Universul, iulie 1902 (Anul 20, nr. 177-207)
1902-07-01 / nr. 177
ANUL XX No. 177. LUNI1 IULIE 1002. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrație : Strada Brazoianu, 11. București 5 Bani foaia în România.—10 Bani în străinătate CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA: Strada Brazoianu, 11. București Telefon.—Adresa telegraficii: «Universul», Bucureși Elefanți dănțuitori.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 îl rtoidox Duminecă, 30 Iunie.—Conciliul celor 12 Apostoli. Catolic Duminecă, 13 Iulie.—Margareta. Soarele răsare 4.28 ; apune 7.42 București, 30 Iunie. Ortografia Mâine, secțiunile «Asociațiunea» pentru cultura și literatura poporului român din Transilvania și Ungaria se întrunesc în ședință plenară în sala festivă a internatului din Sibiu al Asociațiunei. Adunarea de anul acesta a merituoasei societăți se va ocupa, intre altele, cu două însemnate chestiuni și anume: uniformizarea ortografiei și îndreptarea limbei literare. In ce privește prima chestiune, frații noștri stau întocmai ca și noi, adecă scrie fiecare cum vrea și cum îi vine la îndemână, așa că chiar același om scrie în multe feluri. Nicăieri nu există, ca la noi românii, asemenea neregulă. Oricare din limbile europene: franceza, italiana, engleza, germană, etc., ah ortografie fixă. Dacă ești om cult, trebue să scrii după regulele ortografiei ; dacă nu scrii așa, nu ești socotit de om cult. E desigur explicabilă starea de lucruri de la noi, aceasta nu o face însă mai puțin regretabilă. «Asociațiunea» s’a hotărît să pună ordine în această privință. După însărcinarea sa, secțiunea literară a studiat chestiunea și a întocmit soluțiunea ei. Din raportul secretarului secțiune!, d. doctor Iosif Blaga, vedem că se propune adoptarea ortografiei stabilite de academia română, cu oarecari modificări și întregiri. Cugetul nostru nu e să intrăm în discuția acestei chestiuni. Dacă am relevat faptul, e pentru ca să atragem atențiunea asupra stărei lucrurilor la noi. Deși sunt douăzeci și unul de ani de când Academia a stabilit regulele ortografiei române, totuși neregula există și astăzi. N’ar fi oare timpul, ca cel puțin ceeace se tipărește în țară la noi — cărțile, broșurile, ziarele și revistele—să respecte ortografia statornicită de cel mai înalt institut cultural al nostru ? Un asemenea lucru ar contribui puternic, suntem siguri, să ajungem cândva ca toți să scrim într’un fel, cum se face la toate popoarele culte. Trebue să nu perdem din vedere că frații noștri de peste munți au de luptat în privința limbei cu diferite greutăți; dacă se pun și ei să nu traducă regulă în scriere, cu atât mai mult suntem datori noi s’o facem. A doua chestiune cu care se va ocupa «Asociațiunea», îndreptarea limbei literare la dînșii. In această privință, se știe că ei sunt cu mult îndărătul nostru și dă prin urmare mult de muncit. Relevăm din raportul d lui Blaga propunerea ca să fie rugați și scriitorii din Romania să dea și dînșii atențiune felului cum se scrie dincolo, fiindcă mai bine pot observa și semnala greșelile, cum a făcut-o de pildă d. Titu Maiorescu la 1868. E bine ca exemplul d-lui Titu Maiorescu să găsească imitatori. Politica externă LA PETERSBURG După reînvuirea triplei alianțe, călătoria regelui Italiei la Petersburg, ceea ce, acum câțiva ani, ar fi părut o contradicție, azi, însă, e o consecință logică, întărite, prin ducerea lui Loubet la Petersburg, bazele dubleialianțe , prelungirea tractatului triplei alianțe pentru alți 12 ani, pentru că atât dubla cât și triplaalianță au un unic scop — a păstra pacea în Europa — e natural că spre a ajunge la acest scop să se caute a se mări buna înțelegere între puterile ce formează cele două grupuri politice. Acel nour care era între Germania și Franța, chestiunea Alsaciei și Lorenei, s’a risipit ; Austria s’a înțeles cu Rusia asupra chestiunei relative la sfera de influență din Balcani; Italia pregătește arcuri de triumf