Universul, februarie 1903 (Anul 21, nr. 30-57)
1903-02-01 / nr. 30
O CATASTROFA PE DOXARE. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Vineri, 31 Ianuarie.—S. S. Chru și Ioan Catolic Vineri, 13 Februarie.—Polyeucte Soarele răsare 7.21 ; apune 5.38 București, 31 Ianuarie. O importantă industrie Este vorba tot de chestiunea alcoolului denaturat. D. fh. N. I. Angelescu, membru al Camerei de comercial din București, a întocmit, din însărcinarea acelei Camere, un studiu în care arată amănunțit foloasele ce ar rezulta pentru țara noastră din întemeiarea și înflorirea unei asemenea industrii. Conclusiunile acestui conștiincios studii sunt următoarele: Creșterea vitelor, îngrășarea pământului, sunt strâns legate de chestiunea alcoolului, grație întrebuințarea borhotului, acest atât de binecuvîntat produs colateral al alcoolului. De asemenea și din punctul de vedere social, al intereselor permanente ale neamului, chestiunea alcoolului denaturat e de cea mai mare importanță. Fabricarea lui pe o scară mai întinsă ar da de lucru la mii de brațețărănești în timpul ernei și în acelaș timp ar sustrage țărănimea noastră flagelului pelagrei, prin aceea că porumburile stricate, răscumpărate, vor fi utilizate în poverne, în loc de a distruge fizicul și moralul săteanului nostru. Dar alcoolul denaturat nu numai că ar putea aduce o transformare a vieței din satele noastre, prefăcându-le în centre de activitate și în izvoare de câștig, el va aduce o profundă schimbare și vieței noastre orășenești. Comerțul va lua un avânt considerabil, prin traficul intern mai mare al produselor solului nostru, prin introducerea unor noci articole de desfacere ; industria mare va găsi un prețios sprijin în alcoolul denaturat,iar o mulțime de industrii mici, corolare ale fabricațiunei alcoolului denaturat, vor lua naștere în mai toate orașele țarei. In primul rînd industria oțelului va lua o repede desvoltare, absorbind ea însăși anual peste 4 milioane de litri alcool, cu condiția ca să se proceadă la eliminarea pe toată linia a unui produs profund dăunător, ca acidul acetic. Până și viața casnică din orașele noastre va fi revoluționară, — prin tot felul de înlesniri și de reale economii, — prin introducerea alcoolului ca element de combustiune, de luminat și de forță motrice. Industria petrolului va trage serioase și directe avantaje de pe urma alcoolului denaturat, însăși fabricațiunea acestui alcool necesitând funcționarea unui considerabil număr de poverne, va constitui pentru petrol un important debușeu, de vreme ce aceste poverne vor fi activate prin combustiunea țițeiului, cel mai bun combustibil din toate. De asemenea prin carburarea alcoolului cu unele produse petrolifere—în scopul de a-î mări puterea de combustiune și de luminat — industria petrolului va găsi un alt debușeul în țară, pe care încă nu-1 are azi, iar prin amestecul resturilor brute de la petrol cu acest alcool, se va da valoare unei părți din producțiunea petroliferă, care până azi n’a găsit nici o întrebuințare. Din punctul de vedere al fiscalitate!, exemplul din alte țări e încurajator. Statul nostru nu trebue să aibă nici o grijă în această privință. Veniturile ce le are pe urma alcoolului pur nu vor scădea câtă vreme producțiunea și consumațiunea acestui alcool nu se vor micșora prin circularea alcoolului denaturat. Ii nu are a se teme de nici o fraudă, deoarece azi se cunosc metode de denaturare care fac regenerarea alcoolului atât de complicată, că fraudantul ar trebui să facă cheltueli mult mai mari decât avantajele ce ar avea de pe urma fraudei. Alcoolul denaturat