Universul, iunie 1902 (Anul 20, nr. 147-176)

1902-06-25 / nr. 171

ANUL XX No. 171- MARȚI 25 IUNIE 1902. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrații: Strada Brezoianu, 11 București Calendar pe anul 1902 Ori «<!«» » Lunî, 24 Iunie.—­ Nașterea Sf. loan Botezătorul. Calo­îc Lunî, 7 Iulie. — Wilibald. Soarele răsare 4­23 , apune 7.46 București, 24 Iunie. CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 5 Bani foaia în România.—10 Bani în stram­utata REDACȚIA : Strada Brezoianu, "11. București Telefon—Adresa telegrafică,­ «Universal», Bucureșt­ i MONUMENTUL LUI IORGU COSMA.­(Vezi explicația) Gâfe-ya reclamation! In corespondența noastră de zilele astea am găsit mai multe reclamațiuni, din cari rele­văm pe următoarele atrăgând bine-voitoarea atențiune a ce­lor în drept. Din incidentul nenorocitu­lui accident de la Brazi, un funcționar de la C. F. R. ne scrie următoarele: «Ca fost slujbaș la C. F. Ft. și ca unul ce m'era interesat în tot timpul de mersul acestei mă­rețe instituțiuni, *mi permit a spune și eu umila mea părere asupra cam des repetatelor ne­norociri pe căile noastre ferate. «După mine, una din cauzele acestor dureroase accidente, și poate cea mai principală, este reaua stare morală și mai ales materială în care se zvîrcolesc micii funcționari din câte-șî trele ramuri ale serviciului activ. (în­treținere, tracțiune și mișcare sau exploatare). «Funcționarilor C. F. R., în mâna cărora stă în tot minu­tul averea și viața cetățenilor, li se cere nu numai punctualitate și pricepere în serviciu, dar mai mult ca orî­ce li se cere mult devotament și multe sacrificii personale. Ei trebui dar să fie asigurați pentru ziua de mâine, mulțămiți de posițiunea lor și gata a înfrunta la orî­ ce ocazie chiar moartea pentru salvarea călătorilor, știind, bine­înțeles, că nu vor fi îngropați cu talerul și familiile lor nu vor fi expuse să cerească. «Cu totul din contra stau lu­crurile la noi; întreg personalul nostru se sbuciumă în mizerie și privațiuni de tot felul și­ sî bles­temă în tot minutul zilele, văzând că din an în an devin mai să­raci, mai împovărați și mai des­considerați. «Orî-cât de conștiincioși și de competenți ar fi -șefii și orî-cât de mulțumiți de soarta lor, nu este suficient; această mulțumire,­ această dragoste de specialitatea sa, trebue să se răsfrângă asu­pra întregului personal, de la pă­zitorul de linie, până la cel mai înalt, impiegat. «Iată pentru ce toate regula meritele de căi ferate au acordat acestor funcționari diverse mici avantaje spre a-l atrage și a devota mai mult serviciului—a­vantaje ce la noi zilnic dispar. «Pedepsele grele, amenzile du­reroase, micșorarea salariilor și desconsiderarea celor ce sunt ți­nuți a executa ordinele și a ga­ranta mersul regulat al serviciu­lui nu vor opri nici­odată în­mulțirea accidentelor ; ele vor inspira teamă, dar nu devota­ment ; vor demoraliza, dar nu vor stârni emulațiunea. Conchid Buna stare materială și mulț­u­mirea personalului C. F. R. este cea mai sigură pază contra ac­cidentelor». Din cercuri ofițerești sun­tem rugați a sprijini’ urmă­toarea cerere: Printr’o decisie ministerială, cficerii au dreptul a’șî procura lemne de la depozitul de furaj plătind costul înainte. Având în vedere că cei ma mulți, acum mai ales în urma reducerilor simțitoare de soldă, nu dispun a plăti de­odată suma întreagă pentru cantitatea de lemne ce consumă în timpul ier­­nei, ci cei mai mulți­ se aprovi­zionează numai cu câte 1000 sau­ cel mult 2000 kgf, ceea ce pen­tru un ofițer cu familie nu a­junge de­cât o lună, conside­rând că în timpul iernei trans­portul se face greu, iar lemnele sunt umede, propunem a se da ofițerilor întreaga cantitate de lemne cerută de obicei în toamnă, iar costul să fie achitat din