele d­oue oceane, pe când capitaliștii cred că acest canal o să le aducă mai mari Universul in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe­ ziua de 8 Iunie — lîerlad Marș inijuin­d*,— Erl 7 p., regi­mentul 4 de roșiori, sub comanda maiorului Basarabescu, au făcut un marș spre comuna Bacani, execu­tând manevre de division. Divisionul de nord, a fost coman­dat de d. căpitan Naumescu, iar cel de sud de d. căpitan Mitescu. In ziua de 7 s'a dat lupta între comuna Bacanî și cătuna Suseni. Divisionul de sud fiind învins s’a retras spre Bacanî , iar cel de nord a rămas în Suseni. In noaptea de 7 spre 8, divizionul de nord a cantonat în Suseni, iar cel de sud în Drugești, executând serviciul de avanspos­turi. In ziua de 8 a fost retragerea di­vizionului de sud spre Popeni, fiind urmărit de divizionul de nord. Lupta a avut loc in satul Zorleni, iar la ora 12 regimentul s’a întors la Ber­­­­­d. Aloarie sunti­si.­Individul Gheor­ghe Chivasi, din com­. Stănișeștu, pe când se afla la prășit la d. Zaharia Pascariu, a căzut din picioare, în­cetând din viață. Transportându-se la fața locului d. Nițulescu, medic primar, împreună cu d. comisar al despărțire! IlI-a, au constatat că moartea î-a fost naturală. Timpul.­­De vre-o câte­va zile, timpul până la orele 2. p. m. este foarte călduros, iar spre seară e atât de rece și ploios, în­cât și par­desiul e prea ușor de purtat. Trupa simpaticului artist A. B. Leonescu, stabilindu-se în orașul nostru, pen­­tru«a da o serie de representațiuni In grădina R.­nascerea, nu poate juca din causa timpului. N­egrilă Craiova Furtul din strs­da Horezu»­lui.­ Astă­zi s’a prezentat poliției d. Bernard Grünfeld, tinichigiu­, din str. Ilorezului, și a reclamat că în lipsa sa de acasan­­ I s’a furat din pră­vălie un costum de haine, un ceas de argint și 8 lei și 50 bani, între­bat dacă bănuește pe cine­va­­. Grünfeld a arătat pe Constantin Chițimie ca autor al furtului. Ceea ce-i face să afirme acest lucru este faptul că Ch­ilimic de vre­o 2 zile se tot învîrtea prin ju­rul casei, ba odată a fost surprins chiar în prăvălie, dar s’a făcut că vrea să sîrguiască ceva. Poliția cercetează, b­âlaie intre femei. — Până maî deună-zî numai bărbații se bâ­­leau între dînșii, de vre-o câte-va zile însă, avem de înregistrat mai în fie­care zi câte o ciocnire între femei. Maria și Radu Graur, surori, do­miciliate în strada Regele Ioanițiu s’au dus, și ele aseară să petreacă câte­va ore în grădina Mihai Bravul Acolo, între alții, se mai ales și Anica Radu Diniu care venise în­soțită de bărbatul său să respire puțin aer curat. Fie că în treacăt Maria aruncase o ooliiadă soțului A­nichel, fie că a fost numai o pă­rere a acestei din urmă, un schimb de cuvinte avu loc. Intervenind însă Rada, sora Măriei, cearta se schimbă repede in bătie și pietrișul de pe jos devenise proiectile în mâinile beligerantelor. Afacerea s-a sfârșit la secție unde au­ fost conduse de un gardist, miei-cas­e de furt.—Dumitru Constantin, din strada Neptun, șe­dea erl seară dinaintea casei și se gândea la vre un mijloc care să­ î a­­igure un trai­ mai bun. Tocmai când soluția părea găsită aude un zgomot în locuința vecinei ale Ioana Văduva. Mirat de acel zgomot, că­­­ Dumitru știa că Ioana era plecată d­e acasă, se duse să vază ce este, când colo ce să vază , două indivizi încercau să rupă fiarele de la fereastră, pentru ca apoi intra-­ O­­PRAOEL Gei patru Mușchetari IV Și fără a se mai codi, se asi­gură că revolverul îl era în bu­zunarul hainei, și o porni în fugă după necunoscut. Noaptea era întunecoasă și -l vedea pe om numai ca o umbră vagă, dar pașii îi auzea deslu­șiți. Din norocire cunoștea cartie­rul, locuit de dînsul în timpul mizeriei. Dar totuși înțelegea că omul acela, favorizat de întune­­rec, se va face nevăzut. Și așa se și întâmplă. După multe ocoluri nu mai Văzu și nu mai auzi nimica. Atunci se opri și se pregătea să apuce drumul spre Soarele arzător, când se deschise o fe­reastră d’asupra capului seu. Ector se lipi instinctiv de zid. — Tu ești, Billy ? întrebă în­cet un glas. Mai mult în glumă de­cât alt­fel, Ector scoase un mormăit se­­migutural, imitând, se vede, bine de tot, organul omului care re­petase, cu puțin mai înainte, cu­­vîntul de «spânzurat», de vreme ce glasul de la fereastră urmă : — Te-aî îmbătat iar, dobito­­cule. Vezi să fii spravăn mâine dimineață,­­căci am primit în­științarea pentru treaba noastră. Mâine la zece pleacă trenul de la Filonul Lung, me înțelegi ? Să ne găsim dar la locul știut și cu capul