reprezintanților francezi veniți la Expoziția din Turin , împăratul Germaniei, dacă uneori se înflăcărează contra polonezilor din imperiul său, îndată ce presa rusească ridică glasul, el e gata să toarne apă în vin, spre a fi pe placul scumpului seu ver, Țarul; și acum vine rîndul regelui Italiei, care se pregătește să se ducă la Petersburg spre a pune sigiliul oficial la acele simpatii pe cari politica înțeleaptă și reală a Romei și le-a știut câștiga în ultimele timpuri chiar pe țermii depărtați ai Nevei. Adevărul e că Italia străbate un moment de însemnat succes politic. Austria și Germania, caută victoria pentru reînvirea tripleialianțe și arată că pun mare importanță pe faptul că a rămas în pactul lor pobitic alianța de la Sud . Franța e plină de simpatii pentru sora ei latină, Anglia, de dragul Italiei, este gata să abroge edictele ei imperiale, cum a făcut pentru chestiunea limbei italiene la Malta , până chiar Turcia, contravenind Capitulațiunilor cu Franța din 1746 și la tractatul din Kossovo din 1791 cu Austria, acordă Statului italian protecția supușilor săi din Palestina. Din toate părțile cresc considerațiunea și simpatiile guvernelor și popoarelor spre tînărul Stat și Rege, care cu atâta înțelepciune, în așa de fragedă vîrstă, ’i conduce destinele. De multe luni, încă din iarna trecută, se vorbea la Roma de această călătorie a regelui la Petersbug. Se hotărîse chiar ca ea să se facă în același timp cu cealalta pe care regele o va face la Curtea din Berlin. Acest plan acum nu se va putea realiza pentru împrejurări streine de politică, dar, nu pentru aceasta, importanta întâlnire a regelui democrat cu Autocratul Rusiei este micșorată. Această călătorie este importantă, căci vine după noua stipulațiune a contractului tripleialianțe, și la un scurt interval după declarațiile ministrului Prinetti, cu privire la politica în Balcani, politică pe care ministrul italian a spus că guvernul din Roma vrea să o menție în întregul ei. Greșesc ziarele vieneze când se minunează de acest al treilea moștenitor care, după eî, s’ar ivi în Balcani în persoana Italiei, vorbind prin gura ministrului ei de externe. E de ajuns a cunoaște puțin istoria Italiei, spre a încheia că ea nu poate trăi fără libertate de mișcare în marea Adriatică și e de ajuns a privi o hartă geografică spre a pricepe că cine spune Adriatica, spune peninsula Balcanică. Geografia nu e o opiniune. Acum Italia,înțelegându-se cu Franța în chestiunea Mediterană, e destinată pentru a se înțelege cu Rusia pentru conservarea statului-quo în Balcani. Prin a ü făcut comune interesele sale mediterane cu acelea ale Franței, ea a contribuit să elimineze orice posibilitate de ostilitate între dubla și tripla-alianță pe un câmp așa de vast de neînțelegeri posibile și deci de conflicte, unindu-se azi cu Rusia spre a conserva status-quo în Balcani, ea va contribui să întărească înțelegerea pacinică, deja consacrată în tractatul austro-rus și va intra ca un nou element de împăciuire în miile de antagonisme rivale ce s'au deslănțuit în politica statelor Balcanice. Chiar de n’ar avea decât o semnificație ideală această întâlnire a lui Victor Emanuel cu Nicolae II, totuși nu va fi mai puțin importantă. Ea va simboliza contractul unui popor glorios prin antice tradițiuni, precursor al tuturor civilizațiunilor, reînouit la luptele vieței și ale muncei cu un popor tînăr și tare, bogat în principii umanitare, gata de sacrificiu pentru triumful celor mai nobile idealități, și din acest contract chiar de a nu ar profila cauza păcei, va profita aceea a progresului uman care va primi astfel o nouă consacrare și o nouă garanție. Benedetto de Luca O CUGETARE PE ZI Tinerețea primește ideile cu înlesnire și le apără cu violență. Din Olanda (Corespondență particulară a „Universului") Haga, 25 Iunie. Convalescența reginei Tînera regină a Olandei s’a dus să caute sănătate și vindecare complectă, după grava boală care ’i puse