Universul, iunie 1903 (Anul 21, nr. 147-176)
1903-06-10 / nr. 156
Principele Alexandru Karagheorghievîci al Serbiei.—(Vezi explicația) București, 9 Iunie. Galați - Constanța ii Continuăm azi cu rezumarealucrării d-lui secretar al Camerei de comerț din Constanța prin care răspunde memaoriului «Uniunei» din Galați. Cu date statistice, d. secretar Ghristodorescu susține că portul Constanța nu e deloc mai favorizat, ci dimpotrivă e dezavantajat față cu porutțțile dunărene, Brăila și Galați, atât în ce privește exportul, cât și în privința importului. Portul Constanța nu lucrează decât 2-3 luni pe an, atunci când navigația pe Dunăre e închisă din cauza înghețului. In restul anului nu e nici o mișcare. Starea aceasta, zice d. secretar al camerei locale, nu mai poate fi trierată. Pentru îndreptarea ei, se cer următoarele măsuri: 1. — Activarea lucrărilor în port. 2. — Egalizarea talelor pentru transportul cerealelor de la toate stațiunile căilor noastre ferate la cele trei porturi : Constanța, Brăila și Galați. «Nu cerem reduceri în tariful căilor noastre ferate. Dorim, din contra, ca a doua măsură ce am propus să fie adusă la îndeplinire prin majorarea taxelor pentru transportul cerealelor, de la toate stațiunile G. P. R. la Brăila și Galați, în așa proporțiune încât să fie egalizate cu cele ce se plătesc pentru transporturile până la Constanța și cari sunt cele mai ridicate, gemă» traficul direct, prin orice mijloc se va crede mai Demenții,—înlocuirea actualei taxe de magasinagiu, ce se percepe la vama din Constanța, printr’o arta egală cu aceea ce se percepe la docurile din Brăila și Galați, prelungindu-se timpul liber de magasinagiu, în conformitate cu regulamentul Docurilor. 12. — Prelungirea termenului liber pentru perceperea taxei de locațiune a platformei în portul Constanța, de la 3 zile cât se acordă astăzi, la 10 zile, după expirarea cărora să se perceapă 20 de bani de metru pătrat pe fiecare perioadă de 30 de zile. 13. —Abrogarea dispozițiunilor excepționale luate de către direcțiunea C. F. R. numai pentru Constanța, cu privire la perceperea taxelor pentru mutarea vagoanelor, precum și pentru recartarea lor de la Constanța-Oraș la Constanța-Port și vice-versa. 14. — Regulamentarea taxelor de descărcare. 15. — Autorizarea de a se înființa imediat întreposite și în Constanța. 16. — Acordarea de înlesniri caselor de comerț și instituțiunilor de credit, pentru stabilirea în Constanța. 17. — Să se facă cunoscut străinătății portul cât mai mult, și prin orice mijloace mai nemerite. 18. —înființarea unei linii de navigațiune Constanța-Constantinopol-Alexandria. 19. — Construirea conductului de petrol de la Câmpina la Constanța. Calendar pe anul 190B Ortodox Luni, 9 Iunie.—Par. Chiril Aroh. Catolic Luni, 22 Iunie.—Paulin. Soarele răsare 4.33 . apune 8.02 tele avantaje ale acestor consultațiuni ce se vor da copiilor de la naștere și până la două ani: 1)Consilii date de medic asupra hygienei generale a copilului (îmbrăcăminte, băț, curățenia corpului), asupra alimentației (minierul, durata, intervalele a< lăptărei, laptele, modul de a’l da, cantitatea de luat, timpul și modul de înțărcare) alimentația după înțărcare, 2) întrunind la un joc, într’o zi fixă, toate mamele cu copiii lor, fiecare va căuta ca copilul său să fie mai îngrijit și mai curat. 