Universul, iulie 1904 (Anul 22, nr. 178-208)

1904-07-22 / nr. 199

IM COPIL MINUNAT.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1904 Ortodox Mersuri, 21 Iulie.—Guv. Simeon și Ioan Catolic Mersuri, 3 August. — Bn­azar Soarele răsare 4.49 , apune 7.22 țului muncii lor peste graniță, lăsând în acelaș timp pe mulți fii ai acestei țări fără lucru. Ne bucurăm că ideea a­­ceasta a prins în sfârșit atenția cercurilor guvernamentale, și ne-am bucura încă și mai mult dacă, după cum speră și zia­rul guvernamental comentând studiul d­lui A. V. Gâdei, s’ar lua în cercetare în chip ofi­cial propunerea aceasta și mij­loacele prin cari ar putea fi realizată. București, 21 Iulie. În SOFA a misei! Anul trecut, poate tot pe vremea aceasta, s’a desbătut in Universul chestiunea mun­citorilor străini, și am avut mulțămirea de a vedea parti­cipând la această discuție mulți din cititorii și amicii ziarului nostru, competenți în materie. A fost un fol de an­chetă pe care am făcut-o a­­supra acestei cestiuni, și unul din resultatele ei a fost și propunerea de a se croia un serviciu al muncii pe lângă ministerul domeniilor. Ne reamintim anume această propunere ce s’a făcut prin ziarul nostru, de­oare­ce ve­dem acum, după trecere de un an, că exact aceeași idee se reia de un ziar guverna­mental, după o lucrare inti­tulată «­Monografia comunei rurale Bragadiru-Bulgaru» e­­laborată după însărcinarea min­isterului de interne de d. A. V. Ganea. In capitolul «concluziuni și deziderate» al acestei lucrări, autorul propune crearea unui serviciu al muncii, organizat de Stat, închipuindu-și ast­fel funcționarea acestui ser­vicii­ : «Un cultivator mare ar avea nevoie de câte­va sute de brațe. Se va cere la minister, arătând și gara cea mai apro­piată. Serviciul muncii ar a­­lege brațele trebuitoare și le-ar îndrepta la gara în chestie. Se înțelege că­­ prețurile ar fi fixate în buletinul ministeru­lui și că s'ar cere cultivato­rului să depună odată cu ce­rerea și o parte din salare. Prin acest mijloc s’ar aduce cel mai mare bine cultivato­rilor mijlocii cari având ne­voie de­ brațe puține, nu le pot aduce de peste hotar, iar muncitorii români, hrăniți bine cu hrana cu care sunt deprinși, ar lucra firește tot așa de bine ca și cei străini, în ori­ce caz cu mai mare fo­los pentru cultivatori de­cât aceea, fără a mai vorbi și de folosul pentru țară». Sub forma aceasta, propu­nerea d-lui A. V. Gâdei gă­sește aprobarea cea mai de­plină a ziarului guvernamen­tal. Aproape sub aceeași formă, minus condiția obligatorie a fixarea prețurilor prin bule­tinul ministerului, era făcută și propunerea căreia i-am dat glas prin ziarul nostru acum un an. Ideia era ca să se înființeze și cererile și ofertele de muncă, dimpreună și cu cererile și o­­fertele de prețuri. O asemenea mijlocire oficială, între culti­vatorii mari și muncitori, ar avea de efect — spuneam și credem și noi — întrebuința­rea pe o scară mai întinsă a brațelor disponibile de la munte la șas, fără ca sa mai fie poate de loc trebuință de aducere de muncitori străini, dup o mare parte a pre­ din Egipt (Corespondență parte a ziarului "Universul") Cairo, 8 iulie 1904. Menelik și Sultanal Azi am putut vedea pe Ev. S. Sadek-pașa el Moasad, ambasa­dorul Sultanului, trimis în mi­siune pe lângă Menelik, fapt despre care v’am relatat la timp. Sa­dek-pașa, pâră­sind Adis-Abeba, s'a îmbarcat la Gibuti acum opt zile. Ex. Sa se va îmbarca pentru Constantinopol de la Alexandria. Menelik trimite Sultanului o scri­soare autografă însoțită de o tra­ducere in franțuzește, făcută de d. Issig, secretarul împăratului alois.in. Darurile trimise Sulta­nului sunt:­­un dulap de argint; o șea brodată cu aur ; două­­ candelabre de argint masiv; spadă încrustată cu pietre pre­țioase și două covoare de mă­tase. Totul în valoare de două sute mii de lei. Sidek-pașa a fost decorat cu ordinul «Steaua Abisid­eî» cl. I,­i a dăruit o spadă împodobită cu pietre scumpe și scumpe și o cuirasă de aur. îi ab­u-îi e i~K­ho­d­a Acesta este numele agentului kedivist