Universul, septembrie 1903 (Anul 21, nr. 239-268)
1903-09-01 / nr. 239
Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminecă, 31 August.—St. briu al M. Doin. Grilorie Duminecă, 13 Septembrie.-Aimé •Soarele răsare 5.53 ; apune 6.31 București, 31 August. Școala de notari In organizarea actuală a comunelor rurale, primarul e pe de o parte omul de încredere al consătenilor sex, pe de altâ parte ultimul organ al administrațiunei. Dacă îi e leste primarului să-și îndeplinească primul rol, pentru cel de al douilea aproape nu se pot găsi printre săteni oameni pregătiți. Azi, sarcina o îndeplinește notarul în locul primarului, fără să aibă pentru aceasta căderea legală. Este clar, între starea de fapt și cea legală, o nepotrivire mare. Acum e vorba ca să se pue capăt acestei nepotriviri, cu prilejul reformei comunale pe care o proiectează guvernul. Aplicarea legilor și regulamentelor, pe cari primarii ruralî nu le cunosc, va fi trecută în sarcina notarilor. Reforma aceasta face fără îndouială să fie trebuință de o școală specială de notari, în care aceștia să primească pregătirea sistematică pentru însemnata lor însărcinare. Unul din ziarele guvernului a publicat zilele astea un articol din care reiese că o asemenea școală va fi în curînd înființată, arătându-se tot odată și spiritul în care va fi organizată școala. Nu se va face din notar numai un legist. «In prima linie, zice organul guvernamental, notarul trebue să trăiască la țară, prin urmare ca și învățătorul trebue din școală să fie menținut într-o atmosferă care să nul facă să sufere în ziua când va merge la primăria rurală. El trebue, prin obiceiurile, traiul, prin portul lui să fie și să remcrie téran, să nu fie funcționarul trimis din oraș la țară, necunoscător de obiceiurile, de viața, de simțim întele celor cu cari va trăi și pentru cari va trebui să fie un împărțitor de dreptate. De aceea credem că este foartte bogat intenția de a alipi școala de notari pe lângă una normală de învățători. Este desigur și o economie pentru unele cursuri comune ce s’ar face și în acelaș timp viitorii notari ar câștiga, prin contact, din spiritul cel bun ce s’a introdus de câtăva vreme în învățămintul rural. Camaraderia ce s’ar stabili de pe băncile școalei negreșit că va influența în bine relațiile viitoare ale acestor două organe importante din comuna rurală. O altă condiție esențială pentru a menține spiritul de care vorbim mai sus, este de a-i lua de-a dreptul din școala rurală după ce am terminat’o]. Vederile aceste sunt incontestabil juste. Cu notari preparați într’o asemenea școală, dacă li se va asigura și stabilitatea în funcțiune, vom incepe să avem o administrațiune mai serioasă a copinnele rurale. In același timp se va înlesni mult progresul cultural, căci pe lângă preot și învățător vom avea și un al treilea agent, pe notarul conștient de rolul lui. * seria de visite pe care el a întreprins’o prin diferitele capitale ale Europei, este o nouă manifestations a tendinței ce diplomația engleză are azi de a restrânge legăturile și de a îmbunătăți raporturile dintre Imperiul Britanic și marile Puteri. Pe când acum câtva timp încă Anglia se fălea cu politica ei de «splendidisolation» și respingea du dispreț orice amiciție continentală, ea e arî cea dintâia care umblă după prietenia puterilor și merge întru întâmpinarea lor. Dar ceea ce e mai caracteristic e că această vizită e îndreptată înpotriva Germaniei. Intr’adevăr, dacă regele Angliei avea de gând să facă o serie de vizite pe la diferitele Curți europene, era firesc ca să meargă în primul rând la Berlin f findcă există