Universul, octombrie 1902 (Anul 20, nr. 269-299)

1902-10-14 / nr. 282

Profesorul Virgil Popescu. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Criviliu­ Duminecă, 13 Octombrie.— Mar­tirii Carp și Papii Catolic Duminecă, 26 Octombrie.—Eva­­rist Soarele răsare 6­29 , apune 4­59 București, 13 Octombrie. Monumentul lui larg» Gosma O pioasă serbare patriotică va întruni mâine pe bucureș­­teni, la locul de odihnă al sfintei mânăstiri Cernica. Se va inaugura monumen­tul ridicat prin subscripție pu­blică, făcută din inițiativa zia­rului «Universul», în aminti­rea eroului Iorgu Cosma. Artistul sculptor român,­­ Filip Marin­ ,a avut o concep­ție cu adevărat fericită : mo­numentul e simplu, modest, dar măreț, întocmai așa cum a fost viața eroului. Când țara strîmtorată și a­­junsă la grea cumpănă a fă­cut apel la fiii săi ca s’o a­­pere și s’o mântuiască, Iorgu Cosma s’a dus voios pe câm­pul de luptă, ca să-și îm­pli­nească cea mai sfîntă dintre datorii. El a înfruntat și grindina de gloanțe, și vijelia de obuze, și toate greutățile ce sunt le­gate de starea de războiul bărbătesc piept a ținut la toate, atacurilor dușmane ca și du­rerilor pricinuite de răni, căci toate erau­ pentru dulcea mamă România. Decorațiunile ce străluceau­ pe pieptul său la 10 Maiii, sunt mărturia că s’a purtat ca un viteaz. După încetarea războiului, întors în țară, Iorgu Cosma se retrage din­­ vâltoarea vie­­­ței în liniștea mânăstirei, spre a închina restul zilelor sale Celui a­tot-puternic. Zvonurile ce ajungeau­ până la el despre înălțarea țarei— rod al bărbăției arătate în răz­boiu—făceau­ să bată mai tare inima sa, iar în zilele ani­versărilor glorioase, el ridica rugi ferbinți către Dumnezeu­, mulțumindu-i pentru ocroti­rea dată poporului român. Ast­fel se scurgea din viața lui Iorgu Cosma, când se res­t­­ândi vestea că anul acesta, a 10 Maici, se va serba în chip deosebit a 25-a aniver­sare a încoronărei, dându-se drapele noui regimentelor în locul acelora cari au­ fâlfâit în gloriosul războiu­ al inde­pendenței. Iorgu Cosma a venit să ia parte, ca veteran, la această serbare strălucită. Toți câți am avut fericirea de a-l vedea defilând cu ba­talionul său­, vom resimți totd­­­ea­una emoțiunea adâncă ce am simțit atunci. Și tot așa nu se șterge emoțiunea cau­zată de vestea morții lui la Azilul săracilor. Mai văzuse odată iubitul drapel sub care luptase băr­­­bătește, mai văzuse odată pe viteazul căpitan care-l con­dusese pe câmpul de glorie,­ și se stinse după aceea. Capitala întreagă, mișcată de­­ încheia­rea acestei vieți în­chinată Patriei, a condus ră­mășițele pămîntești ale lui Iorgu Cosma la locuința de veci. Și a fost de ajuns un sin­­gu­r a^elj ca­r­ c are să-și dea obolul pentru eternizarea în piatră a memoriei acestui mo­dest dar viteaz soldat, care s-a stins după câte­va ore după ce mai salutase odată drapelul și pe Regele sau. Monumental ce se inaugu­rează mâine, Luni, în cimiti­rul Cernica, este răsplata me­ritată a îndeplinirii datoriei către Patrie, este recunoștința adencă către viteazul care n’a pregetat să se jertfească pen­tru țara și neamul sed, este un imbold mai mult pentru acei cari, ascultând de glasul țării, vor ști să și facă dato­ria cum și-a făcut-o fericitul Iorgu Cosma. Monumentul de la Cernica va spune tot­dea­una că po­porul român venerează me­moria fiilor sei celor demni, ori­cât de modești ar fi ei. Să mergem dar cu toții și să ne întărim inimele la pa­triotica serbare de la Cernica. Din Belgia (Corsip. particulară a ziarului «Universul») Bruxelles, 11 Octombrie. Convenția militară austro­­r­o­mână Ziarul «L’Independance beige», vorbind de destăinuirile făcute de «Neue Freie Presse» asupra convenției militare dintre Austro- Ungaria și România, și despre afirmarea că în caz de războiu austro-rus, România ar participa cu 2 corpuri la Prut și alte 2 pe granița bulgară, scrie : «Această știre senzațională nu «trebue admisă de­cât cu mare «rezervă. E vădit că există o în­­­voială între guvernul din Bu­­­curești și cel din Viena, dar «de aci până a afirma că există «de 10 ani o convenție militară «între cele două State, și că Ro­­«mânia s'ar fi legat până acolo «în­cât să fie tîrîtă cu d­a­stia «într’o acțiune contra Rusiei, «mai e mult. «România s’a apropiat de Aus­­«tro