Universul, iunie 1903 (Anul 21, nr. 147-176)
1903-06-11 / nr. 157
Capela Sf. Marcu, din Belgrad. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Marți, 10 Iunie.—Par. Timofteiu, Catolic Marți, 23 Iunie.—Jacob. Soarele răsare 4.33 , apune S.02 București, 10 Iunie. Localurile școlare Multă vreme, chestiunea învațămîrntului sătesc în țara românească a fost una din cele mai grele și mai complicate, fiind a se lupta contra multor lipsuri, contra multor cauze ce se puneau de-a curmezișul oricărui progres în această direcțiune. Era necunoașterea, în mare parte, a foloaselor învățăturei, din partea populației sătești, unde era în mare onoare încă vorba neînțeleaptă : «cum a trăit moșul și tata fără carte, o să trăiască și copiii»... — vorbă ce dacă s’ar lua în seamă, ar fi să însemneze oprirea pentru vecie a oricărui progres, ceea ce nu e nici în firea oamenilor, nici în firea lucrurilor... Era apoi lipsa de oameni pregătiți, lipsa de apostoli ai culturei și instrucției la sate, lipsa de învățători... Ei bine, acord două mari greutăți astăzi se poate zice că sunt ca și învinse. Țăranul, mai pretutindeni, este astăzi pe deplin pătruns de foloasele învățăturii,și școalele noastre normale ne-au dat, și ne dați mereu, tineri învățători pregătiți pentru cariera lor ca pentru un adevărat apostolat de toată viața; rare excepții sunt, și bine ar fi dacă ar dispărea cu totul cazurile în cari învățătorii noștri nu arată destulă înțelegere și dragoste a misiunii lor adevărate, luându-se după idei greșite, răspândite de răii și nemnțelegătorii lumii acesteia. Dar, chestia învățămîntului la sate a rămas actualmente mai mult numai o chestiune de localuri. In unele părți localuri proprii nu există de loc, în altele ele sunt insuficiente, și, că s’a ajuns să se simtă lipsa aceasta, și să se simtă nu numai de autorități, dar chiar și de populațiune, acesta este și el un semn bun, îmbucurător în felul lui. 1). ministru al instrucțiuniei publice, în discursul ce a ținut în sesiunea parlamentară din urmă asupra budgetului acelui minister, a arătat cum stăm cu această chestiune a localurilor, una din cele mai grele, și astăzi ultima de rezolvat, dintre piedicele mari ce se puneau în drumul lărgire! complecte a instrucțiune! la sate, și a arătat în acelaș timp și măsurile ce se puneau la cale pentru împlinirea și a acestei lacune. Astăzi cu cea mai mare satisfacție s’a aflat desigur știrea că ministerul, prin Casa școalelor, a luat dispozițiunea ca, în campania de lucru a anului curent, să se execute un foarte mare număr de localuri de școale în comunele rurale din mai toate județele țării. Astfel se vor construi localuri, în Argeș în număr de 15, în Bacău 6, în Botoșani 13, în Brăila 12, în Buzău 12, în Constanța 7, în Covurluiîi 10, în Dîmbovița 3, în Dolj 4, în Dorohoiu 12, în Falcid 4, în Ialomița 9, în Iași 5, în Mehedinți și Muscel câte 2, în Neamțu 20, în Prahova 22, în în Putna 17, în Romanați 23, în R.Sărat 8, în Roman 6, în Suceava 10, în Tecuciu 1, în Teleorman 7, în Tulcea 4, în Vaslui 9, în Vlașca 3, în Vâlcea 17. Total 263'. . Toate aceste localuri vor fi clădite așa încât să poată primi într’visele pe toți copii în vârstă de școală din comunele în cari se vor ridica iar în privința construcției se va avea în vedere în primul rînd ca localurile să fie igienice. Mergându-se pe această cale înainte, în câțiva ani nu va fi comună în România fără școală igienică și încăpătoare, și chestia învățămîntului sătesc va fi pe deplin rezolvată. RIN GENEVA (Corespondență particulară a „Universului") Geneva, 7 Iunie. Amănunte asupra regelui Petru I K Karagheorghevici Regele Petru I Karagheorghevici continuă a locui în Geneva, unde întreaga