Universul, august 1902 (Anul 20, nr. 208-238)

1902-08-05 / nr. 212

ANUL XX No. 212.­ LUNI 5 AUGUST 1902 — Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrație•: Strada Brezoianu. 11 Bucareși Monumentul poetului Nicolae Lenau.—(Vezi explicația) Din Germania (Corespondență particulară a „Universului“) Berlin, 1 August Imperativi și principele re­gent al Bavariei din München se anunță că în­tre împăratul Wilhelm II și în­tre principele-regent al Ba­variei, Luitpold, s’au schimbat urmă­toarele telegrame, în chestia re­fuzului Camerei bavareze de a vota subvențiunea pentru ope­rele de artă. Iată telegrama împăratului Wilhelm : «Tocmai întors din călătorie, CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA : Strada Brezoianu, la­ București Calendar pe anul 1902 Ortodox Duminecă, 4 August.— SS. 7 ti­neri din Efes Catolic Duminecă, 17 August.—Liberius Soarele răsare 5.05 ; apune 7.02 București, 4 August, și naționalitățile Intr’un articol trecut am arătat cum le place vecinilor noștri maghiari să-și facă i­­luzia unui spor fenomenal, recurgend la toate artificiile de statistică posibile­­ și impo­sibile, numai ca să ajungă a se da drept formând câtuși de­cât majoritatea absolută a locuitorilor Ungariei, — fără Croația și Slavonia. Dar, cea mai bună dovadă despre artificialitatea acelei statistice ne-o dau­ chiar unele din țifrele ei, și anume acele privitoare la comune. In ade­văr, pe când la numărătoarea de suflete se scot 81­* milioane de maghiari și numai B1/* milioane de nemaghiari. Când ajungem la statistica comu­nelor, iată ce proporție cu to­­­tul diferită găsim : Din 12.686 comune, câte numără Ungaria, maghiare sunt numai 4.718 ; române sunt aproape 2700, german 0000, slovace 1100, rutene 600, sârbești 150, croate 240, slavone 150. Ce însemnează aceasta ? In­semnează ceea ce am relevat și în articolul trecut, și a­­nume că nu numai maghia­rii propriu­ ziși, ci toți locui­torii cari declară că vorbesc și limba maghiară sunt tre­cuți printre maghiari. In a­­devăr, e lucru știut că In o­­mie mai toți locuitorii vor­besc mai multe limbi; apoi, tot în orașe e grămădită și populația evree, trecută în statistică drept maghiară ;— și ast­fel se explică" cum, de­și numărul comunelor ma­ghiare nu e de­cât o treime, statistica scoate numărul su­fletelor maghiare la o jumă­tate și ceva. Dar acum, chiar luând ci­frele statisticei maghiare drept bune, drept exacte, ne între­băm : ce va fi voind vecinii noștri să dovedească cu a­­ceasta ?.. Din faptul chiar că ar fi ajuns, cu chiti cu val, să formeze jumătate plus una a locuitorilor Ungariei, nu cum­va ei vor voi "să conchi­dă la îndreptățirea pretențiu­­­nilor lor de egemonie și ’ de apăsare fie și numai a opt milioane de suflete, cât ar fi numărul celor­ l’alte naționa­lități ? După toată bucuria cu care eî trîmbițează rezultatul ope­rațiunilor statistice pe cari le analizarăm, așa s’ar părea. Dar o ast­fel de încheere nu e de­cât absurdă, întocmai ca și pretenția de superiori­tate și deci de stăpânire de rasă ce maghiarii de atâta timp afișează, și de vr’o trei decenii și mai bine din neno­rocire și practică, asupra ce­­lor­ la alte naționalități. Acestea însă, naționalitățile nemaghiare, sunt cel puțin tot atât de autohtone în Un­garia ca și maghiarii,—teri­toriile compacte locuite de ele au­ fost, sunt și vor ră­mânea curat nemaghiare, — Ungaria a fost este și va fi un stat poliglot, și deci, ca atare, egala îndreptățire a na­ționalităților care o compun se va impune în numele jus­tiției eterne, imutabile și im­prescriptibile, or ce ar spune statistica d-lor Balogh Pal și compania, și în oricâte iluzii de cifre sau de fapte s’ar com­place a se legăna vecinii noș­tri maghiari. -------------—--------«*-- ---*-«»----—I­­m­ ni—imn citesc cu cea mai profundă in­dignare respingerea sumei ce­rută de