Universul, septembrie 1903 (Anul 21, nr. 239-268)
1903-09-15 / nr. 253
Orașul Köprölü din Macedonia.— (Vezi explicația) Calendar pe Imn. 1908 ^ 1 Ortodox Duminecă, 14 Septembrie.—Inălțarea Sf. Cruci. Catolic Duminecă, 27 Septembrie. — Córie, s. Dam. Soarele resare 6.10, apune 6.5 București, 14 Septembrie. Viață nouă De la un timp încoace, chestiunile privitoare la economia națională, stăpânesc din ce în ce mai mult conștiința națională. Cu toate ca nu au trecut decît câțiva ani de când dezbaterile publice erau ocupate aproape exclusiv de problemele politice, între cari chestiunea constituțională ocupa locul dintîia,suntem foarte departe astăzi de acele timpuri. Nimeni nu se mai înflăcărează astăzi pentru o modifcare a Constituției și puțin cercetată ar fi o întrunire pe cere ar convoca-o cineva pa aceasta temă. In schimb, orice chestiune de ordine economică atrage mimai decât atențiunea Minerală, și atențiunea publică nu se obosește curînd, când e vorba de asemeni chestiuni. E foarte îmbucurătoare această stare a spiritelor. Timp de vreo treizeci de ani, spiritul public a fost absorbit aproape întreg de problemele organizărei politice. Mai toate forțele națiunei au fost încordate în direcțiunea aceasta, făcându-se numai un loc mic preocupărilor economice. Strădania n’a fost zadarnică, fără îndouială. Putem să ne mândrim că, între popoarele din partea sud-răsăriteană a Europei, și pentru timpul și mijloacele ce le-am avut la dispozițiune, am ajuns la o stare care îngădue, pentru multă vreme, funcționarea regulată a Statului și progresul sănătos, fără sguduiri, al poporului. Dar a venit vremea să ne îndreptăm atențiunea și spre orfanizarea economică, aceasta vnd temelia vieței oricărui popor. Și este un semn neîndoielnic că evoluțiunea noastră se desfășură sănătos, faptul că din ce în ce mai mult e stăpânită preocuparea publică de interesele și problemele economice. Practica de toate zilele va arăta ce e bun și ce e rou în organizația politică, vom ajunge astfel la îndreptări sănâtoase, nu ca reformele isvorîte din teorii născute aiurea, din alte trebuinți și în alte împrejurări. 101 In acest timp, să ne ocupăm de organizațiunea economică a țarei,—câmp rămas aproape virgin și pe care este mult de lucrat. Spiritul public împinge puternic la aceasta. De sus până jos, la orașe ca și la sate, sunt tot mai mulți aceia cari observă serios starea lucrurilor, se muncesc să descopere lipsurile și să găsească mijloacele de îndreptare și de înaintare. Tendința aceasta trebue încurajată ; sforțările individuale trebuesc sistematizate, pentru ca să se tragă cel mai mare folos posibil din ele. Câmpul e atât de vast și trebuințele așa de mari, încit nici cea mai modestă contribuțiune nu trebue disprețuită. intr’un articol viitor vom indica câteva mijloace pentru încurajarea culegerii observațiunilor, material prețios pentru studiarea serioasă a chestiunilor economice._________ Politica externă Demisia d-lui Chamberlain Demisia d-lui Chamberlain a produs pretutindeni o mare mirare. De câtva timp se știa că exist', grave neînțelegeri în ministerul englez dar cercurile și ziarele bine informate afirmau că e vorba de retragerea miniștrilor ce nu împărțesc ideile protecționiste ale d-lui Chamberlain, și această știre era confirmată prin broșura publicată de d. Brifone, prin care el aproba cel puțin în mod teoretic noua direcțiune pe care d. Chamberlain voia să o dea politicei economice și federaliste a Imperiului Britanic. De Îndată însă ce s’au cunoscut amănuntele crizei ministeriale, s’a înțeles că d Chamberlain nu a fost învins, ci din potrivă, că a întrebuințat o tactică plină de dibăcie, trăgându-se în fața opoziției ce ideile lui întîmpinau azi pentru a putea lupta mai bine și pentru a