care trebue să primească și să transmită toate afaceril­e între el Mabein (Poarta) și Mala Santa. Cu prilejul întoarcerea Kedivului din Divom­e, trecând pe la Con­stantinopol, va căuta a se numi acest agent El Mabein, susține a se numi un turc țărigrădean, iar Kedivul voește a se numi un devotat al furței sale, din Dalra Khasa, pe al cărui devotament să poată compta. Templul Soju-elu( I). Shhia­p irein­, directorul Mu­zeului din Turin, a reușit să afle la Heliopolis (actualmente Mat­a­­riab), la câți­va k­ilometri de Cairo, Templul Soarelui, unde se încoronau­ Faraonii Egiptului. Dezgropându-i din nisip, au con­statat cu mirare că acoperămîn­­tul era voine sistem arhitectu­ral care aparținea Romanilor ; căci atât grecii la Partenon cât și egiptenii la templul Philoe, au întrebuințat acoperămintul plat.­ Deci egipți­enii cunoșteau ceea­ ce se chiamă la voîUe, îna­intea Romanilor și mai târziu­ au abandonat acest sistem. O romantică căsătorie arabă Șediul el Sadat, marele Sedi al orașului Tantah, coboară din una din fiicele profetului Maho­met. Deci, aparține uneia din cele mai ilustre familii Arabe. Sediul Ali Jusef este un per­sonagiu considerabil, fiind pro­prietarul și directorul ziarului naționalist arab El Mohiad, ziar cu un tiraj de 30.000 de foi zil­nic . Al­ iusef, coboară din o veche familie de Șehi, dar nu atât de ilustră ca El Sadat. Din această deosebire, confratele nos­tru timp de patru ani s’a văzut de și nu respins în formă, dar mereu amânat la cererea ce a făcut spre­ a lua în căsătorie pe una din fetele lui el Sadat. Zilele trecute însă, Ai­ fuset telefon a lui Saed el-Bacri, ședh ginere al lui el Sadat, ca la 5 ore p. m. să-l aștepte acasă. Saed­ el-Bacri răspunse că la a­­cea oră vrea să iasă cu trăsura la plimbare și dacă vrea va tre­ce pe la An­ Iusef. Directorul lui Moaiad, insistă însă ca să fie aș­teptat. In adevăr, la 5 ceasuri se pre­­zintă la numitul însoțit de mai mulți ședhi precum și de Bakh­­­bel. Atunci el declară că a ve­nit în casa ginerelui șediului el Sadat, pentru a se căsători cu fiica acestuia, atâta timp cerută și neacordată, și că d-șoara va veni peste câte­va momente și dinsa. In adevăr așa au fost. D-șoara sosi, iar cumnatul seu uimit, telefonă socrului său, însă acesta se afla eșit la plimbare. Șeciii de față scriseră contrac­tul de căsătorie, luară consimți­­mîntul fetei, și fără alaiul obici­nuit în asemenea ocaziuni, mi­reasa plecă la casa soțului său, care mai are o nevastă. Socrul păcălit, șeihul el Sadat a declarat căsătoria ca o mesa­­lianță și azi tribunalul Șar­eh a ordonat separarea tinerei neveste în mod provizoriu de soțul său, în casa unui frate al ei, până Duminecă. In această zi, confra­tele nostru a făgăduit că va pro­duce acte doveditoare că este destul de nobil. Este cu putință însă ca până Duminecă, neascultătoarea fată să bea o cafea și să adoarmă pentru tot­deauna. Enescu. GROSICI FEMININE O poetĂ de 12 ani Doamnele din Londra sunt în acest moment fascinate de entu­ziasm pentru o copilă-minune, care a dat la iveală un adevărat și deosebit temperament de poetă. Se chiamă Enid Welsford și a început să scrie versuri la 10 ani. Acum va fi publicat un vo­lum : The Seagulls and other Poems (Rime și alte poezii) care e așteptat cu curiozitate și ziarele vorbesc mult de el. Mica Enid observă că e poetă în fața sicriului unui iubit tova­răș de copilărie al ei, înfățișarea mortului, destăinuirea durerei și a misterului ce este în viață, sgu­­duiră inima sa tineră nevinovată și făcută să isbucnească din ea poezia. In nouile sale versuri adesea amintește, cu o nesfârșită, me­lancolie și cu mare dragoste, pe micul prieten pierdut, și-l po­menește, și-l chiamă. Gândul nimicirea vieței umane și a destinului omenesc, o în­clină de asemenea adesea la me­ditații și la reflexiu­ne. Una din caracteristicile acestei poete este și pasiunea, o pasiune care nu s'ar putea închipui la o copilă de vârsta ei. Intr-un Cuvînt mioa Enid e o minune. Olimpia. Către subscriitorii pen­tru Paietul Invalizilor Defunctul meu soț, Luigi Caz­­za Villan, în clerul său nestrămu­tat pentru acei care îșî apără țara și se jertfesc el, proiectase clă­direa unui Palat al invalizilor militari. In acest scop deschisese în ziarul seu «Universul» o sub­scripție publică, înscnindu-se cel dintâia cu suma de 30.000 lei. Publicul a primit cu bucurie această idee generoasă, și imi­tând exemplul soțului meu, a sub­ sens fie­care după puterile sale. Ast­fel, din listele de sub­scripție și din produsul diferi­telor serbări organizate în acest scop, s'a adunat suma de 97.242 lei 25 bani, în afară de niște lo­curi virane din T.