Ungaria, de teama unui atac «din partea Bulgariei, sprijinită «de Rusia, dar ea dorește foarte «mult să trăiască în pace cu toată «lumea și se poate chiar con­­­stata că relațiile ei au ajuns «mult mai cordiale în ultimii «timpi». Groaznică nenorocire Un mort și 2 răniți In seara de Miercuri, pe la o­­rele 5 și jum., o groaznică ne­norocire s’a produs la o casă în construcție aflată pe strada Van Eleroyt. O schelă aflată lângă un zid din interior servea lucrătorilor la tencuit. De­odată un zgomot surd se auzi și schela se prăbuși, arun­când la pământ trei lucrători cari se aflau pe ea. Ajutoare fură imediat date. Două­ lucrători erau grav răniți, iar un al treilea, anume Emile Fauconnier, care căzuse cu capul în jos, fu ridicat mort. Cadavrul nefericitului lucrător, care nu avea de­cât 18 ani, fu transportat la morgă. Poliția a deschis o anchetă pentru a vedea asupra cui cad responsabilitățile. Descoperire lugubră Jour dimineață lucrătorii cari lucrează la adîncirea canalului din Willebroeck, aproape de uzină, au găsit la suprafața apei cadavrul unui copil d­e vre-o 10 ani.­­Se anunță secția respectivă, care dispuse transportarea cada­vrului la morgă. Identitatea sărmanului copil a fost stabilită : e unj școlar de 9 ani, anume Carol Benjamins, lo­cuind în str. Stephanie. Ancheta a dovedit că sărmă­­șaiul eficil s­a sinucis de teama observațiilor părinților săi, căcî cheltuise o sumă de 50 bani p­e care i-o încredințase mama lui. Schaers CRONICI FEIEM­NE O aptitudine a feroce! N'aveți de­cât să deschideți istoria și veți vedea că la toate epocele, în­ toate țările, femeea a știut în­tot­deauna în mod per­fect să se conducă. In starea de dependință în care societatea a pus-o, unica ei grijă, studiul ei de fie­care moment, este de a căuta să placă bărba­ților, de a le fi plăcuta pe cât poate mai mult, pentru ca să trăiască în bună armonie cu dînșii. In aceasta, trebue să se recu­noască de toți, femeea dă dovadă de un tact, o fineță de spirit de care bărbații nu sunt capabili. Femeea îi este de ajuns de a arunca o privire asupra unui grup de oameni spre a ști cum trebue să conducă ; și, lucru cu­rios, nici­odată noi nu ne înșelăm. Această artă pe care numai noi o posedăm, n’o căpătăm așa cum o capătă bărbații prin stu­dio, ci ne vine în chip cu totul natural; spre a spune mai clar, e înăscută în noi. O fetiță mică tot ca și femeea de lume va ști să se îndoaie după obiceiurile societăței în care se află, să se conformeze obi­ceiurilor timpului seu, să trăiască conform cu viața și cu cugeta­rea bărbaților. Această aptitudine minunată este una din cauzele pentru care noi suntem pentru bărbat, căruia îi facem farmecul vieței, o to­varășe de care el cu greu se va putea despărți. Ziua. Memoriile lui Krueger Pe la jumătatea lunei Noem­brie stil nou, va apare în­­ toate limbile eu­ropene Memoriile lui Krueger. Ne-am putut procura o copie de pe corec­­țiunele edițiunei italiene, și ast­fel, chiar de azi, începem a da un re­zumat al acestor memorii, cari vor interesa mult pe cititorii noștri. La început, e o adevărată sce­nă biblică în mijlocul secolului XVI, între anii 1835 și 1836 poefii, cari până acum au locuit în Colonia Cap sub administra­ți­a Angliei, au­ părăsit vechiul lor domiciliu, patria, casele, ser­vitorii, pământurile, spre a scăpa de pretențiile britanice, și tre­când fluviul Orange, au emigrat spre marele vest sud-african în căutarea de nouă pășuni și nouă câmpuri. Nu sunt numai la început, dar unii urmează exemplul celor­l­alți, și în câte­va luni un trib întreg se aventurează in țări necunos­cute, cu carele trase de boi, puști, munițiuni și nesfirșite ar­mamente. Numai familia lui Krü­ger merge după sute de cai și boi, trei mii de berbeci și 30 mii de miei. Femeile stau în care , bărbații, parte în care parte călare , băeții, pe cai, galopând ici și colo, ținând în turme vi­tele și mânându-le înainte. Nu au­ alte legi de­cât acele stabilite în comună înțelegere în adună­rile generale. Potgieter îi co­mandă: Intre fluviul Rhenoster și Vaal s’au oprit. Respingând asalturile barbarului Moselikalso, unul din cei mai cruzi șefi zuluși, care nu­mește câini pe supușii lui și dă pe cei bătrâni ca mâncare vul­turilor, pe cari îi consideră ca pe fiii săi, nouiî veniți își pot