le asigura în viitor o isbândă mai ușoară și mai desăvârșită. Această impresie a fost de altmintrerea întărită prin reconstituirea cabinetului. Dacă d. Chamberlain ar fi părăsit puterea fiindcă nu se putea înțelege cu d Balfour și fiindcă ideile lui sunt desaprobate de toți, d. Balfour n’ar fi numit ministru al coloniilor pe lordul Selbonne, fostul colaborator al d-lui Chamberlain și candidatul lui oficial și n'ar fi numit ministru de finanțe pe d. Austen Chamberlain, fiul și, cum s’a zis, cel mai intim amic al tatălui său, cu atât mai mult cu cât d. Austen Chamberlain e încă un om tîner și nu avea o situațiune politică sau parlamentară care să’l îndreptățească a ocupa una din funcțiunile cele mai înalte, cele mai grele și cele mai stimate din Anglia. Chiar daca demisia d-lui Chamberlain nu e decât o înțelegere între el și d. Balfour pentru a pregăti o reușită mai sigură politicei protecționiste, totuși ea va avea cea mai mare însemnătate asupra mersului politicii engleze, asupra constituirea diferitelor partide și se poate chiar spune că ea constitue cel mai important eveniment ce s’a petrecut în politica internă a Angliei de la 1885 încoace, adică de când programul irlandez al d-lui Gladstone a provocat cunoscuta scisiune a partidului liberal. Ceea ce e curios e că partidul unionist, format atunci prin unirea liberalilor disidenți cu conservatorii, a fost opera d-lui Chamberlain, care a demisionat din ministerul d-lui Gladstone și a determinat mare opoziție înpotriva lui. Soarta a voit ca tot el să nimicească azi partidul pe care îl crease, acum 18 ani și al cărui conducător efectiv și puternic era, sunt abia câteva luni. Dar întrebarea pe care toată Anglia și-o pune azi și care dă demisiunea d-lui Chamberlain atâsta interese dacă nimicirea partidului unionist va atrage după sine înfrângerea politicei protecționiste precum distrugerea partidului liberal a atras după sine nereușita politicei irlandeze ». d-lui Gladstone. Gând V. Chamberlain a anunțat prin discursul său de la Birmingham noua sa îndrumare politică am fost printre cei dintâi cari au susținut că va cădea în curând. , Anglia nu e destul de pregătită ca să părăsească dintr’o zi într’alta o politică economică pe care a dobândit-o în urma atâtor lupte și care i-a asigurat în lume o supremație comercială ce nici o altă putere n’a atins încă în timpurile moderne. De liberul schimb sunt legate prea multe amintiri și prea multă glorie pentru ca națiunea britanică să consimtă a se despărți de el chiar când sfaturile de despărțire ’i-au fost date de cel mai popular dintre oamenii ei de stat. In asemeni condiliuni era firesc ca d. Chamberlain să cadă și el a dat dovadă de mult simț politic retrăgându-se din vreme. Cu cât s’ar fi opus mai mult acum opiniei publice, cu atât ideile lui ar fi triumfat mai greu în viitor. Chestiunea nu e încă coaptă, spiritele trebuesc pregătite într’o țară democratică și în timpurile noastre ideile nu se impun cu forța, ele se introduc încetul cu încetul, națiunea se convinge prin răbdare și talent și d. Chamberlain va crea această evoluțiune mai bine ca particular decât ca ministru răspunzător. Dar va învinge ? Probabil. Ori ce s'ar spune, ori cum ar fi argumentele teoretice sau practice ce s’ar aduce fie în favoarea politicei protecționiste, fie în favoarea liberului schimb, e o considerațiune ce rămâne mai presus de orice discuțiune și ce domină această întreaga dezbatere și anume că Imperiul Britanic nu mai înaintează pe calea progresului. Sub somnele colosalei sale puteri, metropola covârșită poate vedea pe fiece zi coloniile ei despărțindu-se de densa, comerțul ei micșorânduse prin concurența streină ce îi răpește cu sceptrul mărilor supremația în lume. In fața acestei situațiuni