­Severin, dă­ruite de d-na Mavrocordat. Moartea a răpit însă pe neui­tatul meu soț înainte de a ridica acel palat al invalizilor, iar lista de sub­scripție, de­și a rămas deschisă, n a mai produs nimic. Așa fiind, cu suma de­m u sus nu se poate face nici măcar un modest început al mapei opere ce dînsul proiectase, și m'am gândit dacă fondul acesta nu s’ar putea întrebuința cu mai multă înlesnire pentru vre-o altă insti­tuție de bine-facere. E o inimă duioasă care a bă­tut și bate necontenit pentru cei nenorociți și prigoniți de soartă. E o mână bine­cuvintată care împrăștie cu dărnicie milă și ali­nare celor îndurerați. E un su­flet care simte suferințele altora... E M. S. Regina Elisabeta. Suverana noastră a înființat chiar diferite instituțiuni de bi­­ne­facere, cari se desvoltă din ce în ce mai mult sub Augusta Sa ocrotire. Ca legatură universală a în veci neuitatului meu soț, trec suma de 30.000 lei, sub-scrisa pentru Palatul Invalizilor militari, la So­­cietatea de bine-facere «Regina Elisabeta», cu destinație ca ve­nitul acestor bani să­­ servească­­ o îngrijire a celor care suferă de ochi sau sunt lipsiți chiar de vedere, sau la ori­ce alt act de bine­facere din cele prevăzute in statutele societăței «Regina Eli­­sabeta». Sunt sigură că și cele­l­alte persoane, care au sub­scris pen­tru Palatul invalizilor, în fața ne­putinței de a se realiza această idee, vor primi cu bucurie pro­punerea ce face de a lăsa sumele sub-scrise Societăței de bine­fa­cere «Regina Elisabeta», pusă sub înalta ocrotire a M. S. Re­ginei noastre. A veni în ajutorul celor cari și-afi pardut lumina och­ilor sau, sunt aruncați de soartă în ghia­­rele negrei mizerii, e fapta cea mai caritabilă, și de aceea sunt convinsă că cei cari au sub­scris vor admite ca sub­scripția făcută să treacă la Societatea de bine­facere «Regina Elisabeta», pen­tru ajutorarea celor cari plâng în întunericul vieței lor. Persoanele însă, cari vor vor să-șî retragă sumele ce au sub­scris pentru Palatul invalizilor și cari suma se află depuse la Casa de depuneri și consemna­­țiuni, se pot prezenta până­ la 1 Decembrie a. c., în f fe­care zi de la orele 8 dim., până la 12 din zi, la administrația ziarului «Uni­versul», spre a declara dacă aderă sau nu la această propunere a mea, iar de la data de 1 Decem­­brie, sumele de bani ce nu se vor retrage le vom­ trece direct la Societatea de bine­facere «Re­gina Elisabeta», pentru scopul de mai sus. Theodora L. Cazzavillan Un copil minunat — Vezt ilustrația, — Ilustrația noastră de astă­zi reprezintă portretul celebrului violonist ungur, baronul Francisc de Vecsey, în vârstă de 8 ani, care a concertat zilele trecute la Londra, obținând frumoase suc­cese. Colonia maghiară din acel oraș i-a oferit o splendidă coroană de lauri, pe a cărei panglică in­scripția era în limba germană. Viața artiștilor Anestin, cu buzunarele pline de bilete albastre, albe, roșii, de un leu, de două, de trei de două­zeci , de stalui inter, al doi­lea, al treilea , pornise prin oraș ca să plaseze ceva pentru repre­­zintația ce anunțase în benefi­ciul său. Intr’o berărie, fu salutat de la ușe cu strigăte de veselie : — D-le Anestin! D-le Anestin ! Artistul voios, își îndreptă pașii spre masa unde era chemat: — Bună ziua, domnilor ! — Bine-ai venit,nene Anestine. — Vă mulțumesc. — Stai te rog. Ce iei ? — O bere mică. — Ia una mai mare. — Nu pot, sunt oprit de doftori. — Chelner ! O bere mică ! Anestin sălta de bucurie , pa­tru inși cari îi vor lua cel puțin patru staluri întăi. Patru ori opt, trei­zeci și două. Se vedea deja cu trei­zeci și doai de franci în buzunar. Mai privi la tineri : bine îmbrăcați, fercheși, cu dare de mână, moșieri de­sigur, ori proprietari, capitaliști. «Măi, ce noroc !» își zise el în gând, și ridicând berea de pe masă : — Să trăiți domnilor ! — Să trăești, d-le Anestin ! — Bună bere ! — Mai ia­rna ! — Vă jur că nu pot. Eî, nu mai e timpul de altă­ dată. A slăbit mașina. tinerii începură să riră : — Ești destul de bine ! Lasă. Anestin­de te din cap și începu să se gândească cum să le ofere biletele, în ce mod să-i ia. Să puie teaoca pe masă, or să le dea el câte unu la fire și care ! Nu știu cum e mai frumos. Pe când cugeta ast­­fel, un ti­­ner din companie întrebă : — P le Anestine, cred că o să ne faci onoarea... — Ce, domnule ? — Să vii la Concertul nostru. Dăm la Ateneu un concert. Pof­tim un bilet. Eu sun­t violonist, dumnealui e flautist, dumnealui pianist, dumnealui contrabasist. Anestin a rămas plouat. D. Telek­­. Posiția naturală a orașului e de asemenea foarte frumoasă. Muntele Vitoș la poalele că­ruia e construit orașul, formează, împreună cu șirul de dealuri ce-l înconjoară, o admirabilă prive­liște care se vede din toate păr­țile. Aerul e curat, iar apa admi­rabilă. De aceea, locuitorii ora­șului sunt în general sănătoși și harnici. Dintre edificiile publice cele mai importante sunt: școala mi­litară, Imprimeria Statului, pala­tul poștelor și telegrafelor, Banca agricolă, Biblioteca națională, Se­minarul precum și localurile mai multor licee și școli primare de băeți și de fete. Toate aceste instituții dacă nu egalează instituțiunile analoage de la noi, totuși, se prezintă cât se poate de bine, atât ca cons­trucție cât și ca organizare. Trebue să recunoaștem insă că la­ Sofia mai există un lucru care ne lipsește nouă și despre care am mai vorbit într’unul din nu­­merile noastre trecute: grădina zoologică. Incontestabil că orașului So va fi este reservat un strălucit vii­tor. Și, când clădiri nouî vor în­locui terenurile virane, cari sunt încă destul de numeroase chiar și prin cartierele centrale și se va îngriji de pavaj, care acum lasă de dorit, capitala Bulgariei va deveni, fără indouială, un oraș de o neîntrecută frumusețe. Mormântul prințului Alex. Battemberg Pe una din străzile cele mai solitare ale Sofiei, în fața gra­dinei botanice, se înalță un mau­soleu, înconjurat de plopi gi­ganți. In acel mausoleu zac rămăși­țele primului Domnitor al Bul­gariei. Un paznic bătrân, cu pieptul acoperit de decorații, ne deschi­de ușa mausoleului și ne intro­duce înăuntru. In fund se vede un monument de marmură, înalt până în pla­fond și pe care e sculptat por­tretul eroului de la Slivnița. De jur împrejur sunt înșirate sute de coroane, iar într’un colț a o vitrină cu mantaua, căciula și sabia defunctului prinț. Bătrânul paznic ne vorbește cu lacrimile în ochi de virtuțile și bravura prințului, fostul său stăpân. " Acest bătrân a fost nedespăr­țit de persoana fostului Suveran al Bulgariei pe care l-a însoțit pe câmpul de războiu și apoi l-a urmat în exil. Și tot lui îi fusese rezervat de a păzi și mormântul unde zac o­­sămintele aceluia pe care îl iu­bise și-l admirase atât, servin­­du-l cu un nețărmurit devota­ment. Societățile de gimnastică. Ceea­ ce a frapat mai mult pe escursioniștii noștri a fost de­si­gur îngrijirea ce se dă în Bul­garia educației fisice. Producțiunile societăților «Ju­­nae» și «Șipoenski Gheroi» date cu ocazia serbarea de la Pavnovo, au lăsat cea mai excelentă im­presie asupra escursioniștilor ro­mâni. Afară de aceste două societăți mai sunt în Sofia și altele, iar numărul total al societăților de gimnastică în Bulgaria e de 40, cu mii de membri, toți tineri voinici și curagioși, pe cari țara lor poate să se bizue la nevoe. Aceste societăți s-au întrunit în congres în­ Sofia acum câte­va săptămâni și au luat măsuri pen­tru ca numărul societăților de gimnastică să se sporească