tine pentru scopuri ar­tistice. Mă grăbesc, să dau ex­presiune revoltei stipIp asupra a­cestei crase nerecunoștinț­e, care se remarcă prin această faptă atât contra casei YVitMsbach în general, cât și contra ilustrei tale persoane, care a strălucit în­tot­deauna ca un model de propa­gator și protector al artei. In a­celași timp te rog a primi suma de care ai nevoe, pentru ca să fii pus în poziție a esecuta în de pe chip deplin problemele terenul artei. Principele regent al Ba­varie a răspuns prin următoarea tele­gramă : «Iți mulțumesc din inimă pen­tru caldul interes, pe care-l porți atât familiei mele, cât și năsuin­țelor mele pe terenul artei, pre­cum și pentru generoasa ta o­­fertă. In același timp me bucur că pot a­ți comunica că prin spi­ritul nobil al unui consilier al meu, care a pus la dispozițiune suma refuzata, guvernul meu este pus în poziție, ca fidel tra­­dițiunea casei mele, ca și a po­porului meu, să poată promova cultivarea artei ca cea mai dis­­tinsă problemă. Luitpold, prinț de Bavaria. O sinucidere senzațională Rentierul G. din str. Fürsten­­berg locuia de opt ani de zile ca văduv, în casa fiului său­ însurat. El suferea de ochi și din cauza ceasta a trebuit să fie exclus de la o escursiune. Fiind în singu­rătate, fu cuprins de o profundă melancolie. El luă un tibișir și scrise pe un scrin următoarele cuvinte: «Adio iubiții mei copii!» După câte­va momente luă o frînghie și se spânzură de un cuiit care se afla în grindă Când se întoarse fiul seu, îl găsi încă în agonie, dar medicul chemat în grabă, constată moar­tea. O drama amoroasa Tenerul student Wilhelm Rat­­zinger, urma cursurile de la uni­versitatea din Jena. El locuia la un mare comerciant, care avea o fată de o rară frumusețe. Ti­nerul student se înamora repede de frumoasa fată, care de ase­menea răspunse la amorul său. Bătrânul comerciant, însă își puse în gând ca să dea pe fiica sa în căsătorie după un căpitan de ca­valerie, care era baron. Din cauza aceasta fata se înțelese cu iubi­tul ei, ca să moară împreună. Eri dimineață, tinerii amorezați s’au dus într’o pădurice din a­­propiere, unde și-au­ pus planul în executare. Tinerul omorî mai înteiu pe iubita sa și apoi se si­nucise. Moartea amândurora a fost instantanee. Ișî poate ori și cine închipui disperarea sărma­nilor părinți. Meyer Wilhelm» CRONICI FEDENINE Căsătoria milionarelor ame­ricane Presa din America de nord se exprimă cu mare satisfacțiune asupra cazurilor care în timpul din urmă s’au înmulțit foarte tare, că fetele americanilor bo­gați refuză cu energie de a se căsători cu membri ai familiilor nobile din Europa, din cauză că sunt ferm convinse că aceștia vînează numai bani. Mai înainte era însă cu lotul altmintrelea. Câte fete milionare din America nu s-au căsătorit după prinți, conți, baroni, etc., cari n’aveau avere, ci numai Li­tiul nobilar ? Parveniții din New- York, Chicago, etc., nu doreau alt­ceva, de­cât să-și vadă pe fiicele lor, contese, ducese sau chiar principese, în schimbul unei zestre considerabile. Astă­zi însă nu se mai consi­deră în America nobilii din Franța, Rusia, Anglia și Franța. Acum de curând fiica unui archimisionar din Statul Colum­bia a stricat logodna cu un conte austriac, de­oare­ce printr-o în­tâmplare, căpătă convingerea că acest conte nu o ia în căsătorie, de­cât pentru a pune mâna pe averea ei. Ast­fel de cazuri se întâmplă foarte des. Au trecut timpurile acele, când fetele milionarilor din America câutau cu ori­ce preț ca să se căsătorească după no­bilii din Europa, și mai cu seamă lorzi din Anglia și prinți sau conții din Franța. Se știe că o fiică a archimi­­lionarului Jean Gould din Ame­rica s’a căsătorit după fostul de­putat francez, contele Boris de Gastellane, devenit celebru prin cheltuelile sale enorme. Olimpia. O CIJGFTAItK «*L | } Revoluți­unite nu sunt de­cât