Anglia dispune de două școli. Una care rămâne nepăsătoare și se mulțumește cu instituțiunile presente. Alta care nu poate să remie nepăsătoare și luptă pentru alte instituțiuni decât cele ale trecutului. Una e reprezintatâ de toată Anglia, cea l’alta de d. Chamberlain singur. Puțin importă dacă cerând cutare sau cutare taxă, dacă susținând cutare sau cutare reformă d. Chamberlain are dreptate. Destul că el a văzut nu a spus ceea ce nimeni nu voia să vadă, ceea ce nimeni nu îndrăsnea să spue. Acest singur fapt silește întregul Imperiu Britanic, ori cum ar fi azi controversele, luptele, inimicițiile și intrigile politicei, să-și întoarcă privirile către d. Chamberlain, și să vadă într’însul personificarea tuturor aspirațiunilor și poate ultima speranță a unei rase. Puțin importă dacă soluția lui trădează cum s’a spus de a tâtea ori, sforțările disperate ale unui popor pentru păstrarea unei dominațiuni universale. Această sforțare e sublimă și dacă soarta voește ca omul ce a cutezat să o cotropească să fie spulberat, totuși el lasă în urma lui scîntei de glorie, de acea glorie pentru care o omenire întreagă se frămîntă, de acea glorie în care popoarele găsesc singura lor mângâere, sau, cine știe, singurul lr destin 11. G. D. din Ungaria (Corespondență particulară a «Universului») Budapesta, 12 Septembrie. SCANDALUL DIN CAMERA MAGHIARA V’am schițat telegrafic decursul memorabilei ședințe de ero a Camerei deputaților. Astăzi vă fac,o complectă dare de seamă despre această ședință, care n’are pereche în era dualistă, de la 1867 încoace, deoarece s’au proferat de către opoziția kossuthistă chiar insulte triviale la adresa bătrânului împărat Francisc Iosif. Deschiderea ședinței Deputații diferitelor fracțiuni discută foarte agitați ultimul resscript al împăratului. Președintele Camerei, contele Albert Apponyi, deschide ședința la orele 10 și jum. Deputatul Rákosi Victor strigă cu glas puternic : — Trăiască Constituția ! Partidul Kossuthist răspunde într-un singur glas : — Trăiască, Constituția a Jos tirania ! Președintele, după ce citește adresa a douăzeci de deputați kossuthisti, cari cer convocarea Camerei, dă cuvintul deputatului Olav Lajos, care interpelează pe primul-ministru, contele Iihuen Hedervary, în afacerea de incompatibilitate a deputatului Pap Zoltán, amestecat în chestia corupțiunei parlamentare. Stânga extremă strigă: — Afară Hederváry Să-i fie rușine ! Să meargă după Dienes ! Deputatul Kubik Bela: — Nare piele pe obraz ! După aceea ia cuvântul deputatul Kossuth Ferencz, șeful partidului independent, care justifică cererea opoziției de a se convoca Camera, apoi critică ordinul de zi către armată al împăratului Francisc Iosif. Kossuth acuză pe bătrânul monarh că a vîrît politica în armată, fără să și aducă aminte că această cale poate să aducă prăbușirea tronului. Voci în stânga : Regele a început, noi vom continua! Kossuth . Regele a violat Constituția î Voci: Unde este jurămîntul ? Barabas : Al dracului jurămînt a mai fost. și ăsta ! Cuvintele acestea au provocat un mare tumult pe băncile majoritateî. Se auzeau strigăte : La ordine! La ordine ! Kossuth Regele Francisc Iosif a calificat națiunea maghiară ca naționalitate ! Voci din stânga : De ce regele nu este chemat la ordine ? Kossuth atacă după aceea pe acei sfetnici ai monarhului, cari provoacă conflictul între Coroană și națiune. Ugron .