trebue privit dar ca un factor decisiv al desvoltarei noastre economice. El trebue să fie preocuparea esențială a oamenilor noștri politici cari se gândesc serios la crearea unei industrii naționale. Alcoolul denaturat ar constitui cea mai însemnată industrie ce se poate crea la noi în țară, industrie cu adevărat națională, pentru că toata materia primă necesară se găsește în țară. Agent de energie, de lumină și căldură în lumea anorganică, el poate deveni, de altă parte, cel mai prețios principiu activ al vieței noastre sociale. E dar necesar să ne gândim cât mai iute la exploatarea acestui câmp de activitate, și de bogăție națională, martor, se ridică președintele, maiorul Voss, pentru ca să conteste acuzatorului dreptul să califice de neadevărată depoziția făcută pe baza jurămîntului a sub-ofițerului. Reprezentantul acuzei se încercă să convingă pe președintele că are drept să-șî expună părerile sale pe baza libertățea cuvîntului. Maiorul Voss : —Te rog să te explici. Când mai târziu apărătorul zise că artî bănuiala că Lippelt voește să nenorocească pe subofițer din spirit de răzbunare, conducătorul desbaterilor întrerupse pe apărător făcând observația că nu Lippelt, ci subofițerul Hofmeister este acusatul. Președintele, maiorul Voss, respinge această imputare și cere și pentru apărător deplina libertate a cuvântului. Acum lucrurile ajunseseră la o controversă acută. Conducătorul desbaterilor voește să-și justifice punctul său de vedere. Maiorul Voss strigă: Eu sunt președinte ! Consilierul de război. Schönborn răspunse : Da, și eu am conducerea desbaterilor ! Amândouă ’șî apărau punctul lor de vedere. Schönborn spune că se va plânge comandantului diviziei, maiorul Voss protestează în contra acestei amenințări. In sfârșit desbaterile au putut fi continuate până la sfârșit, după ce Schönborn declară că va suspenda desbaterile și va face raport comandantului general de divizie, Meyer, încă un exemplu ca să se înțeleagă mai bine caracterul casnicilor. Un domn însurat, care timp de 20 ani petrecu serile la o amică a nevestei lui, remâind văduv, se însura imediat cu vechea sa prietenă ; în seara de nuntă chiar zise : «de însurat mi însurat, dar unde mi voi petrece de aci înainte serile...» Aceste sunt probe de inconstanța spiritului și caracterului omenesc ; această desiluzie provenind ea din natura însăși a căsătoriei, sau din cauza naturii noastre nestabile, care nu mai face caz de un lucru pe care -l posedă. Căsătoria de azi, zice d. Adrien Desprez în La femme, interesantul studiu asupra femeei din toate timpurile : «Căsătoria de azi este o întreprindere azardoasă, pe care n’ar mai face-o nimeni, dacă natura nu ne-ar orbi câteodată și dacă bărbații și femeile n’ar fi atrași de oarecari inclinațiuni. A țî sacrifica gusturile continuă, preferințele, dispozițiunile... este lucru greu și puțini au forte de a o face». Ziua. Din Germania (Coresp. particulară a ziarului „Universul") Berlin, 28 ianuarie Situația politică. Partidul agrar a ținut o adunare generală în care a făcut o violentă opoziție guvernului, atacând în deosebi pe cancelarul conte de Bülovo. Președintele uniunei agrare, deputatul baron Wangenheim, în discursul de deschidere, zise intre altele că la ultimele tratate comerciale, agricultura a fost sacrificată pentru alte interese. Eli, spuse oratorul, afirm că propunerea Kardorff a fost o nenorocire economică pentru agricultura germană. Suntem foarte pesimiști față de aceea ce avem să ne așteptăm de la guvernele federale. Nu voim un imperiu aparent ca în Anglia, nici despotism ca în Rusia și nici republici, dar