neînțe­­­geri. Tribuna militară Școli speciale pentru ofițeri Scopul urmărit de o școală spe­cială pentru ofițeri ar trebui să fie dublu : să complecteze ins­trucțiunea ofițerilor, specializân­­du’î în urma lor, și să determine prin clasificația pe care o obțin aceștia la sfîrșitul studiilor, ade­vărata ordine după care vor tre­bui să fie avansați la gradele ur­mătoare. Evident că ofițerii cari n’au putut face școala specială, vor forma o serie a­parte. Dacă pentru fie­care armă ar exista câte o școală specială și dacă intrarea în aceste școale s’ar face numai pe baza unui concurs, la care s’ar ține seamă de clasificația dobândită de can­didat o dată cu avansarea lui la gradul de sub-locotenent, multe dificultăți și anomalii din acelea cari privesc chestiunea formării tablourilor de înaintări ar putea dispare. Mai înainte de toate, să ne grăbim a spune că examenul de maior, a cărui importanță rela­tivă a fost în­tot­dea­una discu­tată, ar putea fi suprimat cu de­săvârșire. Chestiunea avansărilor ar tre­bui însă regulată în felul urmă­tor : Ofițerii cari au terminat cu succes școala specială vor formă un tablou A., iar ofițerii cari n’au făcut această școală precum și aceia cari n’au putut’o ter­mina, vor forma un alt tablou B; înaintările la alegere și la ve­chime se vor face pe tablouri și așa în­cât cel dintâia dintre ofițerii tabloului B propuși la a­­legere să nu avanseze de­cât după ce toți ofițerii din tabloul A, cari aparțin aceleiași promo­ții de origină, și-au căpătat a­vansarea lor. Gradul de maior să nu fie accesibil de­cât absol­venților școalelor speciale. Adoptând acest principiu ca bază, s-ar putea lezne alcătui un regulament pentru avansarea la toate gradele ierarhiei militare, care să fie mai admisibil de­cât cel existent. Ofițerii cu adevă­rat merituoși s’ar putea pune în evidență și avansarea lor ar­e asigurată față de aceia cu mai puține aptitudini. Dar, mai înainte de orî­și ce este nevoe de o școală specială pentru infanterie. In cât privește ofițerii cari fac școală de războiu, aceștia ar tre­bui să beneficieze de avantajul de a fi în­tot­dea­una propuși la alegere pentru avansare. Prin re­­gulamentul de astăzi, ofițerii ab­solvenți ai școalei de război pot să fie puși în fruntea tablourilor de înaintări. Noi credem, că atât timp cât în școalele speciale se vor admite toți ofițerii fără deo­sebire, o asemenea măsură nu are destul sens, dat fiind că în școala de razboiu pot, cum se și întâmpla astăzi, ca să intre mulți dintre ofițerii cari au ur­mat destul de slab școalele an­terioare. In sfirșit, ideea înființărea unei școale speciale pentru ofițerii de infanterie și ținerea unor con­cursuri pentru iedirea în școa­lele speciale ar merita sub toate raporturile să fie luată în con­siderație și noi n’am făcut decât a arunca o simplă privire asu­pra fericitelor urmări pe cari le-ar avea introducerea acestor modificări. IVeva.— ............— =n ..... ———~ Monumentul poetului Nicolae Lenau — Vezi ilustrația — Zilele trecute s’a inaugurat cu mare solemnitate în com. Csatad din Ungaria, monumentul ridicat în memoria marelui poet german Nicolae Lenau, care s’a născut în acea localitate (1802—1902). Monumentul acesta reprezintă bustul poetului Nicolaa Lenau, la picioare se află un Înger cu o liră în mână. ——­«Cum MCMH — Carnetul meu La sfinți-așteaptă Oare­ cine îți promite,— Dacă ești alegător,— Cu parale sau c’o slujbă C'o să­ țî vie ’ntr’ajutor... Dar alegerea făcută, Știi, me rog, ce te așteaptă... C’o să fie ce promite Chiar curat la sfinții așteaptă.. Câți primari și câți miniștrii N’au promis stăruitor,— * Înainte de alegeri;— Că fac gara din Obor Poporația d'acilea Și acuma gar’așteaptă . Dar de­sigur c'au s'o vază Chiar curat la sfințit așteaptă... Suprimaților,—când dete­șeste el el mare foc,— Și s’a dat fâgăduială C'aü să