zilele în pericol, la castelul de Schaumburg, aparținând prințului Frederic de Waldeck-Fyrmont, fratele mamei sale, regina Emma. Acest castel se află pe o colină și la o depărtare de trei sferturi de oră de la gara Balduinstein. Ziarele de aici publică descrierile cele mai complecte ale acestui castel, precum și viața pe care regina o duce într’însul. Vă trimetazî un rezumat după aceste ziare. Puțul istoric Intre alte minunății ale acestui castel istoric, se află un puț care are o placă de marmoră, cu misterioasa inscripție «Kiamki», în litere de aur. Misterioasă până la oarecare punct; într’adevăr, căci ea e compusă numai din inițialele personagiilor prințiare venite acolo cu ocazia căsătoriei arhiducelui Iosef de Austria, fostul proprietar al acelui castel. Arhiducele Ștefan, fiul celui dinléin, a dat acestui castel înfățișarea de azi și a instalat vastele grădini și un splendid parc. Localitatea Schaumburg are 34 de locuitori împreună cu impiegații castelului, și ceea ce e curios, are un primar și o școală frecventată de 5 elevi, 3 băeți și 2 fete. Traiul reginei Drapelele olandeze ce fâlfâește turnurile castelului sunt singurele semne, cari arată prezența acolo a unei suverane și a curței ei. Curtea e destul de numeroasă, căci suita reginei Wilhelmina și a mamei sale e compusă din 40 de persoane. Viața, pe care toți aceștia o duc la castel, e din cele mai modeste. Mulți burghezi s'ar înconjura de un lux mult mai mare decât aceste două regine. Nu sunt nici serbări, nici prânzuri. Ba chiar reginele nu au luat cu dânsele nici bucătarul palatului regal, ci hangiul de acolo le prepară mâncarea. La 8 dimineața regina ia puțin lapte, unt și oue; la 12 juni. supă, un fel de mâncare, friptură și prăjitură; în 8 seara prînzul, compus din supă, pește, un fel de mâncare, friptură și fructe. Regina Wilhelmina stă cu mama ei cea mai mare parte din zi, pe o terasă situată la intrarea castelului, răspunzând cu un surîs gentil la salului trecătorilor. El e mereu îmbrăcată foarte simplu și mereu în negru. Acum convalescența reginei a făcut mari progrese; ea face lungi preumblări pe jos și în trăsură și nu se mai citește pe fața ei nici o urma din boala avută. Van Dyck a fost creată, ne-având credință în nimic. (3). Resemnarea, a suferi totul fără a plânge, a nu fi o fire blazată, căci viața o poți visa și dori altfel de cum este, dar trebue luată cum este. «4. Răbdarea, căci cu ea vei ajunge pe negândite fructe la cari nu te așteptai și fără ea nici tu n’ar fi ajuns om. «5. Curagiul, căci în multe împrejurări viața cere de la tine, femee, a fi mai tare ca un bărbat. Și tu inimă slabă chiar prin slăbiciunea sentimentelor tale, eșî tari. «6. Blândețea, căci este cea mai frumoasă podoabă a femei și care îi dă putere de a câștiga inimi. «7. Modestia, nu orgoliul, căci atunci mai bine vei cunoaște rolul lefi de femee. «8). Sinceritatea , fii sinceră nici o dată să nu spună gura ce nu simte inima. «9). Hărnicia, fii harnică, lucrează nu lăsa mintea ca multe din femeile moderne, să lâncezească, căci cu timpul lenea va deveni boală. «10). Dărnicia, dă cu mâna, cu inima și cu cuvîntul. căci tu cu ochiul de femee vezi multe suferinți ascunse, pe cari le poți alina cu o simplă întindere de mână, cu un singur cuvînt dulce căci îî curată zicătoarea română : «vorba dulce mult aduce». Zîna. CRONICI FEIEILIE Rezultatul plebiscitului lată rezultatul plebiscitului deschis printre cititoarele mele. Era vorba de a se numi cele 10 calități pe cari ar trebui să le poseadă femeea. Iată rezultatul scrutinului: Bunătatea 983 voturi, devotamentul 491, blândețea 99, ordinea 499, înțelepciunea 206, calitatea 866, modestia 632, răbdarea 86, economia 543, amabilitatea 36. După cum se vede, lipsește fidelitatea, care n’a obținut decât 5 voturi. Pe lângă aceste răspunsuri am mai primit câteva, cari deși nu împlinesc condițiunile puse de mine în plebiscit, însă fiind foarte bune, cred nemerit a le publica. Încep