și mai mult. Societățile de gimnastică sunt privite cu multă simpatie în Bul­garia și încurajate atât de Stat cât și de particulari ca niște in­stituții eminamente naționale și de cel mai mare folos.” Școala română din Sofia Școala română din Sofia a fost înființată acum 9 ani și azi se află în­tr’o stare de înflorire foarte satisfăcătoare. Ea cuprinde două secțiuni: secția primară pentru băeți și fete, și secția comercială de băe­ți. In anul trecut s’a mai înființat o secție profesională pentru ele­vele școalei, unde se predau pe lângă lucru manual, economia domestică și limba franceză. In această școală se aplică programul școalelor din Româ­nia, la care s'a mai adăogat și invățămîntul limbei bulgare. Numărul elevilor și elevelor e de 154, copii ai membrilor colo­niei române. Românii din Sofia se ocupă exclusiv cu comerțul, așa în­cât elevii școalei, îndată ce termină cursul, intră dea dreptul în afa­cerile părinților lor, fără a-șî mai continua studiile în școlile supe­rioare bulgare. Foarte puțini din absolvenții acestei școli se duc la Salonic spre­ a intra în școala română din acel oraș. Corpul învățătoresc se com­pune din cinci institutori anga­jați din România. Directorul școalei e d. V. Stro­­escu, un tîner inteligent și plin de activitate care nu cruță nici o osteneală pentru ca școala, pusă sub conducerea sa, să pro­greseze din zi în zi. E îmbucurător că și membrii marcanți ai coloniei române din localitate se interesează foarte de aproape de mersul școalei lor. Școlile bulgare In capitala Bulgariei splat 10 școli primare mixte cu un nu­măr de 4850 elevi, băeți și fete, 105 institutoare și 46 institutori. Toate aceste școli își au loca­lurile lor proprii construite după cererile pedagogiei moderne și sunt înzestrate cu mici muzee, cu grădini botanice, și cu toate obiectele școlare necesare pentru ca învățămîntul să fie lesnicios și solid. In Bulgaria, învățămintul pri­mar e obiectul unei îngrijiri deo­sebite. Corpul didactic primar ca și cel de la noi se întrunește în con­gres în toți anii. In aceste con­grese nu se discută de­cât chestii pur școlare și nici­odată chestia ameliorărea soartei materiale a dascălilor. Revistele școlare bulgare de asemenea nu ating de fel acest punct. Ele nu se ocupă de­cât de chestiile pedagogice și urmăresc progresele realizate în diferite țări pe tărîmul învățământului. De alt­fel să nu se creadă că institutorii bulgari sunt mai bine plătiți ca ai noștri. Salariul anual al unui institu­tor variază după anii serviți în­tre 960—1420 lei pe an , iar sa­lariul cel mai mare nu poate să depășească suma de 1680 lei a­­nual. Pensiile se acordă după 40 ani de serviciu. Totuși se acordă pensii proporționale în anumite cazuri pentru 10, 15, 25 ani de serviciu în învățamînt. Cu toată mocaicitatea salariilor, institutorii bulgari par a fi mul­țumiți de soarta lor. Aceasta nu se poate explica de­cât prin es­­timitatea vieței în Bulgaria și frugalitatea la care sunt obiș­nuiți bulgarii în general. * Incontestabil, escursia corpu­lui didactic primar român în Bul­garia, departe de a fi o simplă preumblare, a fost un eveni­ment. Nu numai că a contribuit e­­norm la strângerea legăturilor de prietenie cu poporul vecin, dar încă a dat prilej la un număr așa de mare de institutori și învăță­tori să vadă Plevna și Grivița, aceste două localități istorice, așa de scumpe pentru ori­ce român. Mulțumirea sufletească a es­­cursioniștilor era așa de mare, în­cât părăsind solul Bulgariei, toți duceau cu ei cele mai pro­funde și mai frumoa­se impresii. Nu există nici un colț pe lume care să­­ poată înălța mai sus su­fletul unui român, să-î­nțelească inima și să-i însufla mândria na­țională de­cât localitățile, unde s’a desfășurat sângerosul răsboiu al independenței. Mestugean. UN SFAT PE ZI Dulceața, de cantalup.