soldă in rate lunare. Prin aceasta s’ar veni în aju­torul ofițerilor și în același timp s’ar ușura mult serviciul depo­zitului de furaj, care de foarte multe ori e așa de aglomerat că nu poate satisface cererile în timpul iernei. De alt­fel această măsură este aplicată în toate garnizoanele, a­­fară de București. Cererea ni se pare foarte lesne de satisfăcut. In fie­care vară, lacul Teiu și cele­l’alte lacuri din jurul Capitalei înghit zeci de vieți, și tocmai din cele tinere. Aceste nenorociri s’ar pu­tea evita cu puțină chel­tuială. «In depozitele primăriei — scrie un cititor — cred că se găsesc destul bolovani, des­tule scânduri, destule noduri de frînghii, toate scoase din uz ; cu acestea s’ar putea face pe lacuri, din distanță în dis­tanță, niște plute de salvare sau­ repaus, pe cari năbădă­ioșii să-și poată descîrceia pi­cioarele, reîntrema forțele și mîntui viața. Cheltuiala n’ar fi mare». Propunerea e excelentă și atragem cu tot dinadinsul a­­supră-i bine-voitoarea aten­țiune a d-lui primar. «>*»». I I iiiiiif I w­BB3WBBMWBP—www——I Din Franța (Corespondență particulară a „Univiersului") Paris, 20 Iunie. Amnistia generală Naționaliștii au suferit alartă­­erî o nouă înfrângere în Camera franceză. D. Gauthier de Clagny depusese o moțiune de amnistie generală pentru care ceruse ur­gența. Exploatând în felul vederilor lor apelul la conciliațiune făcut în diverse rînduri de d. Loubet, reacționarii voiau să se treacă cu buretele peste toate evenimen­tele din ultimii ani și să se re­cheme din exil oamenii care au făcut totul pentru ca să răstoar­ne Republica. Dacă «Apărarea Republicană» n’ar mai avea nimic de temut din partea acestor conspiratori, n’ar fi nici un rău să-i lase să reintre în Franța, dar d. Buffet se declară tot­ d'ar ca gata să a­­pere prin or­i-ce mijloc cauza Regelui și d-ni. Deroulede și Habert au afirmat chiar că­, prin­tr-o scrisoare deschisă adresată d-lui P­elletan, că nu vor renun­ța nici­odată la realizarea idea­lului lor : republica plebiscitară. In aceste condițiuni ar fi o gre­șeală extremă din partea guver­nului de a consimți la o am­nistie ast­fel înțeleasă, căci reîn­toarcerea d-lor Déroulede și Ro­bert ar însemna începerea unei noul ere de lupte naționaliste și clericale. Stânga republicană a aprobat acest mod de a vedea al guver­nului și prin 330 voturi contra 179, a respins urgența cerută de d. Gauthier de Clagny prin mo­țiunea sa. Un dentist nebun Numeroșii trecători, cari se a­­fla și erî, pe la orele 3 p. m. pe strada Rivoli, au rămas surprinși văzând pe un domn, foarte ele­gant îmbrăcat, case repede după o femee tinără care trecea, stri­gând : Oh ! Ema, iartă-me, te rog ! Asta n’o să se mai întâmple nici­odată ! Tinera scoase un țipăt desnă­dăjduit și, pierzându-șî cunoștin­ța, căzu la pământ. Necunoscuta fu ridicată și tran­sportată într’o farmacie, unde, dându-i-se ajutoare grabnice, fu readusă la viață. Necunoscutul, care pătrunsese de asemenea în farmacie, nu în­ceta să geamă: — Ema !.. Sărmana mea Ema! Tu n’o să me ierți nici­odată ! — Dar, domnule, oe nu te cu­nosc de­loc ! Ce înseamnă co­media asta? întrebă tînera după ce-șî reveni complect în fire. Necunoscutul voi să se explice, dar gardienii, care se aflau acolo, ghiciră că nefericitul era nebun și-l duseră la postul de poliție. Acolo se constată că dânsul se numea Ferdinand Geofroy, și că era dentist într’un mare oraș de province. El venise la Paris ca să înca­seze de la o casă de bancă suma de 3000 franci. Apoi a făcut cu­noștința unei femei cu moravuri ușoare, care i-a tocat toți banii. Nevoind să se întoarcă acasă, el a rătăcit opt zile prin Paris, până ora, când și-a perdut subit mințile, pe când trecea pe sir. Rivoli. A fost transportat la spital și poliția a înștiințat telegrafic fami­lia nenorocitului. O serie de furtuni In privința groaznicei furtuni care a bântuit ieri o parte a Franței, iată rapoartele sosite de prin diferitele localități: Roubaix.