Universul, iunie 1903 (Anul 21, nr. 147-176)

1903-06-10 / nr. 156

Principele Alexandru Karagh­eorghievîci al Ser­biei.—(Vezi explicația) București, 9 Iunie. Galați - Constanța ii Continuăm azi cu rezuma­rea­­lucrării d-lui secretar al Camerei de comerț din Con­­stanța­ prin care răspunde me­­maoriului «Uniunei» din Ga­lați. Cu date statistice, d. se­cretar Ghristodorescu susține că portul Constanța nu e de­loc mai favorizat, ci dimpo­trivă e dezavantajat față cu porutțțile dunărene, Brăila și Galați, atât în ce privește ex­­portul, cât și în privința im­portului. Portul Constanța nu lu­crează de­cât 2-3 luni pe an, atunci când navigația pe Dunăre e închisă din cauza înghețului. In restul anului nu e nici o mișcare. Starea aceasta, zice d. se­cretar al camerei locale, nu mai poate fi trierată. Pentru îndreptarea ei, se cer urmă­toarele măsuri: 1. — Activarea lucrărilor în port. 2. — Egalizarea talelor pentru transportul cerealelor de la toate stațiunile căilor noastre ferate la cele trei porturi : Constanța, Brăila și Galați. «Nu cerem reduceri în tariful căilor noastre ferate. Dorim, din contra, ca a doua măsură ce am propus să fie adusă la îndepli­nire prin majorarea taxelor pen­tru transportul cerealelor, de la toate stațiunile G. P. R. la Brăila și Galați,­ în așa proporțiune în­cât să fie egalizate cu cele ce se plătesc pentru transporturile până la Constanța și cari sunt cele mai ridicate, gemă» traficul direct, prin ori­­ce mij­­loc se va crede mai Demenț­ii,—înlocuirea actualei taxe de magasinagiu, ce se percepe la vama din Constanța, printr’o arta egală cu aceea ce se percepe la docurile din Brăila și Galați, prelungindu-se timpul liber de magasinagiu, în­ conformitate cu regulamentul Docurilor. 12. — Prelungirea termenului liber pentru perceperea taxei de locațiune a platformei în portul Constanța, de la 3 zile cât se a­­cordă astă­zi, la 10 zile, după ex­pirarea cărora să se perceapă 20 de bani de metru pătrat pe fie­care perioadă de 30 de zile. 13. —Abrogarea dispozițiunilor excepționale luate de către direc­țiunea C. F. R. numai pentru Constanța, cu privire la perce­perea taxelor pentru mutarea va­goanelor, precum și pentru re­­cartarea lor de la Constanța-Oraș la Constanța-Port și vice-versa. 14. — Regulamentarea taxelor de descărcare. 15. — Autorizarea de a se în­ființa imediat întreposite și în Constanța. 16. — Acordarea de înlesniri caselor de comerț și instituțiuni­­lor de credit, pentru stabilirea în Constanța. 17. — Să se facă cunoscut stră­­inătății portul cât mai mult, și prin ori­ce mijloace mai neme­­rite. 18. —înființarea unei linii de navigațiune Constanța-Constanti­­nopol-Alexandria. 19. — Construirea conductului de petrol de la Câmpina la Cons­tanța. Calendar pe anul 190B Ortodox Luni, 9 Iunie.—Par. Chiril Aroh. Catolic Luni, 22 Iunie.—Paulin. Soarele răsare 4.33 . apune 8.02 tele avantaje ale acestor consul­­tațiuni ce se vor da copiilor de la naștere și până la două ani: 1)­­Consilii date de medic asu­pra hygienei generale a copilu­lui (îmbrăcăminte, băț, curățe­nia corpului), asupra alimentației (minierul, durata, intervalele a< lăptărei, laptele, modul de a’l da, cantitatea de luat, timpul și modul de înțărcare) alimentația după înțărcare­, 2) întrunind la un joc, într’o zi fixă, toate mamele cu copiii lor, fie­care va căuta ca copilul său să fie mai îngrijit și mai curat. 