atenție a popilăției e îndreptată asupra lui. Fiecare zi ce vine ne aduce noul detalii din Belgrad, unde preparativele pentru primirea regelui continuă cu cea mai mare activitate. Noul suveran pare a se fi pătruns de ideile democratice în mijlocul cărora a trăit o bună parte din viața sa. El continuă a ține porțile deschise cunoscuților sei din toate clasele sociale, can nu lipsesc de a se prezintă în strada Bellot și a felicita pe cetățeanul genevez, cum ’1 chiamă lumea aci. Un Te-Deum la capela rusă Un fapt curios, la care mi-a fost dat să asist pentru prima oară era, a fost plecarea din strada Bellot a regelui spre a se duce la capela rusă, unde trebuia să se celebreze un Te-Deum. Petru I s’a dat jos din apartamentul seif,și s’a suit în prima trăsură de stradă pe care a găsit-o. Pe capra trăsurei se afla un birjar cu pălărie de paie. Și tot era casa militară a regelui, care abia sosise în Geneva, a comandat imediat un cuplu de ceremonie condus de un vizitiu în livrea. Era cât se poate de straniu de a vedea pe rege într'o trăsură de stradă mânată de un birjar îmbrăcat cu vas de lume, cu pălărie de pae în cap, pe când subalternii regelui erau în trăsură de lux, condusă de un vizitiu în livrea. La capela rusă asista contele de Prozor, consul general al Rusiei la Geneva, contesa de Prozor și multe persoane oficiale. Insă și acolo contrastul era cât se poate de bizar. Printre personagiile politice erau amestecați tot felul de oameni din popor, intrarea fiind comportamente liberă. Alături de contesa de Prozor, îmbrăcată de sus până jos în mătase și dantele de Valenciennes, sta o femee care părea a fi o bucătăreasă. Același lucru se observa în toată biserică, literalmente plină. In ușa bisericei părintele Apraxin, o adevărată figură venerabilă, in genul lui Tolstoi, primește pe rege, dându-i crucifixul de aur să-l sărute. Apoi ’1 conduce la locul său, un simplu fotoliu de lemn sculptat lângă strană, pe care regele ia loc. Și ceremonia începe în limba rusă. Serviciul religios durează o jumătate de oră, în care timp publicul de toate națiunile și de toate religiile, care umple biserica, are tot răgazul de a privi pe regele așezat cu fața spre el. După terminarea ceremoniei, belfînul preot se apropie de rege și-i dă binecuvântarea pe care Petre I o primește în genunchi. Apoi părintele Apraxini oferă 2 fotografii ale capelei unde regele a primit, în această calitate, prima binecuvîntare. Sosirea casei militare a regelui în sine casa militară a regelui Petru I a sosit la Geneva. Ea e compusă din colonelul de geniu Popovici, căpitanul Koslici și locotenentul Gruiî. Acesta din urmă e fiul fostului ministru cu același nume. In afară de ofițeri, figurează în casa militară și 5 soldați. Toți acești militari aui sosit îmbrăcați civil și cu uniformele în geamantane. La gară vi aștepta vărul regelui, d. dr. Nenadovici, care i-a sărutat pe toți îndată ce s’au coborît din vagoane. Câteva trăsuri deschise i-au condus la «hotel Metropole», unde nouii sosiți și-au scos uniformele din geamantane, le-au îmbrăcat, apoi s’au suit în trăsuri închise spre a traversa orașul și a descinde in str. Bellot 5, la locuința M. S. Petru I. Acolo au fost introduși în salon, unde au fost primiți de noul suveran, căruia i-au făcut pentru prima oară onorurile regale. Primirea a fost urmată de o colațiune oferită de rege, la care nu au asistat decât casa militară, vărul regelui și câteva personagii sârbe. După finirea corațiunei, regele a concediat casa sa militară, pentru ca ofițerii și soldații să poată vizita orașul. Aceștia s’au reîntors în trăsuri închise la hotel, s’au îmbrăcat din nou cu haine civile și după o oră admirau, de pe marginea lacului, frumoasa