Universul, octombrie 1903 (Anul 21, nr. 269-299)
1903-10-14 / nr. 282
Doctorul Paateli Mașu.—Vezi explicața în: Calendar pe anul 1903 Ortodox Lunî. 13 Oatoibrie.—MM. Carp și Papii Catolic Luna, 26 Octombrie. — Rustîque Soarele resare 6.46; apune 5.15 pe care se întemeiază organizația actuală a bisericei româneortodoxe, primejdia tot n'ari înlăturată, căci poate ar f de ajuns ca opoziția să ridice chestia sfărîmarei totale a acelei organizații, pentru ce nici guvernul unguresc, chiar de ar voi o, să nu mai poată rezista. Ar fi doar și aceasta una din acele «chestii naționale», în care șovinismul dictează, chiar din opoziție. Iată cum se explică pentru ce din partea celor mai mulți din reprezintanții poporului român de peste munți se crede mai prudent a nu se ridica mai bine deloc acum o asemenea chestiune, ci a se așteptă, oricum, timpuri mai bune, cari nu vor putea lipsi să nu urmeze. II. 1 Singură mai demnă de ereza este aceea după care Țarul, văzând că socialiștii duc o campanie înverșunată contra proectului vizitei sale, s’a hotârit a i mai amâna, până la noi spiritele se vor mai liniști puțin. Cât privește svonul, după cari amânarea vizitei a avut loc în urma disidențelor ce s’au ivit intre Statul italian și cel rus, în privința afacerilor din Beleam, aceasta versiune este cu totul neadevărată și lucrul se dovedești prin faptul că în Macedonia plenipotențiarii ambelor State lucrează de comun acord în toat chestiunile. Trebue să vă semnalez fericitu! efect produs în Italia prin încheierea unui tratat de arbilagiu între Franța și Anglia. Nu este vorba decât de un embrion dar care va putea lua într’o forme mai precise; ideea de a încheia între Franța și Italia o convențiune de acelaș fel este după cât mi se afirmă, de unul în studiu. O dramă de amor V’am depeșat la timp despr drama care a avut loc în stnd «Termini» de aci și al cărei eroi a fost profesorul de la școala normală din Pisa, Minozzi, iar vic lima sergentul de bersaglieri Cipoletli. Iată acum amănuntele pe car le am cules asupra acestei singeroase drame . Intre sergentul Cipoletti și Virginia Tonelli, profesoară la școala de fete «Vittoria Colonna» de aci existau de mult relațiuni intime Profesorul Minozzi era însă ș el înamorat de Virginia și aflând că ea are relațiuni cu altul, hotărî să se răsbune. In acest scop el plecă din Pisa și sosind Mereu rl seară pe la orele 5 jum,aoi se duse direct la locuința Virginiei și urcând scările în fugă, pătrunse ca un uragan în apartamentul necredincioasei. Acolo dădu peste sergentul de bersaglieri Cipoletti și orbit de furie, scoase revolverul și trase patru focuri, rănindu-i grav. Cipoletti mai putu să fugă din odae și să coboare câteva scări, dar pe urmă puterile ’1 părăsiră și căzu în nesimțire pe platforma scărei de la efogiul al II-lea. Ucigașul, după săvârșirea crimei, fugi cu revolverul în mână ca un nebun, prin străzile orașului și merse astfel până la secția «Termini», unde ceru să vorbească cu ofițerul siguranței, de serviciu în acea seară. Fiind pus în fața comisarului, el mărturisi fapta sa și se predeze. Minozzi e în vîrstă de vr’o 30 de ani și este născut la Gimagiore. Virginia Tonelli e de 31 ani, originară din Lendinara. Antijjon. Cu ocazia acestei solemnități s’au distribuit și două medalii comemorative, una din partea studenților in medicină și alta din partea d-nei Elena Theodor Radivan, care a fost elevă a azilului Elena Doamna. Solemnitatea s’a terminat la orele 12 și jumătate. IV Atacri. O CUGETARE PE ZI Ceea ce se făgâduește mai cu greu, e întotdeuna mai ușor de ținut, luat de asemenea.