noi nu voim să servim împăratului nostru ca sclavi, ci întocmai ca și strămoșii noștri, ca bărbații germani liberi. Lingușirea nu este însușire germană, ci orientală. Acest discurs a fost primit cu aplauze furtunoase. După aceea deputatul dr. Hahn a cetit un raport din care reiese că numărul membrilor uniunei agrare este de 250.000. Dr. Hahn ținu apoi un discurs politic terminând cu cuvintele : Contele Billow și miniștrii săi sunt mari causeuri și se dedau la declarațiuni de amor până și față de democrații sociali. Scandal la un consiliu de războii! Alaltă erî a avut loc în fața consiliului de războiu al diviziei 20 din Breslau un proces, cu care ocazie s-a ivit un incident remarcabil. Subofițerul Hofmeister din regimentul de husari Braunschweig a fost acuzat că a maltratat pe husarul Lippelt, dar a fost achitat. Când în cursul desbaterilor reprezentantul acuzei a adus argumente din cari reese ca neadeverata depoziția unui CRONICI FELIENINE CASATORIA II (Smaranda Florescu).După Buffon, Flourens, și mulți fisiologiștî, în țările temperate căsătoriile să se facă la 20 ani pentru fete și 25 pentru băeți. La această vîrstă bărbatul și-a făcut poziția, și-a făcut serviciul militar, a ajuns în fine la calități fizice și morale cari sunt o garanție pentru ei, pentru rolul important de soț bun și tată afectuos. Pentru fată, la această etate, educațiunea și instrucțiunea este relativ isprăvită. Corpul fiind sănătos, resistent și facultățile intelectuale desvoltate, spiritul va fi și el tot astfel, căci «Mens suna in corpore sano». Dacă căsătoriile în evul mediu aveau un aspect mai fericit, cauza era că fetele erau mai pregătite pentru realitatea unei fete care întreba «Ma mere, qu’est-ce que se marier?—Mon enfant, c’est p teurer et enfanter». Desiluziî și desiluzioniști vor fi vecinie cât timp vom cere căsătoriei mai mult decât poate ea da. Dar ce este căsătoria ? Priviți acest tablou alegoric pe care un tînăr logodit îl comandă unui artist mare. Când veni peste o lună să vază tabloul său, reprezintând căsătoria, zise : «Bar nu seamănă de loc, domnule ; căsătoria e mult mai frumoasă decât ai făcut-o dumneata». Pictorul puse tabloul într-un colț fără să-l mai atingă. Peste o lună vizitatorul, acum însurat, zise : «el acu mai seamănă... dar tot să-i mai faci ceva. să-l mai retușezi»... . Peste trei luni veni iar și cum vgzu tabloul... de la ușe strigă: «Ce ai făcut, nenorocitule ai făcut acum contrariul, căsătoria nu va fi nicî odată așa frumoasă cum ai făcut-o...» Diogene fiind întrebat de cineva de este bine să se însoare, zise : « De e bogată se va domina, de e săracă te va ruina, de e urîtă te va desgusta, de e frumos și te va înșela». Trei and de războiu — de — Generalul Ch. Dewet (Urmare.—Vezi de la Nr. 330 până la No. 29) CAP. XVIII Retragerea mea până în Transvaal A doua zi eram la țărmurile rîului Mesipiver sau «rîul cel frumos», ale cărui ape limpezi ca cristalul stropesc cele mai fertile câmpii. Am străbătuat acest rîu spre a ne uni cu coSiandosul geufHstrlului Liedemberg. El ne Jijisind: a doua zi până la nouă mile este Wechterstrop. A doua zi devreme, am primit știrea că englezii erau pe urmele noastre. In grabă ne-am dat înapoi. Am comandat: Pe șea ! Nici un burghez n’a ezitat. Intr’un moment lagărul era pe drum , care, previziune,răsuri, totul înainta în ceața dimineței spre Wețersdorp, pe când am forat o barieră mișcătoare între convoiul nostru și inamic. Nu trebuia să ne gândim a susține lupta ; am fi fost împresurați din toate părțile ; o resursă ne rămânea : a obosi pe inamic înaintând mai repede decât dînsul. Și