vedere a munților ce înconjoară Geneva. Câțiva din ei intrau în principalele magazine ca să cumpere suveniruri din Elveția. Delegațiunea oficială, care e compusă, după cum v’am telegrafia, din președinții și vicepreședinții Camerei și Senatului și încă 20 deputați, sosește noaptea aceasta, sau cel mai târziu mâine dimineață. Apartamentele la hotelul Metropole sunt deja reținute pentru ea. Regele, însoțit de casa sa militară și de delegația oficială, va părăsi Geneva Luni, după toate probabilitățile. Data plecare nu este însă fixată oficial în momentul când vă scriu aceste rînduri. Înainte de a pleca de aci, regele va trimite o scrisoare președintelui Elveției, Deutscher și vice-președintelui cantonului Geneva, spre a le mulțumi de ospitalitatea ce i-au dat în țara lor timp de 15 ani. Gali, alăturea, pe cari ard luminări, pe când coroane de flori ascund pe jumătate crucile de lemn. O bătrână femee din popor îmbrăcată în negru cu costumul național, îngenuchiată la pămînt, cântă cu voce tânguioasă rugăciuni întrerupte de suspine. — Mama lui — îmi spune călăuza mea cu aerul indiferent al aceluia, care e obicinuit cu durerea. Privesc la numele care e scris pe cruce în caractere slave și citesc : Milan Petrovici , era locotenent al diviziei Dunărene când au răsunat primele focuri de pușcă în noaptea tragediei. Colonelul Nicolici, comandantul diviziei de Dunăre, sări în stradă alergând spre Banița—localitate la trei leghe depărtare de Belgrad, unde e încazarmată divizia sa—spre a o chema în capitală, mai înainte de a avea o idee exactă de ceea ce se petrecea, dar se pomeni înconjurat de ofițeri, cari -i ordonară să se oprească. El, scoțând revolverul, trase câteva focuri și douî ofițeri, căzură. Erau cei douî locotenenți Milan Petrovicî și Milan Gagoiiî; colonelul,grav rănit, trăește încă. Cei douî ofițeri sunt îngropați acolo alăturea. Pe când bătrâna mamă rșî continua dureroasa eî rugăciune, douî ofițeri de infanterie sosesc cu coroane, se apropie de morminte, își descoperă capul, sărută crucile, depun flori și apriind niște mici luminări. Apoi ei stau nemișcați, rugându-se. Pe când mă depărtez, femeea, cu mâinile tremurătoare, scoate câteva farfurii cu de-ale mâncare dintr’un coș, gustă conținutul și depune restul pe mormînt. Sărmana bătrână ! Ea nu știe nimic despre guverne, despre Gonskluționî, despre lovituri de Stat, despre toate aceste lucruri ce i-au răpit fiul! Puțin mai departe, într’un mic câmp populat de cruci comune, observ două recente morminte vecine, dar aproape amestecate cu celelalte, pe cruci de lemn citesc: «Nicolae Lunjevița» și «Nicodem Lunjevița». Sunt cei douî nenorociți tineri, frații reginei, cari au știut să cadă așa de bărbătește.Nimeni nu-i plânge, cu toate acestea în jurul crucilor câteva fiori exală ultimul lor parfum. Ce mână miloasă a îndrămuit, să depună acel modest tribut pe mormintele lor ? t Lângă gropile acestor două victime ale unei nebune ambițiuni, se înalță golul mormînt al unei victime a datoriei: mormîntul subofițerului de geandarmî Velimir Miloienowicz, mort pe când încerca să apere contra năvălitorilor intrarea locuinței aghiotantului regal Lazăr Petrovici, care apoi i-a condus la ușa apartamentului regal.. Tragic amestec al morte! ! In partea cea mai bogată a cimitirului, intre monumentele pe cari umbra belfinilor platani le protege, un mormînt recent dispare sub flori și palmieri: câțiva ofițeri se roagă lângă mormîntul colonelului Naumovici, mort prin explozia de dinamită ce a avut loc la Konak spre a se sparge o ușă. El, conjurat, a murit de mâna conjuraților, și a dormit în acea seară la Konak, împreună cu căpitanul Milkovici, spre a deschide ușa conjuraților. Ce s-a