— O furtună îngrozi­toare a isbucnit astă-noapte, în­soțită fiind de o ploae cailuviană. Numiții Louis Delattre și ne­potul său Prudent Ferracque, cari se refugiaseră sub un plop, au fost trăsniți. Cadavrele lor sunt intacte. Fiul lui Louis De­­lattre a fost de asemenea ușor ră­nit la braț. O casă, de pe strada Franklin, al cărei coș se aprinsese, a ars complect. Pe la miezul nopt­ei o a doua furtună a isbucnit la Wat­­trelos. Pagubele sunt conside­rabile. Cahors.­­ Un ciclon a bîntuit astă-noapte la Cahors, numeroase vile s’au înecat. Multe case au fost descoperite de furtună. Toate recoltele sunt pierdute. Pagubele sunt colosale. Populația e dezo­lată. Montceau-Les-Mines.­­ O vio­lentă furtună s’a deslănțuit ieri seară, pe la orele 9, la Mont­ceau. Timp de o oră trăsnetele și fulgerile s’au succedat fără în­trerupere. Trăsnetul a căzut pe o casă situată la mică distanță de Mont­ceau, distrugând’o complect. Multe case au fost dărîmate. Pagubele sunt extrem de mari. Brutus. Tribuna militară Azilul invalizilor militari — Indicere — Frumosul exemplu pe care L’aO dat ofițerii garnizoanei Prppși organizând o serbare în folosul azilului invalizilor, va fi urmat, suntem siguri, de toți camarazii lor de prin alte orașe. In București, ofițerii au și constituit un comitet care să se ocupe cu studierea mijloacelor de cari s'ar putea dispune pen­tru a se ajunge la un capital în­semnat și, este de prevăzut, că activitatea comitetului va fi în­cununată de succes. Comitetul comptează, și cu drept cuvînt, pe generozitatea publicului bucureștean, pe sen­timentele lui de recunoștință că­tre aceia cari ne-ați dat neatâr­narea și gloria militară de astă­zi După câte am putut afla, s'a decis ca prima serbare ce se va da în Capitală să fie o bălie cu flori la șosea în lunile Septem­brie sau Octombrie viitor. In afară de aceasta, se va lansa ideea înființării unei vaste loterii de cinci sute de mii de franci și se vor încredința liste de sub­scripții tuturor ofițerilor cari frecventează mai mult societatea bogată a orașului. Comitetul îndeamnă pe ofițerii, cari se duc în stațiuni balneare, să organizeze câte o serbare de fie­care stațiune și să-și dea toate silințele pentru ca serbările să reușească pe deplin și să aducă profit mare. Este incontestabil că nobilul entusiasm al ofițerilor va 0 ono­rat prin strîngerea unui fond de o importanță excepțională. Un lucru caracteristic este, că ofițerii din București nici nu vreau să audă de un azil al in­valizilor. Ei vreau un palat pen­tru invalizi, un monument im­punător cum este acela din Paris, care să slăvească pentru vecie timpurile de glorie ale viteazu­lui nostru popor. Pentru realizarea unei aseme­nea opere vor trebui cel puțin două milioane. Ofițerii sunt plini de speranță că intr’un an sau două de zile se va putea ajunge la această sumă, complându-se pe filantropia bogaților țârei și mai ales pe puternicul sprijin al Statului. Pe lângă Ateneu, Bucureștii­­ vor avea un al douilea monu­ment ridicat prin subscripțiune publică. Clădirea proiectată va trebui, după părerea ofițerilor, să cu­prindă un muzeu național, unde să se adune toate trofeele luate de români pe timpul războiului independenței, precum și tot fe­lul de armamente cari ne-au ră­mas din vremurile trecute și cari printr’un aranjament metodic să ne poată povesti istoria transfor­­mațiu neî materialului de rezbei de care s’au servit românii din timpurile cele mai depărtate și până astă­zi. Restul clădirei va fi destinat azilului pentru invalizi. Aceștia vor purta toți aceiași u­­niformă, cu