^|iU||>^ sîgflat hârtii de cari nu luat încă cunoștință, precum și mai multe fotografii._________________ București, 13 Octombrie. Biserica ortodoxă română peste munți Ecouri sporadice răsună de mai mult timp și prin presa din țară în jurul chestiunei înființarea unor nou episcopii, românești în Transilvania și Ungaria. Zilele acestea chiar, în vreme ce la Sibiu se ține obicinuitul congres al bisericei naționale ortodoxe române, vedem luându-se notă mal în toate ziarele noastre despre discuțiile ce s’au încins acolo din nou in jurul acestei chestiuni. Un deputat din Banat a făcut propunerea de a se hotărî prin congres a se cere înființarea a trei nouă episcopii: una la Temișoara în Banat, alta la Oradea-Mare în Crișiana și a treia la Cluj în Transilvania. Mitropolitul din Sibiu ar fi fost cu totul de această părere,sau ca să se ceară cel puțin înființarea episcopiei din Cluj. Insă congresul, cu toate voturile celelalte, a respins propunerea deputatului din Banat și a primit o altă propunere, ca să se lase chestiunea la chibzuiala sinoadelor eparhiilor competente,—adică a acelora din cari ar fi să se desfacă, eventual, nouile eparhii: episcopia Timișoarei din aceea a Caransebeșului, episcopia tiradei din aceea a Aradului, episcopia Clujului din aceea a Sibiului. La prima vedere s’ar părea ciudat că congresul naționa bisericesc din Sibiu nu s’a grăbit să primească propunerea deputatului bănățean,sprijinită de însuși mitropolitul. Trei nouă episcopii româno ortodoxe, pe lângă cele trei existente, n’ar putea decât să întărească și mai mult situația și autoritatea acestei biserici. Se pare însă că lucrurile nu ar ajunge cu toată siguranța aci: înființarea unor noul episcopii ar fi o chestiune de natură a face necesară sesizarea puterei legiuitoare spre a revizui legile organice pe cari se mazimă azi biserica ortodoxă română din Ungaria și Transilvania. Iar această revizuire, odată începută de Parlamentul maghiar, nu se mai poate ști, nici garanta, până unde ar merge și unde s'ar opri... In cât, alergând după un avantagiu mai mult, în realitate s'ar primejdui și cele actualmente existente. Parlamentul maghiar ar acorda poate,— ba aproape sigur, — cele 3 episcopii noul,—dar și mai sigur încă, cu prețul atingerei grele a actualei autonomii de cari se mai bucură încă întrucâtva biserica națională română-ortodoxă. Chiar și dacă un viitor guvern mai conciliant s’ar arăta dispus și aduce chestiunea în Parisimei! fără atingerea legiuirilor ! Din Italia !corespondență part a ziarului «Universul") Roma, 9 Octombrie Demisia cabinetului Zavardelli După cum se suonise de câteva zile în sferele politice, cabinetul italian intriga urmat pe d. Zanardelli în retragerea pe care i-o impunea starea sănătății sale. Știrea a fost comunicată Miercuri ziarelor prin nota oficioasă următoare : «La consiliul de miniștri întrunit astăzi, d. Zanardelli, președinte al consiliului, a informat pe colegii săi din cabinet că în urma decisiei pe care o manifestase mai înainte, adresase de curând regelui o scrisoare pentru a’l ruga să’i desărcineze din funcțiunile sale de președinte al consiliului. In această scrisoare, d. Zanardelli spune că căpătase deja de câtva timp convingerea că nu mai putea, din cauza stărei sănătăței sale, să mai îndeplinească inalta sarcină care îi este încredințată, cu intensitatea de muncă pe care ia consacrat-o până acum și pe care o consideră ca o datorie. El este prin urmare obligat, pentru aceste motive imperioase și pentru că sănătatea sa nu s’a restabilit în timpul repausului relativ pe care de curând la avut, să roage pa t’ege să i primească de I misiunea. El adaogă că amânase această hotărîre cu câteva săptămâni fiind că nu îî păruse convenabil de a provoca o criză înainte de călătoria suveranului la Paris. Ceilalțî miniștri sunt foarte afectați de motivul care a provocat decisiunea președintelui consiliului și au decis în unanimitate a-și da și ei demisiile». Această demisie pare a revela o criză ministerială latentă, pe care d. Zanardelli a voit să o întârzie până după serbările din Paris. In ceea ce-l privește pe dînsul personal, este de netăgăduit că starea precară a sănătăței sale nu î mai permite de a suporta sarcinele puterei. Cauzele crizei ministeriale mai