8) Cântăritul regulat al copilului face ca mama să se convingă de rezultat și în acelaș timp ajută pe medic ca să surprindă începutul unui incident anormal și să-l poată preveni: lipsa de lapte a mamei, tulburări gastrointestinale, etc. Fiecare mamă e supraveghiată la domiciliul său de o damă din societate, care o va surprinde în viața ei de toate zilele, constatând dacă urmează povețele ce i s’au dat și povețuind-o în ceea ce privește gospodăria casei și creșterea copiilor. Acest din urmă mijloc de a combate mortalitatea prea mare a copiilor ’l-am adoptat la consultațiunile noastre de la Polieinica Regina Elisabeta, făcând joia de la 10—11 ore . Consultațiuni gratuite pentru copii de la naștere până la 2 ani. Vom fi ajutați în ajungerea acestui scop de surorile institutului de caritate «Regina Elisabeta» și cu deosebire de un comitet de doamne format pentru acest scop, având cu atât mai mult merit, cu cât mai lesne- găsești persoane cari vor face raritate plătind contribuțiuni mari pentru diferite scopuri filantropice decât persoane cari să meargă în casa săracului să-l ajute, să-l povățuiască, să-l scape de la moarte. Pentru copii cari au trecut de vârsta de 6 luni și a căror mame sunt în imposibilitate de a le da o alimentație suficientă la sîn. Policlinica va putea da cantitatea de lapte sterilizat de care copilul va avea nevoie. Părinții vor veni sau vor trimite în toate zilele ca să ia laptele necesar copilului lor. Acest lapte sterilizat nu se va da decât în cazuri cu totul excepționale, gratuit. El va fi vindut pe diferite prețuri, începând de la 10 bani litrați, pentru cei sărmani, ca astfel fiecare părinte să aibă convingerea că singur muncește pentru copilul său». Ziua 3. — Reducerea taxei pentru transporturile cerealelor pe linia Gerna-Voda-Constanța, de la 6Y» bani zona kilometrică, cât costă astăzi, la 2 bani, și aceasta în tot timpul cât este deschisă navigațiunea pe Dunăre. «In legătură cu această propunere, mai facem și pe următoarele : «Să se pue în stare de funcționare toate instalațiunile de la Cerna-Voda, pentru înlesnirea manipulațiunei cerealelor din acel port; «Să se studieze construcțiunea unei nouă linii de drum de fer, paralelă cu aceea ce există astăzi între Cerna-Vodă și Constanța, și să se termine linia nouă, dintre aceste localități, pentru care terasamentul s’a făcut încă de mult : «Să se voteze creditul necesar studierea construcțiunei unui canal de navigațiune între Dunăre și Marea Neagră, de la Cerna- Voda la Constanța. «Să existe vagoane suficiente pe calea Cerna-Voda-Constanța. 4. —Aplicarea tarifului «de sezon», cu aceleași reduceri, nu numai pentru porturile dunărene, ci pentru toate stațiunile C. F. R. 5. —îndrumarea unei părți a exportului de lemne și prin Constanța, prin egalizarea taxelor de transport către câte și treie porturi. 6. —Egalizarea taxelor din tariful general pentru transportul mărfurilor, mare și mică iuțeală, de la porturile Constanța, Brăila și Galați la toate stațiunile căilor ferate. 7. —Reducerea taxelor din tariful general pentru transportul mărfurilor, mare și mică iuțeală, de la Constanța la Cerna Voda. 8. —Aplicarea tarifului fluvial combinat și pentru portul Constanta, în sensul ca mărfurile expediate din acest port, prin Cerna-Voda, la una din localitățile interioare ale Munteniei, să poată beneficia de acest tarif, cu aceleași taxe ca și porturile Galați și Brăila. 9. —Egalitarea, pentru câte trele porturi, a taxelor din toate celelalte tarife speciale întocmite de direcțiunea C. F. R. 10. —Anihilarea avantagiilor ce decurg pentru Germania și Austro-Ungaria din tarifele pentru DIEST TURCIA (Coresp. particulară a ziarului «Universul») Constantinopol, 6 iunie. Misiunea d-lui Naciovici D. Naciovici, fost ministru de finanțe, însărcinat cu o misiune pe lângă Sublima Poartă, misiune în vederea unei înțelegeri între Bulgaria și Turcia spre a resolva chestiunea macedoneană și a pune capăt situațiunei actuale, a