fie puși la loc... El §'acum­a­trag nădejde Și est loc mereu ’l-așteaptă, Dar, îmi pare, c'o să’l vază Chiar curat la sfințit-așteaptă... De vre-o doar-trei ani de zile Se vorbește ne’ncetat C’o s’avem pe Dâmboviță Vaporașe de plimbar... Să'nțelege, cetățenii Vaporașele le-așteaptă, Dar o să le vază sigur Chiar curai la sfinții așteaptă... Soacra, când te’nsori cu fii-sa, Iți promite câte’n soare, C’o să fie bunătatea, Cum s’ar zice, în picioare... Și când colo, var­ de tine Ce necaz cu ca le-așteaptă, iar făgăduiala ’și ține Chiar curat la sfintu-așteaptă... Dar, la urma­ urmii, uite, Dacă’e vorba să vorbim, Nu e unul, chiar nici unul, Ca să nu făgăduim... Insă iar dacă e vorba Să vorbim o vorbă dreaptă, Noi făgăduiala ținem Chiar curat la sfintu-așteaptă!. Marian­ Costea, în calitatea sa de a­­gent fiscal la percepția circ. 14 Tulcea, incasa bani de la contri­buabili fără ca să se dea imediat chitanțe, și pe cari îi cheltuia Lipsa aceasta o acoperea cu alte sume încasate în urmă de la alți contribuabili, cărora iarăși nu le libera chitanțe. Chitanțe libera însă celor de la cari încasase su­mele d­inainte. Acest sistem l’a urmat un timp mai îndelungat. Intîmplarea a fă­cut însă ca sâ fie prins cu oca­­ziunea unei inspecții făcută pe neașteptate de controlorul fiscal, când s’a constatat că el încasase deja o sumă de 209 lei fară să­ i verse perceptorului. Tribunalul de Tulcea îl achi­tase și numai în urma apelului făcut de procuror, Curtea de Galați l-a condamnat la 4 luni închisoare. Grefier. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Rănire gravă pentru un câine Locuitorul Ion Radu Pepenel, din com­. Aprozî-Negoești, jud. Ilfov, perduse un câine, și după mai mult timp a aflat că câinele e­ra locuitorul Marin Stancu Smârciogă, din aceeași comună, și îl ține legat. Pepene­ a rugat în mai multe rîndurî pe­ Smârciogă ca să­ î dea câinele, dar n’a voit. In ziua de 14 Octombrie, anul trecut, câinele a scăpat din lanț și a fugit la vechiul său stăpân Radu Pepenel. Acesta prinzân­­du-l, l’a legat de un salcâm în curte. Peste noapte, Marin Stancu Smârciogă s’a introdus în curtea lui Pepenel ca să ia înapoi câi­nele, întâmplarea însă a făcut ca acesta să prindă de veste, și e­­șind în curte, a voit să împie­dice pe Smârciogă să ia câinele. Smârciogă însă a scos un cu­țit de la brau cu care a străpuns în pântece pe Pepenel. La țipe­tele acestuia au alergat vecinii, cari au prins pe Smârciocă și ’au dat pe mâna autorităților, iar pe Pepenel l’au trasportat imediat la spital, căci începuse să-i iasă m­teștinele. Pacientul, după un timp mai îndelungat, s-a făcut bine. Pentru acest fapt, trib. Ilfov a condamnat pe Smârciogă la 7 luni închisoare și la despăgubiri civile. Sentința tribunalului a fost confirmată și de Curtea de apel din București. Smurgio că făcând recurs, afa­cerea a venit erî înaintea Curtei de casație, care i-a respins re­cursul.* * * Condamnarea unui agent fiscal incorect Curtea de casație a respins erî recursul făcut de agentul fis­cal Gh. Costea contra decisiunei Cursei de apel din Galați, prin care a fost­­ condamnat la 4 luni închisoare pentru delapidare de bani publici. Fabrica de gh­iață artificială Descrierea instalațiunilor Fabrica de ghiață artificială a primăriei Capitalei, continuă a funcționa în mod regulat de mai multe zile în subsolurile halei Ghica, prezintând avantagiul că fabrica se află instalată într’un loc și răcoros, și în centrul con­­sumațiunei Capitalei. Iată o descriere mai detaliată a fabricei: Toate instalațiunile sunt puse în mișcare printr’un mare motor cu gaz aerian, ținut de comună neîntrebuințat aproape 10 ani. In sala de mașini, se află motorul, un comprensor dublu și conductele necesarii. In a doua cameră, generatorul de ghiață. In acest generator, un fel de bazin, se află așezate 600 forme prismatice