constau și în greutățile pe cari le prezintă înlocuirea primului ministru. Căci într’adever este greu de a ghici care ar fi omul de Stat italian care va ști să mențină starea de coaliție a stângilor, dobândită grație tactului d-lui Zanardelli. Nu se poate prejudeca nimic asupra hotârîreî pe care o va lua regele, care a dat, atât ° a probe de spiritul său politic pătrunzător. Amânarea vî îtei Țarului Amânarea vizitei Țarului continuă a preocupa opinia publică de aci. Asupra motivelor cari au hotărît pe cei din Rusia la aceasta amânare, circulă diferitei versiuni, una mai neverosimilă , decât ceal’altă. t Till BDMjnLITIRÎ Manevrele mari De când iau parte la maneirele ce au loc la noi, necont nu le-am văzut desvoltându-s in același cadru de principii vederi cari, departe de a aduci in fiecare an, un profit sau u progres oarecare, contribue di contră la falsificarea ideilor tituror acelora cărora în momettul războiului le vor reveni la cinele și răspunderile cele mirele. Cred că toată lumea împărțișește, cu mine, credința că minevrele nu se fac decât în scopul de a prepara toate elemenele ce compun armata noastră pentru rolul ce vor avea să îndeplinească în campanie , alimineri existența lor nu ar fi justiicată. Pentru a îndeplini o lucrarearecare, atât în ordinul mateial cât și în cel moral, dou ueruri sunt indispensabile : ma alăia unelta, și apoi știința mâ luiretei. Pentru chestiunea ei se interesează unei tai întreagi voastră armată, atâta timp câ diferitele elemente ce o compuse vor găsi in condițiuni de funcionare egale cu acelea ce vor vea de îndeplinit în momentulprem, adică la războiu. Științi înnuirea acestei unelte e dați e manevră, adică de întrebuițarea acestor elemente în veederea succesului decisiv. Acum se poate pune întrearea : în manevrele noastre u ella de care ne servim e acei are va fi întrebuințată și lăzboiu ? Neapărat că nu. Iroate armele ca și in toate sericiile efectivele sunt departe de fie de războiu, materialul, iarăși, ul lipsește de tot sau e foarte ab reprezintat. Unde sunt colanele de munițiuni, parcurile, anbalanțele, convoiurile regilentare, convoiurile adminisative, etc. ? A manevra în amenea condițiuni e ca și cum învăța pe cineva care are să o bată cu sabia să facă scrimă un briceag. Acum, dintr’un alt punct de adere ne mai putem întreba iă manevrele mari au contriui cel puțin la sporirea știrii necesare mânuind acestei u?ile imperfecte ? Încă odată se jale zicem. Trebue să ne dăm bine socoala că marile manevre n’avut nici odată scopul de a învăța soldați, pe gradați sau pe perii inferiori, până la majoritar, știința răsboiului. Oamenii înt instruiți mai bine prin exerțiile ce fac în jurul garnizoanelor, de asemeni și ofițerii inferiori ce-i comandă. Manevrele mari sunt făcute în scopul de a procura tuturor șefilor, cari nu au și nu pot avea în cursul anului ocasiunea să comande unitățile lor, posibilitatea de a exerita această comandă pe deplin. Ele au prin urmare drept scop instrucția colonelilor, a generalilor comandanți de brigăzi, divizii sau corp de armată, precum și a sfaturilor lor majoare. Această ocasiune a manevrelor mari nu are loc pentru corpurile noastre de armată decât la 4 ani odată. In timpul însă a acestor rari manevre se întrebuințează oare, in modul cel mai folositor, timpul de pare se dispune ? Iarăși nu. Critica manevrelor de anul trecut și acea a celor de anul acesta apărută in «Universul» a arătat în destul modul cum au fost ele desvoltate. Operațiunile efectuate de diferitele unități mari și mici, s’au redus la un exercițiu de luptă, spectacol foarte interesant pentru public, dar lipsit de orice caracter instructiv pentru cei ce-l executau, căci aceste lupte nu semănau întru nimic cu acelea ce trupele ar avea să susțină într’un resboiu adevărat. Cum am mai avut ocaziunea s’o mai spun, s’a luat obiceiul în manevrele noastre d’a se opera cu divisii isolate ; la razboiu însă cazul