galoanele pe cari le-au­ avut în timpul războiului și decorațiile obținute pe câmpul de luptă. In sfirșit cartea de aur a pa­latului va trebui să cuprindă nu­mele tuturor persoanelor, care au subscris pentru întemeierea lui­ Neva; Aurel Filimon ; Arnold și Luis Farando ; Margareta Farando ; Eugeniu Focea ; Elena și Ionel Făgărășanu ; Ana Frățilâ ; Luigi Francesco ; Emilia Georgescu ; Alfred Grünspan ; Aristid Gâr­­leanu ; Ghizela Grunfeld; Titi Gheorghiu ; Margareta Gall ; Siegfried Goldstein ; Adrian Gheorghiu ; Corneliu Grozăve­­scu ; Costică Gheorghiu ; Cecile Goilav; Elena Georgescu ; Silvia Grecescu ; Eugenia Gun­ea ; Ele­nuța Găinescu; Sonica Georg­scu; Alexandru Garabet; Mihai Gheor­­ghin ; Puiu Hanagik ; Cornel și Paul Horia ; Elena Haller ; Anna Hornstein ; Paul Haimsohn; Ra­­șela Caufmann și Ionel Cătunea­­nu. Mâine vom­ continua. Fotografiile celor cari au ob­ținut mențiune onorabilă și ale căror nume au fost deja publi­cate, se pot lua înapoi adresân­­du-se la redacția ziarului nostru. Cei din provincie vor trimite mărci poștale în sumă de 40 bani, necesare pentru expedierea recomandată a fotografiei la a­­dresa ce vor cere. CRONICI FERENINE EGOISMUL A întreprinde corigiarea egois­mului este o sarcină grea , dar să nu exagerăm această dificul­tate. Vârsta copilului nostru, precum îl face să aibă aplicațiune repede la impresiunile vătămătoare, tot așa îl face propriu a fi supus in­fluenței principiilor de morali­tate. Dacă această dispoziție favo­rabilă a fost momentan alterată de egoism, o direcție înțeleaptă și stăruitore o va face să reînvie­­ze natural; fata, chemată prin primele ei aplicări și prin desti­nația ei socială, la devotament și la afecțiunile dezinteresate, va redeveni ceea­ ce trebuie să fie, pentru fericirea ei și a lor sei. Concursul de frumusețe Continuu azi cu publicarea nu­melor copiilor cari au obținut mențiune onorabilă la concursul nostru de frumusețe : Ziar. Monumentul lui Cosaș — Vezi ilustrația — Se știe că din banii adunați prin subscripție publică de ziarul nostru se va ridica un monu­ment pe mormîntul eroului Iorgu Cosma. Acest monument va fi lucrat de sculptorul Filip Marin, pro­fesor la școala de arte­ frumoase. El va fi înalt de 3 metri și va fi lucrat în piatră de Câmpulung. Bas-relieful cu portretul lui Cosma, în mărime naturala, este de bronz. Tot de bronz sunt și acvila și sabia, ce vor fi așezate de asupra bas-reliefului, aportul d-lu­ director general C. F. R. către d. mi­nistru al lucrărilor publice, relații la deraie­rea trenului de persoane No. 124 din ziua de 30 Iunie st. n., între stațiunile Ploești și Brazî Domnule ministru. Terminându-se cercetarea de către comisiunea însărcinată cu constata­rea cauzelor cari au provocat dera­­iarea trenului de persoane No. 124 din ziua de 30 Iunie a. c., la kilo­metrul 54­­­-450 dintre stațiunile Ploești și Brazi, am onoare­a vă comunica vmmătoarele . Trenul de persoane No. 124, com­pus din 16 vagoane, 137 tone, și condus de șeful de tren Păulescu și mecanicul Stocki, a plecat din Ploești la ora 3.22 p. m , adică cu 10 minute întârziere. Cele 16 va­goane erau aranjante la tren în ordinea următoare . Lângă mașină se găsea vagonul de bagaje, apoi un vagon cu efecte militare, un vagon cu soldați, 4 va­goane cu mărfuri, un vagon poștal și 8 vagoane de călători. Nouă din aceste vagoane posedau frâne, 3 din ele erau ocupate de 2 frânări și un conductor de bagaje, iar 2 erau la dispoziția șefului de tren și conductorului de bilete. Mecanicul Slocki, care conducea trenul, e­ra serviciul administrației de la 1892 și pe mașină de la 1894 și, după cum rezultă chiar din de­­clarațiunea sa, cunoștea linia chiar din anul 1894. După un parcurs de aproximativ 7 minute, adică la ora 3:29 p. m., în