azi cu o scrisoare a unei cititoare de la câmp : «Iată, după mine, calitățile cari trebue să le posede o femee: «Virtutea, dacă calitatea n’ar fi o soră mai mică a virtuții de la care depind toate cele l’aHe. «1). Iubirea, căci ea este acea care înalță pe femee d’asupra celor l’alte viețuitoare și care adesea face a se naște din ea celelalte calități. (2). Credința, că o femee fără credință e ca un pământ fără soare ; cum și-ar îndeplini ea rolul de educatoare, pentru care Elefanți dănțuitori — Vezi ilustrația — La Paris se produc actualmente doui elefanți, cari sunt dresați la danț și cari joacă valsuri și danțuri de balet cu două fete litiere. Toată lumea din capitala Franței se interesează de învățații elefanți și se îngrămădește în «Noul Circ», unde el își arată arta lor. Ilustrația noastră arată danțul acestor elefanți. Carnetul meu Parol, că mor !.. Ziua lungă, noaptea scurtă Și căldură ca’n Cuptor,Toată lumea să jelește : « Mor de cald, «parol» că mor!.. Și nea Ghiță, burtă-verde, Ca să-i treacă de zăduf, Bea un «mișmaș» rece-rece Și răsuflă grozav: «Uf!..» Coana Manda înspre seară Cu vecina dumneaei, Ca să scape de căldură, Face bac ’n lac la Tei... Neică Petcu se ’mbăiază Sus de pod de Grozăvești Unde’î apa ca și... draga Ce’i la modă ’n București... Musti Dan,Don Juan de modă, Barcu... «friguri» la chimir, Face băi de recoreală In bazinul de la Tir... Ș’apoi seara ia tramvaiul Și se duce la șosea Unde damele curtează Și o bere... poate... bea Boer Tase ’și face vacul In grădina Cișmegiu, Eu în casă la «recoare» Unde versurile tot scriu... Insă, vai, căldura este Cum e doară în Cuptor, Toată lumea se jelește: «Mor de cald, «parol» că mor!.. Marion. Români și francezi Corespondentul nostru din Paris ne-a comunicat telegrafic rezumatul unui articol apărut în ziarul parisian «Libre Parole», asupra afacerei Bernard Lazare. Dăm azi părțile principale din acel articol. După ce face istoricul călătoriei lui Lazare în România, ziarul arată plângerile acestuia contra României, când s’a întors în Franța, și spune: «Aceste plângeri ne-au făcut să dăm din umeri, ca pe toți francezii cari ștm ce sentimente nutresc românii și ce simpatii înflăcărate numărăm în țara lor. Dar românii s’au emoționat și emoțiunea lor se traduce printr’o mulțime de scrisori de protestare adresate ziarului Libre Parole. «N'am vorbit mai curînd de aceste scrisori, fiind-că ni s’apărut, cu totul zadarnic de a apăra pe români de inepta învinuire de galofobie. Azî le semnalăm pentru ca amicii noștri români să nu poată atribui tăcerea noastră nepăsărel». Apoi ziarul publică una din scrisorile primite, în care se arată modul cum a decurs vizita la Lazare la Iași și București și manifestațiile ce au urmat, și spune că d. Lazare n’a suferit nici una din neplăcerile ce le-ar întâmpina un publicist spaniol sau italian care ar străbate orașele Franței spre a face o anchetă asupra situației catolicilor francezi sub actualul regim. Un alt corespondent scrie ziarului asupra scrisorei publicată de Lazare în L’Aurore : «Această scrisoare are deci unicul scop de a arunca confuzie în spiritul francezilor și al guvernului lor, fără a-și da seama de răul ce l’ar face intereselor dv. comerciale Nicăeri, ca în România, francezii nu pot călători mai liber și nicăerî francezul nu-i mai bine primit ca la București (un mic Paris). El e iubit, sărbătorit și e pretutindeni ca la el acasă. «Guvernul dv. să nu dea atenție supărare! d-lui Lazare, ci din potrivă să caute a menține influența franceză la noi, cari iubim Franța și pe locuitorii ei Toți studenții noștri se duc să’și facă studiile în Franța și se întorc la noi cu obiceiurile ei». Libretarole sfîrșește astfel «Fie pe pace amicii noștri Români. Toți Francezii știu că România e poate singura țară care n’a uitat ce ne datorește și care ne arată recunoștința ei, folosindu-se de fiecare prilej spre a fi plăcută compatrioților noștri. E știu că mulți români