între el și împăratul .Wilhelm strînse legături de familie și fiindcă de la războiul din Transvaal intervenise între Anglia și Germania o apropiere care se manifestase chiar de două ori, în China și în Venezuela, printr’o alianță și printr’o acțiune comună. Mai mult, singurul Suveran care a vizitat pe regele Eduard de când s’a urcat pe tron, era împăratul Wilhelm, care î-a făcut astă iarnă o vizită de câteva zile, la Sandringham. Nu era decî nimic mai firesc, decât ca Eduard VII să-î reîntoarcă vizita; cu toate acestea el n’a făcut-o și, ca și cum ar fi vrut să dea și mai multă semnificare revenirei lui, a mers la Roma și la Viena, adică în capitalele celor două puteri cari sunt aliate cu Germania și s’a dus pînă la Paris, unde după conflictul de la Faschoda nimeni n’ar fi crezut că regele Angliei va căuta să se reîntoarcă atât de curînd. Cauza acestei atitudini e pe de o parte opinia publică din Anglia, care e foarte nemulțumită împotriva Germaniei și care, prin urmare, ar fi primit foarte rău o vizită a regelui Eduard la Berlin, și pe de altă parte, siguranța ce au dobăndit-o cercurile politice din Londra, că diplomații germani și în special cancelarul Imperiului, contele de Bülow, nu s’au apropiat de Anglia decât pentru a abuza de buna credință a cabinetului din St.James și pentru a trage sub scutul unei asemenea prietenii cât mai multe foloase în dauna Imperiului și a comerțului britanic. Și în această constatare pe care Anglia a făcut-o de un timp încoace, stă în mare parte și ex aplicațiunea schimbării aduse în diplomația britanică. Poate că Anglia n’ar fi simțit nevoe atât de vie de a-șî atrage simpatiile diferitelor State din Europa, dacă opoziția dintre ea și Germania nu ar fi luat o formă atât de acută. Și poate că nici regele Eduard, care prin caracterul și felul lui de inteligență, era îndreptat către o politică de împăciuire, n’ar fi găsit ocazia să-și manifesteze facultățile cu acea artă și cu acel succes ce fac dintr’însul, odinioară arbitru al elegantelor, un adevărat și distins diplomat. Insă din ziua în care una din țările europene avea față de Anglia ceva mai mult decât acel sentiment de invidie și ură latentă ce a caracterizat sentimentele puterilor față de Imperiul Britanic în tot decursul secolului al XIX-lea, situația se schimbă cu desăvârșire. Diplomația engleză nu putea să mai rămână nid ea nepăsătoare ambițiilor continentale. Și dacă adăugăm pe lângă aceasta’ că Anglia trece printr’o criză, că imperialismul devenea o realitate care schimba proporția tuturor chestiunilor și semnificarea tuturor tendințelor și care cu alte cuvinte punea Imperiul Britanic într’o situație cu totul deosebită atât față de propriile lui colonii cât și față de celelalte țări, vom înțelege și mai bine câtă nevoa avea Anglia să găsească sprijin pe continent și ce chezășie pentru pacea lumea, pentru păstrarea echilibrului dintre puteri, stă în vizitele întreprinse de regele Eduard. Desigur că printre aceste vizite, cea de la Viena nu e cea mai însemnată, dar nu e mai puțin adevărat că ea pune în evidență cu o deosebită tărie rolul precumpănitor pe care regele Eduard tinde să-l ia în conducerea afecerilor politice ale imperiului său. S’a spus cândva că cu cât înaintăm, cu atât rolul Coroanei va crește în Anglia, fiindcă cu cât imperiul va deveni o realitate, cu atât diferitele părți din cari se compune se vor despărți mai mult de metropolă, spre a forma organisme sociale autonome. Așa că într’o zi legăturile administrative și politice se vor slăbi atât de mult, încât Coroana singură va simboliza comunitatea de rasă, de limbă și de