plecat la Sofia. După informațiunile mele din sursă autorizată, misiunea sa n’a reușit. In cele trei întrevederi ce a avut cu marele Vizir, a propus o amnistie generală pentru toți bulgarii implicați în turburările întâmplate în Macedonia și deschiderea tuturor școalelor bulgare închise din cauză că institutorii au fost arestați ca conspiratori , a făcut de asemenea o aluzie la întinderea reformelor în Macedonia, în sens ca în localitățile unde majoritatea populațiunei ar fi bulgară să se numească prefecți creștini și că în urma unor asemenea reforme crede că comitetele macedonene se vor liniști. Marele vizir a răspuns că în circumstanțele actuale, când Macedonia e parcursă de o mulțime de bande de insurgenți, nimic nu e posibil; a promis însă că, după ce lucrurile se vor liniști, va vedea ce e de făcut. D. Naciovici a rugat pe marele Vizir ca să pue în libertate pe bulgarii cari au fost arestați în urma ultimelor evenimente, cari în mare parte ar fi inocenți. Agentul bulgar spune că sunt peste 1000 de persoane arestate, însoțit de agentul bulgar d. Gheșoff, d. Naciovici a fost primit în audiență de către sultan Vinerea trecută. Sultanul l’a primit foarte bine și s’a întreținut peste o jumătate de oră cu dînsul; cu toate acestea, scopul bulgarilor de a trata direct cu Poarta în chestiunea macedoneană și de a se numi o comisiune turcobulgară n’a isbutit. Nici Negib Melhame, fost comisar turc la Sofia, nu va fi trimis în misiune în Bulgaria. Situația in Macedonia Situația în Macedonia e departe de a fi alarmantă; numai niște mici csognirî au avut loc între trupele turcești și insurgenții bulgari cari stau ascunși prin sate. La 29 Mai o luptă a avut loc în satul Banița, la 7 ore depărtare de Bitolia . 12 insurgenți au fost omorîțî între cari și șeful bandei, iar opt dintre ei au scăpat cu fuga. La 31 Mai 4 insurgenți au fost omorîți la Iradia, sat situat între orașul Perlepp, și stația drumului de fer Grasov, pe linia ferată Salonic-Uskub. Guvernul turcesc a pus mâna pe cea mai mare parte din corespondența cifrată ce comitetul macedonean din Sofia avea cu institutorii și clerul bulgar din Macedonia, precum și cu insurgenții. S-a constatat că comitetele bulgare au trei deposite de dinamită, unul la Ohrida, unul la Perlepe și unul la Iștib și că trei specialiști veniți din Sofia fabrichează bombe în aceste trei orașe; cantitatea dinamitei este de 214 kilograme. Se fac mari cercetări în sus-zisele trei orașe, cari sunt ocupate militărește. In urma descoperirei acestei corespondențe, mai mulți institutori și preoți bulgari au fost arestați. O mare parte însă a reușit să fugă în Bulgaria. Sunt compromiși de asemenea arehiereii bulgari din Ohrida, din Bitolia, din Dibra, din Strumnița și din Keuprulu (Veles, pe românește) însă n’au fost arestați de autoritățile turcești, deoarece Zinoviev, ambasadorul rus, a făcut demersuri la sublima Poartă ca să nu fie arestați. Poarta prepară un memoriu spre a fi remis marilor Puteri, memorii la care vor fi anexate toate notele compromițătoare găsite în Macedonia. Este absolut, falsă noutatea dată de «Agenția Reuter» că 1200 insurgenți bulgari au trecut granița turcească lângă Giumaia- Bala. Audiențe Marele vizir a primit în audiență pe Zihni-pașa, ministrul lucrărilor publice ; Selim Meihame-pașa, ministrul agriculturei, al minelor și pădurilor ; pe patriarhul Armenilor catolici; pe reprezintantul marelui rabin Gheșov, agentul Bulgariei ; Pangiri bey de la banca otomană ; pe ministrul României ; primii dragomani ai ambasadelor Angliei și Germaniei. Noii vapor rusesc Societatea rusă de navigațiune cu vapori și de comereiű a cumpărat