știam din experiență că puteam reuși la asta ; englezii înaintau mai încet decât noi, chiar când eram încurcați în lagărul nostru. Trebuia totuși să apărăm pe acesta din urmă contra forțelor de cavalerie care, întrecându-ne, cäutau a -l împresura. Englezii se gândeau să termine cu noi. Ei socoteau de a pune mâna în fine pe această trupă care nu se lupta decât când era sigură de vite-forie, și nu se arăta decât spre a da inamicului lecții de modestie ca la Retiersnek, la Nord de Lindley, la Vredefort, la Rhenosterspoort și la Tilgerfontein. La Wentersburg a trebuit să venim în contact cu aceste detașamente de cavalerie înaintate. N’am putut rezista mult timp în fața numărului și am părăsit chiar unul din tunurile noastre Krupp. Dar rezistaserăm îndeajuns pentru că lagărul nostru fu salvat. De altfel, dacă nu lăsam acest tun în mâinile inamicului, convoiul nostru ar fi fost luat. In acest loc am pus în libertate pe prizonierii noștri. M’am hotărît de altfel, în aceasta rezistență înverșunată în contra unui inamic mult mai superior, de a pune elementele de partea mea. Am dat foc pe urma mea la toate câmpiile. Cum iarba era foarte uscată în acest moment al anului, ea fu cuprinsă în toată întinderea liniilor engleze, ceea ce opri înaintarea inamicului și l’a pus în imposibilitate de a-șî hrăni vitele. Satele și fermele defilau înaintea noastră în această cursă forțată. In această câmpie me simțeam mai mult în siguranță, căci englezii, spre a ne ajunge, trebuiau să traverseze pasul păzit la Est și la Vest, lângă Hustenburg, de burghezii generalului Liebenberg. Am crezut nemerit de a face la acest fluviu să se odihnească vitele noastre obosite. Asta a fost cu neputință ; deja englezii erau anunțați de eolerorii mei la spatele muntelui. A trebuit să me mai dau încă îndărăt. Am luat atunci drumul de la Hustemburg la Pretoria și am ajuns aproape de Comandonek, pe care l-am găsit ocupat de englezi. Am oprit atunci trupa mea și înaintând cu un comandos de cavalerie, am trimis un mesager ofițerului comandant spre a se preda. Dacă el rezista, atacul ar fi urmat îndată. In realitate era o prefăcătorie ; voiam să știu cumi erau forțele engleze instalate la Comandonek și dacă nu era cu putință a le ataca. (Va urma) bunilor români și că fiecare se va grăbi a-și da obolul său pentru susținerea singurului mijloc pe care-l au românii ardeleni de a-și păstra neatinse limba și legea. Carier Judiciar Romanul prințesei de Saxonia Telegrama primită de Giron de la prințesa, când a intrat în sanatoriu, spunea : «Suis trésde sesperae. Entre sanatorium. Fior».Sunt foarte desperată. Intru în sanatoriu. Fior». * * * Ziarul «Zeit» are din New- York știrea că un impresario american a oferit lui Giron 500 de mărci pe zi spre a se expune pe scena unui teatru american. * * O doamnă din înalta aristocrație austriacă, care a făcut mai înainte parte din Curtea de Toscana, a dat unui ziarist amănunte interesante asupra principesei Luisa de Saxa. «Numai acela care a cetit carnetul nenorocitei" principese, poate să înțeleagă, poate condamna. Grecieric, zise doamna, nici un tribunal care ar citi acest carnet, n'ar fi condamnat pe principesa Luisa, chiar daca sarti pus pe cel mai sever și inaplicabil punct de vedere al moralei publice. El va spune că ea a greșit, dar nici un judecător pământesc nu o poate condamna. Desigur principesa Luisa este una dintre cele mai culte și mai spirituale principese din Europa. Din carnetul ei am remarcat următorul pisogin : «Mama mi-a spus : copila mea, trebue să îl fericită. Am perdut o coroană și tu ai câștigat una mai