aspirațiune ce strânge laolaltă acest colosal edificiu. Cine știe dacă cu Eduard nu se închee în Anglia domnia majordonilor. I. O. D. Din Macedonia (Corespondență parte a ziarului «Universul») Bitolia, 22 August. Un plan al comitetului revoluționar des neată de notorietate publică aici că planul comitetului revoluționar era să atragă armata în comunele românești spre a le expune la devastarea și bombardarea lor din partea armatei cunoscând și pe turci că nu fac deosebire de neam când e vorba despre creștini. Acest plan urmăresc cu dublul scop de a distruge comunele românești cari escelează prin valoarea lor din punctul de vedere moral și material și de a atrage prin devastarea lor intervenția. Puterilor și mai ales supărarea pe turci a Statului român care are conaționali în Macedonia. Sălbăticiile turcilor comise la Crușova asupra populațiunei române au umplut de bucurie pe bulgari, cari n’ascund că evenimentele sinistre cari s’au petrecut la Crușova sunt o manoperă a lor care le-a prins bine. De asemenea scopuri călăuziți voinicii lui Sarafofl, după izbânda lor de la Grușova, și-au îndreptat toate forțele spre comunele Neveasta, Clisura, Pișodeni, Moloviștea, Gopeși, etc., asupra cărora lucrau ca să atragă furia armatei. Profitând de retragerea armatei de la Neveasta au năpădit în oraș și au ars cazarma și localul autorităței. Aci însă sosind repede oștirea, s’au năpustit cu toate forțele lor asupra Glisurei, unde s’au introdus și au ocupat postive ca să provoace bombardarea ei. Grație intervențrei ambasadorilor marilor Puteri, cari au atras în mod aspru atenția guvernului turcesc asupra esceselor din Grușova și a consecințelor ce vor urma dacă turcii vor continua cu pustiirile comunelor nebulgare, ordine severe s’au transmis la fața locului în sensul reclamațiunilor făcute de ambasadori. In urma acestor ordine Clisura și Neveasta au scăpat dintr’un mare pericol cu atât mai mult cu cât prada făcută de bașibuzuci la Crușova a deșteptat pofta soldaților știind că comunele românești sunt bogate. Clisura a fost ținută împresurată de armată peste zece zile, căci se introduseseră în oraș insurgenții. Lăsându-li-se un loc de eșire cu dinadinsul,insurgenții bulgari au fost siliți să se retragă spre Castoria unde au suferit înfrângeri mari înecându-se un mare număr în locul Castoriei ca la Aetos. Presa grecească și masacrele din Crușova Evenimentele din Crușova preocupă presa grecească care a început să-șî schimbe limbagiul servil față de turci. Prin faptul că în Crușova sunt mulți români patriarhiști, consulul grec din orășelul nostru s’a dus la fața locului ca să constate de visa stricăciunile și jafurile ce au suferit crușovenii. La Crușova s’au mai dus și trei corespondenți de ziare streine escortați de jandarmi. Aseară a sosit în orașul nostru și un corespondent al marelui ziar englezesc «Times» din Londra. In orașul nostru au mai sosit și două ofițeri suedezi dintre care unul colonel și cel l’art major, angajați de Stat ca să organizeze geandarmeria ce se va înființa conform proiectului de reforme austro-rus. Acești ofițeri însă deocamdată stau în neactivitate. Babiiar-pașa, ca să nu treacă ca bulgarofil, a ars comuna bulgărească Smilevo, ai carei locuitori plecaseră ln munte. In privința esceselor comise la Crușova de acest sălbatic pașă, pilele cercuri otomane afirmă că Hilmi-pașa ar fi primit un lung memoriu din partea unui ofițer inferior care se găsea la fața locului când se devastau cartierele românești. După acest memoriu ofițerul în chestiune ar fi atras atențiunea lui Bahtîar-pașa că acolo unde se trage cu tunul locuesc