— Sunt miserabili acei sfetnici ! Kossuth citește apoi adresa opoziției către monarh în chestia ordinului dat către armată, în aplausele stângei extreme. Primul ministru vrea să vorbească Primul-ministru, contele Khuen Hedervary, se ridică ca să ia cuvîntul, dar nu fu în stare din cauza urletelor kossuthiștilor. Se auzeau apostrofele : — Unde este Dienes? — Unde l’ai ascuns pe Szapary? — Unde sunt banii ? — Mai ai bani ? — Șarlatanule ! — Este o mare neobrăzare să vii la Cameră ! In timpul acestui tumult deputatul Lingrel isbea în pupitru cu o legătură de chei strigând : — Să auzim pe Apponyi ! Trage-I palme! Tumultul acesta ținu peste zece minute. Deputatul Rigo Ferencz se apropia de primul ministru vorbindu-i câteva cuvinte. Toți credeau că-i insultă. Stânga estremă striga : — Trage-n palme ! La vorbele aceste deputații din majoritate săriră de pe locurile lor și înconjurară pe primul ministru. Kossuthistiî săr în apărarea lui Rigo. Intervenind președintele Camerei, liniștea fu restabilită. Kossuthistiî strigă: — Trăiască Rigo — Guvernamentalii strigă : — Afară cu el ! Președintele Camerei zice către deputați: — Rigo a spus primului ministru ca să plece din Cameră. Polonyi Geza: Un sfat foarte bun ! Primul ministru ceru cuvintul. Pozsgay Nu te astâmperî? Vrei să fi pălmuit? Olay, Rigo, du-te iarăși la el! Unde este Dienes? Trage-i palme! Discursul primului ministru Contele Khuen Hedervary începe să vorbească intre sbieretele oposiliei. Polonyi : Vorbești în numele cabinetului Cizela Geiger ? Primul ministru citi rescriptul împăratului. Manifestație contra împăratului Deputatul Barabas strigă cu voce tare: — N’avem încredere în cuvîntul regelui ! (Zgomot pe băncile majoritățeî). Asta este trădare de patrie ! Barabas este chemat, la ordine. Deputații din majoritate strigau : —„ Np..Este destul atât! Afară cu acest nerușinat trădător de patrie ! Trăiască regele ? — Trăiască Constituția ! Trăiască națiunea răspund kossuthiștii. Primul ministru începu din nou să vorbească: Ugrón :—Citește declarația luî Koerber ! Hoch ! Hoch ! Fostul ministru Hieronymi cere cuvântul. — Să auzim pe căpitanul de la Chlopy (localitate în Galiția de unde împăratul a lansat ordinul către armată). — Ura! Brigadirul de la Chlopy! Hieronymi explică rescriptul împăratului în mijlocul strigătelor de pe băncile opoziției, combătând adresa către coroană. După acesta se naște o vie discuție asupra chestiunei dacă poate să vorbească în această ședință deputatul Babo Mihály. In această discuție iau parte mai mulți deputați. In sfârșit deputatul Babo Mihály ia cuvântul (Mare sgomot la dreapta). Președintele Onorată Cameră! (Să auzim! Să auzim !) Ve rog respectuî regulamentul (Aprobări), întreb onorata Cameră dacă voește ca mâine să țină ședință, când va putea să vorbească și de deputat Babo ^Da ! strigă kossuthiștii. Nu ! strigă cei din majoritate). Președintele : Majoritatea nu voește ca să țină ședință mâine. Rog deci pe d. deputat Babo ca să-și țină discursul în ședința de azi. (Mare sgomot la dreapta. Să auzim ! Să auzim ! Să auzim la stânga). Președintele: Ve rog să dați ascultare oratorului (Mare sgomot la dreapta). Babo Miraly Ve rog să faceți ordine. (Zgomot la dreapta). In sfirșit Babo vorbește într’o chestie personală. Ședința se ridică la orele 5 după amiazi. Crișan. CRONICI FEMENINE Remediul plictiselei După cele scrise în cronicele mele trecute, se naște întrebarea : «Cari pot fi remediile contra plictiselei ?» E evident că, deoarece sunt oameni refractari la această boală, cine e atins de dânsa ar trebui să caute chipul de a deveni și dânsul refractar, dar lucrul nu e de loc ușor, și mai ales a deveni mulțumit de tine însuți e o calitate greu de căpătat. Remediul adevărat e, desigur, acela indicat chiar de boală: plictiseala consiliază la acțiune ; toți acei cari se plictisesc ar vor să lucreze ; dar a voi, a te gândi și a aspira nu e de ajuns; trebue să și lucrezi. Acest sfat e insă general și vag ; plictiseala sfătuește pe om să se miște ; dar în acest sfat nu se face deosebire între acțiune și agitațiune ; și aci trebue să intervină învățămintale experienței