întâmplat între acești două oameni, nu se va ști niciodată. Conjurații se învoiseră cu Naumovici să le deschidă ușă , găsind-o închisă, sparseră ușa cu un cartuș de dinamită. In cameră, lârgă intrare, se aflau Naumovicî și Milkovicî. După detunătură, a urmat o tăcere de moarte și, când conjurații intrară, găsiră pe Milkovicî pe moarte și pe Naumovicî mort peste corpul lui,masacrat de explozie și cu trei focuri de revolver. Nimeni nu va putea niciodată povesti ce disperată luptă s’a desfășurat în acea însângerată odaie. La o sută de pași de acel al lui Naumovici, se află mormîntul inamicului său Mirkovici, îngropat într’o singură groapă cu Zinzar Markovici, președintele consiliului, care era socrul său : cele două cruci de lemn sunt suprapuse, ca și cele două corpuri în groapă și câteva flori se aflau risipite pe pământ. Un alt mormânt izolat , este acela al ministrului de război ai Pavlovici. O urmă de pământ lungă, un monument arată mormîntul generalului Lazar Petrovici, omul puternic, consilierul regelui, al cărui portret suveranul îl avea pe biuroul lui, între acelea ale persoanelor scumpe lui. * * * . Din cei 14 morți ai revoluției, 12 sunt în acest cimitir , cel alțî două se odihnesc izolați în vechiul cimitir aproape părăsit, sunt : Draga și Alexandru. Mă cobor până la mica biserică a Sf. Marcu, unde ei sunt îngropați; trista biserică, fără ornamente, e ca și perdulă într’un câmp de castani; e un fel de capelă alpină. Nimeni nu intră să facă slujba de șapte zile. Vechia pardoseală de lemn răsună în chip lugubru ; în fund se înalță un altar de lemn și pe pereții goi, spoiți, o simplă piatră amintește pe nefericitul prinț Mihail, pe când pe o altă piatră e săpat numele de Ana Obrenovici. Rezemate de această piatră văd două cruci noul de lemn. Nu e nici o coroană, nici o floare , numai o luminare de ceară arzând într’un candelabru de fer, arată unica concesiune făcută memoriei Obrenovicilor. De balustrada corului, la spatele altarului, văd aliniate câteva sticle de bere goale, poate resturile vre-unui toast ,sacriler făcut pe mormintele abia închise, îmi vine în minte betrîna mamă văzută cu puțin mai înainte depunând flori și lacrimi pe mormîntul fiului ucis; dar am mai puțină milă de dînsa, gândindu-mă la o altă mamă, căreia teribilul motiv de Stat, numai fiind că a fost regină, îi interzice de a veni să plângă pe mormintul fiului eî». D. Velîmîrovici, președintele Leupștineî sârbeștí Dăm astăzi portretul d-lui Velimirovici, președintele Scupștineî. După cum se știe, el a condus desbaterile Adunărei naționale sârbești (Scupștina și Senatul), cari au ales în unanimitate de rege pe Petru I Karaghiorghevici. Velimirovici ie șeful delegațiuneî care a prezintat la Geneva procesul-verbal asupra acestei alegeri, fapt pe care ni l-a descris corespondentul nostru particular din Geneva. O CUGETA VE I»E ZI Politica e poate singurul meșteșug pe care fiecare are pretenția să-l exerciteze fără să-l fi învățat! Ilustrațiile noastre Capela Sf. Rarcu Dămazi o ilustrație, care reprezintă capela cimitirului Sf. Marcu din Belgrad, unde sunt îngropați, regele Alexandru și regina Draga. Cu această ocazie reproducem o corespondență publicată de ziarul «Corriere della Sera», din Milan, și în care trimisul special al acestui ziar face o amănunțită descriere a cimitirului și capelei : «Ritul funebru sârbe se cere ca să se viziteze monumentele defuncților după șapte zile de la moartea lor ; deci Joui, 5 Iunie, victimele loviture de stat au primit omagiul florilor și al pomenei la cimitir. Un bătrân gropar își suspendă lugubra sa lucrare spre a se conduce între multele cruci și monumente la gropile încă proaspete și mirosind a pămînt de curând săpat, în care inamicii au dispărut pentru totdeauna în misterul morței. Pe o câmpie depărtată, izolată, plină de flori de câmp, sunt două morminte D. Velimirovici, președintele Scupstinei serbești (Vezi explicația) Evenimentele din Serbia [Telegrame de la trimisul nos tru special) Îngroparea definitivă a fraților Lunjewiza Belgrad. 