8) Cântări­tul regulat al copilu­lui face ca mama să se convingă de rezultat și în acelaș timp a­­jută pe medic ca să surprindă începutul unui incident anormal și să-l poată preveni: lipsa de lapte a mamei, tulburări gastro­intestinale, etc. Fie­care mamă e supraveghiată la domiciliul său de o damă din societate, care o va surprinde în viața ei de toate zilele, consta­tând dacă urmează povețele ce i s’au dat și povețuind-o în ceea ce privește gospodăria casei și creșterea copiilor. Acest din urmă mijloc de a combate mortalitatea prea mare a copiilor ’l-am adoptat la con­­sultațiunile noastre de la Poli­­ei­nica Regina Elisabeta, făcând joia de la 10—11 ore . Consul­­t­ați­uni gratuite pentru copii de la naștere până la 2 ani. Vom fi ajutați în ajungerea a­­cestui scop de surorile institutu­lui de caritate «Regina Elisabeta» și cu deosebire de un comitet de doamne format pentru acest scop, având cu atât mai mult merit, cu cât mai lesne- găsești persoane cari vor face raritate plătind con­­tribuțiuni mari pentru diferite scopuri filantropice de­cât per­soane cari să meargă în casa să­racului să-l ajute, să-l povățuiască, să-l scape de la moarte. Pentru copii cari au trecut de vârsta de 6 luni și a căror mame sunt în imposibilitate de a le da o alimentație suficientă la sîn. Policlinica va putea da cantitatea de lapte sterilizat de care copi­lul va avea nevoie. Părinții vor veni sau vor trimite în toate zilele ca să ia laptele necesar co­pilului lor. Acest lapte sterilizat nu se va da de­cât în cazuri cu totul ex­cepționale, gratuit. El va fi vin­­dut pe diferite prețuri, începând de la 10 bani litrați, pentru cei sărmani, ca ast­fel fie­care pă­rinte să aibă convingerea că sin­gur muncește pentru copilul său». Ziua 3. — Reducerea taxei pentru transporturile cerealelor pe linia Gerna-Voda-Constanța, de la 6Y» bani zona kilometrică, cât costă astă­zi, la 2 bani, și aceasta în tot timpul cât este deschisă na­vigați­unea pe Dunăre. «In legătură cu această propu­nere, mai facem și pe următoa­rele : «Să se pue în stare de func­ționare toate instalațiunile de la Cerna-Voda, pentru înlesnirea manipulațiunei cerealelor din acel port; «Să se studieze construcțiunea unei nouă linii de drum de fer, paralelă cu aceea ce există astăzi între Cerna-Vodă și Constanța, și să se termine linia nouă, din­tre aceste localități, pentru care terasamentul s’a făcut încă de mult : «Să se voteze creditul necesar studierea construcțiunei unui ca­nal de navigațiune între Dunăre și Marea­ Neagră, de la Cerna- Voda la Constanța. «Să existe vagoane suficiente pe calea Cerna-Voda-Const­an­ța. 4. —Aplicarea tarifului «de se­zon», cu aceleași reduceri, nu numai pentru porturile dunărene, ci pentru toate stațiunile C. F. R. 5. —îndrumarea unei părți a exportului de lemne și prin Con­stanța, prin egalizarea taxelor de transport către câte și treie por­turi. 6. —Egalizarea taxelor din ta­riful general pentru transportul mărfurilor, mare și mică iuțeală, de la porturile Constanța, Brăila și Galați la toate stațiunile căilor ferate. 7. —Reducerea taxelor din ta­riful general pentru transportul mărfurilor, mare și mică iuțeală, de la Constanța la Cerna­ Voda. 8. —Aplicarea tarifului fluvial combinat și pentru portul Cons­tanta, în sensul ca mărfurile ex­pediate din acest port, prin Cer­na-Voda, la una din localitățile interioare ale Munteniei, să poată beneficia de acest tarif, cu ace­leași taxe ca și porturile Galați și Brăila. 9. —Egalitarea, pentru câte trele porturi, a taxelor din toate cele­­l­alte tarife speciale întocmite de direcțiunea C. F. R. 10. —Anihilarea avantagiilor ce decurg pentru Germania și Aus­­tro-Ungaria din tarifele pentru DIEST TURCIA (Coresp. particulară a ziarului «Universul») Constantinopol, 6 iunie. Misiunea d-lui Naciovici D. Naciovici, fost ministru de finanțe, însărcinat cu o misiune pe lângă Sublima Poartă, mi­siune în vederea unei înțelegeri între Bulgaria și Turcia spre a resolva chestiunea macedo­neană și a pune capăt situațiu­­nei actuale, a