un vapor, care a fost botezat Cernomoreț. Vaporul acesta are o lungime de 245, 3 picioare, o lărgime de 33 picioare și o adâncime de 23 picioare. Cernomoreț poate lua pe bord 51 pasageri de primele două clase, 120 de a treia și o încărcătură de 1500 tone. Iuțeala e de 13 noduri. Diverse Ziarul «Servet» de aici publică textul telegramei împăratului Francisc Ioris către noul rege al Serbiei, Petre I, suprimând însă Următoarea frasă : «...de a ridica Serbia din starea de decădere, in care de curind a fost precipitată în fața lumei civilizate printr’o crimă unică și blestemată între toate». B. O CUGETARE PEI Timpul e marele pacificator al durerilor și bucuriilor noastre. .................... '.in» CRONICI 'femenihe Picătura de lapte Acesta este titlul cu care parizienii au botezat o instituțiune al cărei scop este de a veni în ajutorul mamelor și de a asigura copiilor îngrijirile și igiena indispensabila pentru creșterea lor în deplină sănătate. Policlinica Riegina Elisabeta, după modelul acestei instituțiuni, a organizat consultațiuni speciale gratuite pentru copiii la sîn, cu distribuire de lapte sterilizat pentru timpul înțărcărei. Această instituție bine-făcătoare va face să iposteze marea mortalitate a copiilor. In această privință d. dr. I. Costinescu îmi trimite un articol din care extrag următoarele părți, spre a le aduce la cunoștința numeroaselor mele cititoare și din care se va vedea scopul și mul Ilustrațiile noastre Principele Alexandru Karagheorghievici al Serbiei Ilustrația noastră de astăzi reprezintă portretul principelui Alexandru Caragheorghevici, tatăl actualului rege Petru I Caragheorghevici, care a ocupat tronul de la 1842 până la 1858. Tatăl său a fost asasinat în noaptea de 25 iulie 1817, în urma ordinului principelui Miloș Obrenovici. Prințul Alexandru Caragheorghevici a fost silit să abdice la 1858. El s-a stabilit în Ungaria, la Timișoara, unde a murit în anul 1805. Ilustrația noastră de azi îl reprezintă în costum național maghiar. Piața teatrului Național din Belgrad Ilustrația noastră de azi reprezintă piața Teatrului național din Belgrad, în care se află așezată frumoasa statuie ecvestră ridicată în memoria principelui Serbiei Mihail Obrenovici, asasinat de către partizanii familiei Karagheorghevici, la 25 Mai 1888. Se știe că succesorul seu a fost principele Milan Obrenovici, care s-a proclamat ca rege după războiul cu Turcia din anul 1STG. AN PROVERB PEZA Mai bine puțin cu dragoste, decât mult cu pumni. Piața Teatrului National din Belgrad. — (Vezi explicația) Din Serbia Prin poștă de la trimisul nostru special) Belgrad, 5 Iunie. DIN VIAȚA REGINEI DRAGA Convorbire cu doamna Vulovici Fără îndouială că în urma sfîrșitului tragic al nefericitei regine Draga, amănuntele vieței ei intime nu vor fi lipsite de interes. De altfel am primit în zilele acestea prin mijlocirea redacțiunii mai multe scrisori din București, prin cari unele din cititoarele ziarului nostru cer să scriu câteva rânduri în această privință. Chestiunea era așa de pasionantă și curiozitatea de a cunoaște aceste detalii me muncea chiar și pe mine în mod așa de puternic, încât nu se putea ca să nu caut a satisface cererea pe care ’mi făceau cinstea de a mi-o adresa gentilele noastre cititoare. Azi, când delegația de primire a regelui a plecat deja spre Geneva și deci situația politică a intrat într’o fază de acalmie și așteptare, era momentul propice de a me achita de această însărcinare. La d-na Vulovici M’am adresat d nei Vulovici, președinta societăței de binefacere «Iubița», patronalii de regina Draga, o veche prietenă de copilărie și intimă a defunctei regine. D-na