români iar nu bulgari. Ofițerul acesta se spune că ar fi scris și despre tratativele ce au a avut loc între un popă bulgar cu pașa, care popă în mai multe rînduri ar fi venit să parlamenteze cu Bahtiar care apoi a dat ordin să nu se atingă nimeni de cartierul bulgăresc. Ofițerul despre care e vorba ar fi adresat memoriul său de la Perlepe. Chemat de inspectorul general Hilmi-pașa, ofițerul a confirmat și prin graiu viu cele expuse în memoriu. Se zice că Ihlmi-Pașa ar fi cerut avansarea lui ifjam. Politica externă Vizita regelui Eduard la Viena era natural ca făcându-și cura la Marienbad, regele Eduard să meargă la Viena și să facă o visită bătrânului împărat Francisc Iosif, care a fost un bun prieten al reginei Victoria, și un amic credincios al familiei regale și al Angliei. Cu toate acestea nu ar trebui să credem că această vizită este lipsită de semnificare politică. Din potrivă, sunt diferite întâmplări care dau o însemnătate deosebită. In primul rând, oricât de indirect ar fi rolul diplomației engleze în rezolvarea chestiunei Orientului,totuși visita regelui Eduard la Curtea vieneză, convorbirile pe cari le-a avut cu contele Golochowski, afirmă încă odată dorința sinceră ce toate puterile au ca pacea să domnească în Balcani. Și o asemenea asigurare este folositoare în momentul când agitațiunile naționaliste cresc în Macedonia și devin pentru lume tot mai îngrijitoare. In al douilea rând vizita regele Eduard la Viena, continuând «Caracterul e calitatea principală a omului ; trebue de aceea să înveți a fi franc au tine însuți și cu ceilalți. Greșelile pe cari le vei face în cursul vieței tale vor merita eroare, cu condiție ca ele să nu se repete. Dacă greșești, nu tăgădui. «Amintește-ți că, daca ai dreptate, e ușor să învingi violența temperamentului teu. Dar dacă n’ai dreptate și te iriți, ești perdut. Un om cu tact poate smulge o săgeată de la arc fără să se sgârie». Ziua. Să nu mă 'ntrebi de unde vin, Nici dac'am mai iubit vreodată . Să zici: «Nimic nu vreau să știu Din viața lui de altă dată». Să 'ți spună chipul meu trudit Că vin la tine de departe, Și să ghicești că am iubit Intotdeauna fără parte. Să nu mă 'ntrebi aic mă numesc. Te-aș depărta. Eu port un nume Pe care, fără să'l mînjesc, L'a defăimat cindva o lume. Că sunt poetul blestemat Să nu'și îndeplinească visul Dac’ai afla, înfricoșat în față, ți-ai zări abisul. Să nu mă 'ntrebi nici unde merg . Mut aș rămîne la ’ntrebare... Trecut-aă ani de cind alerg, Și mă tot duc—la întîmplare. Și nici pe alții să nu-i pui Să afle cine e străinul; Ajunge unuia să î spui, Ca iarăși să 'mi înceapă chinul, Un om în care p-a ești; I vezi că sufere și plânge , Du-l într'un loc mai liniștit, Și spală-i rănile de singe. Iar daca alții te-or vedea,, Și-or vrea a’un «Rău» să te ferească, Să zid . »N iau pe seama mea, Lăsîndu-i să te clevetească, Cind ten pleca să mă mingii, Să tiară-a ochilor mei ceață, Să vreau cu tine să rămîn Tot ce mi-a mai rămas din viață. Cind vei citi că te 'ndrăgesc, Pe fața mea înviorată, Să nu mă 'ntrebi de te iubesc,— Căci m'a mai întrebat o fată. Nici tu să nu ’mi șoptești «Mî*eștî drag», Poetică sub raza lunii, Să n'aud iar cuvîntul vag, Ce poate l'ai mai spus la unii, Ci capul să mi’l lași să stea La pieptu țî vergin de suspine, Să simt eu singur, de*’om putea, Că saltă numai pentru mine. Și de-’oiu simți, să mă răzbun Pe lumea 'n contră-mi înrăită , Fiind din ce în ce mai bun, Făcîndu-te o fericită. ... Dar nu , eu o să fiu bătrîn, Și voiu avea păr alb pe tîmple, Și tot stingher o să rămîn, Și ce visez n'o să se 'ntîmple ! Și voiu muri ca Don