de metal, în cari se produc blocurile de ghiață de 25 klgr, fie­care. Ge­neratorul este înzestrat cu un aparat scuturător, care, prin niște aripi speciale, scoate aerul din apa din formele prismatice. Tot în camera de a doua, se află niște traverse pe care umblă o macara mobilă de­asupra ba­zinului ; cu ajutorul macaralei se ridică din bazin câte un rând de 12 forme prismatice cu ghiață. Cum se produce înghețarea apei Apa se toarnă în formele pris­matice prin ajutorul unui aparat special și se lasă în bazin, unde înghiață în timp de 24 ore. In bazin se depun zilnic 20000 klgr. apă și 400 klgr. sodă, cari îm­preună cu niște curenți reci pro­duși de acidul sulfuros în com­presor, scoboară temperatura la -15 grade. Acidul sulfuros este trimis din aparatul compresor aflat în prima cameră, sub formă de curenți prin niște țevi, unde are o du­rată nelimitată dacă este bine preparat. B­azinul se ține acoperit cu un postament, de se îndură, înăuntru se azează în rând cele 000 forme cilindrice pline cu apă, și după 24 ore de funcționare a moto­rului, cu ajutorul compresorului și al condensatorului, apa din forme înghiață complect, având o transparență plăcută. Temperatura bazinului după cum am spus, este de 15 grade, ceea­ ce face ca în a doua cameră să fie foarte răcoare. Ridicarea schiele din ge­nerator După 24 ore, macaraua mo­bilă care poate umbla este adusă deasupra generatorului în drep­tul unde se află formele pris­matice. Printr-o scurtă operație se pot ridica de o dată, un rînd de 12 forme prismatice pline cu ghiață. Aceste forme sunt plim­bate până în fundul camerei, unde sunt scoborîte într’un mic bazin cu apă caldă. Din cauza căldurei, ghiața se desface de pereții formelor, atunci formele sunt din nou ridicate, și cu a­­jutorul unui alt aparat, se în­clină într’o parte, făcând ca pris­mele de ghiață de cât 25 kgr. una, să cază pe o platformă. De aci ghiața este luată de oameni și așezată într’un depozit, de unde apoi se ridică pentru a se distribui în oraș. Formele din cari s’a scos ghiața sunt din nou umplute cu 3 Bani foaia în Rom­ânia. —În Bssl în străinatate Telefon—Adresa telegrafică: «Universul», Bucurași UN’ PROVERB PF 7.1 Suntem toți frați, dar pungile noastre nu sunt surori. (Elvețian) apă, și scoborîte în bazin la lo­cul lor. Fabrica produce prin sistemul acesta 13.000 kilograme ghiață artificială, clară și trans­parentă. Are amănunte Planul instalațiunei a fost în­tocmit de d. inginer Giulini de la primăria Capitalei, instalațiu­­nile sunt făcute în timp de 3 septem­âni, de către 3 montori, 5 mecanici și zece lucrători. Dacă nu s’ar fi întârziat ma­șinile la vamă, de­sigur că fa­brica ar fi fost gata de a func­ționa mult mai curînd Primăria Capitalei a cheltuit suma de 76000 lei cu această fabrică. Ghiața produsă este vîndută cu 5 bani kgr., de către un con­cesionar al primăriei. Pe lângă faptul că ghiața artificială este foarte rezistentă, apoi se pre­zintă excelent în prisme ușor de transportat, și plăcute la vedere. Instalațiuni de natura acestora, ar trebui făcute în mai multe o­­rașe din țară. Poate ast­fel s’ar înlocui în multe părți în cazurile cele mai bune, ghiața murdară și plină de necurățenii, atât de periculoasă sănătatea publice. I­. G. Malm­esen a primit Miercurea trecută în au­diență de către regele Eduard Ia Londra. El a dăruit suveranului Angliei o sabie împodobită cu briliante, în valoare de 250.000 de franci.­­ In districtul Turócz-Szt-Marton (Ungaria) domnește un frig atât de mare, în­cât locuitorii de acolo fac foc în case.­­ Din Innsbruck se anunță că tribunalul de acolo a condamnat pe 17 studenți italieni la câte două zile închisoare, din cauză că au luat parte la cunoscutele demonstrațiuni din luna Noem­­brie anul trecut. Unul dintre acești studenți a fost condamnat la o lună de zile închisoare.