plecat la Sofia. După­­ informațiunile mele din sursă autorizată, misiunea sa n’a reușit. In cele trei întrevederi ce a avut cu marele Vizir, a pro­pus o amnistie generală pentru toți bulgarii implicați în turbu­­rările întâmplate în Macedonia și deschiderea tuturor școalelor bul­gare închise din cauză că insti­tutorii au fost arestați ca cons­piratori , a făcut de asemenea o aluzie la întinderea reformelor în Macedonia, în sens ca în locali­tățile unde majoritatea popula­­țiunei ar fi bulgară să se nu­mească prefecți creștini și că în urma unor asemenea reforme crede că comitetele macedonene se vor liniști. Marele vizir a răs­puns că în circumstanțele actuale, când Macedonia e parcursă de o mulțime de bande de insur­genți, nimic nu e posibil; a pro­mis însă că, după ce lucrurile se vor liniști, va vedea ce e de făcut. D. Naciovici a rugat pe ma­rele Vizir ca să pue în libertate pe bulgarii cari au fost arestați în urma ultimelor evenimente, cari în mare parte ar fi inocenți. Agentul bulgar spune că sunt peste 1000 de persoane arestate, însoțit de agentul bulgar d. Gheșoff, d. Naciovici a fost pri­mit în audiență de către sultan Vinerea trecută. Sultanul l’a pri­mit foarte bine și s’a întreținut peste o jumătate de oră cu dîn­­sul; cu toate acestea, scopul bul­garilor de a trata direct cu Poarta în chestiunea macedoneană și de a se numi o comisiune turco­­bulgară n’a isbutit. Nici Negib Melhame, fost comisar turc la Sofia, nu va fi trimis în mi­siune în Bulgaria. Situația in Macedonia Situația în Macedonia e de­parte de a fi alarmantă; numai niște mici csognirî au avut loc între trupele turcești și insur­genții bulgari cari stau ascunși prin sate. La 29 Mai o luptă a avut loc în satul Banița, la 7 ore depărtare de Bitolia . 12 insur­genți au fost omorîțî între cari și șeful bandei, iar opt dintre ei au scăpat cu fuga. La 31 Mai 4 insurgenți au fost omorîți la Iradia, sat situat între orașul Perlepp, și stația drumului de fer Grasov, pe linia ferată Salo­­nic-Uskub. Guvernul turcesc­ a pus mâna pe cea mai mare parte din co­respondența cifrată ce comitetul macedonean din Sofia avea cu institutorii și clerul bulgar din Macedonia, precum și cu insur­genții. S-a constatat că comite­tele bulgare au trei deposite de dinamită, unul la Ohrida, unul la Perlepe și unul la Iștib și că trei specialiști veniți din Sofia fabrichează bombe în aceste trei orașe; cantitatea dinamitei este de 214 kilograme. Se fac mari cercetări în sus-zisele trei orașe, cari sunt ocupate militărește. In urma descoperirei acestei cores­pondențe, mai mulți institutori și preoți bulgari au fost arestați. O mare parte însă a reușit să fugă în Bulgaria. Sunt compro­miși de asemenea arehiereii bul­gari din Ohrida, din Bitolia, din Dibra, din Strumnița și din Keu­­prulu (Veles, pe românește) însă n’au fost arestați de autoritățile turcești, de­oare­ce Zinoviev, am­basadorul rus, a făcut demersuri la sublima Poartă ca să nu fie arestați. Poarta prepară un me­­moriu spre a fi remis marilor Puteri, memori­i la care vor fi anexate toate notele compromi­țătoare găsite în Macedonia. Este absolut, falsă noutatea dată de «Agenția Reuter» că 1200 in­surgenți bulgari au trecut gra­nița turcească lângă Giumaia- Bala. Audiențe Marele vizir a primit în au­diență pe Zihni-pașa, minis­trul lucrărilor publice ; Selim Meihame-pașa, ministrul agricul­turei, al minelor și pădurilor ; pe patriarhul Armenilor catolici; pe reprezintantul marelui rabin­ Gheșov, agentul Bulgariei ; Pan­­giri bey de la banca otomană ; pe ministrul României ; primii dragomani ai ambasadelor An­gliei și Germaniei. Noii vapor rusesc Societatea rusă de navigațiune cu vapori și de comereiű a cum­părat un