dacă plictisitul face experiențe cu inteligența, va observa, de exemplu, că distracțiile nu sunt de-ajuns, și se va convinge că cel mai bun remediu în contra plictiselei este acțiunea continuă, neîntreruptă, țintind tot mereu la un singur scop imposibil de ajuns ; acesta e adevăratul remediu. In termeni mai puțin științifici, am putea spune că omul care vrea să se vindece de plictiseală, trebue să caute a-și procura o manie : maniacul nu se plictisește niciodată ; el e un om care muncește mereu pe o linie, țintind mereu un scop, și în această acțiune n’are nici un motiv de a se opri vre-odată. Colecționistul, de exemplu, fie că ar face colecție de tablouri, de monede, de mărci, de cărți poștale, sau de orice alt lucru, nu se poate plictisi. Să se noteze artistul se poate plictisi , dar artistul care devine maniac nu se mai plictisește; de exemplu, artistul sare își propune să facă mai mult decât oricare altul. Astfel Victor Hugo în bătrânețea lui simțea o mare plăcere de a spune că scrisese un mai mare număr de versuri decât oricare alt poet francez. Avem, drog, contra plictiselei un remediu suveran, alegerea unei manii conforme cu propriile gusturi și cu propriile obiceiuri, e același lucru ca și cum cineva ar lua o asigurare contra plictiselei. Ziua. Tragerea premiilor pentru UNIVERSUL politic Erî dimineață, în prezența unui public numeros, s’a făcut la administrația noastră tragerea la sorți a celor 6 premii ce am acordat gratuit tuturor cumpărătorilor «Universului» politic. (Cupoanele No. 11 și 12). Iată rezultatul: 1) O pereche cercei de aur cu lurcoase, au fost câștigați dl. d. Săvulescu Ștefan, str. Puțu cu plopi 14, din București. 2) O fructieră, de metal bronzat, a fost câștigată de d-na Leonora Eisenstein, calea Griviței 204, din București. 3) Or* serviciu de Liguer, a fost câștigat de d. I. Niculescu și fii (pentru Ilie), str. Lipscani 2, din București. 4) O măsuță de lemn cu oglindă, a fost câștigată de d. Ilie Caroiescu, str. Cojocaru 107, din Calați. 5) Un port-dulceață, a fost câștigat de d-na H. S. Nenițescu, str. Justiției 6, din București. 6) 6 cuțite și & furculițe pentru deșert, au fost câștigate de d. căpitan Ionescu, str. Sf. Gheorghe 4, din București. Catalcool se consumă în România Ministerul de finanțe a publicat o importantă statistică, în care arată operațiunile efectuate din impozitele asupra spirtoaselor, pe anul 1902-1903, comparativ cu anul precedent. Grație acestei statistici suntem în stare să precizăm în mod exact, dacă consumația alcoolului merge crescând sau descrescând în țara noastră. Luând totalul general din statistica ministerului de finanțe, găsim următorul rezultat : In 1901—1902, s’au consumat în România 109.641,184 grade spirt, iar în anul 1902— 1903, s’au consumat 159.479,333 de grade, adică un plus colosal de 56.512,524 grade spirt. După cum se vede, societățile anti-alcoolice și propaganda ce se face a avut prea puțină înrîurire asupra populațiunei noastre. Să se noteze apoi că consumația aceasta e numai în ce privește spirtul, în statistica ministerului necuprinzându-se vinul și țuica. Dacă am avea și consumația acestor băuturi, rezultatul ar fi și mai dezastruos. * In aceeași statistică ni se arată și consumația bereî, băutura cea mai inofensivă, conținând minimum de alcool. Iată rezultatele : In total, în anul 1901—1902, s’au consumat în România 4.821. 