dreptul kilometrului 54­­1- 450, trenul a deraiat in condițiunile ur­mătoare : Mașina și vagonul de ba­gaje ce venea imediat au rămas pe linie nederaiate ; al 2-lea vagon du­pă mașină a eșit din linie, urmau apoi 5 vagoane nederaiate, după care apoi au eșit din linie restul de 9 vagoane, din care unul poștal și 8 de călători; două din aceste din urmă vagoane au fost în parte răs­turnate. Ca consecință a acestei deraieri am avut de înregistrat moartea imediată a 2 călători, rănirea foarte gravă a unui funcționar de cale fe­rată ce venea în­­ serviciu în Pra­hova și care a și încetat din viață în cursul nopței, și rănirea și con­­fusionarea ușoară’ a altor 22 călă­tori, printre cari și aceea a șefului trenului Păulescu,­ care nu a înce­tat de a-și continua serviciul. Stri­căciunile de material și cale, cu­­prinzându-se și chel­tticiile de ridi­care și liberarea liniei, se urcă la aproximativ 7.000 tei. In urma deraiareî produse s’a constatat că la punctul deraiare, lu­cra echipa întreținere­, condusă de șeful de echipă Stan Florea , că o porțiune de linie, lungime de 130 m­., era descoperită de balast, că traversele erau în bună stare, și­nele bine fixate pe traverse, depăr­tarea între ambele rînduri de șine rămasă normală, că pe porțiunea dintre kilometrul 54­|-350—54­1-480, adică pe porțiunea desvelită de 130 metri lungime linia era deformată prin curbe și contra curbe, cari se accentuau prin fleșe, variind de la 8 la 35 centimetri, și că unele din traverse se găseau oare­cum săltate, căci nu se mai rezemau bine pe balast. S-a constatat de asemenea că ma­terialul rulant , mașina și vagoa­nele au fost tn bună stare de cir­­culațiune și că nu a existat absolut nici un defect de natură a provoca veri­un accident. Din depozițiile personalului inte­resat, figurând în dosarul anche­tei, rezultă că primul vinovat de acest a­cident este șeful de echipă Florea Stan, pentru următoarele motive : 1) A descop­rit linia pe 130 m. lungime, contrariu instrucțiunilor existente și cunoscute bine și de dânsui, căci singur declară că pen­tru prima oară a descoperit o por­țiune atât de mare de linie. Din această cauză parte din tra­verse, din lipsă de timp, au rămas n­burate, atât la trecerea tr­eului No. 124 cât și la trenurile ce au trecut puțin mai înaintea lui, și a­­nume : Trenul de marfă No. 756 la ora 12.10 dimineața, o mașină iso­­lată spre Ploești la ora 12.30 dimi­neața , trenul de persoane No. 223 la ora 1:28 p. m. Trecerea acestor trenuri a avut de consecință defor­marea în parte a acestei porțiuni de linii, așa că trenul 124 a găsit'o în­tr’o stare mai rea de­cât o găsise precedentele trenuri menționate. Această deformare a liniei, îna­inte de trecerea trenului 124, își gă­sește confirmare atât din declarați­­unile personalului de mașină și a unuia din personalul trenului, cât și în faptul că atât șeful de echipă cât și cei­lalți lucrători ai coloanei, după propria lor declarație, de în­dată ce trenul s'a angajat pe porți­unea de linie descoperită, au dat și repetat semnale de mână pentru în­cet și oprire. Rezultă de aci că a trebuit nea­părat să fi existat un pericol pen­tru circulație, pentru ca întreaga coloană să fie speriată și să între­buințeze semnale precipitate. 