stabili locuința în acea regiune, recurgând din când în când la arme spre a respinge sau a ataca pe zuluși sau pe malabele. Ei reiau vechia lor viață, mun­ca câmpului, vinătoarea și păs­­toritul. Nu au­ miniștri, nici spi­rituali, nici temporali. Fie­care tată de familie e șef, preot și profesor în casa sa. Seara, după masă, el pune pe copii să ci­tească o bucată din Sfânta scrip­tură, și fie­căruia dă câte un verset, ca să-l învețe pe din, a­­fără. E o viață simplă și patriar­hală, care ar semăna cu viața unei populații primitive, dacă fie­care bun boer nu ar poseda puști. Aventuri de tinerețe Krueger, care pe timpul ma­rei emigrări avea 11 ani (s-a născut la 1825), crește voinic și îndrăzneț,în mijlocul păstoritului, războiului și vînătoarea. Vînătoa­rea este pasiunea lui , vînătoarea mare, se înțelege, de lei, ele­fanți și rinoceri. De câte ori el își expune viața, înainte de a trage asupra unui animal, el așteaptă ca fiara să se apropie bine de dânsul, spre a nu greși lovitura, și rare ori greșește. Dar une­ori se salvează ca prin mi­nune. Intr’o zi se duce la o vână­toare de rinoceri împreună cu un prieten și cu condițiunea că dacă unul din ei va fi laș sau imprudent, celTalt să aibă drep­tul de a-i da o bătaie. La un mo­ment dat Krueger se află singur față de un rinocer. El lasă ca a­­nimalul să se apropie până la trei sau patru metri și apoi trage cu pușca, dar cartușul nu ia foc. Krueger se întoarce spre a fugi, dar se împedică și cade. Rino­cerul se repede peste dînsul și­­ î sfâșie cu cornul spinarea. Din fericire tînerul, care nu a dat drumul armei, reușește de spre fiară să tragă un foc asupra jac­hiderm­ului și lovindu-l în urmă, să-l omoare. Și atunci, pe când Krueger se scoală rănit, iată pe tovarășu­ lui sosind, care de departe a văzut scena și, fără să spună vre-o vorbă, fără să fie seamă de starea lui Krueger sau de miile de scuze pe­ cari el le aduce, ’î dă o spravenă bătae. Imprudența e pedepsită. De alt­fel Krueger are un sânge rece extra­ordinar. Odată urmărit de un bufala (bivol săl­batec), a căzut într’o mocirlă, și odată cu dînsul a căzut și bivo­lul în genunchi. Krueger, care nu are timpul să fugă, ia de coarne animalul și-l ține cu ca­pul sub apă spre a-l sufoca. La urmă, ne­mai­având forță, lasă prada și fuge. Animalul se scoală, dar pe ju­mătate sufocat și orbit de no­­roiu, o rupe de fugă în direcție opusă de aceea a lui Krueger. De la vânătoare la război. Altă dată o pușcă face ex­plozie așa de tare în mâna lui Krueger, în­cât degetul lui cel mare de la mâna stingă e rupt a­­proape cu totul. Krueger se în­griji cât putu mai bine, dar vă­zând că rana amenința a can­grena, ia un cuțit și singur ’și tăie o bucată din falangele ce ’i maî rămâne, închipuindu-și, spre a -și face curagiu, — sunt chiar cuvintele lui—că opera pe mâna altuia. Și fiind­că din rană mai eșea încă sânge, care se coagula pe lângă bucățile de carne sfâ­șiată, după ce a recurs la foc spre a cicatriza rana, boerul, înarmat cu un cuțit, la­ acea carne, așa precum unul din noi­ar ascuți un creion. Dar nu sunt numai animalele contra cărora trebuia să se lup­te, ci și triburile indigene cari amenințau mereu pe boerî. Krueger ia parte la acele gue­rile, luptându-se în toate cam­paniile, și înaintând în grad la fie­care din ele. Una din luptele cele mai lungi e aceea contra șe­fului Mapeia, care, refugiat în­tr’o cavernă a muntelui, rezistă la toate atacurile. Intr’o noapte Kruger, fără să spue nimic la nimeni, își părăsește lagărul și se introduce într’o peșteră ținută de Mapeia. In obscuritate el stă în mijlocul negrilor, și cunos­când perfect limba cafră, vor­bește ca și cum ar fi umil din­­tr’al lor, sfătuindu-i să se predea. De­odată se aude strigatul de Magoa 1 (Omul alb). Gafr­î, cre­­zându-se surprinși de inamici, se retrag în fundul peșterei. Ce credeți că a făcut Krueger ? El fuge cu cel­l’alțî și stă liniștit în mijlocul lor. Prin toate păr­țile se caută omul alb, afară de acolo unde se afla. Și după ce toți s’au liniștit puțin câte puțin, Krueger reîncepe să vorbească inamicilor și în fine convinge pe 180 de femei și copii să vie cu dînsul afară. Aceștia observăm­ tocmai târziu cu cine au avut aface. Reîntors în lagăr, Krueger e pedepsit pen­tru indisciplină. (Urmare în numărul