811 litri de bere, iar în 1902—03, s’au consumat 5.960.550 litri bere Creșterea consumațiunii acestei băuturi e deci înceată. Făcând proporția pe locuitori, găsim că un locuitor nu bea decât un litru de bere pe an, pe când alcool curat bea mai mulți litri. Și fapt îngrijitor este că pe când berea se consumă aproape numai prin orașe, pe la sate nu se consumă decât alcoolul, spirtul. Rep. _ HI X Orașul Köprölit din Macedonia — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astăzi reprezintă o vedere a orașului Köprölit (pe bulgărește Veles) din Macedonia, situat pe linia ferată Veskuelo-Salonic, unde se află sediul insurgenților bulgari din partea locului. $timpd străinătate — Prin vosta — Consiliul comunal din Seghedin (Ungaria) a hotărît în unanimitate ca să nu se mai primească impozitele directe pentru Stat, nici recruții cari se anunță de bună-voie ca să intre în armată.* * * După câte se spun în cercurile din Londra, este iminentă rechemarea din Indii a lordului Kitchener, căruia e vorba să i se dea portofoliul ministerului de războiu.* Faimosul palat al familiei Humbert a fost cumpărat de «Touring Club» al Franței, spre a-și instala sediul acolo. Palatul a fost cumpărat pentru suma de 500 mii franci, din care 200 mii franci înainte, iar restul să se plătească un curs de șeapte ani. Trebue să se știe că «Touring Club» are 80.000 de membri.* * » Un fapt fără precedent s’a întîmplat la Pester, mic sat din sudul Ungariei, întregul consiliu municipal, compus din 7 persoane, toate rude, s’a sinucis. O pădure, proprietate a comunei, fiind vândută, consilierii municipali luaseră banii și și-i împărțiseră. Secretul a fost păstrat mult timp. In ziua în care s’a descoperit faptul, consilierii, decât să sufere urmările faptului lor, au hotărît să se sinucidă, ceea ce au și făcut.* Ziarele din Praga anunță că comandantul geandarmeriei din Przibram s-a sinucis trăgându-șî un glonț de pușcă în cap. * * * * Ziarul «Magyar Szo» anunță că procurorul din Arad a ordonat confiscarea ziarului «Függetlenség», pentru crima de iesemajestate. Acest ziar a publicat cu titlu mare injuriile deputatului kossuthist Barabas la adresa împăratului Francisc Iosif. * * Ziarul «Budapesti Hirlap» anunță că pe hotarul comunei Illina, din Croația, au fost trăsniți patru țărani cari lucrau la câmp.* * * Poliția din Petersburg a descoperit în școala feminină de infirmiere și ajutoare de doctor, care e sub patronagiul împără* * * * teseî-mame, un vast depozit de scrisori revoluționare. Au fost sechestrate aproape 80 kilograme de manifeste revoluționare și au fost arestate 20 de studente. * Pe când recruții regimentului 119 de infanterie din Minsk (Rusia) depuneau jurămîntul, colonelul Scnapinski le ținu un discurs în care le spuse că oamenii lui trebue mai ales să combată inamicul intern. «Nu e vorba—a spus dânsul— de germani sau de englezi, ci de persoane cari trăesc în Prusia, renegând pe Dumnezeu și pe Țar, distribuind foi ca aceasta. Și le arătă o proclamație a partidului socialist: «Eu sunt niște bandiți; de puneți mâna pe vreunul din acești evrei, duceți-i la arest». Imediat după discursul colonelului, rabinul a adresat un discurs recruților evrei, în care le-a spus că, după legea mosaics, oricine se revoltă contra Suveranului, e pasibil de pedeapsa capitală ; evreii trebue deci să se supună autoritate!. Massard, directorul ziarului «Patrie», reîntors de la concentrare, declară că puterea militară a Franței s'a înloouit în urma nouălor cartușe inventate acum două ani. El spune că Germania a putut să aibă modelul acestor cartușe, dar nu se poate servi da ele, căci ar trebui să schimbe tot armamentul, pe care l-a terminat abia acum și care a costat o suta de milioane. Massard conchide spunând că cu aceste cartușe Franța e superioară tuturor puterilor din lume. Curier Judiciar (TRIBUNALELE CIVILE! Condamnat pentru furt de la stăpân Tribunalul Ilfov, secția a J-a, a condamnat era pe minorul Oprea Ion Borcea, la 2 luni închisoare, pentru furt de la stăpân. Acest minor fiind în serviciul d-lui L. Kramer, comerciant din calea Victoriei și fiind trimis de stăpânul său la