9. — Corpurile fraților Lunjewitza au fost desgropate din mormintele provizorii din cimitirul «Novo Grobie» și transportate în cavoul familiei din același cimitir. Mestageni. Presa sârbească justificând asasinatele Belgrad. 9.Ziarul «Stampa» polemisează cu presa streină care vorbea mereu de scandalurile Curței regale din Belgrad și despre starea insuportabilă din Serbia, și care acum cere pedepsirea asasinilor. Numitul ziar zice că aceștia nu sunt asasini,ci eroi martiri, cari s’au sacrificat pentru binele patriei. Suntem liberi în țara noastră, adaogă «Stampa», nimeni n’are dreptul să se amestece, nici chiar Rusia. Același ziar a primit o scrisoare anonimă din Vranska Bania, în care autorul condamnă complotul, zicând că răsturnarea va ajunge pe ofițerii conspiratori. Kiesingeri. Programul primirei noului rege Belgrad. 9. — Data sosirea regelui Petre va fi Mercur, la 10 ore dimineața.Suveranul va fi întâmpinat la gară de miniștri, senatori, deputați, cler, corpul ofițeresc, personalități oficiale; armata, delegațiile societăților și școalele vor fi înșirate pe tot parcursul. Suveranul va merge direct la catedrală unde se va oficia un Te-Deum. Seara va avea loc o retragere militară cu torțe. Joul regele Petre va depune in chip solemn jurămîntul pe Constituție, după aceea va avea loc recepția la palat a corpului diplomatic, a reprezentanților Scupeniei, al corpului ofițeresc, clerului și a persoanelor oficiale. Seara se va da o reprezentație de gală la Teatrul Național. Vineri va fi recepția reprezentanților, celor 15 districte. Se va aranja o mare serbare populară în parcul Topolder. Serbările vor dura trei zile. Au sosit aici numeroase persoane din provincie ca să asiste la serbări. Ferestrele caselor de pe străzile pe cari va trece cortegiul regal sunt închiriate. Se construesc numeroase tribune publice. Imnul regal sârb rămâne neschimbat conform Constituției. Valorile sârbești s’au urcat pe toate piețele streine. Mestugean Cercetarea arhivelor regale.—Diverse Belgrad. 9. — Comisia însărcinată cu cercetarea archivelor regale lucrează până noaptea târziu în palat. Se zice că s’ar fi găsit niște documente importante, despre care se păstrează un secret absolut. —Până acum n’a fost extras glontele din rana fostului ministru de interne, Teodorovici; starea acestuia este gravă. — Inițialele M. O. vor fi șterse de pe drapele. —Comuna Topola, leagănul familiei Karagheorghevici, a trimis o deputăție la Viena, ca să salute pe noul rege. —Ziarul «Dnevni List» zice că regele Alexandru a desconsiderat poporul, tradițiile și demnitatea, ascultând numai glasul inimei sale inspirat de amorul față de Draga. Această femee a avut o moarte tragică, fiind împușcată și măcelărită, căzând victimă ambiției planurilor sale. Meslngean. Ofițeri șerbi avansați Belgrad. 9. — O telegramă din Geneva anunță că regele Petru I a avansat pe colonelul Popovici la gradul de general, pe căpitanul Costici la gradul de maior, iar pe locotenentul Gruiî la căpitan. Acești ofițeri formează casa militară a regelui George și ei au plecat îndată după alegerea acestuia la Geneva ca să se pună la dispoziția sa Slestngean. Coroana prințului Albert Ghica pe mormintele Suveranilor Serbiei Belgrad. 9.