— Taie în bucățele trei litre da cantalup, moaie o oca de zahăr în trei litre de apă, topește, curăță cu albu­șul unui ou și cu zeamă de lă­mâie și pe urmă strecoară. Pune zahărul iar la foc, leagă ca la șerbet și în urmă pune bucățele de cantalup, leagă ca șerbetul, stoarce zeama de la o lămâie și după câte­va cobcote toarnă în castron și pe urmă în borcane. Și-ar fac’amorul de pe lume Vreodată ar pieri Și-ar lua ?dorul către ceruri, Ce-ar mai fi ?/... Soarele nu ar mai arde, Stelele mu ar mai luci, Primăvară, fiori frumoase, N’ar mai fi ! Și dacă ’ntr’o zi, vr'odată, Draga mea, m­’ar părăsi, Versuri calde de iubire Cui aș seri?!... Pentru mim, soare, stele, Cai amon'țî ar pieri, Un mormint mi-ar părea lumea Și-aș muri! Carol Stroi. București 1901, Iun­e. De la Sofia Complectăm darea de seamă a excursiei corpului didactic pri­mar în Bulgaria, dând câte­va detalii asupra orașului Sofia. Capitala Statului vecin, care sub dominațiunea turcească era un tîrgușor neînsemnat, azi a de­venit un oraș cu aproape o sută de mii de locuitori. Din vechiul tîrgușor, acum n’a mai rămas aproape nici o urmă,­­iară de câte­va geamii din cari una a fost transformată în mu­zeu, iar altele in biserici. Reconstruită după planul întui, Sofia are pieți spațioase, grădini publice de o rară frumusețe, străzi largi și aliniate străbătute în toate sensurile de travavae electrice. Clădirile sunt frumoase, une­ori cochete și chiar somptuoase. Tirgul e animat. Noaptea, întreg orașul e iluminat cu electrici­tate. Văzând toate acestea, vizitato­rul rămâne uimit și­ micînu-i vine a crede că ele s’au putut realiza in intervalul așa de­ scurt de când există B’*’’prin­ $tirl din străinatate — prin ve­cin — Ziarele maghiare opoziționale comentează în chip foarte viu faptul că primul ministru contele Ștefan Tisza a avut o lungă con­­ferență la castelul Hedervar cu Khueo-Hedervary, fost prim-mi­nistru al Ungariei. * * * Mai multe ziare engleze anunță că celebrul­ scriitor danez Ibsen a terminat o nouă piesă, al cărei subiect este răsboiul. * " * " Regele Oscar al Suediei a dă­ruit o mie de brazi, stejari, etc. pentru a se face un parc la Lüt­zen (Germania) unde a căzut în lupta regele Gustav Adolf al Su­ediei,­in timpul răsboiului de 30 de ani.* ¥ ¥ Corespondentul din Sofia al unui ziar din Berlin spună că relațiunile dintre Bulgaria și Tur­cia sunt foarte­ încordate. Bul­garia e indignată de concentra­rea nejustificată a trupelor tur­cești­ la fruntariile siie și de crearea unei nouî diviziuni în circumscripția Adrianopolului. * .* * Prin cercurile politice din Vi­­ena se vorbește că primul mi­nistru dr. Koerber este ferm ho­­tărît ca să disolve Parlamentul central în luna Octombrie. [ a. » Cu tot răsboiul ruso-japonez, societatea panshvistă din Mos­cova a trimis pe președintele său con­tele Cerep Spiridovicî c­a să­ facă agitație în peninsula Balca­­­nică. In acelaș timp Spiridovicî va da câte o diplomă de membri de onoare ai societăței regelui Serbiei și prințului Muntene­­grului. T­­­ur—■— «IM i­]> in tir» rum ......mu într zilele trecute s’a deschis în orașul Kassel din Germania o expoziție internațională de câini. La această expoziție sunt repre­zentate peste 600 rase de câini. * 4 4 Un nepot al generalului japo­nez Kuroki, d. Jasako Oshina, scrie ziarului «Berliner Tage­blatt» că nu e adevărat că un­chiul său e de origină franceză, cum a scris ziarul «Patrie» din Paris. Kuroki e fiul unui gentilom polonez anume Kurowski care s-a refugiat în Asia după insu­­recțiunea din 1831 și a luptat mai întâi în insula Borneo, ală­turea cu olandezii. După aceasta s’a dus în Japonia unde s’a în­surat cu o japoneză. Kuroki păstrează și azi stema familiei Kurowski și ura contra Rusiei. * * * Luna trecută, englezii au ridi­cat steagul lor în insulele per­sane Abu-Mansa și Taub, din golful persic. Guvernul persian incasa în fie­care an, de la acele insule, mai multe milioane din pescuirea perlelor. Guvernul per­sian a ordonat ca steagurile en­gleze să fie smulse și aruncate, ceea­ ce s’a și făcut. E temere acum de un conflict între Anglia și Persia. UN PROVERB PE ZI Nu te uita la cojoc, și te uită ce e sub cojoc. (Românesc). Inmormintarea Profesorului Crătunescu Eri sa făcut înmormîntarea profesorului și decanului