Juan, Și-am aru-mi traiu o să se 'ndiee, Nebun ce-am urmărit în van Un ideal într'o femee. Ilustrația noastră de astăzi, reprezintă tipuri din armata bulgară și adică la stânga este un general bulgar în mare ținută, în mijloc este un ofițer de cavalerie, iar la dreapta un ofițer de artilerie. CRONICI JFEXENINE Sfaturile unui mikipuag American către fiul său «Știi cum am început? Cu o lovitură de pinteni. De atunci toate loviturile pe cari le-am primit în viața mea m’au împins mai departe. Câștigam atunci 2 dolari pe săptămână și dormeam la biuton. Știam însă ce sunt 2 dolari». Astfel începe cartea unui negustor milionar din America, din care s’au vindut până acum sute de mii de exemplare. In acesta se vede muți bun simț—ceea ce noi europenii numim cinism, — dar care în realitate este rezultatul perfectei cunoștințe a oamenilor și a lumei. Să răsfoim puțin această carte, căci o găsesc foarte folositoare. «Școala trebue să formeze caracterul — spune autora). Cultura e lucru secundar. Eu doresc ci tu să fii un bun școlar, dar doresc încă și mai mult să fii om brav și dacă -ți termini studiile întărindu-ți cunoștința morală, nu te vom gândi dacă nu știi limba latină. In școală se învață multe lucruri : de la profesori și de la cămării- Primii vor face din tine un școlar , iar ceî l’alți un om. Școala merită fără îndouială ceea ce costă. Banii cheltuiți cu școala produc o bună dobândă căcî e un mare câștig a învăța să cugeți. Școala nu creieră proști, dar face să înflorească prostia în proști. Nu preiază faleete superioare, dar le desvoltă. Radu D. Rosetti. August, 1903. Tipuri din armata bulgară — Vezi ilustrația — Armata bulgară constă din șase diviziuni (Sofia, Tracia, Balkan, Preslav, Dunărea și Vidin) și o divizie independentă de cavalerie. Efectivul de pace este evaluat la 24.000. In timp de război, Bulgaria poate să aibă o armată de aproape 200.000 soldați. Serviciul militar obligator a fost introdus în anul 1889. Numai Mohametanii se pot răscumpăra în schimbul unei sume de 500 franci. Uniformele armatei bulgare sunt imitate după acele din armata rusească. Tragerea prin „imersii" CUPOANELE 9 și 10 Erî. Sâmbătă dimineața, în fața unui public numeros, s’a făcut în curtea stabilimentului nostru tragerea celor 6 premii ce am acordat gratuit tuturor cumpărătorilor și abonaților ziarului «Universul» de Sâmbătă 23 și Duminecă 24 Auguste." (cupoanele No. 9 și 10). Iată rezultatul : 1) Un ceas de aur de bărbat a fost câștigat de d. C. Nițu, M-rea Văratic (Neamțu). 2) Un port-vizit de metal bronzat a fost câștigat de d. Ilie Grănescu, str. Popa-Tatu 72, din București. 3) Un sfeșnic cu ceas pentru masă a fost câștigat de d-na Iosephina Preibrus, str. Vămeî No. 6, București. 4) Un vas de metal bronzat a fost câștigat de d. Sterie Pavel «La Pașa», strada Unirea, din Craiova. 5) Un port-pâine de arc* int plaqué a fost câștigat de I. Moisescu, str. Mihai-Bravul 29, din București. 6) Un serviciu de untdelemn, etc., a fost câștigat de d. I. A. Chitariu, str. Mazeppa No. 9, din Galați. O CUGETARE PE ZI Legea e o fringhie rea întinsă : cel mari trec pe d’asupra, cei mici pe dedesubt, MOSAIC Un bilet de naștere princiar din 1594.Ceasorniicul.Obiceiuri dispărute Volfang voivod este fiul lui Bogdan ce’î mai zicea și Constantin Rareș și nepot lui Petru vodă Rareș și al Frusinei Nagywabhi de bună și onestă familie. Fiindcă cititorii de azi văzură actul de naștere al principelui Nicolae, socotesc a le face plăcere dându-le la lumină actul de naștere al principelui moldovean Volfang Rareș. Iată-1: Noi județul, jurații și ceilalți cetățeni ai opidului