urmează cursurile marilor noastre școli și duc cu ei simpatii neșterse. «Dar Românii sunt hotărîți să rămâe stăpâni la eî și asta e destul pentru ca tot neamul lui Israel să strige că e prigonit». UN PROVENIT PE ZI Nu face nimic, cine nu isprăvește nimic. (Danez). Știri din streinatate — Prin poștă — Arehivariî și persoanele care aveau depuneri de bani la Banca secuiască falită din Székelykeresztur (Transilvania) au avut o întrunire populară în care s’a decis a se cere imediat declararea în faliment a fostului director executiv al băncei, deputatul secuesc Ugron, Gábor, din a cărui vină banca a trebuit să dea faliment. Ugrón după ce și-a grevat moșia lui la alte institute de credit, a mai ridicat și de la banci secuiască suma de 600.000 coroane.* * * Cismarul Debray, fiind beat, a ucis pe tatăl său în vîrstă de 77 ani. Faptul s’a petrecut în com. Sailly-Saillisel (Franța). Un d. Papp din Viena a avut într’un ceas 8 dueluri cu sabia. El s’a bătut pe rând și fără a se opri cu cei 8 adversari ai lui cari au fost toți răniți, pe când Papp a rămas sănătos. Numai ultimul adversar a putut să-l rănească, însă nu grav. * * *a # Deună-zi, a murit la asilul comunal din Viena, d-na Theresa Albert, care era cea mai tare femee din acel oraș. Talia ei avea o circonferință de 2 metri și corpul ei cântărea 200 kgr. A fost nevoe de 6 oameni spre a ridica coșciugul în care se afla cadavrul ei. A murit în vîrstă de 66 ani. ★ * * La un incendiu al unui depou de grâne din Toronto (Canada), au fost omorîți 6 pompieri și un trecător, prin căderea unor ziduri. * * * Se anunță din Londra . Ministerul de războiü a hotărât să licențieze pe ofițerii de rezervă, ai miliției și ai voluntarilor, cari luaseră serviciu în armata activă. Armata engleză permanentă, care va ține garnizoană în Africa de Sud, se va urca la 50 mii de oameni sub comanda colonelului Lyttleton, care va fi numit probabil general. wasega El va avea 22 batalionane d infanterie, 8000 de oameni de infanterie călăreață, 25-30 bateri de artilerie și 6-7 regimente de cavalerie și jandarmerie. ¥ * O depeșă din Lisabona anunță că un tren de pe linia Beirabaiga a deraiat lângă Belmonte. Au fost 2 morți și 20 răniți. * * * Manevrele regimentelor 50 și 108 de infanterie din Franța au trebuit să fie întrerupte din cauza căldurei prea mari. 3 soldați ai reg. 108 au murit în timpul marșului ; numeroși soldați au fost duși la spital în urma insolației * ¥ * Inginerul Benedetti din Roma a întocmit o cuirasă prin care nu trec gloanțele. Experiențele au reușit pe deplin.* 8 domni din Nagyvarad (Ungaria) au început de ieri o interesantă călătorie. Ei au pornit cu o luntre pe apele Körös și Tisa și apoi șî vor urma călătoria pe Dunăre până la marea Neagră. Luntrea are o lungime de 8 metri și jumătate. ★ a * La Paris de câteva zile e o căldură înspăimântătoare. Se semnalează multe cazuri de insolație. Au fost și mai mulți morți Foarte mulți sunt acei care cad pe stradă și trebue să fie transportați la spital. Universul In provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 iunie — Bacău O mamă care își regăsește copiii după 19 ani.Un fapt de necrezut, dar cu toate acestea foarte adevărat și probat cu acte, s’a întâmplat zilele acestea în Bacău, și anume : Sunt 19 ani în Decembrie viitor, adecă pe la 1883, când fata Safta Baciu, fiica unui locuitor din Boșoteni, acest județ, îndrăgește pe un tîner din acea comuna. Dragostea lor nu întârzie să-și dea rodul nepermis, lucru ce puse pe griji pe cei doui tineri. Hotărîrea lor însă a fost ca imediat să ascundă lumei păcatul lor. După câtva timp fata Safta naște un copil, pe care îl botează și îi pune numele de Dumitru, imediat însă îl încredințează tînărului ca să-l ducă la Iași, unde să-l lase la ospiciul copiilor găsiți. Tînărul plecă cu copilul și cu o trăsură vine până în Bacău, de unde trebuia să ia trenul spre Iași. Ajuns în Bacău însă, el se gândește că i-ar fi imposibil să se ducă singur