unei divisii ce va avea să opereze isolat nu se va prezintă nici odată și chiar dacă s’ar ivi această ocasiune, acțiunea ei nu va avea nici un rezultat asupra operațiunei generale. Divișiile noastre, într’un viitor răsboiu, se vor mișca încadrate între 8 ori 9 alte divisii, fie ofensiv fie defensiv , neexercitând divisiile și corpurile de armată la o asemenea misiune din timp de pace, se dă șefilor lor ideile cele mai greșite asupra sarcinei ce vor avea de îndeplinit la războiu. AI. CRONICI FEMENINE Darurile Mamei», cari țin la fetele lor, au grija să îndepărteze de ele tot ce le-ar putea altera sănătatea și frăgezimea, să le af țe imaginația și să le tulbure liniștea sufletească. De aceea, cred că e cu totul nelogic de a le duce la baluri, de a le face să trăiască 7—8 ore într’o atmosferă înăbușitoare și plină de parfumuri, de a le îngădui să danțeze peste măsură, spre a le duce apoi acasă, scăldate de sudoare, intr’o trăsură rece, în frigul dimineței. Nu mai vorbesc de lungile pregătiri cari precedează balul, de emoțiunile ce pricinuește toaleta, de acelea cari produc rlanțul, de senttimentele pe carî le deșteaptă vederea diamantelor și a giuvaericalelor. Toate fetele, cari, in timpul unei ierni, se duc la bal de 2-3 ori pe săptâmână și mai in toate serile pe la sfirșitul carnavalului, care dăițuesc tot timpul și nu se duc acasă decât după cea din urmă figură a cotidionului, acestea lasă la bal frăgezimea și ceva din sănătatea lor. După câteva luni de acestea, aceste dănțuitoare sunt ofilite atât la moral cât și la fisip. Cele ce am spus nu se aplică decât fetelor, cari se dau fără cumpătare plăcerilor lumei, și nu privesc pe acelea pe cari o mamă prudentă le duce din rând în când la baluri alese, căci o mamă nu-și poate lipsi cu totul fata de plăcerea pe care ea o dorește mai mult, pe când toate ambele gustă dintr’visa împrejurul ei și când s'a convenit că acest fel de distracție e consacrarea intrărei lor în viață. Mama trebue însă să întârzieze mai mult de cum se face de obicei momentul acestei inițieri. Vîrsta, fixată de obiceiu spre a-și face intrarea în lume, e cea de 18 ani. Până atunci mumele prudente se mulțumesc cu mici serate în familie ori într’un mic cerc de amici. Aceste adunări fără pretenții, plina de veselie, cari încep devreme și nu se prelungesc până în toiul nopței, sunt față de balurile mari ceeace dulcea veselie ce însuflețește sfîrșitul unei mese e față de baie. De aceea, o repet, mamele trebue să întârzieze cât mai mult ducerea fetelor la baluri. Silvia. Doctorul Panteli Mașu — Vezi ilustrația — D-rul Panteli Mașu, al cărui portret îl dăm în numărul nostru de azi, a fost numit, după cum se știe, delegat al naționalitatei române în comisia de reforme din Macedonia. D-rul Mașu, fost bursier al Statului român, a făcut studii strălucite la facultatea de medicină din Constantinopol. El funcționează de 4 ani la Veles (Kiociulu), unde prin simțămintele lui patriotice și-a câștigat iubirea tuturor românilor. Tinerul dor este fiul unui comerciant român avut din districtul Veles. Grație influenței lui și a tatălui sau, s’a putut învinge în Veles lupta dusă de propagandele bulgare și să obție pe humele lor înființarea unei școli române. Printre cercurile turcești, atât din Veles, din ^ilaetul Yeskub, cât și din Constantinopol, d-rul Mușu se bucură de mari simpatii. Trebue să mai spunem că dintre membrii comisiunei mixte, delegatul român este acel cu cunoștințe mai înalte. INAUGURAREA Monumentalul generalului Carol Davila Cu o deosebită solemnitate s’a inaugurat era, la orele 10, în fața facultății de medicină din București, de pe bulevardul Independenții, statuia regretatului general doctor Carol Davila. Au asistat, la această inaugurare, d-nii miniștri Emil Costinescu, Ion Brătianu și G. Stoicescu ; d. Adamescu, secretarul general al ministerului instrucțiunei publice ; d. general Boronescu, locțiitor de comandant al