vapor, care a fost bo­tezat Cernomoreț. Vaporul acesta are o lungime de 245, 3 picioare, o lărgime de 33 picioare și o adâncime de 23 picioare. Cernomoreț poate lua pe bord 51 pasageri de primele două clase, 120 de a treia și o încărcătură de 1500 tone. Iuțeala e de 13 noduri. Diverse Ziarul «Servet» de aici pu­blică textul telegramei împăra­tului Francisc Ioris către noul rege al Serbiei, Petre I, supri­mând însă Următoarea frasă : «...de a ridica Serbia din starea de decădere, in care de curind a fost precipitată în f­ața lumei civilizate printr’o crimă unică și blestemată între toate». B. O CUGETARE PE­­I Timpul e marele pacificator al durerilor și bucuriilor noastre. .................... '.in» CRONICI 'femenihe Picătura de lapte Acesta este titlul cu care pa­rizienii au botezat o instituțiune al cărei scop este de a veni în ajutorul mamelor și de a asigura copiilor îngrijirile și igiena in­dispensabila pentru creșterea lor în deplină sănătate. Policlinica Riegina Elisabeta, după modelul acestei instituțiuni, a organizat consultațiuni speciale gratuite pentru copiii la sîn, cu distribuire de lapte sterilizat pentru timpul înțărcărei. Această instituție bine-făcă­­toare va face să iposteze marea mortalitate a copiilor. In această privință d. dr. I. Costinescu îmi trimite un articol din care extrag următoarele părți, spre a le aduce la cunoștința nu­meroaselor mele cititoare și din care se va vedea scopul și mul­ Ilustrațiile noastre Principele Alexandru Kara­gheorghievici al Serbiei Ilustrația noastră de astă­zi re­prezintă p­ortretul principelui A­­lexandru Caragheorghevici, tatăl actualului rege Petru I Cara­­gheorghevici, care a ocupat tro­nul de la 1842 până la 1858. Tatăl său a fost asasinat în noaptea de 25 iulie 1817, în urma ordinului principelui Miloș Obre­­novici. Prințul Alexandru Caragheor­­ghevici a fost silit să abdice la 1858. El s-a stabilit în Ungaria, la Timișoara, unde a murit în anul 1805. Ilustrația noastră de azi îl reprezintă în costum na­țional maghiar. Piața teatrului Național din Belgrad Ilustrația noastră de azi repre­zintă piața Teatrului național din Belgrad, în care se află așezată frumoasa statuie ecvestră ridi­cată în memoria principelui Ser­biei Mih­ail Obrenovici, asasinat de către partizanii familiei Ka­­ragheorghevici, la 25 Mai 1888. Se știe că succesorul seu a fost principele Milan Obrenovici, care s-a proclamat ca rege după războiul cu Turcia din anul 1STG. AN PROVERB PE­ZA Mai bine puțin cu dragoste, de­cât mult cu pumni. Piața Teatrului National din Belgrad. — (Vezi explicația) Din Serbia­ ­ Prin poștă de la trimisul nostru special) Belgrad, 5 Iunie. DIN VIAȚA REGINEI DRAGA Convorbire cu doamna Vulovici Fără îndouială că în urma sfîr­­șitului tragic al nefericitei regine Draga, amănuntele vieței ei in­time nu vor fi lipsite de interes. De alt­fel am primit în zilele acestea prin mijlocirea redacțiunii mai multe scrisori din Bucu­rești, prin cari unele din citi­toarele ziarului nostru cer să scriu câte­va rânduri în această privință. Chestiunea era așa de pasio­nantă și curiozitatea de a cunoaște aceste detalii me muncea chiar și pe mine în mod așa de pu­ternic, în­cât nu se putea ca să nu caut a satisface cererea pe care ’mi făceau cinstea de a mi-o adresa gentilele noastre cititoare. Azi, când delegația de primire a regelui a plecat deja spre Ge­neva și deci situația politică a intrat într’o fază de acalmie și așteptare, era momentul propice de a me achita de această în­sărcinare. La d-na Vulovici M’am­ adresat d nei Vulovici, președinta societăței de bine­fa­­cere «Iubița», patronalii de re­gina Draga, o veche prietenă de copilărie și intimă a defunctei regine. D-na Vulovici