cu copilul până la Iași și întâmplarea îî scoate în cale o bătrână, căreia îî propune ca, în schimbul unei sume de bani, să primească copilul în creșterea ei. Miloasă de felul ei, bătrâna primește propunerea și ia copilul, iar tînărul se întoarce în comuna sa spunând că a dus copilul la destinație. Relațiunile între tineri au mai urmat și fata a născut apoi mai mulți copii. Se vede însă că remușcarea î-a torturat și sufletul pentru nelegiuirea ce făcuse de’și îndepărtase de lângă ea pe întâiul ei copil, astfel că pe ceî l’alțî Îl crescu ea singură. Nu i-ar trăit însă decât 2 fete și un băiat, pe care o are și acum.Tânărul a părăsit-o, iar ea în urmă, rămânând orfană de părinți, și ajungând în mizerie, vine în Bacău și se angajează servitoare la o d-nă spre a-și putea crește copilașii. Bătrâna, care luase pe copilul Dumitru, îl crește până la etatea de 7 ani, când moare, lăsând pe bietul copil pe drumuri, _ Unui vecin, numit Costică Iosef, zidar, i se făcu milă și luă pe băiat la dînsul, mai ales că știa, din povestirile bătrânei, misteriosul trecut al nenorocitei ființe. Fâcându-se mare, băiatul adoptă familia crescătorului său și astfel se numea Dumitru Iosef. El a plecat la etatea de 16 ani de la zidarul Iosef, angajându-se la otelul Europa ca chelner. Pe la otel venea câteodată un alt băiat, cam de vre-o 14 ani, care vindea porumbei antreprenorului otelului. De multe ori însă întocmeală nu se împăca din preț cu antreprenorul, și atunci se plângea ca are o mamă văduvă și două surori,și banii ce căpăta din vinderea porumbeilor le înlesnea traiul. Dumitru Iosef era și el de față la tocmeală, și când auzea plângerile micului copil, intervenea pe lângă stăpânul său în favoarea copilului și uneori obținea de la stăpân un preț mai bun, iar când nu putea face aceasta, mai dădea el din puținul său câștig copilului. Intre cei doui tineri se născu astfel o mare prietenie. Dumitru începu a se duce chiar câte o dată prin casă pe la prietenul șefi, unde cunoscu pe mama băiatului și surorile lui. Tot acolo întâlni o dată o tînâră fată, care’î plăcu foarte mult și într’o bună zi, roagă pe mama prietenului său să ceară de la părinții fetei mânaci, lucru ce obținu și făcură logodna, când se înțeleseră să aducă actele necesare spre a face căsătoria. Până aci toate merseră bine, dar Dumitru nu avea nici un act și nici nu știa de cine și unde este născut încercă el să amâne de vre-o câteva ori sub diferite pretexte, dar într’una din zile mama prietenului său începe să-l reproșeze pentru atâtea amânări,și îl decide să-i spună odată adevărata cauză. Vezând că ar fi fost nefolositor să mai tărăgăneze lucrurile și fiindcă căpătase o mare iubire pentru mama prietenului său, îî destăinui ca și unei mame istoria sa pe cât o cunoștea. Ascultând destăinuirea ce-o făcu, femeea, care nu era alta decât Safta Baciu, își aduce aminte de primul ei copil, de a cărui urmă nu mai dăduse cu toate cercetările făcute, și după ce puse mai multe întrebări lui Dumitru, recunoaste în el pe fiul ei. Plângând, îl îmbrățișează pe fiul său după 19 ani, iar el pe mama sa. Fostul ei îndrăgostit, care acum e însurat cu o altă femee, confirmă adevărul și astfel făcu fericită pe mama nefericită și dădu copilului din flori pe mama sa. Nu pot descrie emoționătoarea scenă ce a avut loc la regăsirea fiului perdut, după 19 ani, de mama sa. Acum mama sa aduse actul de naștere și își însoară fiul cel mai mare, care perdut a fost și s’a aflat, cum zice în cărțile sfinte. Azais, Beriad •Jefuire In drumul mare.