corpului II de armată; profesorii facultății de medicină ; ofițerii superiori doctori; mai mulți înalți funcționari ; studenții facultății de medicină, etc. etc. Din partea familiei au asistat d-na Perticari, fiica mult regretatului general-doctor Davila, cu fiii, d-nii Alexandru și Carol Davila, fiii decedatului general Davila, alte rude și amici intimi ai întemeietorului învățământului medical la noia țară Coroanele Monumentul este ridicat în curtea și in fața facultății de medicină. In jurul lui e o mică grădină, cu brasili de flori, cari șerpuesc printr’o iarbă deasă. Lângă piedestalul monumentului s’a depus o prea frumoasă coroană de flori naturale, din partea M. S. Ihgelul. Veneau apoi înșirate coroane din partea Institutului medico-militar, a facultății de medicină din București, o frumoasă coroană cu următoarea inscripțiune: «Lui Carol Davila recunoscătorii d rn și farmaciști bulgari, foști elevi ai școailei sale» , din partea Eforiei spitalelor civile, a comitetului ridicării monumentului, a corpului sanitar din Muscel, a ministerului de războiu și o coroană din partea d-lui dr. Vilzu. Servicil divin 1 Li orele 10 dimineața s’a oficiat un serviciu divin de către P. S S. arhiereul Nifon, vicarul Mitropoliei. In vremea asta muzica batalionului 8 de vînători cânta afară, la poarta facultății, o rugăciune. După vre-o 20 de minute, când se sfirși serviciul religios, P. S. S. arhiereul Nifon se apropia de monument. Atunci se trase pânza albă și statuea se descoperi. Nemuritorul general-doctor Carol Davila stă în picioare, cu privirea perdută în depărtare, înspre viitorul țărei, e îmbrăcat în uniforma de general, iar în mâna stângă ține un sul de hârtii, proecte ale numeroaselor instituțiuni create de el. P. S. S. arhiereul Nifon stropi monumentul cu apă sfințită, în care timp muzica militară cânta ceea ce se numește în armată «salutul generalului». In dreapta și în stânga facultăței de medicină se ridicase tribune pentru invitați, iar pe terasa din față steteau persoanele oficiale și membrii comitetului pentru ridicarea acestui monument. Pe lângă inscripția din fața monumentului, și pe care am publicat-o deja, se mai află o altă placă de bronz, cu numele membrilor comitetului de efigere și anume : general dr. Iuliu Teodori, președinte, d-rul Iacob Felix, general Zaharia Petrescu, Constantin D. Severeanu, Dimitrie Grecescu, Dimitrie Drăghiescu, Florea Teodorescu, medic veterinar Alexandru Lăcusteanu, farmacist maior Dimitrie Niculescu și farmacistul Dimitrie Roșu. Discursul-lIrt D. general-doctor Iuliu Teodori vorbi cel d’intern, arătând cum s’a ridicat acest monument prin subscripție publică și făcănd apoi o amănunțită biografie a generalului doctor Carol Davila. La sfârșit, d. general Teodori, președintele comitetului organizator, adresându-se decanului facultate de medicină, îî încredința monumentul, pentru ca generațiile viitoare să aibă de-apărurea înaintea lor pe marele Carol Davila, acel geniu inițiator, creator și organizator. D. dr. AMidiirescu Decanul facultățea de medicină, d. dr. Măldărescu, făcu istoricul înființărei învățământului medical, care se datorește lui Carol Davila. D. dr. Măldărescu spune că generalul-doctor Davila a fost ajutat în această mare operă de Domnitorii țârei și de M. S. Regele, care i-a păstrat o deosebită considerație. Vorbind de calitățile nemuritorului Davila, îl arătă cât era de neobosit și dezinteresat. Spuse apoi că printre primii profesori cari au predat cursurile în mod gratuit la școala de medicină, au fost d. general-doctor Teodori și d. dr. Felix. In frumoasa-î curîtoare, d. dr. Măldărescu aminti și despre soția d-rului Garol davila, descendentă din familia Goleștilor, acea inimă miloasă și suflet generos, care a înființat Azilul Elena Doamna. Spuse apoi cum Davila a pus bazele orfelinatului de la Pantelimon, a spitalelor civile, cum a organizat serviciile sanitare, cum făcea inspecțiile pe