Sașina, mărturisim și recunoaștem prin aceasta de față a noastră carte cum că luminatul și măritul Domn Voliangu voivod, fiul răposatului Bogdan voivod, numit și Constantin, fiu mai mic al răposatului Petru cel bătrân, voivodul Moldovei, carele până la moarte a rămas în principat și în scaunul domniei și a terminat viața înfățișându-se înaintea noastră, ne-a făcut cuvioasa rugăminte ca să bine-voim a-î da o carte testimonială despre genealogia sa. Deci noi știm cum că mai sus dînsul Voliangu-voevod, fiu al mai sus-zisului Bogdan- Voivod, este născut și botezat în opidul nostru Sasinu, din căsătorie legitimă, maică-sa fiind Frusina Nagywathi de bună și onestă familie. Drept aceea rugăm pe toți luminații, spectafolii, generoșii, măriți, nobilii, egregii, prudenții și circumspecții, precum și pe alți oameni de veri de stare și condițiune enesrașii din verîce țară, înaintea cărora adică s’ar prezintă cu aceasta mai sus numitul, luminatul și mărintul Domn Volfang voevod ca să bine-voiască a-l cunoaște după cuviință ca pe adevăratul și legitimul lui și crede imediat al, voivodului Moldovei și a’i primi cu toată favoarea ca pe o persoană demnă și bine meritată. Spre mărturie și credință am găsit cu cale a î da această a noastră carte întărită cu sigiliul opidului. Dată în opidul nostru Sasin la 20 Aprilie anul Domnului 1594. (gs) Primar Georgiu Fanaru. Qâtă deosebire... Câtă simplitate este azi în actele de botez. Principe și proletar te naști și la ofițerul stărei civile ești înscris la fel! Numai faptele înalță sau coboară, numai ele îți deschid calea și réndul în omenire. * * x Drag ceasornic, în spre tine Ne’ncetat eu tot privesc . Dar prea aspru către mine Eu d’apururi te găsesc. D’alte vremuri minutarul Imprejura ți ’1 rotești Ce n’avut-am oare darul Ceasuri bune să ’mi vestești. Mi s’a spus adesea mie Că dați ceasuri de plăceri De ilusiî, bucurie. De ce ’mi sunt numai dureri ? De ce-am fost nedrept cu mine Și atât de ne’ndurat ? In zadar ea către tine Rugi fierbinți am îndreptat Ca să ’mî sunt și ceasuri bine, Fericite, de amor. Mai cer astăzi de la tine Ceasul ultim ca să mor! * * * , Cât erau de frumoase obiceiurile bătrânești al strămoșilor noștri ! sau azi de pildă unul și anume : Darurile în biserică. La prasnicele mari împărătești nici un sărac nu era trist și toți voioși veneau la leturghie, căci la ieșire știau ca sunt așteptați cu ce avea fiecare bogătaș în ograda și în livedea lui. Venea Paștele cu ouă roșii, cozonaci, șuncă, pască; Crăciunul cu covrigi, colaci, mere, nuci; Sf. Vasile cu plăcinte, turte dulci ; Sf. Ion cu busuioc, colivă și poame poleite; Sf. Nicolae cu pește, blăniî ; Sf. Gheorghe cu miel, brazde verzi, cu crăngi înflorite ; Sf Constantin și Elena cu cireșe și căpșuni; Sf. Mihail gutui, pere, rațe și gâște fripte; Sf. Paraschiva cu struguri și vin nou ; Probojenia cu miere pe foi de cureche; Sf. Maria cu struguri și smochine, cum și fel de fel alte producțiuni, așa că nici un creștin sărac nu rămânea cu foaiele pocâltite, măcar la zile mari. Acum ? Acum cine poate dă banchete și mănâncă tot cei sătuî. Bîllea-Vișa. Premii gratuite cititorilor ziarului «Universul Literar» Toate persoanele din Capitală și provincie, cari vor cumpera ziarul «Universul Literar», care a apărut astăzi. Duminecă 31 August, vor concura în mod gratuit, prin tragere la sorți, la următoarele cinci premii: 1) Un frumos ceas de aur pentru damă. 2) Un frumos și mare vas de salon, de metal bronzat imnitațiune antică. 3) lin frumos servíciü de licqfuer, de argint plaque și cristal colorat pentru 6 persoane. 4) O frumoasă cutie cu mai multe parfumerii. 