* ¥ ¥ O comunicațiune semi-oficială engleză spune că vizita lordului Milner la Lorenzo Marquez în­semnează începutul tratativelor cu guvernul portugez pentru ce­darea acelui port Angliei. Portugalia l-ar ceda pe un preț foarte mare. $tirî ti! 11 strei mina­te — Prin poștă — Se scrie din Moscova ziarului londonez Morning Leader că, după un svon ce circulă în cer­curile oficiale, Țarul și-ar fi ex­primat foarte serios către consi­­lierii săi intimi intenția sa de a abdica în favoarea fratelui său Ța­re­viciul Mihail Alexandrovich Nicolae II se mai spune, ar fi cu totul abătut in fața stărei de lucruri din Rusia, si simte că nare nici energia morală nici rezistența fizică trebuincioase spre a birui greutățile și spre a lupta împotriva reacționarilor cari o înconjoară. Această dorință de a părăsi puterea ar fi deja veche, și dacă împără m­asa, a cărei facere se așteaptă pentru luna viitoare, nu va naște de astă­ data un băiat, hotărîrea Țarului va fi irevoca­bilă.* ¥ ¥ Un omor în închisoare a fost comis de către gardienii peni­tenciarului din Cairo asupra u­­nui condamnat la 2 ani. Ceea ce a determinat pe gardieni a co­mite omorul a fost condusta rea a condamnatului. Criminalii au fost puși în lanțuri.­­­ Toate vapoarele, ce pleacă din porturile egiptene către Europa, sunt ticsite de pasageri. Aceasta din cauza panicei cauzate de ho­leră, care face cele mai multe victime între indigeni, iar nu în­tre Europeni. * Un trust și mai considerabil de­cât acela al oțelului e pe cale de a se forma în America, ci către negustorii de lemne; capi­talul acestei societăți va fi de 300 milioane de lire Sterlinge (7 jum. miliarde de franci.) Tratativele au fost urmate timp de 3 luni, dar în cea mai mare taină.* ¥ ¥ Ziarele din Viena anunță că deputații cehi, îndată ce se va întruni Parlamentul, vor cere darea în judecată a ministrului de justiție, baronul Spens, din cauză că a cedat, fără licitație, unei firme germane, construirea palatului justiției din orașul Bud­­weis. O revoltă populară, cu scop de a isgoni pe guvernatorii și toți streinii din Coreea, a izbuc­nit în provinciile Jenham, Sund­­olan, Kodian și Cela de sud. In Jenham răscoala a luat o întindere foarte mare. Mai mulți negustori japonezi au fost uciși, iar mulți alții isgonițî. Guvernul a trimis trupe pen­tru restabilirea ordinei. * * ¥ ¥ ¥ Din cauză că țăranii din Cha­­til (Caucasia) le-au luat vitele, țăranii din Guro s’au luat la bă­­tae cu ei. Gel d’Intuin au avut 2 morți și 8 greu răniți , iar ță­ranii din Guro au avut 7 morți și 5 răniți.* ¥­¹ Tribunalul din Budapesta a condamnat la 8 zile închisoare pe procurorul Alanyi, care s’a bătut un duel cu un avocat. * ¥ ¥ Maharadjahul din Jaipur a fost Universal In provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 2 August —• Buzea Spărgător prins. — Aseară, vestitul spărgător și hoț de vite, Ioan Raită a fost prins de către a­­genția poliției în str. Vulcan, pe când încerca să fure dintr’un grajd al cârciumarului Movileanu, un cal. Cei din casă prinzând de veste, au dat la dată alarmă, și ast­fel acest vestit spărgător, condamnat de ne­numărate ori, a putut fi prins. La perchiziția ce i s’a făcut, s’a găsit la el un revolver cu 6 cartușe. Bătae ca rănire.— Ilie Mutu, comersant în str. Vulcan, luându-se la ceartă cu proprietăreasa prăvăliei sale, cearta a degenerat în bătae crâncenă. Câțî­va țigani, între cari și Cristache Matei, înarmați cu cio­mege, săriră asupra lui, rănindu-l grav la cap. Comerciantul bătut și rănit, s’a plâns poliției că în tim­pul pe când țiganii !l băteau, i s’a furat din buzunar suma de 800 lei și un ceasornic. S’au început cer­cetările. S’recupeț pungaș.