— Ieri 27 c. lăutarii Chiriac și Iordache Furtună, pe când veneau de la crâng, pe drumul mare, numit și al Ciocanilor, pe teritorul acestui oraș, la locul numit fântâna lui Beldiman, au fost atacați de un individ, care, după ce le-a aplicat mai multe lovituri, i-a buzunărit, luându-le suma de 60 lei. Chiriac și Iordache Furtună, intrând în oraș, au reclamat poliției. D. polițaiu C. Gheorghiu, chemând imediat pe sub comisarul despărțirea a cincea, d. P. P. Borș, i-a ordonat ca imediat să facă cercetări, pentru descoperirea autorului. In adevăr că după un scurt timp, autorul a fost descoperit. El se numește Macariu Vasile, soldat cu schimbul din reg. 7 călărași. Fiind luat din scurt de d. polițaiu, a mărturisit faptul, după care încheiându-se actele cuvenite, a fost înaintat parchetului, care l-a trimis arestului preventiv. Școlare. Absolvenții clasei a șeaptea a liceului Codreanu : Secția reală : Angheluță Theodor, Boteanu Alexandru, Dimopol Theodor, Dobrovic î Ioan, Enescu Vasile, Ghețău L., Gabrielescu Mișu, Ilanganu Gheorghe, Ionescu C., Lupu Gheorghe, Moscu Theodor, Moroșanu Constantin, Munteanu Gheorghe, Popescu Gheorghe, Robert M., Rășcanu Nicolae. Secția modernă : Bercaru Vasile, Blum Iosef, Casianu Nicolae, Iliescu Nicolae, Petrea Nicolae, Simionescu Nicolae, Zalman M. Secția clasică : Gabor Iosif, Gabor Ludovic, Iancu Constantin, Mohor Cesar, Motaș S., Munteanu P. și Nichita V. Negrilă. Buzeu Copilă împușcată.— O mare nenorocire s’a întâmplat în ultima zi a bâlciului Drăgaica. Fata Safta Coste Pavel din com. Gura-Sărățel, însoțită de tatăl ei, împreună și cu femeea Lina loan Petre, din aceeași comună, veniri în balciu pentru a face oarecar târguele. Pe la ora 2 p. m. fata Safta împreună cu femeea Lina se înapoiari cu oarecari mărfuri cumpărate și căruță care se afla trasă în spatele bufetului cel mare ținut de comerciantul Vasile Enescu; abia se apropiară celo două femei de căruță, când de odafir se auzî o puternică detunătură din pușcă. Fata Safta scoase un țipăt și, aproape fără simțire, căzu jos. Lumea, atrasă de puternica detunătură, se strînse în jurul fetei, dând de veste în același timp și poliției. Glonțul a lovit pe biată copilă, în vârstă numai de 17 ani, la pulpa piciorului drept. Sub comisarul Săvulescu, sosind îndată la fața locului, a început cercetarile și după 3 oră de muncă continuă, nu s’a putut preciza cine este autorul faptului. Se bănuește însă că focul a fost tras asupra fetei de flăcău din satul ei, căruia ea n-î primea propunerile de dragoste ; o altă versiune spune că focul ar fi fost tras de vreun om din public. Nimic însă nu e stabilit. Cercetările continuă încă. Costel G. PRABEL Cei patru mușchetari vi n D-șoară, răspunse, nu numai că nu mî mai aduc aminte de... ce s’a petrecut între noi, dar primesc amicia d-tale, de care me simt mândru. — Vei avea atâta afecțiune pentru mine ca... pentru’Eva Seidler ? — Desigur, d-șoară. Și din momentul acesta, te rog să mă consideri ca pe un bun, sincer și afectuos camarad. Cuprinsă de o vie emoțiune, Lily se silea în zadar să se stăpânească ștergându-șî ochii care mereu sa umpleau de lacrămî. — Aide, să isprăvim, zise Ector, căci, dacă lăsăm să ne transportăm mereu de dușoșie, ne vom face de poveste în ochii celor cari sunt adunați aici. — Eu, poate, dar d-ta nu, d-le Belore. Știi foarte bine că nu poți să fii ridicul d-ta. — Ascultă, zise bunul tîner căutând o diversiune, dacă vrei, să danțăm împreună, ca o pereche de mielușel... Iată că pianul începe un vals de Straus... Aidem. Și tîrî pe Lily într’un vast vârtejos. — Biata fată murmură Ector ștergându-șî fruntea după o prelungită învârtitură de valt. E foarte sinceră, sunt sigur. Acum nu se va mai putea zice că n’am fost în stare să deștept o pasiune, de vreme ce mi se pare că aceasta e o pasiune adevărată. Numai pentru dînsa va fi o pasiune nefericită, căci eu sunt dispus să-î fac toate concesiunile posibile.. .afară numai d’a o lua de soție... O, asta nu !au libertatea de care se bucură tinerele americane, ori pe unde se află, Eva Seidler străbătu salonul și, agățându-se de brațul pictorului, îi zise : — Da cu mine nu ai de gând să danțezi ? — Oricând vei vrea, dspără. Știi foarte bine că... — Știți că o oră ai stat în convorbire intimă cu Lily Sheldon. Erau amândouă foarte însuflețiți, iar dinsa avea aerul de a-ți face o declarațiune foarte