Vulovici este o distinsă membră a înaltei societăți din Belgrad și văduva unui fost înalt demnitar al Statului. Am fost primit cu cea mai mare amabilitate în somptuoasa ei locuință situată în apropiere de palatul regal. Salonul, unde am fost introdus e mobilat cu mult gust și eleganță. Pereții sunt ornați cu portretele foștilor suverani ai Serbiei și cu mai multe fotografii de ale reginei Draga, cu autografe. O bogată bibliotecă acopere unul din pereții salonului. Când i-am făcut cunoscut scopul vizitei mele, figura respectabilei doamne se acoperi de un fel de tristețe nedescriptibilă. Era vădit că scormoneam în sufletul ei o durere prea vie, un foc prea arzător care nu se acoperise încă de cenușe. Totuși d-na Vulovica se arătă foarte dispusă a răspunde la toate întrebările mele. Enumerând bunele calități ale reginei Draga, ea îndeplinea o datorie către memoria prietenei perdute pentru totdeauna în niște împrejurări atât de tragice. Fără îndouială că în acest moment nu me gândeam nici de cum la tendințele politice, și la alte chestiuni de acest ordin, ale reginei Draga, întrebările mele fură deja relative la gusturile literare și muzicale ale reginei, caracterul ei în intimitate, obiceiurile ei private, iubirea ei pentru rege, calitățile ei sufletești, chiar orele de culcare și deșteptare, cultura ei intelectuală, culorile și florile ei de predilecție, în fine toate acele mici detalii ale vieței cari prezintă un deosebit interes în anumite împrejurări. Regina filantropii.—Caracterul ei — Domnule, începu d -na Vulovici, regina Draga era un înger de bunătate. Eșilă din popor, ea cunoștea ce însemnează lipsa și suferințele. Era una din acele femei cari doresc să poseada tesaurele reginelor legendare spre a alina toate durerile și a șterge toate lacrimele. Toate societățile de binefacere din Serbia erau puse sub patronagiul ei. Ea se interesa zilnic și foarte de aproape de mersul acestor instituțiuni și-și oferea înaltul ei concurs pentru propășirea lor. Chiar în ajunul oribilei drame, în cursul ședinței societăței noastre, regina ne-a comunicat că oferea din caseta eî particulară fondurile necesare pentru cumpărarea a 12 vagoane făină spre a fi trimise victimelor revoltelor din Macedonia. In general regina Draga era de un caracter blajin. Manierele sale erau cu adevărat elegante. In timpul când era damă de onoare a reginei Natalia, ea era întotdeauna însărcinată să facă onorurile casei cu prilegiile recepțiunilor de la palat la cari asistau corpul diplomatic și doamnele reprezentanților misiunilor străine. Toți acei cari o abordau remâneau adânc impresionați de grația ei și de neîntrecuta ei frumusețe. Ochii ei negri aveau o putere covârșitoare. Vocea ei era așa de dulce și de melodioasă, încât captiva pe orîcipe. Era imposibil a nu-î îndeplini toate dorințele ei, cari nu aveau alt scop decât binele public. Și iată ce s’a ales din ea, concuise d-na Vulovicî, ducându-șî batista la ochi. E oribil ! Mi s’a spus că a fost măcelărită în modul cel mai crud, că frumosul ei corp nu era decât o îngrozitoare plagă. Sărmana regină nu merita această soartă, chiar dacă ar fi existat unele greșeli în viața ei. Copilăria reginei Draga.