poștă cu o scrisoare de valoare în care se aflau 800 lei, a găsit de cuviință să dispară cu bani cu tot. El a fost prins la Brăila. Din banii furați nu s’au găsit decât câțiva lei; restul Îi cheltuise în petreceri. St * * Escrocheriile ianus& servitor D. Ion G. Bucșenescu din Tîrgoviște se pomenește într’una din zile cu mai multe facturi de la mai mulți comercianți spre achitare. D-sa știind că nu datorează nimănui nimic, a refuzat plata, încunoștiințând tot d’odată și poliția. Făcându-se cercetări, s’a constatat că servitorul d-lui Bucșenescu, un anume N. Ioniță Udroiu, falsifica semnătura stăpânului său pe bilete adresate comercianților, în caree. Bucșenescu ruga pe acei comercianți să încredințeze mărfuri servitorului său. Servitorul a fost dat judecăței pentru acest fapt și condamnat de tribunalul Dâmbovița la 3 luni închisoare, iar Curtea de «paj secția 3-a i-a respins apelul. ______Grefier. O CUGETARE PE JA Un livret al casei de economii e un certificat de bună purtare. Crima din Aix-les-Bains Starea d-nei Girriat-Nubienn. Singura supraviețuitoare a dramei de la Aix les Bains, d-na Girriat, zisă Nubienne, e foarte greu bolnavă. Ea a fost supusă totuși unui interogatoriu, care n’a ținut mai puțin de 6 ore. Se speră că dacă se va vindeca ea va putea da indicațiuni prețioase. Dar mari speranțe nu pot fi nici în această privință, căci între cele două amice cari se iubeau mult mai înainte, acum nu mai erau relațiunile așa de cordiale, așa că d-na Girmat nu era în curent cu toate cunoștințele amicei sale. Presimțiri sinistre Printr’un fenomen destul de comun la femeile galante, d-na Tragedia Obrenoficilor ROMAN ISTORIC ORIGINAL d e Ana.» Sofia. 28 TĂAeș&— Proprietate literară a ziarului «Universul». — Reproducere oprită PARTEA A TREIA CAP. I Scrisoarea !«? Prunca despre situația disperată in Serbia. — A atana ia Salta. — Întoarcerea ei la Belgrad. — Intîlnirea cu Sașa. — Memoriul reginei la Cameră.—Vizita grafi îhî Maniady.— Expulzarea reginei Cu o grabă exemplară fu prestit vaporul «Cazan» și la 8 ani la zece ceasuri dimineața, regina plecă. La pornirea de la otelul Europa, a fost iarăși îmbulzeală de lume, prietenii Nataliei, cari veniseră de la Belgrad să o petreacă, lume destul de numeroasă, care o însoți până la vapor cu strigătul . Jivio Kralița / Regina se îmbarcă pe vaporul «Cazan». Până la plecare e și pe bord salutând lumea, care o petrecea, luându-și adio de la toți. Când vaporul plecă, se mai auzi din nou strigătul: «Trăiască regina !» «Regina martiră !» Natalia, cu inima zdrobită, intră singură într’o cameră. Am putea oare prin cuvinte descrie toată durerea acestei fiind nevinovate ? Părăsită ca soție, fără să aibă vre-o vină, zdrobindui-se toate idealurile de fată tîneră, când, privind stelele, se întreba dacă e iubită de Milan ! Atîta suferință de la omul pe care l’a iubit mai mult, de la acela care a fost înteia și ultima eî iubire, ca mamă i se fura copilul, fără nici o dreptate o opreau de a-i vedea. Acum isgonită, expulzată din țară ca și cea din urmă vagabondă. Se întreba singură: Cum de mai trăește, cum de n’a înebunit încă? O singură suferință din acestea era de ajuns s’o doboare. Tot drumul e ținută de un tremur nervos, pare câ nervii prea ațîțațî își descărcau toată forța lor de încordare. Un singur gând o urmărea mereu: «Ce vor face din Sașa ai meu ?»......................... PARTEA A TREIA CAP. 11 Scrisoarea i Vataîiei de la Bănățeni.—întâlnirea lui Milanea Artemizîa la insula Princiîpos. Nașterea lui Obren. —Scrisoarea lui l’rmen către Cazimmir.—împăcarea lui Milan cu Natalia.— Primirea strălucită a Nataliei de Sultan și de Țar.