frumoasă. Atunci am căzut plângând de la gâtul mamei mele și i-am răspuns : «Nu, fericită nu sunt. Am căutat iubire și am aflat numai sila etichetei. Inima mea a rămas goală și solitară». Intr’un alt pasagiu se zice : «Astfel se prezintă sfânta legătură a căsătoriei; decepțiunea este înfricoșată, deoarece sunt o prizonieră de războiu în haremul unui principe». Se crede chiar că, dacă reformele propuse vor fi aplicate, ele vor fi neîndestulătoare ca să preîntâmpine o răscoală generală. Se zice că comitetele macedonene sunt mai tari decât autoritățile otomane din împrejurimile Salonicului. Legile turcești sunt ignorate pe acolo și diferendele sunt supuse șefilor comitetelor, cari și dau sentințele. * « Tribunalul din Berlin a lansat un mandat de arestare contra chimistului Nardenkoetter, care a săvârșit acte de șarlatanie ordinară și a fugit în timpul unui proces ale cărui desbateri au ținut mai multe zile. Doctorul Kronheim, care figura și el în proces ca prevenit liber, a fost arestat. * * * Ziarele maghiare anunță că la casa pentru orfani, din orașul Ujhely, s’a descoperit o defraudare de peste 300.000 coroane. * * * Într’un hotel din Viena, fiul birtașului Franz Rein a împușcat pe cântăreața Mizzi Kastner și apoi s’a sinucis. Motivul acestei fapte desperate e dragostea.* 4 ¥ Din Londra se anunță moartea celebrului meteorolog și aeronaut englez, James Glaisher, în vârstă de 94 de ani.* ¥ ¥ După câte se scrie din Copenhaga, se pare că premiul Nobel pentru pace va fi dat la două scandinavi: scriitorului suedez Arnoldson și danezului Frederic Boier. Până acum dându-se premiile Nobel, se lăsaseră întotdeauna la o parte scandinavii, spre a nu părea părtinitori, dar desigur că asta nu era intenția lui Nobel.* ¥ ¥ O telegramă din Petersburg anunță că ministrul de războiu al Rusiei, generalul Kuropatkin, va întreprinde la primăvară o călătorie de inspecție în Extremul Orient, pentru ca să se convingă în persoană de starea lucrurilor din Vladivostok și Port Arthur. Derby : «It is a be» (aceasta este o minciună), îndată sări președintele și vor să apuce pe Sir Hercules. Lord Derby și alți domni cari erau de față, se aruncară între ei. Lordul Derby le vorbi la amândouă în chip foarte amical și la sfîrșit le zise : D-lor, vă rog să nu vă atacați ! Președintele răspunse că Sir Hercules l-a ofensat și că nu poate lăsa lucrul așa. El însă se declară mulțumit când acesta zise că n’a înțeles așa. Cu tot incidentul acesta Krueger și Piokinson deveniră mai târziu buni amici și rămaseră până la moartea acestuia din urmă. El fu singurul înalt comisar care scria lui Krueger scrisori confidențiale private, și primea și de la el tot asemenea. Trebue să se spună despre el că a fost om foarte cinstit și un perfect gentilom. In curând după aceea a fost semnată convenția de la 1884, prin ceea ce republica și-a redobândit deplina independență. Maî rămase numai un articol în noua convențiune, care termirea drepturile Republicei, adică art. IV. Urgisita suzeranitate a fost însă desființată. Afirmația d-lui Chamberlain că Republica se află încă sub suzeranitatea Angliei este cu totul falsă. După ce convenția din 27 Februarie 1884 a fost semnată, deputăția se duse iarăși pe continent ca să facă un împrumut în Olanda pentru clădirea unei linii ferate la Delagonbai. Peste tot locul delegații au fost primiți cu entusiasm și cu cea mai mare cordialitate, dar împrumutul nu l-au putut face. Din Olanda plecară la Paris, unde de asemenea au fost primiți cu mare însuflețire, chiar și de către președintele Republicei franceze. De la Paris se duseră peste Madrid