arzătoare. — O, desigur că nu crezi... Ba,din contra, cred foarte mult. — Și bănuești că ea aș fi putut primi o declarațiune din partea d-șoarei Sheldon ? — E adevărat că Lily nu prea e frumoasă, dar e bogată. — A,pre legea mea, esclama Ector ca un zăpăcit, uitând că avea la braț po fica unui om de treizeci de ori milionar,— dacă ar fi să mă însor cu toate fetele bogate, numai pentru că sunt bogate... — Aî dreptate , răspunse d-ra Seidler ca un surîs trist. — Imi spui vorbele acestea într’un chip... — Da, pentru că încep a crede că e o adeverată nenorocire pentru o fată să fie bogată. — Și pentru ce ? — Pentru că atunci nu se știe niciodată dacă omagiile ce i se fac, îî sunt adresate personalei, ori banilor pe cari îi posedă. — Dar sunt ființe capabile de a avea un sentiment sincer. — Poate. Ba chiar așa și trebue să fie. — Dar... cum să-l cunoști? — A, am cunoscut eu unul, răspunse Ector ca un ton trist, unul de care putea orîcine să fie sigur, integru, real, d’o nobleță de suflet... — O adevărată escepțiune?— Chiaracs? — Și, cine e ? — Un amic al meu. — Și ce se face omul acela? — A murit... — Iartă-mă, d-le Ulise, d’a fi rechemat aceste triste amintiri aici, în mijlocul unei petreceri vesele. Lasă, să vorbim de altceva. La masă, Ector, întorcându-se la veselia-i obicinuită, se află, fără să vrea, așezat între Eva și Lily. Și verva lui fu așa că însăși miss Sheldon zese din tot sufletul. Dar fu numai un moment de liniște. Gând Lily, mai târziu, rămase singură în camera ei, esclamă : — O, Doamne, cum îl iubesc ! Și cât voi fi de nefericită, căci el nu me va putea iubi niciodată. Și amorul în adevăr era departe de sufletul lui Ector. Flirta cu toate tinerele miss din Helena, dar fără să se gândească a insofi De vreuna, fie chiar cea mai bogată, la poalele altarului. Iarna trecu astfel fără incidente însemnate. Echor, mereu stimat, măgulit și dorit de toți, străbatea cu veselie viața, privind d’o parte, deși cheltuia d’ajuns, mii de dolari. Golul lăsat în suflet prin pierderea amicilor săi nu-l mai făcea să simtă trebuința d’a se reîntoarce în Franța. — E, unde e binele acolo e patria ! zicea când simțea că nostalgia îi cuprindea sufletul. Nu mai e nimeni în țara mea din cel pe care 'l iubesc eu. O să me întorc, negreșit, dar cât mai târziu posibil, atunci când semnătura Estampard pe care o pus în josul tablourilor mele nu va mai avea valoarea de azi. Intrio strălucitoare dimineață de primăvară Edor picta cântând, în atelierul său de la Soarele arzător, când ușa se deschise și se arătă în prag Joe Sheldon. Comerciantul părea gânditor. Strânse mâna pictorului, apoi, șezăndu-se pe un fetei, aftă. - Ce este ? întrebă pctor fără să lase pensula din mână. Imi pari trist, scumpe domnule Sheldon. Aî iar vreun necaz ? Spargemi în capul cu ți-l face. - Ei, ei, voi francezii toate le ntoarceți în rîs ! E singurul mijloc ca să nu fii silit să plângi. Dar văzând că vizitatorul seu avea într’adever fața foarte mâhnită, urmă: — Ia să vedem, d-le Sheldon. UI bine cât te iubesc și că sunt cu totul la dispozițiunea d-tale. N’am uitat, să o știi, că fără d-ta și aî d-tale aș fi murit de foame. Dar să nu mai vorbim de asemenea fleacuri. Cum, crezi că e fleac să mori de foame ? Să vede, cât de colo, că ești arhimisionar ! — Și crezi că banii te apăr? de nenorociri și de dureri ? — Cel puțin le moderează. Dar, mă rog, spune’mî ce e nou. — Pentru asta am venit. — Ce pot să fac pentru d-La? — Poți mult, poți tot. — Eu ! zise Ector tresărind. — Iți spui maî Intein că nevasta mea și fiica mea au înebunit de tot. — Exagerezi, cel puțin pe jumătate. — Foarte mulțumesc. Tot cu mama d-tale d’a întoarce totul în glumă. In sfîrșit, dragă amice, iată ce este : de opt zile, infernul e în casă la mine. — Ai — Nevasta și fata mea nu mai mănâncă, nu mai dorm,nu mai fac decât să plângă. Astfel că, dacă nu veî accepta propunerea ce vor să ți-o fac, înebunesc și eu mai reu decât ele. (Vr urm?) 55