—Educația ei. — uin vis realizat , cunoșteam din copilărie, continuă d-na Vulovicî, de rând eră fetiță și frecventa școala profesională. Era de o inteligență superioară și de o vioiciune fără seamăn. In timpul cursurilor era cea mai atentă din colegele Sale, era cea mai sârguitoare din toate elevele și la examene eșea cea dintâi în toți anii. Pe cât de exemplară era însă in clasă, pe atât de sburduinică se arăta în timpul recreațiunilor și nu odată a fost pedepsită pentru nebuniile ei copilărești. In copilărie era de un temperament vesel care, de altfel, n'a părăsit-o niciodată. Prin truda el a putut să învețe limbile franceză și germană și a dobândit în fine o educație demnă de o fată din societatea aleasă. Avea întotdeauna o nemărginită încredere în viitorul ei. In copilărie ne vorbea mereu de vitele și iluziile ei pentru acel viitor. Intr’o zi ne povesti chiar că ar fi visat cum ca era îmbrăcată într’o splendidă rochie albă de mătase, împodobită cu aurării și diamante și că purta pe cap o coroană de regină cu perle orbitoare de strălucire. Era un vis de care mi-a pomenit adesea și mai târziu, când el se realizase. — Vezî, îmî spunea ea adesea, visurile sunt adevărate. Și de acolo superstiția el pentru visuri. Când visa lucruri îmbucurătoare, inima ’i se umplea de veselie. Altădată rămânea tristă și abătută zile întregi când un vis unit îi tulbura somnul. Amorul reginei.—încrederea in armații încă de când Draga era o simplă damă de onoare a reginei Natalia, ’mi șoptea adesea la ureche că va fi în curând fericită. Nu pricepeam sensul acestor cuvinte, căci nu cunoșteam nimic din relațiunile ei cu regele Alexandru. Numai mai târziu, când se făcu căsătoria cu regele, mi-am explicat rostul acestor cuvinte. Pot afirma însă că iubirea ei pentru rege a fost tot ce poate fi mai curat, și desinteresat. Regele, de asemenea, o iubea la nebunie. Ii era imposibil ca să trăiască departe de ea chiar un ceas. De multe ori, chiar în orele de audiență, regele intra în salonul ei de recepție. Numai în ultima ei audiență care a avut loc în preziua dramei, regele nu s-a arătat, ceea ce era un semn vădit că era în prada unor mari preot,upațiunî. Pot să-țî afirm că la palat se primiseră mai multe scrisori anonime în privința existenței unui complot militar. Nici regele, nici regina însă nu voiau să le dea crezăment. Amândouă aveau o încredere nemărginită în armată. «Armata, ziceau dîoșiî, care a depus jurământ de credință, nu poate să ne trădeze.» De altfel regele ținea mult la armată și neînțelegerile lui cu câțîva ofițeri superiori nu înseamnă că dânsul desconsidera această instituție. Temerile reginei.—Chestiunea moștenitorului tronului Cu toate acestea, vagne zvonuri amenințătoare cari ajungeau până la auzul reginei, ,’i tulburau liniștea. Ea se credea nedreptățită de geloziile, ce excitase prin suirea sa pe tron. Puterea iubireei pentru rege și amorul acestuia erau pentru dînsa titlurile cele mai mici de noblețe, carte i dau dreptul de a fi regină. Nu e adevărat că regina insista pe lângă soțul ei pentru înălțarea fratelui ei, locotenentul Nicodem Lunewitza, la rangul de moștenitor al tronului. Chiar dacă ar fi avut dînsa această intimă dorință, n’ar fi cutezat să o realizeze, chiar spre binele locotenentului Lunevitza Note É drum Am înaintea mea două zile libere. Nici gazeta, nici tribunal. Uf! — La București ! mi-aș fi zis altă dată, fără să mai slab ia ginsturi. Viață intelectuală, teatre. Concerte, plimbări, animație! Imbatrínasc, sau îmi crește măseaua de minte ? începe sa’mî fie oroare ele asfaltul capitalei. Uit cîte odată cît am suferit într’visa, o doresc—dar n’apuc să mă cobor din vagon în gara de Nord, și o glumă răutăcioasă auzită alături, antetul insultător al unei gazete pe care o zăresc în mina unui vînzator, mi-amintesc toată viața ele intrigi și de meschinării a centrului. O, nici provincia nu e mai ademenitoare ! ,ar La țară, departe de vanele frăimîntări omenești. Din fericire, n’am numai dușmani, tot mî-aui mai rămas cîțiva prieteni, după o zi de drum, cînd cu trenul cînd cu teleguța. In fața unei case prietenești mă opresc, tocmai în fundul Moldovgl, în crierii munților. — Cum, d-ta, nu visez ? — Chiar eu. — Care va să zică proverbul: «Promettre c’est noble...» — Trebue pus la dosar. Stăpîna casei e mulțumită, ii citesc sinceritatea în ochi, fără multă ceremonie, ii cer voie să mă curățele praf. — Vúíea la d-ta ca la Banu Ghica. Fă ca la d-ta apasă. Numai să nu ta superi , te-am pus !