la Lisabona. Guvernul portughez se declară gata de a construi calea ferată, cel puțin pe teritoriu portughez. Nu s-a putut obține ca întreaga cale ferată să fie construită de Portugalia. Deputăția plecă după aceea peste Germania, unde fu primită cu cordialitate de către împăratul Wilhelm și principele Bismarck, în Africa. Cu această ocaziune se întâmplă ca Bismarck să se împedice pe soliile palatului regal din Berlin: împăratul Wilhelm I îî zise în glumă : — Principe, îmbătrânești ! Principele Bismarck răspunse cu voce tare :—Da, Majestate, este lucrul obicinuit ca calul să îmbătrânească mai înaintea călărețului !» In ședința Volksratului,declară președintele că s-a redobândit independența, iar republica a fost primită în rîndul Puterilor independente și suzeranitatea nu mai există. In Anglia nu se gândea nimeni ca să contesteze aceasta. Din Olanda Krueger a adus ca procuror de Stat pe dr. W. Leyds. Rolul important pe care l-a jucat dr. Leyds în republică este cunoscut de toți. Numele seu rămâne nedeslipit de istoria Republicei. După câtva timp generalul Joubert a fost reales cu unanimitate comandant general. Volksratul votă în curând proiectul privitor la calea ferată Delagoabai. (Va urma) O catastrofă pe Dunăre — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi, reprodusă după o fotografie luată la fața locului, reprezintă una din vederile de pe Dunăre cu ocazia catastrofei ce s’a întâmplat din cauza desghețului subit de la finele lunei Decembrie și adică remorcherului «Nelly», al d-lor Wender și Shmoot din Brăila și remorcherului «Josef»,al d-lui Joseph Lobi din Brăila. Aceste remorchere, împreună cu mai multe șlepuri, apucate cu vehemență de sloiurile de ghiață, au fost aruncate pe lângă gara Rusciuc, căci în fața acestui port s’a întâmplat catastrofa. Societățile de asigurare «Dacia România», «Naționala» și «Generala», la care au fost asigurate atât vasele, cât și cerealele de pe ele, au fost silite să descarce șlepurile.___ __________ $uri din străinutate — Prin poștă — Ministrul agriculturei din Rusia a încuviințat organizarea, în timpul anului 1903, a 73 expoziții agricole în diferite ținuturi din Rusia, Siberia și Gaucas. * * * ... 1 Starea sănătăței arhiepiscopului catolic Kleptowicz din Petersburg e foarte gravă. Puterile sale slăbesc. Moartea lui se așteaptă din ceas în ceas. * * O depeșă din Colon anunță că generalul revoluționar columbian Uribe s-a sinucis. * Al 7-lea congres internațional de agricultură se va deschide la 31 Martie la Roma. « * « Știrile primite de către ziarele din Paris din Macedonia reprezintă această provincie ca în prada celei mai depline anarhii. Funcționarii nu se mai supun ordinelor guvernului. Noul Abonament cu premii la „UNIVERSUL“ Costul abonamentului Pentru 3 luni lei . . .6 » 6 » «... 11.50 » un an lei . . . 22.50 Premiile Cu începere de la 1 Februarie 2003, Universul deschide un nou abonament, cu următoarele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți : 1) O vilă la Sinaia, (întradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu turcoase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6) 500 lei în bani. 7) O brnțară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și perle, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13)Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lucrat, de porțelan, pus pe o coloană tot de porțelan, pictat. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni primesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul primesc gratuit și almanahul Universului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ce se acordă în fiecare lună. Memoriile lui Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 28). CAP. IX Paul Krueger, președinte de Stat (18S3-18SS) In timpul acestor tratative se întâmplă un conflict între președintele Krueger și Sir Hercules Robinson. Krueger avea tocmai cuvântul și spunea că unele ferme, între care de pildă Poffontein și Rietfontein trebue ca negreșit să ajungă în posesia republicei, la care au aparținut și mai înainte. După ce rosti ultimele vorbe, Sir Hercules Robinson, care asista la desbateri, șopii lordului Apelul „Tribunei” Ziarul «Tribuna», din Sibiu, căruia ungurii î-a fi jurat peirea, ne-a trimis următorul apel: Onorate domn, Cauză românilor de peste munți, deși nu mai e agitată în regat cu atâta pasiune, continuă însă a exista; încă jugul unguresc apasă asupra românilor din Ardeal și din restul Ungariei, încă cea mai mică veleitate de a revendica drepturile naționale, e considerată și pedepsită ca o crimă cu cele mai crude pedepse. Organul care a veghiat întotdeauna ca nedreptățile să nu fie primite fără energică protestare, ziarul care în tot timpul a menținut focul sacru al naționalismului, ziarul care a păzit interesele naționale românești și n’a lăsat ca mândria națională să fie înfrântă,—face apel la d-voastră, cerându-ve ajutor. Greutățile cu cari «Tribuna» are de luptat ve sunt cunoscute : amenzi peste amenzi, zeci de ani de închisoare, vexațiuni de tot soiul, etc., etc., și loviturile se întețesc mereu, doar’ doar’ va înceta de a mai răsuna glasul mândru al românismului apăsat și amenințat în chiar existența sa. Credem, domnule, că e de datoria oricărui bun român ca să dea «Tribunei» tot concursul seu, dar mai ales ca s’o sprijine abonându-se la ea , organul românilor din Ardeal, organul ideei naționale române în țările subjugate e amenințat în existența sa! Se cere ajutor grabnic, imediat. Cunoaștem nobilele d-voastră sentimente, dragostea d-voastră de neam și de tot ce-î românesc și nu ne îndbuiți că vă veți grăbi a sări în ajutorul «Tribunei», pentru ca să nu poată spune ungurii că au reușit să ne doboare. Primiți, ne rugăm, domnule, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni. Administrația „Tribunei”. Prețul abonamentului: Un an leî 40 ; 6 luni leî 20 ; 3 luni leî 10. Abonamentele se fac la agenția Carol Schulder, str. Doamnei 23. Suntem siguri că acest apel va avea răsunet în inima tuturor (TRIBUNALETE ROMANE) Jurisprudență In materie militară Ministerul de războiu, de ani de zile, când diferiți comptabili delapidau bani,sau le lipseau materiale, pe lângă că aceștia erau condamnați, condamnați pe verificatori sau șefii de corpuri și ajutorii lor la plata acelor sume, invocând drepturile ce acordă art. 129 din legea comptabilităței ministerului de finanțe, cu drept de apel însă la înalta Curte de compturi. Contra acestei decisiona Curte de compturi, maiorii Tincă și flitoricii, cari fuseseră condamnați cei dintâi la 12000 lei lipsă din fondul corpului și cel de-al douilea la 8000 de lei delapidați de căpitanul Cristescu, au făcut recurs la înalta Curte de casație, pe motiv de incompetință atât a ministerului de rezbel de a da decișii în baza legei comptabilității, cât și a Curței de corupturi de a confirma asemenea decisiuni. Afacerea s-a pledat erî in urma a doue divegențe, înaintea secțiunilor unite și înalta Curte a admis recursul, pe motiv de incompetință, casând fără trimitere decisiunea dată de Curtea de compturî, în urma pledoariilor d-lor avocați Porumbaru și locot. Teodorescu. Prin urmare înalta Curte stabilește jurisprudența că ministerul de