neașteptate. La 1877, în timpul războiului, inspecta ambulanțele călare. La Iași, tot Carol Davila fu acela care a înfrânt mișcarea separatistă. Spuse cum Corpurile legiuitoare, ca recunoștință, îî acordară naturalizarea cea mare. Adresându-se apoi d-lui general-doctor Teodori, d. dr. Măldărescu zisa : «Primesc, In numele facultăței de medicină, monumentul pe care l'ați ridicat și depun la picioarele lui, din partea profesorilor și studenților în medicină, o coroană de onoare». D. dr. Severeanu D. dr. Severeanu arată cât de mult a contribuit generalul-doctor Carol Davila la schimbarea stărei noastre sociale. Din tot ce a făcut el, zise d. dr. Severeanu, țara a profitat. Pe elevii săi îl iubea așa de mult încât lumea îî numea copiii lui Davila, iar pe elevele sale le numea singur copilele lui. Spune cum pe vremea aceea neîncrederea în năzuințele nemuritorului Davila o aveau nu numai străinii, ci chiar și dintre români. Davila nu s'a descurajat însă, a mers înainte și rezultatul a fost uimitor chiar și pentru vrăjmași. «Carol Davila ne-a iubit, inchetă de dr. Severeanu, — noi i'am adorat». D general dr. Demostene Ne-a fost dat, zise d. generaldoctor Demostene, să vedem întrupată azi această măreață figură a întemeietorului instituțiunilor sanitare ale armatei, care a început de la vechea școală de farmacie din curtea mânăstirei Mihai-Vodă și a terminat cu ridicarea facultății de medicină. D. general-doctor Demostene spune că nu face biografia nemuritorului Davila, ci relevă numai câteva părți mai remarcabile. Arată după aceea cât de mult a muncit neobositul general dr. Carol Davila, cu ce curagiu a lovit cu toiagul în slănca firei românului și cum din ea au țâșnit isvoare nesecate de lumină și cultură. Carol Davila, zise d. general doctor Demostene, a trecut cel mai frumoși ani ai săi în mijlocul medicilor militari, în mijlocul marei familii, armata. In răsboiul independenței a bine-meritat de la Patrie și de la Domnitorul țărei. Până și străinii i-au admirat curagiul, cum străbătea printre gloanțe și ridica pe răniți de pe câmpul de luptă. D. general dr. Dmostene mai spune că Davila a avut și vrăjmași cari l'au lovit nu în față nici pe la spate, ci pe sub pământ. «Davila, adaogă d. general Demostene, va rămâne ca un luceafăr, care va străluci în istoria medicinei militare». Arată, în trăsuri generale, cum acest mare bărbat a organizat serviciile invățământului medical din țară și cum două instituțiuni, spitalul militar și școala de medicină militară sunt acelea unde el a strălucit ca un soare D. dr. Biseroiu Un doctor bulgar, d. Biseroiu, vorbi, in limba românească, în numele medicilor bulgari. D-sa spuse că vine din partea medicilor și a studenților bulgari ca să depue o coroană la picioarele marelui lor profesor și sa se închine lui ca semn de recunoștință. D. medic Lăcusteniun D. Lăcusteanu, directorul școalei veterinare superioare vorbi în numele corpului medical veterinar. D sa arătă grija ce întotdeauna a avut Ecvila pentru țăranul nostru și știind că vitele sunt pentru el singura avere, spre a nu fi decimate de epidemii, puse bazele invățămîntului veterinar. * * * D. C. Stoicison, fost șef farmacist al armatei, vorbim numele farmaciștilor, salutând în acea măreți statue pe întemeietorul științei farmaceutice la noi în țară. D na Tonegala D-na Tonegala, fostă directoare a «Azilului Elena Doamna», vorbi în numele acestui azil. Spuse cum d-na Ana Davila, nepoata iluștrilor Golești, soția nemuritorului dr. Davila, și-a făcut din casa ei un azil pentru micii orfani. In urmă, Doamna Elena Cuza Regele și Regina deveniră părinții lor adoptivi. Arată după aceea progresele acestui azil, înființarea grădina de copii, la care a participat și mică principesă Maria și cum din elevele de acolo au ajuns dame de onoare, solii de demnitari, profesoare, etc. D-na Tonegara termină spunând cum marele Davila a lucrat pentru emanciparea femeei, dar fără