—Erî, soția comerciantului de lemnărie Vasile Georgescu, trimete pe un copil și cu servitoarea, să schimbe 100 lei hârtie. Venind la precupeții­ Vasile, din fața casinului Concordia, acesta schimbă hârtia și dădu copilului 3 hârtii de câte 20 lei și 20 lei bani mărunți. Ajungând acasă, copilul văzu imediat lipsa unei hârtii și părinții reclamată îndată poliției, care începu cercetările. Corlei Craiova Tramvai electric.—După cum am mai anunțat, la 19 ale acestei luni se va ține licitație publică în sala primăriei pentru concederea unei rețete de tramvai electric. De această îmbunătățire ce se va aduce orașului nostru, se simțea mare no­­roc și de primar Romanescu, care și-a atras stima și iubirea concetă­țenilor sei grație neobositei munci ce depune pentru a face din Craiova un oraș adevărat occidental, merită și de rîndul acesta toată lauda pen­tru dragostea ce o arată de­­ orașul în capul căruia se găsește. Fabrica de gheață artifi­cială va începe în curând să func­ționeze. Instalațiunile sunt aproape terminate și nu se așteaptă de­cât sosirea materiilor prime pentru fa­bricarea acestui produs. S’ar părea la primul moment că se dă cam tîrziu craiovenilor ghiață ; eî bine, așa e , dar vinovată este casa Escher Wysse et Comp. care da și era obligată prin contract să pună fabrica în stare de a funcționa pe ziua de 5 Iulie, din diferite cauze n’a putut face acest lucru nici până azi, cuvînt pentru care i s’a aplicat o amendă de câte 200 lei pe fie­ce zi de întîrziere. Expulzare.— Bulgarul Mite A­­lexe a fost expulzat ieri prin punc­tul Verciorova, fiind dovedit că pro­voca agitații printre conaționalii săi din orașul nostru, Lucillas. Dorohoi Nenorocirea din St Su­bienL -Un anume Dumitru Vizalaru, din comuna Știubieni, județul nostru, umblând beat lângă pîrîul Petrica, de pe moșia Manoleasa, alunecând, căzu în apă și se înecă. Incendiu.­ Un incendiu isbuc­­nind la covab­a d-nei Golească din Darabani, î-a distrus-o cu desăvîr­­șire, împreună cu o mulțime de obi­ecte și unelte ce se aflau acolo. Se crede că focul a fost pus; pa­gubele sunt de 500 lei. Contrabanda.— Avram Leizer sin Rivru Leib a fost prins pe când încerca să introducă în oraș prin 18 Amor criminal Roman de moravuri de N. Rădin­­­escu-Niger Proprietatea literară a ziarului «Univer­sul».—Reproducerea este oprită PARTEA I Ce se mai poate pescui în Bistrița Vi’ _■— Negreșit că mi am făcut singur întrebarea [asta. D-na și d. Lascar mă cunosc încă de prin saloanele orașului și de­si­gur că m’ar recunoaște. Me bi­­zuesc dar numai pe observațiile d-Lale. * — Mulțămesc de încredere, d-le judecător­­ii invitase Bodolescu, pe ju­decător mai mult de formă, ii venea însă mai la îndemână să se ducă singur, din punctul de vedere al ambițiunea lui de a face el întâiul pas hotărîtor în dezlegarea tainei, dacă în adever la Vulturu era cuibul patimilor. După câte­va momente Bodo­­iescu se suia în trăsură, luându­­șî aerul rolului săii și plecă, — în timp ce Ronescu se îndrepta d’a lungul malului, la stațiunea drumului de fer. Bodoiescu, după vr’o 10 mi­nute de mers cu t­răsurica lui, pe un drum larg și bine bălăzu­­rit, vezu satul Vulturul așezat pe o coastă de deal. Se înfățișa ca o grădină din cauza mulțimei de copaci. Aproape de muchea dealului, isv­ora din desimea verdeței, mare și albă, strălucitoare în bă­­taia soarelui, o casă cu două rînduri. Până acolo fuse mai bine de jumoate oră. In fața case­ și pe de lături, parc după modelul englezesc: copaci puțini și mici încă, flori multe și plante de lux;—planta­­țiuni de curend. Pe jos, se poate intra și prin parc, cu­ trăsura trebue un ocol și un arcuș la deal. In față sunt două porți mici, corespunzând laturilor­­ casei ; porțile cele mari de fier, tot 2 la număr, corespund celor­laalte 2 laturi ale casei, dinspre deal, pe unde se află și intrarea princi­pală a clădirei. De la porți și până lângă a­­ceastă intrare două șiruri de cas­tani alcătuesc, pe o o parte și pe alta, câte o alee cu prundiș foarte curat, fie­care în formă de semi­cerc. Peste drumul cel mare care trece pe dinaintea porților, se află o curte vastă în care se ri­dică bine și curat orînduite, ma­gaziile, pătulelele pentru pro­ducte, țarcurile vitelor, grajdu­rile,­toată căsnicia moșiei. Din depărtare casa pare cu 2 rînduri ; în realitate este cu un rînd și jumătate, dar cu rîndul de sus foarte înalt. Bodolescu se opri la una din porțile parcului, iar omului lui îi rîndul să ocolească, să sue dealul și să-l aștepte în dreptul celor mari.