2) Nu a luat măsurile de semna­lizare prescrise de instrucțiune pen­tru a asigura pe deplin circulațiu­­nea. Șeful de echipă s-a mulțumit să semnaliseze porțiunea descope­rită numai prin discurile Verzi, cari prescriu parcurgere încet, în loc de a lua dispozițiunile speciale ce-­ erau prescrise de instrucțiune pentru acea porțiune de linie, care și prin faptul deformare­ și prin acel al neburării traverselor devenise impracticabilă până la repararea ei. In al douilea rînd e culpabil și mecanicul Stocki Sigmund, pentru că din propria sa declarațiune re­zultă că nu a micșorat viteza la ve­derea discului de acoperire (instruc­ția prescrie să meargă încet pe toată distanța cuprinsă între discuri) și nici nu a dat semnalul de atențiune. Semnalul de atențiune l-a dat numai după ce a observat semnalele­ repe­tate de încet și oprire ale persona­lului, când, dându-și seamă de pe­ricol (căci a observat, zice el, de­formarea liniei înaintea sa), a dat imediat contra-presiune. Bine-voiți, vă rog, d-le ministru a primi asigurarea prea distinsei mele con­siderațîuni. Di­rec­tor­ gen­eral, Miclescu. $Uri din streniitate — Prin poștă — Abatele Russacq, preotul co­munei Bou, în diocesa Orleans, și-a trimis demisia superiorului său, episcopul Foucher, și și-a motivat eșirea sa din tagma preo­țească cu o scrisoare către epis­cop,­iu care spune că biserica catolică face politică pe chestii religioase, ceea­ ce nu se împacă cu firea lui.* ¥ * , O trombă de apă s’a abătut asupra Stiriei; pagubele sunt mari, mai multe sate au fost inundate și numeroși oameni s’au înecat. " *­¹­¹ Un medic olandez plănuește facerea unui sanatoriu de ane­mici și clorotici la Spa (Statele­ Unite).* ¥ * Cel 9 fii ai lui Leonard Lewi­­sohn, defunctul rege al minelor de cupru din America, proprie­tarul unei averi de vr’o 100 de milioane, au afectat fie­care, după voința exprimată de tatăl lor în testament, o sumă de V, milion -adică în total 47« milioane— pentru diferite opere filantropice. * ¥ * Trupele indiene au manifestat dorința de a sta la Londra, chiar fără nici un ban, până ce vor putea vedea pe regele Eduard. Din motive de disciplină nu li s’a putut satisface dorința. ¥ ¥ Regina Elena a Italiei a tri­mis, ca dar de nuntă viitoarei sale cumnate, d-ra Constantino­­vici, o splendidă diademă de bri­liante. Cunoscutul romancier polonez Henric Sienkievicz a fost numit cetățean de onoare al orașului Lemberg.­ In mai multe localități ale Ger­maniei au fost în ultimele zile surori și apusuri splendide de soare, cu minunate jocuri de cu­lori. Acest fenomen se datorește prezenței pulbere­ vulcanice în atmosferă, și fusese deja anunțat îndată după erupțiunea vulcanu­lui Pelâe.­ Spre a protesta contra aspri­mea adm­inistrațiunei prusiene și împotriva discursului anti-polo­­nez ținut de împăratul Wilhelm la Mariemburg, polonezii din Posnania au hotârît de a serba la 15 iulie st. n. aniversarea lup­rei glorioase de la Tannenburg, dată la 15 iulie 1410 de către Polonezi armatei seniorilor Teu­toni. Această manifestație se va face în Galiția, iar nu în Prusia, de teama represiunilor. D ¥ La Lemberg a sosit prințul Gilitzin, care face în automobil călătoria de la Paris la Kiev. După ce a făcut câte­va repa­rații la trăsură, prințul și-a con­tinuat în aceeași zi călătoria. ’ * Diligența care face serviciul la Fuengirola (Spania) s’a răsturnat și a căzut de la o înălțime de 15 metri, pe malul mărei. 15 călători au fost răniți, din­tre cari 2 grav. ¥ ¥ Un cazan de păcură a făcut explozie la uzina de gaz din Bar­men (Germania). Trei persoane au fost omorîte și 2 greu­ rănite. * ¥ ¥ . Toate coloniile portugheze din Africa orientală sunt în plină re­voluție. Situația e gravă. Portugalia a trimis acolo 2.000 de soldați și grăbește trimiterea de alte contingente. üDiversul la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 22 iunie — Buzeu Furtul de la hotel Cramer. — Bra­d. August Vogt,din capitală, s’a plâns poliției că dormind la hotel Ferenț Gramer, peste noapte cine­va s’a introdus în odae de unde i-a furat suma de 100 lei ca’i avea tu­­tr’un portofel. Bânuindu-se îndată că autorul a­­cestui furt nu poate fi altul de­cât chelnărița hotelului, femeia Mița Dumitrescu, agenții poliției au înce­put imediat s’o cerceteze. Chelne­­rița văzându-se descoperită n’a stat mult la gânduri și a mărturisit faptul înapoind și cei 100 lei furați. Ea a fost înaintată parchetului. Furt de 1200 lei.