de mâine) O CUGETARE PE ZI Sunt trei feluri de neînvățați : unii cari nu știu nimic, alții cari aceea ce știu, știfi reü, și alții cari știu alt­ceva de ceea ce ar trebui să știe. Profesorul Virgil Popescu — Vezi ilustrația — Dăm azi ca ilustrație portretul d-lui profesor Virgil Popescu. D sa s-a născut la 10 octombrie 1860, în orașul Lugoș din Bana­tul Temișanei, ca fiu al institu­torului Petru Popescu. După ce și-a terminat studiile liceale în orașul său natal, a urmat cursu­rile Universităților din Buda­pesta, Viena și Roma. D. Virgil Popescu este licen­țiat în filologie clasică și doctor in filosofie. fiind în vârstă de 23 ani, fu numit profesor de limba italiană la liceul și la școala comercială din Ploești. In anul 1892, d. ministru al instrucției publice Tache Io­­nescu, ’1 numi sub-director al invațămîntului primar­ din Ro­­mânia. In anul 1894 d-sa fu nu­mit profesor de limba germană la liceul Sf. Sava din Capitală, unde se află și astă­zi. In anul 1900 a înființat, cu concursul mai multor colegi, un liceu și o școală de comerț, al căror direc­tor este. După cum se știe, d. Virgil Popescu a dat un dejun somp­tuos în localul institutului d-sale, str. General Florescu 6 și 8, în onoarea studenților italieni. D-sa este un bun naționalist și înfo­cat silo-italian. LUI IORGU COSMA Piatra care se ridică Pe tăcutul uiu mormînt, Va pieri, de timpuri roasă, Cum pier toate pe pămînt, Insă dulcele teu nume, Ca și-un vechiu și scump tezaur, Va amâne, peste veacuri, Scris în litere de aur, In milioanele de inimi, Cari 'n veci vor palpita Pentru scumpa noastră mamă, România, țara ta!... Carol Scrob. 1902, Octombrie 12­ —■ [UNK] [UNK]...... ■<♦»! » -------— Procesul crimei din Obor (Arnăudheanu) (Corespondență particulară a „Universului“) Ploești, în Octombrie, ZIUA III Șidin­ta vi dimineață Astă­zi, la orele 9, s’au reînce­put desbaterile în acest sensațional proces. Cum nu mai­­ era nici un martor de ascultat, renunțându-se la cei ilalțî, după introducerea acuza­ților, președintele Curțeî întreabă pe Dancu Georgescu, tatăl uneia din victime, dacă are vre­o pretenție și acesta respunde nu. Câțî­va jurați cer confruntarea martorilor Zaharia Gheorghiu cu Moise Rădulescu și a lui Marcu ca­fegiu cu fostul comandant de ser­genți Cristache Fotescu. h­otărîn­­du­-se însă ca aceste confruntări să să se facă cu depozițiile din dosar, se renunță la depozițiile personale. Rechizitorul tî­luî prim-pro­­curor După închiderea acestui incident președintele Curțea dă cuvîntul d-lui prim-procuror Teodor Angelescu, care 'și începe rechizitorul la orele 9 și un sfert. D. prim-procuror istorisește a făcut d-sa primele cercetări în această afacere, împreună cu d. procuror D. N. Davidescu și jude­cătorul de instrucție Scarlat Orescu. Expune cum s’au arestat mai mulți indivizi ca autori ai acestei crime ; cum un oare­care Tonici, inculpat și arestat la Constanța, sărise din tren în gara Pantelimon, iar a doua oară evadase din arestul unei secții din București, rămânând necunoscut până acum. D-sa e convins însă că nu acest dispărut e autorul crimei, ci acu­zații de astă­zi. Spune cum a destăinuit acuza­tul Petre Dumitru crima, începe să descrie o mulțime de detalii cum acuzații au mărturisit crima, ana­lizând în același timp depozițiile mai multor martori, din cari reese vinovăția acuzaților. Acuzarea se bazează numai pe cercetările făcute de către judecătorul de instrucție Florescu, cum și pe depunerile mar­torilor acuzării, citindu-se depozi­țiile lor de pe dosar. D. prim-procuror stărne asupra faptului că deși trei din acuzați neagă înaintea Curței mărturisirile lor făcute judecătorului de instruc­ție Florescu, arată însă că toți cri­minalii celebri au negat înaintea ju­raților faptele lor. Probă, zice d. prim-procuror, e criminalul Gârbo­­vcenii, Bordei-Verde, etc., cân, după ce au fost condamnați, au mărturi­sit că ei sunt făptuitorii crimelor de cari sunt acuzați, fapt­ care până atunci 11 negase. Aci­d. advocat S. Orescu spune că nu este adevărat, căe în Bordei- Verde n'a mărturisit nici până acum că e criminal, deși este Închis la Doftana. După un inch­izitoriu de peste 2 ore, d. prim-procuror conchide că aceștia sunt acuzații și cere de la jurați condamnarea lor după toate rigorile legei. Dh­ib­uriile