războiu nu poate da decisiuni supuse apelului la Curtea de compturi contra acelora cari nu sunt justițiabili de această Curte, drept care este lăsat, după legea comptabilității, mimat ministerului de finanțe Grefier. O CUGETARE IM ZI Nu crede ușor, bagă de seamă mai intâiu la scopul aceluia care’țî vorbește. Calul IPre ® ei Balul dat de «Sindicatul Ziariștilor», în vastele saloane ale Palatului Băilor Eforiei, a avut un neîntrecut succes. Sala cea mare de jos a fost trasformată într’un adevărat Paradis. Flori, ghirlande, arbori, nimic nu lipsea. Lojile erau frumos împodobite cu covoare, cu plușuri și edelweis, floarea Reginei. Scena, transformată în grădină, avea un aspect feeric. Printre flori și frunzele palmierilor sute de lumini electrice și colorate scânteiau, pe când în fund se vedea un boschet scăldat de lumină. Vizitatorul, intrând în acest bal, nu știau unde să-și arunce întâi privirile. Mășca multe, sub care se ascundeau persoane de condițiune, întrețineau animația. Lojile erau toate pline de public. Printre cei de față am remarcat un treacăt pe d-na și d. Ianovici, d-na și d. Ulpiu Hodoș, d-na și d. Cezărescu, ajutor prim de pitear, d-nii general Angelescu, gen. Comăneanu, maior Aurel Dercet, Filipache Gorlătescu, B. Epurescu, Al. Giurcu,președintele«Sindicatului ziariștilor», Luca Elefterescu, dr. Bastache, senator, Emil Lahovary, loct. Bacaloglu, loct. Leonida, loct. Vasilescu, St. Sihleanu, Tr. Djuvara, A. Caloglu, Magheru, procuror, dr. Orăscu, dr. Haralamb, A. Cătuneanu, Saita, prefect de poliție, maior Buhlea, Oscar Niculescu, membru la Curtea de apel, general Piiat, Iuniu Leca, deputat, Rășcanu, deputat, Vidrașcu, Dumitrescu sub directorul închisorilor, Th. Rădulescu, membru la Curtea de compturi, Eugen Stătescu, secretar de legație, Stoianovici, Al. Davila, Civeriat, Coșoreanu, Conțescu, Dan, Argherescu, Pietraru, Lungeanu, d-na și d. Brăileanu, P. Gusty, dr. Nanu-Muscel, căpitan Brezoianu, Crăciuneanu, Danielopol, Gîrlova, Simionescu, etc. etc. Programul a fost esecută, întocmai, în plus a mai dat concursul și cunoscuta noastră artistă, d-na Brezeanu, care a cântat mai multe romanțe. D-sa a fost rechemată de mai multe ori. Biletul operei și tenorul Sarcoli au smuls frenetice aplause. Nu puțin a încântat publicul și cunoscutul Ciolac, care venise cu orchestra sa. Balul s’a terminat la ziuă. Rep.......... — • • ■ • ——i Universal !n provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Ianuarie — Craiova Marele incendii! <lm Poiana.—Un îngrozitor"' ftf^mfedia s’a declarat azi dimineață prila ora 5, la proprietatea locuitorului Ghiță Ștefan Crăciunoiu, din com. Poiana. Focul, începând de la coșarul de vite, s’a comunicat cu o iuțeală rară la casa de locuit, la un patul cu porumb, niște șire de pac, cu un cuvînt la tot ce se găsea în ograda lui Crăciunoiu. Dar ca să ne facem o idee mai complectă de grozăvia incendiului, să cităm după raportul telegrafic al primarului comunei ce anume a căzut pradă flăcărilor. Grajdul de vite a fost punctul de unde a pornit elementul distrugător, apoi rând pe rând au căzut pradă flăcărilor mistuitoare : done șoproane, un patul ce conținea 3000 kgf. porumb, 18 care de pae, 27 grinzi de tufun, 2 sănii, 1 plug, 2 boi, 3 vaci și 4 cai. De aci focul, care luase proporții uimitoare, s’a întins și la vecinul lui Crăciunoiu, la Ghiță Marin Fira, căruia i-a ars din patul în care se găseau 8000 kgr. porumb, un grajii în care se aflau 2 boi, un car, casă de locuit, un sfârșit tot. Incendiul, care, nu mai încape îi douială, a fost pus, a cauzat pagul fiecăruia din ei de câte 6,0 le