a-î infiltra idei vanitoase. * * * La urmă au mai vorbit studenții în medicină Severeanu și Stoicescu aducând elogii profesorilor lor, elevi și ei ai lui Carol Davila. ■a Asasinarea EugsingTrongs re Descoperirea asasinului Luileriunun Imediat ce a primit revelațiunile fratelui lui Cesar, șeful siguranței lyoneze puse în mișcare pe toți agenții săi, prevăzuți cu fotografia criminalului. O supraveghere fu stabilită în gări. Se explorară drumurile din împrejurimi. Dar dimineața și dupăamiaza trecută fără să se fi găsit nici o urmă a lui Ladermann. In fine, pe la orele 9 și un sfert, agenții fură prevențți că asasinul se găsea într’o odae mobilată pe care o închinase dimineața, în strada du Vieil Renverse No. 6, în unul din cele mai vechi cartiere ale Lyonului. Se duseră f imediat acolo. In momentul când băteaQ la ușă o detunătură răsună. Cu o lovitură de umăr ușa fu spartă și agenții intrară înăuntru. Ladermann zăcea jos zdrobit de o împușcătură de revolver. Când văzu pe agenți, avu puterea să-și ia din nou revolverul și să-și tragă încă un glonte în tâmplă. Cu toate rănile sale îngrozitoare, el respira încă. D. Binottet, șef al siguranței, sosi imediat, și, pe când un medic dădea ajutoare lui Ladermann, încercă să'l interogeze. Dar fu în zadar, căci Cezar Ladermann trăgea de moarte. O trăsură de ambulanță urbană veni să -l ia și 'l duse la Hôtel-Dau, unde a încetat din viață. Intr'o scrisoare găsită asupra sa, după cum am spus el, Cesar face istoricul crimei de la Villa-So’ms. El aruncă toată responsabilitatea crimei asupra femeei Giriat și a menajului Bassot. Ișî ia rămas bun de unul din amicii săi și ișî anunță sinuciderea. El roagă pe camarazii săi să vie în ajutorul metreselui și al copiilor lui Ultima 7.1 a lui Linlermann lata amănunte asupra ultimei zile a lui Lidsrmann . După ce părăsiss fratele seu dimineața la ora de 7 jum. se duse în str. Vieil-Reuvere, la d-na Lindebacher, proprietara casei mobilate situată Îs No. 6. El spuse că va plăti seara pe 16 zile înainte și se înscrise sub numele de Morel, pictor-tapițer. Se duse să cumpere de la o papeterie din vecinătate de 20 de centime hârtie de scrisori și se reîntoarse la odaia sa, din care nu mai eși. Afară, de scrisoarea adresată amicului său, el a mai scris încă patru : fratelui seu, metresei sale, d lui Nimard și unul d. B... Aceasta din urmă a fost pusă la poștă după amiază. Prin ea s’a cunoscut locul unde asasinul se acuns se. Scrisorea adresată d-lui Nimard a fost expediată îndetă. In acra adresată Olympic, el face mărturisiri complecte și redescrie peripețiile dramei. El adaugă că danstil este acela care a sugrumat pe Eugenia Foagăre, pe când femeră Giriat sugruma pe bonă. Se vede că această declarație diferă în mod singular de aceea pe care fratele său a raportat-o. Pe la miezul nopții, Eduard Ladermann a fost prevestit de sinuciderea lui Cesar ; aflând această știre, el a încercat de asemenea să se sinucidă, iubindu-se de obloanele unui magazin. El nu a reușit decât să se rănească ușor. Percîntra <1e la hotelul Marinei D. Hamard, șeful siguranței, fost, la hotelul Marinei, din str. Croix des Petits-Champs și a sechestrat lada lăsată de Cesar Ladermann, pălăria cafenie și haina de culoare gris pe care asasinul o purta în noaptea crimei. În cameră s-au găsit de asemenea bastonul corsat și fiarele de călcat de cari se servă croitorii, precum și niște foarfeci foarte mari. Bastonul era spart la mijloc și fusese cârpit, mai mult sau mai puțin, cu o sfoară. Magistratura Expoziția pentru înaintarea și răspândirea științelor ZIUA XIV PAVILIONUL PENITENCIARELOR Direcția generală a serviciului închisorilor centrale din țară se prezintă la această expoziție cu diferite produțiuni ale atelierelor închisorilor. De la penitenciarul Văcărești găsim expuse diferite rogojini, cari se întrbuințează la toate închisorile. Acest atelier funcționează cu un număr de 50 deținuți. Țesătura