este o distinsă membră a înaltei societăți din Belgrad și văduva unui fost înalt demnitar al Statului. Am fost primit cu cea mai mare amabilitate în somptuoasa ei locuință situată în apropiere de palatul regal. Salonul, unde am fost introdus e mobilat cu mult gust și ele­ganță. Pereții sunt ornați cu por­tretele foștilor suverani ai Ser­biei și cu mai multe fotografii de ale reginei Draga, cu autografe. O bogată bibliotecă acopere unul din pereții salonului. Când i-am făcut cunoscut sco­pul vizitei mele, figura respecta­bilei doamne se acoperi de un fel de tristețe nedescriptibilă. Era vădit că scormoneam în sufletul ei o durere prea vie, un foc prea arzător care nu s­e aco­perise încă de cenușe. Totuși d-na Vulovica se arătă foarte dispusă a răspunde la toate întrebările mele. Enumerând bunele calități ale reginei Draga, ea îndeplinea o datorie către memoria prietenei perdute pentru tot­dea­una în niște împrejurări atât de tragice. Fără îndouială că în acest mo­ment nu me gândeam nici de cum la tendințele politice, și la alte chestiuni de acest ordin, ale reginei Draga, întrebările mele fură deja re­lative la gusturile literare și mu­zicale ale reginei, caracterul ei în intimitate, obiceiurile ei pri­vate, iubirea ei pentru rege, ca­litățile ei sufletești, chiar orele de culcare și deșteptare, cultura ei intelectuală, culorile și florile ei de predilecție, în fine toate acele mici detalii ale vieței cari prezintă un deosebit interes în anumite împrejurări. Regina filantropii.—Carac­terul ei — Domnule, începu d -na Vulo­vici, regina Draga era un înger de bunătate. Eșilă din popor, ea cunoștea ce însemnează lipsa și suferințele. Era una din acele femei cari doresc să poseada te­­saurele reginelor legendare spre a alina toate durerile și a șterge toate lacrimele. Toate societățile de bine­facere din Serbia erau puse sub pat­ro­­nagiul ei. Ea se interesa zilnic și foarte de aproape de mersul a­­cestor instituțiuni și-și oferea înaltul ei concurs pentru propă­șirea lor. Chiar în ajunul oribilei drame, în cursul ședinței societăței noa­stre, regina ne-a comunicat că oferea din caseta eî particulară fondurile necesare pentru cum­părarea a 12 vagoane făină spre a fi trimise victimelor revoltelor din Macedonia. In general regina Draga era de un caracter blajin. Manierele sale erau cu adevărat elegante. In timpul când era damă de onoare a reginei Natalia, ea era în­tot­dea­una însărcinată să facă onorurile casei cu prilegiile re­­cepțiunilor de la palat la cari a­­sistau corpul diplomatic și doam­nele reprezentanților misiunilor străine. Toți acei cari o abordau re­­mâneau adânc impresionați de grația ei și de neîntrecuta ei frumusețe. Ochii ei negri aveau o putere covârșitoare. Vocea ei era așa de dulce și de melodioasă, în­cât captiva pe orî­cipe. Era imposi­bil a nu-î îndeplini toate dorin­țele ei, cari nu aveau alt scop de­cât binele public. Și iată ce s’a ales din ea, con­cuise d-na Vulovicî, ducându-șî batista la ochi. E oribil ! Mi s’a spus că a fost măcelărită în mo­dul cel mai crud, că frumosul ei corp nu era de­cât o îngrozi­toare plagă. Sărmana regină nu merita această soartă, chiar dacă ar fi existat unele greșeli în viața ei. Copilăria reginei Draga.