â ■Cucurigu. . Nelly»- împlinește azi 19 ani și avem vre-o douăzeci de musafiri. Știi, obiceiul mel, dovenesc. Dar să nu te pictirisești, mă rog ‘.-Cucurigul și-are cîntecului. și prima clădire a moșiei. Acolo a stat străburit cumeii, și de-acolo, a ținut piept turcilor,, ca diptu’preiate, timp de două zile. -Vezi pivniță de dedesubt? Observa fiarele de la fierăstruică. Ce crezi «mata», pe aici era mijlocul codrului. Dar despre toate astea o să mai vorbim noi. Acum te las. Pină să mă cobor, e tocmai vremea mesei. Am nemerit-o in plin. Masă mare pentru sărbătorirea celor 19 roze ale d-șoarei Nelly. Se rîde, se glumește; oaspeții unii mai veseli decît puții, închină in sMlaUa cccito; mamei îi scîntec ochii de mulțumire. Mi se pare, sau zăresc și-o lacrimă pe geană? Desigur regretul morții tatălui care nu mai poate lua parte la sărbătoare. După masă, muzică. Nu trebue lăsați musafirii un moment să li se urască. Mama se așează la orgă, copila la pian, o simfonie îngerească de Beethoven se înalță în încăperea vastă a salonului, pierzîndu-se pe ferestrele deschise, închid ochii și -mi închipui o seară lungă de iarnă. Văd mama și copila singure în toată încăperea, cîntînd tot așa o simfonie, departe de lume, în acompaniamentul viscolului care urlă prin hornuri. — Facem o partidă? , E.Comu Tacite, pe care l’a plictisit""clasicismul și vrea să mă ia la o partidă de maus. — Nu mă pricep la «sportu» SbSÎ..l. Se pricep în schimb toți ceilalți. Rămîn singur pe terasă cu d-șoara Nelly. Ce seară divină! Înaintea casei, o curte imensă împrejmuită cu arbori seculari; în dreapta și în stînga, doi din ei abătuți, formind ferestre, să se vadă depărtarea. Sub luna pină care poleește tot, zăresc printre pomilanul bogat de grîu, legănîndu-se în bătaia vîntului ca un val ; coamele munților acoperite de păduri argintate și ele, cu un punct auriu în mijloc : focul de vreascuri al vr’unui cioban. O tăcere sfîntă domnește în aer. In ea s’aude cînd și cînd freamătul pomilor, murmurul Tazlăului din vale, birîitul greorilor și biruitul unei privighetori. Rar, lătratul crinilor din sat, îndirjiți de cornurile străjerilor și orăcăitul broaștelor din avuzul mucigăit al grădinii. — Dumnezeiască noapte! — Și ’n loc să se folosească de dînsa, se ’nchid la masa verde, se indignează dșoara Nelly. Daca nu se așezau la cărți, puteam să facem o preumblare prin pădure. E minunat să rătăcești prin codru noaptea, pe lună. Ne-am așezat binișor pe-o bancă să ascultăm muzica asta înfiorător de dulce a naturii. In fața magiei care ne ’nconjoară, sufletele noastre s’au apropiat. Parc am fi prieteni de cînd lumea. — Iți place aici la țară, domnișoară ? Nu te apucă uneori dorul să fii dincolo de orizontul acela ? — Nu. De câte ori mă duc cu mama la București, mă întorc bolnavă. Ah! vizitele acelea insipide, ocupațiunea principală a farmenților! Mă ’ntreb cum poate cineva să ducă o viață atât de ștearsă! îmbrăcați ca paiațele, colindă unii pe la alții, se așează în rond — urinează uneori, cîte-o tăcere apăsătoare —cînd vorbesc, numai ca ,să sfiște pe cel care s nu-î de față deschid gura. Numai aici simt cât trăesc.