­ D. Mihail Paplica, arendașul moșiei Bâjanî,find dus la Mizil pentru oare­care afa­ceri, când s’a înapoiat acasă cei douî servitori aî­e șale, Dumitru și Mița Georgescu, dispăruseră. Bănuind că servitorii de odată cu dispariția lor au furat și ceva din casă, a început cercetările. Bănuiala d-lui Paplica deveni fapt cert după câte­va căutări, căci sus ziși servi­tori furaseră 1200 lei din cutia unei mese. Poliția primind o plângere din partea d-lui Paplica, a adresat ime­diat o circulară siguranței din ca­pitală, de unde servitorii fuseseră angajați. Azi, poliția de siguranță din ca­pitală avizează telegrafic poliția lo­cală că femeia Marița a fost prinsă având asupra ei suma de l­t lei, iar Dumitru n’a fost încă prins. Spărgător urmărit.— Agen­ții poliției locale au început cerce­tările pentru prinderea lui Dumitru Garculeanu, care a furat prin efrac­ție mai multe obiecte de valoare da la d. Vasile Damian din Galați. Costel. Constanța Monștri. — Femeea Aișe, soția lui Iașar Sadula din comuna Gâr­­lița, a dat naștere aseară, pe la o­­rele 9, la doi copii gemeni, un băiat și o fată ; băiatul e bine format, are fața însă de forma capului ase­mănător maimuței, mâinele și pi­cioarele diforme,în spinare are carne îngrămădită în formă­ de cocoașe. Fetița după un minut a încetat din viață, iar peste noapte și băiatul. Mama până în prezent se află bine. S’a autorizat înmormântarea ca­davrelor. Arestat.— Caravic Garpil a fost arestat la obor, de­oare­ce a fost prins în momentul când încerca a deschide un lacăt da la ușa maga­ziei primăriei. Seson.—Timpul frumos a făcut G. 1‘RADEL ȘI Ce! patru moșcheiari — Ce lucruri? Spune mai re­pede, căci știi că nu’mî place să aștept. — Dacă ce mî-aî spus acum din întâmplare crezi că numai d-ta singură îl urești pe francez, apoi se înșeli, domnișoară. — A, mai e cine­va care,cu poate iuf­it! pe Estam­pard ? — Da. — Sh­ine — Fuck.. ..... — Dar, pentru ce ? Acum două luni, Ulise se ducea să viziteze pe d. Seidler. In ușă găsi pe Fuck, care vor­bea cu un servitor, căruia tre­buia să-i dea o scrisoare a d-nei, aiumii d-lale, către d-ra Eva. Fuck nu auzise pe francez fiind, ast­fel că nu se duse la o parte din drumul lui. D. Estam­pard cu e om cu răbdare, precum o știi. Văzând drumu­ î împiedecat, dete­ri blând­ lui Fuck, zicân­­du-î­i dă te la o parte, tăciune. Funk e reu: Scrîșnea din dinți când îmi povestea acestea: «Tăciune­­ repeta. Lisă că ToiQ face eu să vadă că nu sunt numai tăciune negru și stins , că pot să iau și eu foc ca d-lum. — Și la urma urmii ce-mî pasă mie de scena pictorului cu acel negru ? întrebă plictisită Lily. — De, d-șoară, gândindu-mă la d-ta, buna mea stăpână, mi-a trecut prin cap că am putea să ne servim cu acel negru. — Și cum ? — Fuck e tare. Are un piept ca un bou și niște brațe de fer. Face exerciții de luptă cu­ pumnii în sala «Campionului». Nimenea nu se poate măsura cu el. Pă­cat ziu că e negru ! Și Bessi, fără să vrea, sus­pină. — Dar, dragă Bessi, zise Lily după un moment de gândire, ce poate să facă Fuck al tea, cu toată puterea lui cea mare ? N’are de­sigur să-l caute ceartă d-lui Estam­pard. Știi foarte bine condițiunea negrilor la noi... Ar fi numai de­cât băgat la închi­soare. Camerista avu un zîmbet d’o răutate ascepțională. — O, d-șoară, urma ea. Va fi ori­când un chip d’a o scoate la căpătu­ și cu francezul ăla ! Dacă, de exemplu, țî-ar lua d-ta însăr­cinarea să-l protejezi și să nu-1 lași să fie dat afară din servi­ciul d-voastră, l-ar căra el atâția pumni spurcăciunii ăluia de fran­țuz, că nu T-ar mai rămâne su­flet în piept. Această perspectivă, ca să