—E­­ducația ei. — uin vis realizat , cunoșteam din copilărie, con­tinuă d-na Vulovicî, de rând eră fetiță și frecventa școala profe­sională. Era de o inteligență superioară și de o vioiciune fără seamăn. In timpul cursurilor era cea mai atentă din colegele Sale, era cea mai sârguitoare din toate elevele și la examene eșea cea dintâi în toți anii. Pe cât de exemplară era însă in clasă, pe atât de sburduinică se arăta în timpul recreațiunilor și nu odată a fost pedepsită pentru nebuniile ei copilărești. In copilărie era de un tempe­rament vesel care, de alt­fel, n'a părăsit-o nici­odată. Prin truda el a putut să în­vețe limbile franceză și germană și a dobândit în fine o educație demnă de o fată din societatea aleasă. Avea în­tot­dea­una o nemăr­ginită încredere în viitorul ei. In copilărie ne vorbea mereu de vitele și iluziile ei pentru a­­cel viitor. Intr’o zi ne povesti chiar că ar fi visat cum ca era îmbrăcată într’o splendidă rochie albă de mătase, împodobită cu aurării și diamante și că purta pe cap o coroană de regină cu perle or­bitoare de strălucire. Era un vis de care mi-a pome­nit adesea și mai târziu, când el se realizase. — Vezî, îmî spunea ea adesea, visurile sunt adevărate. Și de acolo superstiția el pen­tru visuri. Când visa lucruri îm­bucurătoare, inima ’i se umplea de veselie. Altă­dată rămânea tristă și abătută zile întregi când un vis unit îi tulbura somnul. Amorul reginei.—încrederea in armații încă de când Draga era o sim­plă damă de onoare a reginei Natalia, ’mi șoptea adesea la u­­reche că va fi în curând fericită. Nu pricepeam sensul acestor cuvinte, căci nu cunoșteam nimic din relațiunile ei cu regele Ale­xandru. Numai mai târziu, când se făcu căsătoria cu regele, mi-am ex­plicat rostul acestor cuvinte. Pot afirma însă că iubirea ei pentru rege a fost tot ce poate fi mai curat, și desinteresat. Regele, de asemenea, o iubea la nebunie. Ii era imposibil ca să trăiască departe de ea chiar un ceas. De multe ori, chiar în orele de audiență, regele intra în salonul ei de recepție. Numai în ultima ei audiență care a avut loc în preziua dramei, regele nu s-a arătat, c­eea­ ce era un semn vădit că era în prada unor mari preot­,upațiunî. Pot să-țî afirm că la palat se primiseră mai multe scrisori a­­nonime în privința existenței u­­nui complot militar. Nici regele, nici regina însă nu voiau să le dea crezăment. Amândouă aveau o încredere nemărginită în ar­mată. «Armata, ziceau dîoșiî, care a depus jurământ de credință, nu poate să ne trădeze.» De alt­fel regele ținea mult la armată și neînțelegerile lui cu câțî­va ofi­țeri superiori nu înseamnă că dânsul­­ desconsidera această ins­tituție. Temerile reginei.—Chestiu­nea moștenitorului tronului Cu toate acestea, vagn­e zvo­­nuri amenințătoare cari ajungeau până la auzul reginei, ,’i tulbu­rau­ liniștea. Ea se credea ne­dreptățită de geloziile, ce exci­tase prin suirea sa pe tron. Puterea iubire­­ei pentru rege și amorul acestuia erau pentru dînsa titluri­le cele mai mici de noblețe, cart­e i dau dreptul de a fi regină. Nu e adevărat că regina in­sista pe lângă soțul ei pentru înălțarea fratelui ei, locotenentul Ni­codem Lunewitza, la rangul de moștenitor al tronului. Chiar dacă ar fi avut dînsa a­­ceastă intimă dorință, n’ar fi cu­tezat să o realizeze, chiar spr­e binele locotenentului Lunevitza­ Note É drum Am înaintea mea două zile li­bere. Nici gazeta, nici tribunal. Uf! — La București ! m­i-aș fi zis altă dată, fără să mai­ slab ia gin­st­uri. Viață intelectuală, teatre. Concerte, plimbări, animație! Im­batrínasc, sau îmi crește măseaua de minte ? începe sa’mî fie oroare ele asfaltul capitalei. Uit cîte­ odată c­ît am suferit în­­tr’visa, o doresc—dar n’apuc să m­ă cobor din vagon în gara de Nord, și­ o glumă răutăcioasă auzită alături, antetul insultător al unei gazete pe­ care o zăresc în mina unui vînzator, mi-amin­tesc toată viața ele intrigi și de meschinării a centrului. O, nici provincia nu e mai a­­demenitoare ! ,­ar La țară, departe de vanele frăimîntări omenești. Din fericire, n’am numai duș­mani, tot mî-aui mai rămas cîți­­va prieteni, după o zi de drum, cînd cu trenul cînd cu teleguța. In fața unei case prietenești mă opresc, tocmai în fundul Mol­­­dovgl, în crierii m­unților. — Cum, d-ta, nu visez ? — Chiar eu. — Care va să zică proverbul: «Promettre c’est noble...» — Trebue pus la dosar. Stăpîna casei e mulțumită, ii citesc sinceritatea în ochi, fără multă ceremonie, ii cer voie să mă curăț­ele praf. — Vúíea la d-ta ca la Banu Ghica. Fă ca la d-ta apasă. Numai să nu ta superi , te-am pus !