5) Un frumos necesar de scris. Spre a concura la aceste cinici premii de mai sus, cititorii «Universului Literar», vor trimite cuponul ce vor găsi în pagina 8-a, coloana 4-a din «Universul Literar» de Duminecă 31 August într'un plic deschis cu o marcă de 3 baril, sau mai bine cititorii din provincie vor putea depune cuponul la depozitarii noștri din orașele respective și cititorii din Capitală la portarul stabilimentului «Universului», strada Brezoianu No. 11, până în ziua de Joi î 4 Septembrie, deoarece Vineri 5 Septembrie se va face tragerea. Situația gravă din Serbia — Prin poștă — «Naroday List» spune că numărul ofițerilor cari au iscălit memoriule de 1386. * X . X A eșit la lumină un document curios: un apel trimis din închisoare de către ofițerii arestați la Niș, camarazilor lor. Apelul e foarte lung și alin de fraze patriotice : «tocmai fiind că situația politică e gravă— spune între altele apelul—trebuea să dispară motivele de neînțelegere din armată ; azi anarhia domnește printre ofițeri; cei mai tineri dau ordine celor mai vechi ; se schimbă ordinele regelui; el e înșelat, afirmându-i-se că toți ofițerii sunt solidari cu regicizii, se rup decretele lui și se aduce insultă prerogativelor 87 Tragedia Obrenovicilor ROMAN ISTORIC ORIGINAL de d.-sia Sofia Străidhel.3.e Proprietate literară a ziarului «Universul». — Reproducere oprită PARTEA A DOUA CAP. VII Natalia la Wiesbaden.Milan face acțiune de divorț.—Pobedonostei, procurorul sfintului Sinod rus.—Luarea copilului.— Mitropolitul Teodosie pronunță divorțul.—Artemisia însărcinată.—Aa reuși să fie regină ? — Constituția cea mai liberală.—Tulburări anti-dinastice, conspirații.— Abdicare «Dacă a stat în legătură de politeță cu oameni, nu tocmai plăcuți regelui, aceasta a făcut-o atât ca o chestie de conveniență cât și fiind-că di inșa crede că e primejdios a se strica tot mai mult cu Rusia, iar mitropolitul Mihai îi era duhovnic. «In chestia abdicare! n’a lucrat cu intenții rele. 1l auzise pe Milan de atâtea ori zicând că, îndată ce va vedea că nu mai merge, va abdica: «Grozav o durea minciuna dictată de patima de azi, «că niciodată nu s’a înțeles». Natalia nu putea minți, dînsa mărturisia că în căsnicia ei a avut și zile senine, zile de acele cari par menite a otrăvi și mai mult cu amintirea fericirea lor, prezentul nenorocit. Atunci, c\nd Milan pocăit îi jura din nou vecînică credință, dînsa a avut încredere în acele jurăminte, îșî făcuse iar iluzii de fericire. «După nașterea lui Sașa, a fost o vreme de liniște și dragoste. Natalia credea că Milan i-a venit pentru totdeauna. «De câte ori în fața leagănului unde Sașa zimbra drăgălaș, regele, sărutând mâinile Nataliei, îi jura dragoste și credință! Cine, văzând acest grup minunat prin tinerețe, frumusețe și gingășie, ar fi crezut că va ajunge atâta ură și dispreț ! «Natalia, spre nenorocirea ei, nu uitase acele șoapte fermecătoare, când Milan îî spunea : «Iubita mea Natalie, singura mea fericire pe pământ ești tu, soție iubitoare, cuminte și frumoasă ! Te mai poți ta ființă adorată îndoi de Milan al teu, când un înger ne leagă pe veci unul de altul?» «Cum se trecuse, cum se uitase Milan toate acestea!» își făcea singură socoteala faptelor să-și găsească vina purtărei ei către Milan, dar nu o putea afla. «Aci gândul o duse la vremea cum află iar de purtările și nepredicța lui Milan, și dînsa tot rămase soție supusă. A încercat, prin devotament, bunătate și răbdare să-l aducă la calea cea dreaptă; cu voință de fer își învingea disprețul și ura ce o simțea adesea, aflând de purtările lui.. Cu stoicismul