nu-i mai rămâe francezului suflet în piept, păru că pricinuește o deo­sebită plăcere d-șoarei Lily, care, întinzând camerierei Bessi un bilet de bancă de o sută două­zeci și cinci de franci, îi zise : — Na, dă-i-i lui Fuck, ca să bea în sănătatea mea. Asigură-l, în acelaș timp, că, ori­ce s’ar întâmpla, el nu va fi scos din serviciul casei noastre. — Ei, acuma pot să te asi­gur și eu, d-șoară, că socoteala franțuzului s’a încheiat. Astă­zi se va patina pe eleșteul cel mare din Parcul Central. Dacă te vei duce acolo cu poney d-sale, vei vedea de­sigur ceva care le va interesa mult. Și, lăsându-și stăpâna, dele fuga la Fuck, ca să împartă cu el biletul de bancă. La orele trei fără zece minute, sania Lizya sbura în direcțiunea Parcului­­ Central. Intră în îm­prejmuirea lui în momentul când mulțimea neocupaților se căra spre malurile eleșteului. Era lume multă. Unii alune­­cau cu senioarele, alții patinaț. Printre cei admirați pentru dibăcia și măestria cu care se învîrteau pe ghiață, era unul care obținea și el un succes mare, dar de un gen diferit de al celor din Léia. Lizy recunoscu în el ,pe ne­grul Fuck. Acesta își făcea o petrecere ca să reprezinte rolul caraghio­sului care se dă pe ghiață , că­dea și se ridica spre a cădea ia­răși în vîselele asistenților, înve­seliți de scălîmbăturile lui. Continuă câtă­va vreme con­torsiunile sale de maimuță. Apoi, când se încredința că stăpână-sa era acolo și că nu putea să-l piardă din vedere, porni ca o săgeată, bătu aerul cu brațele ca unul care nu se mai poate opri în avîntul luat, și se duse de se lovi cu capul de piep­tul lui Estam­pard. Acesta, mul­țumită numai forței și dibăciei sale, nu-șî perdu echilibrul, lnvârlindu-se în loc, de pe un brand­ violent lui Fuck, zicen­­du-­ tare : — Ia seama, dobitocule ! Fuck n’avu norocul adversa­rului său, de vreme ce se ros­togoli ca un ghem și capul lui, de­și protejat de o pădure de păr lenos, resimți durerea că­dere!. Furios, se ridică și, mergând drept la Ulise, îi strigă: — Cine ți-a dat voe să’mî zici dobitoc ? — Eu singur mi-am luat a­­ceastă voe. Era cât p’aci să cad. Și acum, vezi-ți de drum p’aci încolo, că eu nu mai am vreme de pierdut cu tine. Și începu iar să patineze. Dar Fuck, arătându-i pumnul, strigă ca să-l audă mulțimea: — Uitați-vă la francezul ăla gros și urît, căruia îî e frică de un biet negru. Când auzi cuvîntul de «frică» francezul se opri în loc. — Am început să vorbești prea mult, dragul meu, și acum am să-țî arăt cu fapta în ce chip în țara mea se corectează oamenii rea crescuți și violenți. Câți­va tineri, amici ai lui Ector, interveniră demonstrân­­du-i că n’ar fi corect să se ia la bălae cu un negru. Dar îl lăsă să zică, și, ducându-se la mal, își scoase cu liniște patinele. Negrul făcu și el tot așa. Un murmur confuz se răs­pândi prin lume. Femeile com­pătimeauă pe acel frumos Uner, care nu putea să iasă bine din lupta lui cu negrul. .Se făcuse cerc împrejurul lor, așezându-se toți în așa fel ca să nu piardâ nimic din spectaco­lul atrăgător ce li se oferea. Americanii, mai mult și de­cât englezii, sunt pasionați după lupta cu pumnii. E un fel de nebunie pentru el, un delir. Negrul se pusese în apărare, cu siguranța unui profesor. În­fipt solid pe picioare, cu capul înghesuit în umeri, scăpăra ful­gere din ochi, pe când fălcile­­ mari se mișcări mereu, parcă ar fi sdrobit oase în gură. Era în adevăr înspăimântător ; părea o fiară sălbatecă. Ector se pusese și el în gardă, dar cu capul sus, cu corpul drept, plin de forță, de energie și de siguranță. Amândouă adversarii își sco­seseră hainele și erau numai în cămăși. Negrul, nerăbdător, dele pri­ma lovitură, pe care pictorul o primi pe umăr, apărînd’o în trei cuarturi cu o mișcare dibace. (Va urma) vi

Next