—Prințul Albert Ghica, o rudă a regelui Alexandru al Serbiei, care se află aici, a depus astăzi o frumoasă coroană pe mormintele foștilor Suverani ai Serbiei, regele Alexandru și regina Draga, din capela cimitirului Sf. Marcu. Mestigean. Recchemarea reprezentantului Angliei de la Belgrad.Bijuteriile reginei Draga Belgrad. 9. — Anglia a rechemat pe reprezentantul său din Belgrad. Localul legațiunei engleze e închis. Ruțiunile diplomatice anglo-sârbe sunt întrerupte. Misiunile streine, afară de aceea a Rusiei, nu au primit, încă instrucțiuni dacă trebue să ia parte la recepțiune. Bijuteriile reginei Braga au fost predate surorilor ei, afară de colierul oferit de sultan și de un inel cu briliant, care a dispărut. 51 asugear» Intervievul corespondentului «Universului» cu un deputat serb Belgrad. 9. — Am avut o convorbire cu un deputat sârb. El mi-a spus că actele descoperite în arhiva regelui Alexandru îl arată de o cruzime demnă de Caligula. Mulți cetățeni și ofițeri trebuiau să fie sacrificați. . Sute de persoane nevinovate au fost scăpate prin omorîrea regelui. Aceste documente—a urmat deputatul — sunt suficiente pentru a potoli opinia publică a Europei, care cere pedepsirea conjuraților. Mi a mai spus deputatul că foștii miniștri Marincovici și Teodorovici, vor fi dați în judecată sub acuzare de delapidare de bani. Slestngean. Unde va locui noul rege serbisc. — Moștenirea lui Alexandru ucigruci,9.VT.,1 „ . _ _ _ T îMuui rejfts ai Tragedia Obrenovicilor ROMAN ISTORIC ORIGINAL «3.® d.21s. Sofia. ASTăd.® ja.— Proprietate literară a ziarului «Universului».— Reproducere oprită PARTEA III Luptele fioroase dintre familiile Obrenovici și litiragheorghevici ișî rezema coatele de fereastră pierzându-șî privirile actine în oceanul de stele. Vrea să le întrebe pe ele, martore a patimilor și ale nelegiuirilor, ce știd de alesul fiumei sale. Se uita la cele mai sclipitoare , străluceau o clipă și, ca deoehiare de privirea ei adâncă, se făceau nevăzute lăsând o dungă luminoasă în adâncimile infinitului. Ca Margareta, care voia din sol să ghicească de o iubește ori nu Faust, așa Natalia, străpunsă de săgeata îndoitele!, zicea, privind stelele cele mai strălucitoare : «de cade, nu sunt iubită, de nu cade mă iubește». Și steaua strălucea mai cu foc, trimițând raze de speranță în inima Nataliei. «Steluța mea nu cade, Milan me iubește», îngâna Natalia privind potopul de stele, curgând ca un șiroii în nemărginirea spațiului. Natalia avea un caracter ascuns, dar hotărît și ferm. Nu-și destăinuia inima nimănui. Se povestește că fiind mică, îî plăcea grozav să se ducă pe ascuns să se joace cu un puiu de vulpe, ce era legat la lanț. Primejdia de a fi mușcată era pentru ea un farmec deosebit. Intr’o zi apropiindu-se prea tare, fiara o mușcă de picior. Copila nu zise nimic. Stoică, suferi durerea, nu voia să i se facă bănuturi. Peste câteva zile guvernata o cercetă cu sila ; rana era destul de primejdioasă. La observațiile acesteia, copila răspunse vostit: «Așa am voit să mă lași în pace». De mică era mândră și primejdiile n’o îngrozeau. Priveliștea naturei, prevestirea stelelor, orașul adormit în vale de la care se zăreau numai luminele ce păreau, și ele, a face parte din cerul înstelat, răcori mult imaginația înfierbîntată a Nataliei, închise cu îngrijire fereastră, pare că temendu-se ca îndoieli noul să nu-i străbată sufletul, și se culcă dorind să viseze visuri frumoase despre iubitul ei. In vreme ce gânduri de fericire prindeau tot mai mult în sufletul Nataliei, și toți din jurul ei își dădeau toată osteneala să se facă cât mai curînd această căsătorie. Pruncu lucra neobosit, zi și noaptea să afle cât mai mult despre istoria și starea socială a poporului în mijlocul căruia era să fie iubita lui compatrioată, pe care sârbii o luaseră drept rusoaică, fiindcă tatăl ei, Petru Ivanovici Keșov, fusese în tinerețe colonel în armata rusească, încă pictorul Natalie nu călcase pe pământul sârbesc ; erau numai svonuri slabe despre această căsătorie, și dușmani avea destui. Nu din partea poporului, ci din clasele de sus , acolo unde se fierb intrigile și dușmăniile. 