­­ Zărise pe cineva că se plimba pe una din aleele parcului și se hotărîse să intre pe acolo cu ci­reșele și cu buchetul. Ființa care se plimba, cum vezu om strein, voi să se depărteze. Dacă își dădu seama însă de cele ce aducea, îi eși repede întru întîmpinare. Era o copilă de o tinerețe în­floritoare, de o frăgezime de chip și de o frumusețe a trăsu­rilor care lasă în înmărmurire dintr’odată. Bodolescu nu-șî putu opri o mișcare de admirațiune care ar fi putut să-î trădeze deghizarea, dacă alți ochi de­cât ai copilei, experimentați, s’ar fi uitat la el. Copila zîmbi numai, roșindu­­se. Ea se luă în posesiune și se plecă respectuos. Era în adevăr ca o închipuire din alte lumi,—o figură așa cum o zugrăvesc marii maeștrii în una din acele inspirațiuni cari pare că le-ar veni din cer , în priviri, pe chip, în atitudine e numai nevinovăție, blândețe, dră­­gălășie, bunătate și acel «mu șlifl­ie» care dă totului un far­mec răpuitor. — De la domnul Tivescu, zise Bodolescu cu voce emoțională. — Cum ? s’a întors ? întrebă ea repede. Roșeața ce­ a năpădi obrajii, o înfrumuseța și mai mult. — Nu, dudue, nu s’a întors încă... Roșeața îi dispăru ; focul bu­curiei se stinse din privirile-i galeșe; o tristeță simțită i se lăsă pe zîmbet și pe delicații trandafiri din obraz. — E buchetul obicinuit, mur­mură copila înecând un oftat. — Sunt negustor de grâne, dudue, începu Bodolescu și, fiind­că de la curtea prințului era să vin și pe aici, domnul Mihuță mi-a dat mie să v’aciue buchetul pentru d-voastră, și panerul cu cireși pentru cucoana boerului. — Mulțămesc, d-le, răspunse ea cu un glas dulce și prietenos. Voiți să vedeți pe moșu Iancu. — Așa, dudue. — Atunci poftiți cu mine, ne rog... Tocmai suiau treptele de mar­moră ce duceau pe o terasă largă cu acoperămînt de sticlă, și de acolo în casă, la rândul de sus, când iată se ivi o feriire foarte frumoasă, îndestul de corpolentă, impunătoare și mândră în miș­cari. Pretențios gătită ca un scump și bine-făcut vestmînt de casă, părea gata să primească în ori­­ce moment vizite de seamă. — Ce este, Emo? întrebă ea, puțin cam aspră în felul ei de a vorbi. — Draga mătușica, dumnealui întreabă de m­oșu Iancu și, fiind­că drumul e mai scurt pe-aici... — Da putea să se ducă și pe dincolo, zice d-na Lascar, ui­tând­u-se aproape cu desgust la îmbrăcămintea lui Bodolescu. Nu vezi cât e de curat ! — VS cer­ertare, d-nă. Și îi lămuri agentul ce-aducea în paner. — Să le dai feciorului... Zise și coborî. — Ve rog, d-le, poftiți... șopti Etna... încurcată și rușinată de observațiile mătușe-și. Impresiunea ce d-na Lascar făcu agentului, era a unei în­gâmfate de pozițiunea ei. încolo, un aer de seninătate deplină... Corpu­l era bine alcătuit, talia destul de subțire, peptul frumos, umbletul ales,­înfățișarea aris­tocratică. Bodolescu dădu coșul unui fecior ce se afla în sala mare și lungă a intrărei, apoi își urmă călduza, până în cel­ l’alt capăt, unde intrară într’o cameră spa­țioasă, simplu mobilată, bine aerată, înaintea unui chiurcă sta un bărbat în etate, adâncit în cer­cetarea unui registru. Lângă una din ferestre ce dă spre deal, era un tîner cam de vre-o 28 de ani cel mult. Atitu­dinea lui era respectuoasă. Alăturea cu bătrânul, pe un scaun, sta și scria cifre, un băr­bat cam 30—35 ani, îmbrăcat în haine de dril albe nu tocmai curate. (Va uraa»)

Next