apărărei D. advocat G. C. Dobrescu, apără­torul acuzatului Costache Rădulescu, spune că lucrează desinteresat în această afacere, dar că interes mo­ral are mult, d-sa fiind convins de nevinovăția acuzaților. Critică’pe d. prim-procuror, care a cerut strămutarea procesului a­­tunci când procesul se judecase deja 6 zile, aceasta,—zice d-sa,—pentru motivul că acuzarea își perduse te­renul aici. Atacă obiceiul de a se aduce ju­­decători ca martori, cum face d. judecător Florescu, precum și mo­dul barbar pe care judecătorii îl întrebuințează în instruirea aface­rilor. Spune că întreaga instrucție a d lui Florescu nu valorează nimic, nefiind nimic de crezut din dosar. La orele 12 ședința se suspendă, remânând ca d. Dobrescu să-șî con­tinue pledoaria după amiază. Ședința de după am­iazi Ședința se deschide la orele 2. Când d. apărător Dobrescu își con­tinuă pledoaria sa. D. Dobrescu face istoricul întregea afaceri și spune că e departe adevărul de cele scrise în dosarul d-lui judecător Florescu, care de astă-dată n’a avut de­cât rolul unui dresor. D-sa termină a­pelând la conștiința juraților să nu șî-o încarce cu condamnarea unor nevinovați. După pledoaria d-lui Dobrescu, ședința se suspendă pentru 10 mi­nute.’ In acest timp sala se umple de lume, multe persoane făcând pariuri că acuzații vor fi achitați. Redeschiderea ședinței, ple­doaria d-lui avocat Nicolescu La orele 4, redeschizându-se șe­dința, se dă cuvîntul d-lui avocat D. I. Nicolescu, apărătorul lui Petre Dumitru, care într’o substanțială cuvîntare, spune că e trist când se țin ani de zile arestați niște oa­meni nevinovați, după denunțările uinui degenerat. D-sa face biografia acuzatului Pe­tre Dumitru, despre care spune că i s’a sugerat ideea de crimă, un de­generat deci, pe ale cărui cuvinte nu putem pune temei. D. Nicolescu, vorbește despre sugestie și spune că istericii și nevropații pot fi ușor sugestionați. Oare Petre Dumitru nu este un isteric ? Antecedentele lui nu dovedesc aceasta ? După o pledoarie de aproape o oră și jum., d. Nicolescu termină spu­nând că atunci când nu sunt probe în contra unor acuzați, jurații, pen­tru a n­-șî lua pe conștiință făptul, trebue să dea un verdict de achi­tare. Se dă apoi cu­viatul d-lui I. Pre­­descu, apărătorul acuzatului Nicolae Ion G-tin, zis Talpă­lată, care spune că clientul său nu poate fi părtaș la crimă, căci martorii în depozi­țiile lor spun că Talpă­lată în ziua comiterei crimei și-a botezat un copil. Dându-se cuvintul celui din urmă apărător, d-ljj. Scarlat Orescu, d-sa face istoricul cercetărilor pe cari le-a făcut în această afacere când era judecată de instrucție. D. Orescu documentează cercetările sale, ajun­gând la concluzia că adeverații făp­tuitori ai crimei sunt cei trei bul­gari dispăruți, asupra cărora d șa a lăcuii uriCi­.Laií, iar un acuzații de astă­zi, pe cari d sa Îi numește acuzați fabricați. Orele fiind înaintate, după cere­rea d-lor jurați, ședința ae sus­­penda, amânându-se pentru la orele 8 și jumâtate noaptea. Pe stradă, în jurul sălei de șe­dință, lume multă—și care nu pu­tuse străbate in sală — aștepta re­zultatul pasionantului proces. Ședința de noapte încă de la orele 8, lume multă staționa în fața sălei de ședință. Soldații de pază abia puteau face ordinea. O îmbulzeală , enormă era pe la uși, și cu toate acestea nu se permitea de­cât intrarea celor ce posedau bilete. In sfârșit la orele 8 și jumatate ședința se declară deschisă, și, după introducerea acuzaților, se dă din nou cuvântul d-lui apărător S. Orescu, care își reîncepe pledoaria sa, continuând prin a face istoricul cercetărilor sale în crima din Obor, spune că judecătorul de instruc­ție Florescu n’a făcut alt­ceva de­cât a copiat cercetările făcute de d-sa, abuzând de puterea sa, aceasta pentru a-șî face reclamă în jurul sau. Revenind la acuzații de astă­zi, d-sa spune că nu numai că sunt nevinovați, dar că­ci nici idee nu aveau de crima din Obor ; nenoro­cirea a fost însă ca să cadă în mâi­nile d-lui judecător Florescu, pen­tru a-i fabrica vinovați. La orele 10 și un sfert, d. Orâscu termină apărarea sa, apelând la con­știința juraților, spunându-le să nu și-o încarce condamnând niște oa­meni împotriva cărora nu se găsește un pic de vinovăție. Rezumatul președintelui Declarându-se