24 August. Iubite d-le Casimir. Pe prinț nu l’am putut vedea din nou, dar am făcut multe cunoștință în Belgrad. Pentru fericirea mea, am întilnit un ofițer, care mi-a fost coleg de școală la Odesa. Pe aici se știe încă puțin despre planurile de căsătorie ale lui Milan. Ristrcî ar vrea să-l însoare cu o prințesă germană, ca să pui capăt intrigilor. Aceasta însă puțin ne privește, soțul e să-ți dau cât mai multe lămuriri ce amintut afla despre viitorul soț al Nataliei. Cela ce-țî voi fi povești despre viața lui Milan, sigur care să-ți vre a le crede, cum nu le-așî fi crezut nici ei, dacă nu mi-ar fi fost spuse de oameni vrednici de încredere. In Serbia sunt două partide, una care o bucată de vreme stă ca un foc acoperit cu cenușe și zbucnește când nici nu te aștepți și alta care-i la putere și se crede tare și mare, până ce o doboară ceal’altă. Nu-o mai mare nenorocire pentru popoare și pentru Domni decât a ajunge la domnie înainte de a fi vârstnicî. Regele ori prințul e ceară moale în mâna celor mari, și ferice de prințul care are noroc să încapă pe mâini bune. Milan din nenorocire n’a avut noroc. — Cu, prințul nostru, îmi spunea vechiul meu coleg, se petrece adevărată crimă. Și bine ar fi, dacă l’ar însura cât mai curând. — Ce te împinge să crezi aceasta? Căsătoria rareori îndreaptă un bărbat. — Vezi că aici e cu totul altceva : Milan nu-i și n’a fost o natură rea ; dar l’au stricat, l'au conrupt cei carii conduc. — Dar cei de la putere sunt doar partizanii Obrenovicilor, atunci cum s’ar putea ca ei să lucreze ca și cei mai mari dușmani ai lui și ai dinastiei ? — Dar dinastia se slujește de pavăză , ar vrea, dacă s’ar putea, să fie el Domni, și fiind-că asta nu se poate, caută ca Domnul să n’aibă nici o putere. Planul lor cel infernal e să-l facă pe Milan să aibă numai grija petrecerilor. Se zice că i-a și zis : «Maiestate, ești tîner, petrece , lasă, de trebile tőrei vedem noi bețdsuri. — O fi adevărat? zic eu. — Pentru asta de la cincisprezece ani l-a fi aruncat în brațele femeilor. «Prințe, îi ziceau adjutanții, cârpe client ; o zi fără petrecere e o zi pierdută. Acum ți-e vremea cât ești tîner. Amorul îți mărește frumusețea bărbătească. Fetele și femeile la noi sunt frumoase și multe, ele așteapă numai un semn să ți se arunce în brațe». — Dar prințul era timid, că doar abia era trecut de virsta copilăriei, când a venit pe mâna regenței. — Sărmanul Milan, la puțini le e milă de el; mie, când îl văd, îmi vine să-l apuc în brațe și să-i zic : «Alungă-i pe toți din palat». Ori mai bine dă foc palatului când ar fi cu toții adunați, ca să ardă toți și să piară intrigile o dată cu intriganții. Faci o crimă de țîngi aduse șpuig, în acest foș de intrigi, de patimi și de crime De-ar fi o sfintă ori de-ar fi intrigantă și curtezană, tot va cădea zdrobită. Nu poate unul să fie la luptă cu zece. — Ce vrei domnule, adaogă sârbul meu din ce în ce mai înfocat. Se zice că s’au adus femei stricate și rafinate până și de prin Viena ca să ne cortina prințul. Spune, s’au mai petrecut undeva pe fața Europei asemenea blestemății ? — Dar, zice.O, poate la dumneavoastră nu s’a ajuns încă la o fază severă a moralităței, poate asemenea lucruri nu sunt veștejite, dacă nu înfierate de morala publică. La aceste vorbe sârbul se făcu, mai ros decât era, și cu furie, parcă voia să mă strîngă de gât ori să mă arunce în Dunăre, pe malul căreia ne plimbam. *Va urma)