Universul, septembrie 1904 (Anul 22, nr. 241-269)

1904-09-15 / nr. 254

ANUL XXII, No. 251— Miercuri 13 Septembrie 1901-Fondatori : LUIGI CAZZAVILLAN UNIVERSUL CELE DIM URMĂ ȘTIRÎ DIN LUMEA ÎNTREAGĂ Prințul SwifttopqS^Mirski, noul unuistru de t­airae al Rissteî. (Vezi explicația) Calendar pe anul 1904 Ortodox Marți, 14 Septembre.—(1) Înăl­țarea Sf. Grupî. Catolic Marți, 27 Septembre.— Cosma și Damian. Soarele răsare 5.52 ; apune 5.46 București, 14 Septembrie. Studențimea Cei cari iubesc tineretul u­­niversitar — pentru fireștile­­ daruri și pentru că reprezintă viitorul țării — sunt de mult mâhnit­ de marea desbmnare ce există în finul studențimea­și așteaptă cu dor s'o vadă iarăși una, luptând nu pentru mici ambițiuni de o zi, ci pen­tru progresul cultural și na­țional. .Dorința de a ieși din starea tristă de astă­zi și de a se îndruma pe căi mântuitoare, se manifesta de la un timp încoace în rândurile studenți­­mii. Astă­zi, avem de înre­gistrat un început de acțiune în această direcție și suntem bucuroși să-l semnalăm aten­țiunii publicului. Un comitet de student­ din Capitală a scos un ziar sâptă­­mînal intitulat «Gazeta stu­denților», prin care-și propune­a lupta contra relelor ce bân­­tuesc astă­zi studențimea și a aduna întreg tineretul sub steagul idealului național. In articolul program al pri­mului număr, apărut Dumi­necă, 12 c., citim următoarele: In țara noastră studențimea are un” rol hotărît pe care-1 re­vendicăm astă­zi și făgăduim a-1 împlini. Ea trebue să stea d’oparte, in fața efeberului dintre partide ; să se­ ferească de a împrumuta vre­unuia numele ei atât de curăț, ca nu cum­va să-l mânjească în luptele nefolositoare și nepotri­vite ființei sale ; să nu dea iureș In alt partid, fie de guvernă­mânt, fie de opoziție, ori­care ar fi suferințele ei, pentru că s’ar putea pune la îndoială gân­durile ei neprihănite și femeea lui Cesar nu trebue să fie nici măcar bănuită !..., iar atunci când a primit o lovitură nedreaptă, s’o dea la lumină, nu prin presa politică, ci prin propriul ei glas, și nu cu furie, nu cu necaz, nu cu poftă de răzbunare, ci cu chi­pul omului nedreptățit care se tângue lumea cititoare, ca sin­gură judecător drept, care va vedea de partea cui stă vina.... Numai atunci studențimea va forma un factor în Stat, care să fie urmărit cu drag de tot­ ochii, de toate inimile, și numai atunci nu va șovăi nimeni când ea va chema poporul, să plângă îm­preună cu el, suferințele Arde­lenilor mereu iubiți în coaste de valurile maghiare, ale Macedo­nenilor, cărora li se răpește pre­otul din biserică și copilul din școala română, și ale tuturor ro­mânilor risipiți pe pământul o­­dată strămoșesc, astă­zî strein. Da, căci aci stă dreptul, și nu numai atât, datoria studențimea. Un drept ș’o datorie : să păzească flacăra naționalismului. Nu că oamenii noștri de guvernământ n’ar fi destul de patrioți, nu că și-ar mânji trecutul și șî-ar pri­mejdui viitorul nesocotind inte­resele fraților noștri, dar pentru că ast­fel’sunt timpurile astă­zi in­cât aparține studențimea de a menține tot­d’auna in ordinea zilei,” nespeculată de nimeni, chestiunea națională. Din parte-ne, dorim ca uni­rea sa se restabilească între studenți și ca tineretul uni­versitar să pășească viguros pe cale sănătoasă. și Ungaria (Corespondență parte a ziarului «Universul») Budapesta, și Septembrie. Situația politicii. Erî s-a ținut un consiliu de miniștri, sub președinția conte­lui Tisza, la care s­i luat parte toți membrii cabinetului. După terminarea consiliului, primul-m­i­­inistru și cu contele Khuen-N­e­­dervary, ministru a­latere pe lângă­­ împăratul Francisc­ Iosif, s-au dus în clubul partidului li­beral, unde au fost primiți cu a­­clamațiuni entusiaste, de către deputații prezenți. Un ziar oficios maghiar spune că s’a alcătuit deja proiectul de budget pe anul viitor 1905. La toate departamentele s’au făcut mari economii. Capriciile fulgerului Din Turda se anunță urmă­toarele : Zilele acestea s’a deslănțuit a­­supra Turdei o furtună teribilă. Pe la orele 5 a început să cadă o ploae torențială însoțită de tu­nete și fulgere. In mai multe locuri a căzut trăznetul. ■ In casa meseriașului Arpad Kiss trăznetul a isbit în coș și, după cum spun membri familiei, a trecut prin plafond în dușumea, unde după o rotațiune în formă de cerc a explodat cu o detună­tură puternică, așa în­cât s’au spart toate geamurile. Intr’o casă din vecinătate de asemenea a căzut