facul­­tăței de drept, N. Crălunescu. Corpul mult regretatului pro­fesor era așezat pe catafalcul din mijlocul bisericei Sf. Gheorghe- Nou. Palmieri și arbuști încon­jurau catafalcul, iar la cele pa­tru colțuri ardeau niște mari fă­clii. * * * In jurul catafalcului erau de­puse următoarele coroane : Din partea familiei, a d-lui prim-ministru Dem. Sturdza, a profesorilor facultății de drept din Bucureștii, a profesorilor u­niversitari, a societăței studen­țești «C. Bozianu», a ministerului instrucțiunei publice, a Creditu­lui funciar rural, a clubului na­­țional-liberal, a clubului Tineri­mea, a d­ lua Leon Economu, a familiei Zorileanu, a familiei N. Mitescu, a funcționarilor Credi­tului rural, a d-lui Mincu, secre­tarul facultatei de drept, a co­piilor de la «Maternitatea», a d-lui N. Crisoveloni, a prințului Alex. P. Ghica, a familiei D. Pro­­topopescu, etc., etc. 4­4 încă de la orele trei biserica și curtea erau pline de public, colegi, avocați, magistrați, prie­teni, studenți, cunoscuți, cari ve­niseră să ia un ultim adio de la acela care plecă da­odată, pe neașteptate, din mijlocul nostru. Dintre miniștri au asistat la în­mormântare d. Dimitrie Sturdza, președintele consiliului și d-nii miniștri Stoicescu și Porumbaru. * * * La 3 s’a început serviciul di­vin, oficiat de P. S. S. arhiereul Sofronie Vulpescu-Craioveanul. După terminarea slujbei reli­gioase, d. Gr. Vulturescu vorbi cel dinte­ din partea Creditului rural. D-sa arată marile calități ale defunctului, numeroasele juris­prudente ce a stabilit și cum a deslegat atâtea controverse de drept. Vorbind despre Crătunescu ca coleg la Creditul rural, d. Vul­turescu fu podidit de lacrimi. * 4­4 D. Dimitrie Sturdza, prin niște cuvinte foarte mișcătoare, arătă cât de constant era în principii și idei profesorul și decanul fa­cilitatei de drept și ce gol mare lasă în urma lui. Pe Crătunescu, zise d. Stur­dza, nu 1 perdetn numai nu­­­mai e Creditul rural, care-1 pierde, e Parlamentul, e Universitatea. * v * D. C. Disescu făcu o scurtă biografie a colegului d-sale, a­­vântând studiile ce a făcut la Paris și spunând că de 30 de ani e profesor la Universitate. Crătunescu, încheie d. Disescu, a fost apostol al intelectualismu­lui, și justiției și al liberalis­mului.* 4­4 D. G. Vasiliu-Berești, din partea soc. studenților In drept «Bozianu» adresându-se asistenței Îndurerate arată bunătatea inimei și firea blin­da a celui ce ne-a părăsit pentru tot­deauna săpând în inimi eternă durere. Face apoi biografia decedatului, arătând activitatea sa neobosită ca profesor, advocat și senator. iPlângem, spune d. Vasiliu, și vom plânge toți pe acela ce stinsus-a după o viața întreagă de neobosită muncă și plânge-vom cu atât mai mult noi studenții facultatea de drept, noi cari prin perderea neaș­teptată rămânem cu golul In inimă, cu durerea în suflet». Apoi adresându-sa corpului neîn­suflețit a fostului profesor zice : «Ca membru al soc. studenților în drept «G. Bozianu», unde fostu­­ne-aî, iubite și regretate profesor, al nostru președinte de onoare, viu spre a depune în semn de veșnică durere modeste flori și a vărsa la­­crimi sincere, căci neîncetat ne-am încurajat și ne-am îndrumat spre progres. «N­’u era conferință, nu era întru­nire sau discuțiune la care să nu ei parte, să nu vorbești și să nu te interesezi. «Pare că și acum aud glasu’țî vi­brator când cu ocaziunea jubileului de înființare a soc. stud. în drept «C. Bozianu» grăia­i : «Iar eu zic vouă, cultivați-vă știința, întărițe-vă în discuții intime și căutați de mă­riți cercurile acestea studențești în care nu văd de­cât îndrumarea voastră către studentul perfect». «Și de acum glasu’țî atât de so­nor și dulce, care timp de 30 ani a resunat în salele de cursuri, a tăcut. Totuși, în inima noastră ră­mâne adânc săpată figura mare&ți a ilustrului nostru profesor. Și a­­cum, bunuie și ilustre profesor îți zicem din toată inima : «Sit terra levis !