—Alexandru se declară major prin lovitură de stat, sprijinit de radicali și progresiștii După această lovitură morală, Natalia s’a dus prin România în Basarabia, la Dămnțeni, moșia iubitei sale mătuși. E greu de descris starea sufletească a acestei mame nenorocite. Regina o face singură cunoscută într’o scrisoare către un prieten bun al ei din Serbia : «Scumpe amice: «Iți mulțumesc din adâncul inimei pentru cuvintele pline de mângâere ce’mî trimiți într’un chip atât de nobil în numele d-ta,e și a i scumpilor mei amici. Ai vrea să’mî alini durerea ; dar nenorocirea mea e fără leac, inima sângeră și rar» e departe de a se derestui. «Ah ! numai să-mî dea Dumnezeu putere de a maî trăi ! «Dumneata, scumpe amice, mĕ cunoști din cea mai fragedă tinerețe, m’am văzut în zilele mele de fericire, mi-am fost prieten și sfătuitor credincios în zilele nenorocite, când alături de Milan, sufeream atîta ! M’am cunoscut în zilele desnădăjduite, când îmi puteam vedea copilul iubit, numai prin o favoare deosebită a acestui om, pe care îl disprețuesc din suflet. «Dumneata, prietenul meu cel mai bun, care îmi cunoști sufletul, procecele unde, fanteziile, ideile mele triste și vesele, spune adevărat, te conjur, m’am văzut vr’odată ocupându-ne de intrigi politice? Ai știut vre odată că vream să ei din ocupațiile mele de soție, de mamă și de femee casnică ? N am fost soția cea mai iubitoare a desfrânatului Milan, atât timp cât intrigile sale au fost cunoscute ? Și chiar atunci, când am surprins, aducându-și amantele în palatul regel, am uitat un moment măcar să-i eram femee și păzitoarea moarei dinastiei? Te rog, spure, o ori un adevărat? «Dacă regele Milan ar fi fost bărbatul vrednic de a avea o soție credincioasă, iubitoare și gata la ori ce jertfe, ar fi înțeles rolul său de soț, de părinte și de șef de familie. «Ar fi înțeles că datoria întregei lui vieți era de a păstra neatinsă cinstea și strălucirea numelui, a casei și a familiei. Ah, dacă regele Milan ar fi înțeles toate acestea, ce femee fericită ași fi fost! Ce soț, ce suveran fericit ar fi fost regele Milan? Cât de mare ar fi fost fericirea copilului nostru iubit! Unde sunt azi iluziile mele? Exilată, îți poți oare închipui ce înseamnă aceasta? Mama, iubitoarea mamă e izgonită din casa copilului, pe care îi iubește cu atâta dragoste nemărginită ! ! ! «Regele Milan, care era prietenul împăraților și regilor ce stăpânesc pământul, ajuns de mândru a primi la el, la Paris, câțîva emigranți din Iași. Fiul meu scump, singurul meu copil, Sașa, este tot atît de vrednic de milă ca și cel mai sărman copil ! «Și cine-i autorii,e răspunzător de toate acestea? Regele Milan, caracterul lui ușor, furia mi, imoralitatea lui! «Sunt bolnavă, foarte bolnavă; moartea ar fi pentru mine o ușurare ; dar nu trebue să mor, trebue să trăesc, trebue să mi se facă dreptate , jur pe credința mea creștinească ! Vreau să véd pe regele Milan și pe dușmanii mei din Belgrad și pe acea turmă de iezuiți, tîrîndu-se la picioarele mele ; trebue să mi se facă dreptate, D-zeu e dator, și, dacă nu mi-o dă, nu î D-zeu ! Atunci mă voiu lepăda de credința mea creștinească, nici nu me voiu mai închina înaintea chipului lui Dumnezeu ! «E oare cu putință ca regele Milan se triumfe până la sfîrșitul vieței lui, iar eu să mî isprăvesc, poate, zilele într’un spital de nebuni? Nu, de o mie de ori nu, dacă e un Dumnezeu, și dacă-î drept, nu va îngădui aceasta! «Să fiu exilată și disprețuită ! în vreme ce regele Milan, stimat și lăudat, părăsește Serbia și merge la Paris cu un milion de franci! Regele Milan, vîndutul Austriei, trimite de la Paris la Belgrad ordine regenței și guvernului. «Iar eu, care am dat milioanele mele pentru propășirea Serbiei, sunt părăsită, isgonită . Prigonirile mă urmăresc pînă pesta graniță ! Ce crudă schimbare ! Ași înebuni dacă n’aș aștepta o misiune dumnezeească! (Va ama)