sădit în fernee de veacuri, își zicea : «Apa trece, pietrile remân, așa va trece patima rea a lui Milan și va veni la soția iubitoare și la copilul lui nevinovat; dacă e acum orbit de instincte rele, eu am datoria să veghez pentru copil și dinastie !» O femee demna nu arată, în fața lumei, tfireéiíile ei casnice. L atât de gheșteâ și arăyi lumea sărăcia se(Himehtel,or soțului, e așa de lovit amorul propriu, că multe femei, cu genele ude de lacrimi s’arată lumea zîmbitoare, privind cu drag, de ochii lumea, la soțul înșelător, căci e atâta durere să țeșie la prea disprețuită, că isoOul intern e nimic pelângă defilarea publică a mizeriilor casnice. Natalii, cât a putut, a căutat să ascundă, să se prefacă a nu ști nimic de înșelările lui Milan. «Atâția ani de suferință, ca să ajungi tot la un scandal european, e grozav !» se gândea Natalia. «Mă avinge mulți fiindcă nu ștm este. Nu l’am ertat de atâtea ori? Așa cum iartă o mamă greșalele copilului iubit!» Zadarnic am voit să înșel presentimentul de la finek greșală, când cu toată iertarea și pocăința, mereu îmi suda un răsunet adine : «Adio fericire!» Când a primit copie de pe hârtia de divorț, căsnicia i se părea un bolnav iubit, cu care se chinue de zeci de ani să-l facă sănătos ; nopți plânse la căpătâiu, zile întregi nemâncate și chinuite, lățea suferință disperatei iată mim daslegai’Sa îaku s asita, căsnicia ei moartă, groapa deschisă să o înghită. Momentul acesta îi părea mai amar decât tot chinul anilor trecuți, în cari tot se ivea câte o rază de speranță în acest întunerec de suferință sufletești. Tînerul care-i adusese vestea, îi spusese că prietenii o sfătuesc să nu admită niciodată divorțul. «Mai târziu, ziceau ei, însuși regele vă va fi recunoscător». Peste câteva zile primi și vizita lui Pobedonostef. Acesta o asigură că niciodată un sinod ori un consistoriu ortodox nu va da curs unei atît de nedrepte cereri de divorț. De altfel, adause înaltul personaj, dreptatea Maestăței-Voastee e atît de bătătoare la ochi, că nu pricep ce ar putea dușmani să spună. Un moment nu va fî abătut de la datoriile de soție credincioasă ,sLimbi iubitoare. Și nagaț) grijă, ne promitea susținerea clerului ortodox. In Niș țarul, mâhnit de purtarea lui Milan,a zis : «Regina Natalia va fi destul de cuminte să-și apere drepturile ci și ale fiului ei». — Adesea mintea e slab răgaz împotriva furtunelor vieței, zise Natalia. — Dar e cel mai puternic.Va trece Majestate și acest vînt rou. Dar, orice ar fi, lumea să vadă că Natalia și-a făcut datoria pînă la capăt. Ea vedea că dreptatea omenească e cu dînsa și din nou se hotărî la apărarea drepturilor ei și ale copilului. Cine ar fi gîndit că gingașa româncă din Basarabia va fi o energică luptătoare a vieței? Lupta crîncenă a sufletului nu poate fi asemenată cu cel mai crîncen războiu; e o luptă menită să otrăvească până la mormînt viața upei fupte negusiOr&te. Avea Natalia însă multe momente de descurajare, atunci mătușa sa îi zise: Lumea iți va da dreptate, îndărătnicia ta rîk nu primi divorțul, nu e pornită dintr’o ambiție ori interes personal ; vrei să aperi un rege d'a face nebunii și vei feri aria d’a avea pe tron o curtezană și o ambițioasă de rînd. Ești datoare să te lupți pentru a asigura tronul fiului tău. Cine știe câte chiste vei împiedeca prin îndărătnicia ta. Milan se hotărî însă să îiftî dea încă o lovitură Nataliei, să i ia curajul. Natalia, adusă la disperare de această veste, scrise o scrisoare împăratului Wilhelm, cerându-i apărare și rugându-i a nu fi prădată pe pământul Germaniei, de cel mai mare bun ce poate avea o mamă. Va urma}