â ■Cucurigu. . Nelly»- împlinește azi 19 ani și avem vre-o două­zeci de musafiri. Știi, obiceiul mel­, dovene­sc. Dar să nu te pictiri­­sești, mă­­ rog ‘.-Cucurigu­l și-are cîntecu­lui. și prima­­ clădire a moșiei. Acolo a stat străburit cu­­mei­i, și de-a­colo, a ținut piept turcilor,, ca diptu’p­­reiate, timp de două zile. -Vezi pivniță de de­desubt? Observa fiarele de­ la fierăstruică. Ce crezi «mata», pe aici era mijlocul­ codrului. Dar despre toate astea o să mai vor­bim noi. Acum te las. Pină să mă cobor, e tocmai vremea mesei. Am nemerit-o in plin. Masă mare pentru sărbă­torirea celor 19 roze­ ale d-șoarei Nelly. Se rîde, se glumește; oas­peții unii mai veseli de­cît puții, înc­hină in sMlaUa cccito; mamei îi scîntec ochii de mul­țumire. Mi se pare, sau zăresc și-o lacrimă pe geană? De­sigur regretul morții tatălui care nu mai poate lua parte la sărbă­toare. După masă, muzică. Nu trebue lăsați musafirii un moment să li se urască. Mama se așează la orgă, copila la pian, o simfonie îngerească de Beethoven se înalță în încăperea vastă a salo­nului, pierzîndu-se pe ferestrele deschise, închid ochii și -mi în­chipui o seară lungă de iarnă. Văd mama și copila singure în toată încăperea, cîntînd tot așa o simfonie, departe de lume, în acompaniamentul viscolului care urlă prin hornuri. —­ Facem o partidă? , E.C­omu Tacite, pe care l’a plic­tisit""clasicismul și vrea să mă ia la o partidă de maus. — Nu mă pricep la «sportu» SbSÎ.­.l. Se pricep în schimb toți cei­lalți. Rămîn singur pe terasă cu d-șoara Nelly. Ce seară divină! Înaintea casei, o curte imensă împrejmuită cu arbori seculari; în dreapta și în stînga, doi din ei abătuți, for­­mind ferestre, să se vadă de­părtarea. Sub luna p­ină care poleește tot, zăresc printre pomi­lanul bogat de grîu, legănîndu-se în bătaia vîntului ca un val ; coamele munților acoperite de păduri argintate și ele, cu un punct auriu­ în mijloc : focul de vreascuri al vr’unui cioban. O tăcere sfîntă domnește în aer. In ea s’aude cînd și cînd freamătul pomilor, murmurul Tazlăului din vale, birîitul greo­­rilor și biruitul unei privighe­tori. Rar, lătratul crinilor din sat, îndirjiți de cornurile străje­­rilor și orăcăitul broaștelor din avuzul mucigăit al grădinii. — Dumnezeiască noapte! — Și ’n loc să se folosească de dînsa, se ’nchid la masa verde, se indignează d­șoara Nelly. Daca nu se așezau la cărți, puteam să facem o preumblare prin pădure. E minunat să rătăcești prin co­dru noaptea, pe lună. Ne-am așezat binișor pe-o ban­că să ascultăm muzica asta în­fiorător de dulce a naturii. In fața magiei care ne ’nconjoară, sufletele noastre s’au apropiat. Parc am fi prieteni de cînd lumea. — Iți place aici la țară, dom­nișoară ? Nu te­ apucă une­ori dorul să fii dincolo de orizontul acela ? — Nu. De câte ori mă duc cu mama la București, mă întorc bolnavă. Ah! vizitele acelea in­sipide, ocupațiunea principală a farm­enților! Mă ’ntreb cum poate cine­va să ducă o viață atât de ștearsă! îmbrăcați ca paiațele, colindă unii pe la alții, se așează în rond — urinează une­ori, cîte-o tăcere apăsătoare —cînd vorbesc, numai ca ,să sfiște pe cel care s nu-î de față deschid gura. Numai aici simt câ­t trăesc.