desbaterile închise, d. președinte al Curței face un scurt rezumat al afacerei, iar apoi, citin­du-se întrebările la cari trebuiau să răspundă jurații, comisiunea jura­ților intră în deliberare. Deliberarea La orele 11 fără 25 minute comi­­siunea juraților intră în deliberare. In acest timp în sală lumea discută cu aprindere asupra verdictului, iar cei din stradă dau năvală la uși pentru a-1 auzi când s'o citi. S’a pariat între diferite persoane pentru achitare și contra cu sume însemnate. Verdictul La orele 11 și 20 comisiunea ju­raților eșind din camera de delibe­rare, primul jurat, d. Ghiță Carca­­lețeanu, pronunță verdictul de a­­chitare. Cociu­ $íiri din străinitat­e — Prin poștă — sol­’una din proximele ședințe ale Parlamentului, ministrul pre­ședinte unguresc a anunțat că în curînd va prezida următoarele proiecte de legi: despre imigrare și emigrare, organizarea poliției de granițe, reforma afacerea pa­șapoartelor, controlarea streinilor și înființarea a trei cercuri gen­­darmerești.* * * In Franța s’a format o ligă contra duelului. Ea se agită mult acum, recrutează aderenți cu in­fluență și e gata să provoace la cea dintâia ocazie o mișcare a opiniei publice în favoarea su­­primărei duelului. ” ¥ Ziarului «Pester Lloyd» ’i se telegrafiază din Fiume următoa­rele : la adunarea de control în cazarma honvezilor, căpitanul Pla­ner citi în limba maghiară regle­mentele și ordonă apoi sergen­tului major să le explice soldați­lor în limba italiană și croată. Atunci eși din rânduri un ita­lian din Fiume și zise: «D-le că­pitan, ar trebui ca d-ta, aflându-te în Fiume, pe pământ italian, să vorbești cu soldații italienește». Soldatul a fost arestat și pus în fiare. El va fi dat judecăței. * ¥ . Ziarele franceze sărbătoresc pe lordul Kitchener, fostul coman­dant suprem al trupelor engleze din Africa de sud, fiind­că la 1870 a luptat ca soldat francez în contra Germaniei. In adevăr lord Kitchener, fiind în vîrstă de 20 ani, a intrat la 1870, ca voluntar, în batalionul 6, din gar­da nobilă, a luat parte la mai multe lupte și a servit ca ordo­nanță la secția aeronautică. După desastrul armatei de la Loire, Kitchener se duse în Anglia și în 1871 intră în armata brita­nică.* ¥ ¥ Din Constantinopol se scrie că afacerea Lorando și Tubini, pen­tru care se născuse conflictul dintre Franța și Turcia și pen­tru care era cât pe aci să izbuc­nească războiul între aceste state, a fost definitiv aplanată, în felul că Banca otomană va plăti ratele întârziate de 62 mii lire, iar pen­tru viitor garantează achitarea la termen a celor­l­alte rate. * Un grup de capitaliști belgieni și germani a prezintat primăriei din Corfu o nouă propunere, spre a crea o ruletă pe modelul celei din Montecarlo. Propunerea a fost ora discutată și aprobată de consiliul muni­cipal. Ruleta va fi înființată în fostul cimitir englez. » ¥ In momentul când un tren de călători pleca din gara Colorado Springe spre San-Francisco,­­s-a întâmplat o explozie groaznică. Tenderul și primul furgon au fost nimicite parte de explozie, parte de zguduitura trenului care își urma cursa. Mecanicei­, foca­rul, 2 amploiați ai trenului și 8 ai găre, au fost uciși. Sfărîmă­turile mașinei au rănit pe mai mulți călători ai unui tren ce sta în gară. Explozia se ctitorește dina­mitei. Universal In provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 11 Octombrie — Buzea Nenorocire. —Azi dimineață, pe la ora 9, pe când locuitorul Crista­che Niculai Manea trecea cu o căruță cu două cai prin Obor, de­odată îl scăpă biciul din mână și voind să-l prindă, bietul locuitor căzu printre toate. El a fost rănit grav la umăr, brațul stâng și la cap. Costel. Botoșani Nenorocirea din Sulița. — Băeții Ion Apostol și Neculai Mi­­hăilă, ambii din comuna Târgu-Su­­lița, acest județ, aruncând cu pietre intr-un nuc, o piatră aruncată de Apostol a lovit pe N. Mihăilă In cap, producându-i o gravă leziune. Dus și internat la spital, băiatul Mihăilă a Încetat din viață după doua zile de suferințî. Parchetul local a fost Înștiințat de această nenorocire. Necoi. Constanța Crimă saft sinucidere.