— Asculta ! , Și d-șoara Nelly a pus degetul arătător la gură . Ssist !, și- a ridicat ochii la cuibul de sub streașină, din care se zărește eșind aripa unei rindunele, și ’mi face semn să ’i ascult ciripitul. — D ta poate c’o să rîzî de toate astea; pe mine, însă, mă impresionează orice, respir viața prin toți porii; nu nimic mi-aduce lacrămi în ochi. Lucruri pe lingă cari d-ta treci fără să le bagi în seamă, inie ’mi dau fioruri de fericire. Numai trăind singur, la țară, poți să binecuvintezi ceasul în care te-am născut. Domnișoara Nelly mmi face iar semn să ascult. — Auzi freamătul pomilor? E cîntecul plopilor , îl cunosc. Alta e simfonia ulmilor, alta a stejarilor, cu totul alta a brazilor. Maestrul care face să le vibreze coardele, stilonînd suava melodie, scoate când tonuri de bas, cînd de soprano, cînd de alto,— cînd le combină pe toate la un loc, așa de misterios, că lasă în urmă cea mai wagneriană orchestră. Și eu îl ascult, îl pricep, și mă simt fericită. — Domnișoară Nelly, la culcare ! se aude glasul blind al mamei, care apare în prag cu cărțile de maus în mină. După cum văd eu, noi o să stăm pînă dimineața. «Copiii» să facă bani. — Pot să mă prenumăr printre ei ? întreb glumind. — Ne-am înțeles. Fatala d-ta acasă. Ca un copil am dormit. Dimineața musafirii pleacă. «Purecii» lui c’om Tacite inzitu, înhămați la o gabrioletă ușoară , apoi trăsurile celorlalți și landoul stăpînei casei, pentru cei fără echipaje. Cînd să pornească, d-șoara Nelly dă vizitiului un plic mare, gros. — Ghici ce i întrînsul? — Grei. — 59 000 de fr. în hírűi de cîte o mie ! Plata impozitului fabricei noastre de alcool, pe care le duce Moș Tudor se verse la casierie. Fac un gest de mirare. — Pricep. Vrei să zidi cum,de nu ne temem sa încredințam aliția bani pe mina vizitiului. Sînt la loc sigur. De patruzeci de ani, de cînd Moș Tudor e în serviciul nostru, tot așa i s’au dat banii, «fără chitanță și fără martori» și pină azi n’a dat lipsă o para. E un fenomen. Și cînd te gîndești că e plătit cu douăzeci de franci pe lună ! — Acum, «domnișorule», aide să’ți arăt. Ceva care știți c’o să te intereseze, îmî zice stăpîna casei, după ce-a ostenit fluturînd batista, musafirilor, cari au dispărut la o cotitură. In aripa dreaptă a casei e camera de lucru a tatălui pierdut, cu biblioteca în dezordine, așa cum a lăsat-o răposatul după o zi de muncă. Acum pricep și mai bine cum au putut oamenii aceștia să trăiască atit amar de ani aici. Patru pereți înalți sînt plini de jos pină sus cu cărți, și ce cărți ! Tot ce s’a scris mai de seamă în lume, în toate ramurile ! S'ar crede o bibliotecă a Statului. — Bărbatul meu era un om bizar, un savant în toată puterea, cuvîntului,îmi spune doamna, așezînd cu respect o religvă la locul ei. Traiul dus de noi, numai dus mulți pe planeta asta. Cînd am venit, aci întîiu și Fătu găsit între cărți, m’am speriat. Pe nesimțite, m’am pomenit într’o zi că știu și eu cîte ceva din maldărul ăsta de hrisoave, adaogă cu modestie doamna, care posedă și dînsa o cultură superioară. Bărbatuliieu se ocupa mult cu spiritismul. După moartea lui, am urmat să pătrundem și noi în știința asta consolatoare, așa că nu -am pierdut de tot; sufletul lui tot, veghiază asupra noastră și ne îndreaptă pe calea binelui. Era un om bizar, cum iți spun : nu știu dacă se ducea odată pe an in oraș. Nu putea să sufere mulțimea. — Și totuși era mai sociabil «a bunicu-mea, intervine d-ra Nelly. Murindu-i logodnica, bătrinul s’a închis în deal la vie și două ani n a vrut să mai vază pe nimeni». O privesc. «Din rasa asta îmî ești d-ta!» îmî șoptesc, admirînd-o, splendida de sănătate, frumusețe și inteligență. — Să î arătăm și grădina, «mamaie». Altă minune. In grădina cuței sînt moruiiulile atrăbumica