— Asculta ! , Și d-șoara Nelly a pus degetul arătător la gură . Ssist !, și- a ri­dicat ochii la cuibul de sub strea­șină, din care se zărește eșind aripa unei rindunele, și ’mi face semn să ’i ascult ciripitul. — D ta poate c’o să rîzî de toate astea; pe mine, însă, mă impresionează ori­ce, respir viața prin toți porii; nu nimic mi-a­­duce lacrămi în ochi. Lucruri pe lingă cari d-ta treci fără să le bagi în seamă, inie ’mi dau fio­­ruri de fericire. Numai trăind singur, la țară, poți să bine­cu­­vintezi ceasul în care te-am născut. Domnișoara Nelly mm­i face iar semn să ascult. — Auzi freamătul pomilor? E cîntecul plopilor , îl cunosc. Alta e simfonia ulmilor, alta a steja­­­rilor, cu totul alta a brazilor. Maestrul care face să le vibreze coardele, stilonînd suava melo­die, scoate când tonuri de bas, cînd de soprano, cînd de alto,— cînd le combină pe toate la un loc, așa de misterios, că lasă în urmă cea mai wagneriană orches­tră. Și eu îl ascult, îl pricep, și mă simt fericită. — Domnișoară Nelly, la cul­care ! se aude glasul blind al mamei, care apare în prag cu cărțile de maus în mină. După cum văd eu, noi o să stăm pînă dimineața. «Copiii» să facă bani. — Pot să mă prenumăr prin­tre ei ? întreb glumind. — Ne-am­ înțeles. Fa­tala d-ta acasă. Ca un copil am dormit. Dimi­neața musafirii pleacă. «Purecii» lui c’om­ Tacite inzitu, înhămați la o­­ gabrioletă ușoară , apoi tră­surile celor­l­alți și landoul stă­­pînei casei, pentru cei fără echi­paje. Cînd să pornească, d-șoara Nelly dă vizitiului un plic mare, gros. — Ghici ce i într­însul? — Grei­. — 59 000 de fr. în hírűi de cîte o mie ! Plata impozitului fa­bricei noastre de alcool, pe care le duce Moș Tudor se verse la casierie. Fac un gest de mirare. — Pricep. Vrei să zidi cum,de nu ne temem sa încredințam­ a­­liția bani pe mina vizitiului. Sînt la loc sigur. De patru­zeci de ani, de cînd Moș Tudor e în serviciul nostru, tot așa­­ i s’au dat banii, «fără chitanță și fără martori» și pină azi n’a dat lipsă o para. E un fenomen. Și cînd te gîndești că e plătit cu două­zeci de franci pe lună ! — Acum, «domnișorule», aide să’ți arăt. Ceva care șt­iți c’o să te intereseze, îmî zice stăpîna casei, după ce-a ostenit fluturînd batista, musafirilor, cari au dis­părut la o cotitură. In aripa dreaptă a casei e ca­mera de lucru a tatălui pierdut, cu biblioteca în dezordine, așa cum a lăsat-o răposatul după o zi de muncă. Acum pricep și mai bine cum au putut oamenii aceștia să trăiască atit amar de ani aici. Patru pereți înalți sînt plini de jos pină sus cu cărți, și ce cărți ! Tot ce s’a scris mai de seamă în lume, în toate ra­murile ! S'ar crede o bibliotecă a Statului. — Bărbatul meu era un om bizar, un savant în toată pute­rea, cuvîntului,îmi spune doamna, așezînd cu respect o religvă la locul ei. Traiul dus de noi, nu­mai­ dus mulți pe planeta asta. Cînd am venit, aci întîiu și Fătu­ găsit între cărți, m’am speriat. Pe nesimțite, m’am pomenit în­tr’o zi că știu și eu cîte ceva din maldărul ăsta de hrisoave, adaogă cu modestie doamna, ca­re posedă și dînsa o cultură su­perioară. Bărbatu­liieu­ se ocupa mult cu spiritismul. După moar­tea lui, am urm­at să pătrundem și noi în știința asta consolatoare, așa că nu -am pierdut de tot­; sufletul lui tot, veghiază asupra noastră și ne îndreaptă pe calea binelui. Era un om bizar, cum iți spun : nu știu dacă se ducea odată pe an in oraș. Nu putea să sufere mulțimea. — Și totuși era mai sociabil «a bunicu-mea, intervine d-ra Nelly. Murindu-i logodnica, bă­­trinul s’a închis în deal la vie și două ani n a vrut să mai vază pe nim­eni». O privesc. «Din rasa asta­ îmî ești d-ta!» îmî șoptesc, admi­­rînd-o, splendida de sănătate, fru­musețe și inteligență. — Să î arătăm și grădina, «ma­maie». Altă minune. In grădina cu­­­ței sînt moruiiulile atrăbumica

Next