** * 4 După cuvin­tarea d-lui Vasiliu, coșciugul fu luat pe umeri de profesori și studenți și dus până la carul funebru tras de 6 cai. O companie din reg. 21 Ilfov dădu onorurile militare. La orele 5 cortegiul se puse în mișcare luând’o pe str. I. C. Brătianu. In fața Universității se opri puțin și d. Vasile Toncescu, în numele «Asociației generale a studenților români» arată pe N. Crătunescu ca profesor și mare om umanitar. Noi studenții, zise d. Toncescu, nu pierdem numai pe iubitul no­stru profesor, ci și pa bunul stă­ruitor.» 4­4 Cortegiul o luă apoi pe calea Victoriei, str. Smârdan, Lip­scani, calea Rihovei, str. 11 Iu­nie și șoseaua Filaretului până la cimitirul Șerban-Vodă. Maori. Răsbetul ruso-japonez — Prin poștă — La Vladivostok se așteaptă so­sirea vice-regelui Alexieff și a suitei sale. Alexieff­ va locui în noul edificiu al gimnaziului care a și fost pregătit în acest scop. « * Din Tientsin se anunță est China se pregătește de războiu. Minis­terul de războiu chinez a cerut nouă fonduri. E vorba ca solda­ții chinezi să fie îmbrăcați cu uniforme ca acelea ale soldaților germani și să li se taie cozile de la cap. Un general chinez caută acum să vadă dacă fabricate chi­neze pot să producă mai multe arme și munițiuni. * 4 4 Jurnalul de comerț din Car­diff (Anglia) spune că zilele as­tea Rusia a comandat la Cardiff 200 mii de tone de­ cărb­u­ri, cad să fie predați în August și Sep­tembrie, într’un port care va fi desemnat mai târziu. Aceasta dovedește că Rusia o să lungească războiul. « Corespondentul ziarului Russ», din Petersburg, snm­ță de­­ teatrul războiului că soldații ruși sunt desgustați de continuele or­dine de retragere ce li se dau. Dânșii voesc să meargă mai curând contra dușmanului într-o bătălie decisivă, spre a se putea întoarce acasă mai repede. * 4­4 Colonelul Goedke, corespon­dentul ziarului «Berliner Tage­blatt», care a fost martor ocolit la bătălia d­e la Dașișav, asiguri într-o corespondență a­șa că, la această bătălie, artileria rusească a funcționat admirabil pe când cea japoneză a funcționat reü. Ast­fel, corespondentul nu poate să priceapă motivul retragerei rușilor care nu era de loc nece­sară. 1 Furt d­e bonuri îs tai surs de aproape un ii­Hico­lai (NOFI AMĂNUNTE)­­. judecător de instrucția Mutau­­țanu a continuat și eri cu cerce­tările în această afacere. E pe deplin stabilit că defunctul Ion Ștefan Hagi-Moscu a trebuit să aibă la moartea sa aproape un mi­lion 600 mii lei în numerar și bo­nuri, din cari sumă de abia s’a gă­sit în casă 536 mii lei. Am arătat că a!a­să­ erî s’a făcut o descindere la locuința tarafului Samuel Frantz și s’au găsit mai multe bonuri din cele furate. Tot la acesta s’au mai găsit peste 700 polițe în alb purtând numai sem­năturile împrumutătorilor. Multe din aceste semnături se crede a fi a unor persoane fictive. Descinderea de la d-na ©. A.— Găsirea a 13 mii de lei D-na Vieroșeanu, care se pare a fi adevărata autoare a furtului bo­nurilor, a declarat d-lui judecător că nu știa nimic despre furtul bo­nurilor. A recunoscut însă că de­functul ’i’a dat încă pe când trăia o sumă de 52 mii lei în numerar pe care a pus-o într’o casetă sigi­­lată și a încredințat’o d-nei G. A. Sigiliile după cutie purtau iniți­alele C. A. ; s’a găsit în adevăr o casetă sigilată dar sigiliile nu pur­tau C. a., cum pretindea d-na Vie­­roșeanu,ci inițialele I. N. V., probabil inițialele numelui fratelui d-nei Vie­roșeanu. La casetă s’au găsit 62 mii ■ lei, iar nu 52 mii, cum pretindea d-na Vieroșeanu. Din această sumă 1000 lei erau în numerar iar restul în bonuri. întrebat fiul d-nei G. A., de­oare­ce aceasta lipsea din Capitală, cum se face ca se găsea caseta la d-lor, a răspuns că a fost lăsată în păs­trare mamei sale de d-na Viero­șeanu. Instrucția presupune că d-na Vie­roșeanu a încredințat o altă casetă unei alte persoane și că sigiliile de pe acea casetă poartă inițialele. C. A. la căutarea «ssei casete Toți bancherii cu cari a avut a­­face defunctul Hagi-Moscu au de­clarat că el ținea bonurile într’o casetă îmbrăcată în piele roșie i or această casetă până acum ni­ s’a găsit. In această casetă anii din t

Next