rogojinelor se face în războaie sistematice. Materialul întrebuințat este teiul, în cantitate de 3 până la 4 mii kilogr. anual și 3 010 snopi de papură. Producțiunea este între 15 până la 20 000 rogojini. Costul unei rogojini revine la 35 bani bucata. Unui deținut i se plătește 10 bani pentru facerea unei rogojini. Atelierul de carton și lijelorie Tot aci găsim produsele atelierului de cartonat și ligă oie, înființat încă de la anul 1874. El funcționează cu un număr de 80 deținuți, sub conducerea unui maestru și e prevăzut cu mașini de perforat, de tăiat cartoane și hârtie, de cusut, de numerotat, mașini de poleit și tipărit. Producțiunea acestui atelier constă în cartonarea tuturor regstrelor necesare autorităților. Mai vec-r o legătorie de fujt, în piele și pluș, rame, blocuri, port,monturt, etc. Privirea cercetătoare se oprește apoi fără voie asupra medaliilor obținute de direcția generală a închisorilor la expoziția din Paris în anul 1900. Deținuții lucrători sunt împărțiți în trei clase, iar clasarea se face după gradul de aplicațiune. Plata primei clase este de 10 bani pe zi, ultima clasă de 30 bani pe zi. Cheltuelile anuale de întreținere și materiala se urcă la suma de 20.000 lei. Beneficiile nete realizate, scăzându-și plata muncii, usagiul mașinelor, etc., variază intre 5 și 6 mii lei anu.l. Atelierul de împletituri Mai departe găsim atelierul de împletituri în răchită, trestie și paiü, înființat în anul 1901. Ei funcționează cu un număr de 80 până la 100 deținuți. Producțiunile acestui atelier sunt: cufera și geamantane de voiaj, scaune, canapele, fotoliuri, umbrare de soare, port-note, port-jurnale, serviciu de ceai, coșulețe de mână, de piață și de rufe, coșuri pentru fiori, etc. etc. Plata deținuților lucrători la acest atelier se face pentru fiecare obiect în parte, după un anumit tarif. Acest atelier este dat în întreprindere. Antreprenorul plătește o chilie anuală, având însărcinarea întreținere! laabiiuî și prourând toate materialele prime necesare la confecționarea obiectelor. Serviciul andropometric Alipit la această închisoare este înființat din anul 1900 un serviciu antropometric și funcționează sub direcțiunea unui diriginte, elev al școalei antropometrice. Acest serviciu, înființat după ultimele cerințe ale științei și după sistemul Berillion, măsoară și fotografiază pe toți deținuții din țară caii trec prin penitenciarul Văcărești. In scurt timp de când e înființat acest serviciu, numără deja peste 5000 de măsurați. Aciua expoziție se prezintă trei studii criminale, un major, un minor și o femee. Minorul este ucigașul Ion Pipa care a evadat acum trei zile și a fost prins noaptea trecută. Acest serviciu a mai expus două tablouri : primul, in șapte tabele, nu prezintă mersul criminalogie, după județe, etate, grad de rultură recidivă, etc. (3951 condamnați, trecuți prin serviciul antropometric de la înființare , 1900-1902). Al douilea tablou ne prezintă mersul criminalității, a delictelor și contravențiunilor din întreaga țară, în cursul celor 10 ani din urmă. SI.C biserica de la Mislea Casa centrală de corecțiune pentru minori de la Mislea se prezintă ca producțiunile coloniei agricole, compuse din cânepă, înaltă de peste 3 metri, porumb, ovăz, dovieul gigantici de diferita spețe, o varză care cântărește k klgr., sfecle furagere, legume de diferite spețe și plante medicamentoase. Cea ce atrage în special ateniunea generală a vizitatorilor, este partea din tâmpla bisericei Sf. Niculae Vlădica din Prund, în Capitală. Această tâmplă se lucrează in atelierele de tâmplărie, strung,arte și sculpturi ale acelei închisori. Tot acolo, într’o școală sistematică, sub conducerea unui institutor, micii deținuți capătă cunoștința celor 4 clase primare. C ilonia agricolă e pusă sub conducerea unui agronom, elev al școalei de agricultură, închisoarea M 1rgnetri închisoarea de recluziune ÎnărginEșul ne prevail <» IMojiÉsc Cesar Ldermann