—Era, pe la orele 6 a. m. servitorul Alecu din comuna Socarin, plecând din sat spre a se duce la tartana ce era la o depărtare de 5 kilometri de sat, nu s’a mai Întors. Stăpânul sau, d. Bereu, văzând această dispariție, — căci credea că ar fi dispărut—a trimis în căutarea lui alți douî servitori. După mai multe cercetări, a găsit cadavrul lui Alecu culcat cu fața la pămînt. Imediat a anunțat autoritățile, căci nu se știe dacă la mijloc e vre-o crimă sau sinucidere. După toate probabilitățile, pare a fi o moarte naturală. Rezultatul cercetărilor le voi­ co­munica la timp. Incendii.­Un incendiu violent a distrus aproximativ 20 hectare din pădurea statului Ghiurghenlk­- Cula, în apropiere de frontieră, cau­zând paguba care se urcă la 10000 lei. Focul, alimentat de un vânt pu­ternic, a luat naștere din Bulgaria și s’a întins cu o repeziciune uimi­toare. Astă-noapte, pe la orele 12, toți locuitorii satului Esechionî, au fost sculați din somn, de strigătele disperate ale locuitorului Iorgu Stoiciu. Ce se întâmplase ? Lăsând focul să ardă în vatră, și el adormind, focul s’a transmis la coș, și imediat a prefăcut casa În­tr’o ruină. Pagubele cauzate întrec suma de 2.800 lei. Casele nu erau asigurate. Din port.—In port e mare ani­mație. Zilnic sosesc vase, cari În­carcă cereale. Actualmente încarcă următoarele vase : «Sarmatea», «Whitby», «El­ton», «l'rudentia» și «Labraon». Diverse.—Primarul N. Constan­­tinescu și consilierul Ion Tănase, din com­. Tuzla, au fost revocați din cauza gravelor fapte ce li sa impută de mai mulți locuitori. Alișu. Craiova Groaznica nenorocire din str. Bucov Ciului. — Era, seară, pe când lucrătorul Ilie Turlacu de la moara d-lui Moise A. Mendel, din str. Bucovețului, voia să pue o curea pe o roată de la mașină, ne­­băgând de seamă, a fost apucat de curea și tîrst Intre dinții mașinei. Un țipăt înspăimântar urmă și totul se sfârși apoi. Nenorocitul Ilie fu scos dintre roate de către ceî­ l’alți lucrători, sttlcii cu desăvârșire. Dus la spitalul central, nenoro­citul încetă din viață după 10 mi­nute, în cele mai groaznice chinuri. Lucilius. Focșani Criutia din­ Odobești.—Era pe la orele 4 p. m., păzitorul de la ba­riera «Ulița Ghilei» din Odobești, a tras un foc de armă, împușcând pe un cărăuș, ce venia cu un vas de vin la gară. Iată faptele . Cu puțin timp înainte de comite­rea crimei, au sosit la acea barieră 19 care încărcate cu vin din Clipi­­ceștî, spre a le duce la gara din Od­obaștî. Pe când păzitorul de barieră, nu­mit Vasile Moise, venia cu chitan­țele de transit spre a le lipi la care, unul dintre cărăuși, Grigore Nanu, a zis păzitorului să Înceapă a lipi biletele de transit la căruța dinainte, ca ast­fel una câte una să poată porni spre gară, căci îi apucă noap­tea. Păzitorul barierei, care era cam turmentat, i­a făcut observații și l’a lovit cu palma peste gură, umplân­­du-l de sânge. Dragomanul Nicolae Popa, inter­venind spre a scăpa de la bătae pe cărăuș, tovarășul seu, Vasile Moise, s’a­ repezit în casa sa, de unde eșind cu o armă cu două țevi în mână, a descărcat ambele focuri, rănind pe dragomanul Nicolae Popa în palma mâine­ stângă și la obraz. Rănile nu sunt grave, arma fiind încărcată cu pulbere meruntă. Cri­minalul a fost arestat și înaintat parchetului. De la K­ilcov. Piatra­ Neamțu Nenorocirea de la moara Doamna. — O dureroasă nenoro­cire s’a întîmplat astă­zi la moara Doamna, nenorocire care a emoțio­nat adine pe toți acei care­ au asis­tat. Iată amănuntele culese la fața lo­cului : un tîner lucrător, numit Ha­ros, pe când se învârtea pe lângă o mașină, la un moment dat, din ne­băgare de seamă, apropiindu-se prea mult, cureaua i-a apucat hainele și într'o clipi nenorocitul se afla între roțile mașini, cari l-au mutilat în mod oribil. La țipetele disperate ale victimei, alearge în grabă tot perso­nalul moreî, oprind mersul mașinei și apoi dându-i primele îngrijiri până la sosirea medicului. Starea lui e foarte gravă din cauza rănilor. A fost imediat transportat la spitalul local. Nu se știe dacă va scăpa cu viață. Iulian. T.­Severin Furt mare.—Ion Tufiș, din co­muna Sâlișteni, recunoscut fucător de rege, întovărășit de Ion Doina, Petre Poreanu și de un anume Pe­­trișor, în noaptea del —2 Octom­brie, au furat de la mai mulți lo­cuitori din comuna Giorămășani, cătuna Subaru, o turmă de 37 oi, pe cari tot în acea noapte le-au a­­dus în oraș, trecându-le peste șanț. Aci le-au vîndut măcelarului­­ Gh. Gugiu cu 85 tei. Tot hoții sus menționați, de astă­­dată însoțiți de un nou prieten, a­­nume Tudor Becheru, a fi furat de la femeea Maria Crețescu 14 oi. A­­cum li se înfundară hoțiile, căci Ion Doina, trecând bariera T.