limpede, lucră dar în casă și culcă-te. «Un somn zdravăn o să-ți facă bine. Și fereastra se închise binișor. — Cred, se gândi Eotor, că am făcut foarte bine că am ur­mărit pe acel Billy, cine o fi... fi­lonul-Lung e mina lui Seidler. Și mi se pare că trebue numai­decât să-l dau de știre... Va avea abia timpul să ia măsurile tre­buincioase. Este sigur că ceva necurat se urzește în­potriva lui. Și, fiind­că se depărtase mult, îr trebui o jumătate de ceas ca să ajungă la casa lui Seidler. Cum ajunse, sună cu puterea pe care o punea în toate lucru­rile. Dar, după o noapte de bal, servitorii ca și stăpânii dormeau duși. Și el suna și iar sună într’una, până ce o fereastră de la catul al douilea se deschise și vocea unui negru, chemat Tambo, se auzi întrebând : — Cine sună așa? Cine face zgomot la ora asta ?... Mă duc să chem poliția... — Trebue să vorbesc cu d. Seidler, Tambo. Vezi, eu te-am recunoscut. Trebue să vorbesc cu d. Seidler și numai decât­ înțelegi, Tambo? Numai­decât! E o afacere foarte gravă. Dar Tambo nu crezu în afa­cerea gravă. — A, d. Estampard, nu e bine, nu e frumos. Beat ? Un domn din Franța beat ! Du-te de te culcă, d­ie Estampard, du-te de te culcă. Și Tambo,"ca un filosof cuminte, închise iarăși fereastra. Furios, Ector Sourdao începu să sune iar și să dea cu pumnii și cu picioarele în ușă. Fereastra calului al douilea se deschise iarăș și vocea lui Tambo, înecată de mânie, resună iarăși: — Va să zică, d-le Estampard, nu vrei să pleci? — Dar când îți spui că am ne­apărată trebuință ca să vorbesc cu stăpânul lor. Și dacă nu ’mi deschizi numai­decât... — Ce trist, ce trist, întrerupse Tambo, să vezi un alb în așa hai ! — Deschizi o dată, mai­mu­­țoiule ? — Va să zică nu vrei să te duci acasă liniștit? îl întrebă Tambo ca un ultimatum. — Iți’spui că trebue să vor­besc cu stăpânul meu. — Atunci, atât mai rea pen­tru d-ta. Și, din înîlfimea calului al douilea, Tambo vărsă pe capul lui Ector conținutul lichid al unui vas mare. — O să mi-o plătești, sclav ticălos ! îî strigă Ector. — Eu, om liber, urlă Tambo, liber ca d-la, un sclav. — Bine, bine, o să regulăm noî treaba asta mai târziu­. Dar timpul trecea și el n’ajun­­gea la scopul dorit. — Trebue să recurgem la mijloacele cele mari, murmură Ector. Și, luând o piatră din mijlocul­­ stradei, o asvârli în geamul unei ferestre din catul Intel, ale cărei obloane servil in­traseră să le închidă. Efectul fu fulgerător. Geamul se sparse cu zgomot și, după un minut, d. Seidler în persoană, în costumul cel mai simplu, a­­păru în oblon. — Ce însemnează asta ? începu să strige cu voce mânioasă. Tri­met să cheme poliția. — Negreșit! răspunde picto­rul. Sunt cu, Eotor Sourdao, adică Ulise Estampard, și am ne­apărată trebuință să ne vorbesc... Nu sunt nici beat, nici nebun, domnule Seidler, sunt numai udat de la cap până la picioare, pentru că ticălosul de Tambo, căruia am să-l plătesc, mi-a tur­nat în cap o doniță cu apă. Așa­dar, am trebuință să ne vorbesc la moment ; este chestiunea de Filonul Lung. Te rog, grabeș­­te-t­e, căci în ori­ce ,minut poate să crească primejdia. Cuvîntul Filonul Luna făcu să se pue în mișcare toate soneriile electrice ale palatului și însuși Tambo fu obligat să alerge să deschidă piciorului. Acesta, cum îl văzu, îl luă de urechi și, înve­lindu-i ca o sfid­­­ează, îl dese un picior în spate. Mai mult de­cât de durerea simțită, Tambo se gândi la dem­nitatea’­ nesocotită, și, întorcân­­du-se spre picior cu toată gra­vitatea posibilă: — Domnule, esclamă, uiți că sunt cetățean al Americii libere ! — Nu’, știe, răspunse motor dacă ești în adevăr cetățean al Americii libere, dar știu că, dacă nu m’aș grăbi, nu m’aș mărgini numai să te iau de urechi și să­ ți dau un picior... Aide, du-me la stäpânu-lea. Dar d. Seidler, care se Îm­brăcase repede, se arătă la in­trerea vestibulului: — Ce este, ce s’a întâmplat, scumpe d-le Estampard ? și zi­când ast­fel, îl făcu să intre la« tr’un salonaș. Abia intrați, Eotor întrebă : — Aî vre­un tren care pleacă mâine dimineață, la zece de la si­lonul­ Lung ? — Da, răspunse Seidler mi­­rat, dar de unde știi? — Frink­’o simplă întîmplare. Și pe scurt îi povesti aventura din stradă. — Da, adaogă Seidler, avem într’adevar mâine un tren care duce o încărcătură de aur. Din ce îmi spui, conchid că niște tilharî se pregătesc să’mî asalteze tre­nul ca să’l ia în stăpînire. — Tocmai așa. Cred dar­ că nu e alt­ceva de făcut de­cît... Ia spune’mî, palatul d-tale e în legătură telefonică cu Filonufl Lung ? 1 Va urma). 42 •¹

Next