-Jiu­lui cu oile, fu prins și declară și pe tovarășii sei. Poliția anchetează aptul și-l va supune justiției. Cota apei azi 302 cm.’ Crește­rea se menține. Someșamil. B.­Voicea Amănunte despre surparea halei. — Relativ la telegrama ce v’am trimis erî despre surparea ha­lei, vă comunic următoarele : în o­­rașul nostru se construește în piață o hală sistematică după pianul în­tocmit de d. Stroescu, ing­ner-ar­­chitect al primăriei. Ca antrepre­nor constructor este d. inginer Cu­­țarida. Construirea halei a început astă­­primă­vară și acum zidăria era a­­proape terminată. Ei­, pe la orele 5 seara, fără veste, parte din zidul despre stradă s’a prăbușit producând o sguduitură teribilă. Lucrătorii, cari se aflau sus pe schele, parte au sărit jos, iar alții au căzut între dărâmături răuin­­du-se grav. 3 lucrători, într’o stare gravă, ai­u fost transportați la spital și anume : Michel Picher rănit la obraz, Dumi­tru M. Beștea cu pieptul și abdo­menul strivit (n­u se știe dacă va scăpa cu viață) și Erem­ia Zanton, rănit la un picior, întregul zid a­­menință să cadă, căci este crăpat in mai multe părți. Autoritățile co­munale și parchetul au luat mă­­­suri ca să nu se mai întâmple și alte nenorociri. Tentativă de omor.­ Bulga­rul Ivan Kerci a fost depus, fiind­că la un loc dosnic, împreună cu mai mulți tovarăși ai lui, a voit să Împuște pe sergentul Petru Drăgă­­lan,din reg. 2 Vâlcea, însă neisbu­­tind să’l împuște, a luat pușca de țeava și i-a tras cu patul în cap. Sergentul Drăgălăn, văzând peri­­colul și neavând nimic cu ce să se apere, s’a apărat cu mâinile, pe cari le ținea în sus asupra capului, re­zistând lovi­turei. Prin modul acesta pol, Draguian a putut împedică lo­vitura, rămânând numai cu mâna stângă fracturată din cot—și în im­posibilitate de a se putea vindeca ca să mai poată munci cu ea. Dacă din întâmplare nu se neme­­reau oameni cari să sară în ajutorul sergentului Dragaian, Ivan Keroi i-ar fi repus viața cu loviturile de pușcă. Gandcov. UN SEAT I*E 7.1 Varul nestins in contra pu­tre­­zirii cartofilor. — Când se pune cartofi pentru emnat, să se pue var nestins în saci și să se așe­ze în mijlocul grămezei. DE LA CO ISIUüTC0MÜNAl Ședința tic ieri Ședința se deschide la orele 5 jum. sub președenția d-lui pri­mar Procopie Dumitrescu. Present! 19 domni consilieri Se dă cetire sumarului ședinței trecute și se aprobă. D. Petr ■ovici comunică consi­liului telegrama de mulțumire trimisă din T.-Severin de către studenții italieni. D. primar aduce la cunoștința consiliului lista consilierilor cari vor presida, la alegerile comu­nale, bi­rourile electorale col. III. Acești d-nî consilieri sunt: dr Argeșeanu, dr. Anghelescu, Chi­rițescu, Th. Niculescu, Cioca­neli, căp. Slătineanu,­­Anton Va­rie, I. Dobrescu și Ștefanescu. * Consiliul aprobă creditul de 2460 lei pentru plata personalului fabricei de ghiață de la hala Chica. D. Gr. Alexandrescu observă că fabrica de gheață a fost în­ființată prea târziu, ast­fel în­cât nu putut să aducă foloasele ce se așteptau de la această fabrică. Insistă asupra necesitatei de a instala la timp frigoriferele atât de indispensabile halei. D. Primar explică că de­și fa­brica de gheață a primăriei a în­ceput să funcționeze cam târziu, totuși a putut aduce ve­de fo­loase publicului, cel puțin în cea ce privește estinătatea gheței, la act de dorința exprimată de d. Alexandrescu cu privire la frigorifere. ¥ . D. primar expune tabloul pen­tru reducerile de făcut la diferite capitole budgetare, precum și re­partiția împrumutului de 32 mii jum. pentru lucrărilor apelor. D. Saita cere consiliului ca să ratifice autorizația dată de d-sa d-lui Naum, proprietar, pentru reparațiunile de întreținere a i­mobilului din str. Sf. Apostoli­­, colț de str. Sapienței. D. Bibicescu protestează cu e­nergie în contra acestei autori­zații, acordată unui imobil, care urmează a fi dărâmată ca insa­lubră, chiar în baza unei hotă­râri judecătorești. D. Saita respunde că auto­rizația n’a dat-o de­cât pe haz raportului presentat de arhitec­tul primăriei, însărcin­at cu exâ

Next