traznetul, făcând mari ra­vagii ; pereții au crăpat și giur­­giuvelele ferestrelor au fost a­­runcate la o mare distanță. Acoperișul casei s’a aprins, dar incendiul a fost stins repede. Bătae sângeroasă Din Diakovar se anunță : Alaltă­ erî noapte a fost o bătae sângeroasă într-o cârciumă din comuna Viskovicî, unde petre­­ce a și mai mulți locuitori ger­mani. Aceștia porunciră lăutari­lor să cânte cântece germane. Un păstor croat opri pe lăutari să cânte nemțește, amenințându-l cu un cuțit. Un flăcău­ german se repezi asupra păstorului și-i trase o bătae strașnică. Vestea aceasta ajungând în sat, alergară imediat numeroși țărani croați cari înconjurară cârciuma, și unii din ei intrară in cârciumă, unde traserâ mai multe focuri de revolver. S’a iscat o bătae mare. Două­zeci de persoane au fost rănite, între cari unele mor­tal. Urzitorul bătăeî, păstorul croat, a primit un glonte în spate și o lovitură gravă cu un ciomag la cap. Cârciuma a fost cu totul devastată. Cârciumarul și familia sa au fugit. Autoritățile au deschis o an­chetă. S’au făcut numeroase a­­restări. Crișan. GRON­CI FEMININE Doica prințului moștenitor al­ Italiei Dacă regina Italiei n’ar asculta de­cât avuntul iubitei sale ma­terne, o streină nu i-ar alăpta băiatul. Dar cerințele rangului ei o impedică sâ îndeplinească a­­ceastă funcțiune a maternităței sale. Dînsa a trebuit să se re­semneze la o «locțiitoare». S'a făcut cunoscut că se cantă o doică în vîrstă de 23—26 ani, femee frumoasă, de constituție și sănătate perfecte, cu înfățișare elegantă și de o moralitate ire­proșabilă. S’au ‘prezentat num­e, și dintr’însele medicul reginei a ales pe o brună piemonteză, de 24 ani, nevasta unui pădurar de la Racconigi; ea are un băiat. Timp de 2 ani, dînsa nu-și va vedea nici bărbatul nici familia ; va avea o leafă de 600 franci pe lună ; după acest timp, ea va primi o rentă anuală de 1200 franci. Doica s’a și instalat în palatul regal. Aceia, cari au avut doici la copiii lor, își pot închipui ce tre­bue să fie doica unui prinț regal­­. Silvia. Reiste țerăassii (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Vasta,nü. 12 Septembre. In corespondența de erî, am, a­­firmat ca Butman va fi dat jude­catei numai ca instigator, nu și pentru faptul că de eserbehiere, Lu­crurile s’au schimbat Lsi , dînsul va fi trimis tribunalului, în baza art. 181,332 și 333 și cod. penal; iar țăranii la baza art. 170 și 171 c. p., adică cel dintîia pentru faptul de instigator la rebeliune și escrocherie, iar cei din urmă pentru faptul de rebeliune. In instrucția urmată până acum, țăranii­ neagă că Butan nu i-ar fi es­crocat. Butman mereu susține că nu a fost­ el acela ce a îndemnat pe țăranii din Suhuleț, Timisa, și Du­b­­­ești să se opue autorităților. Instrucția însă nu se va mărgini numai aci­: alte­ confruntări se vor face și multe arestări sunt iminente. Zilnic se dau­ mandate de ares­tări și aducere, și aceasta pentru că în ziua revoltei nu s’a putut a­­resta mare parte din instigatori, de­oare­ce au­­ fugit și acum încă stau­ tot ascunși prin păduri și crânguri. Unii însă au venit aci și s’au pre­dat. O mare solidaritate există între Butman și țărani. Până acum sunt 50 de arestați. O scenă veselă La Suhuleț. în timpul când auto­ritățile dresat­­acte de cele întîm­­plate, un jandarm vine și anunță că s’a găsit un em­ mort într’o rogo­jină, în tinda primăriei. Cu toții se duc atunci ln grabă să vadă ce s’a întîmplat. Un adevăr în tindă era un om învelit într’o ro­gojină, dar­ nu­ era mort, ci dormea de sforăia inima în el. Tras la lu­mină și trezit, se constată că era unul din cei mai înverșunați revol­tați. Era Gh. Crețu, care în timpul când ceî-i’alțî erau scoși din pri­mărie și duși în casa de arest, el ’șî găsise ascunzătoare, ca peste noapte să poată să dispară. Plecarea procurorului ge­neral Cu trenul de 6, d. procuror ge­neral Leonescu a plecat spre Iași. Tot timpul cât d-sa a stat aci, a fost neobosit. — Modul liniștit cum a procedat d-sa, a fost de admirat. — Faptul că nici o moarte de om­ nu s’a întâmplat, face pe om­ și care să-i aducă prinosul seu de mulțumire, căci multe case a apă­rat prin înțeleapta­­ tactică, de fo­cul unor nenorociri și mai grele ca cele de astă­zi. La acesta fapte bune au luat o parte dreaptă și d-nii Tăutu și Călinescu, cari prin muncă neobo­sită de zi și noapte, au dus lucru­rile la bun sfârșit. Arestarea lui Mărdărescu Astă­zi, fiind adus de poliție la cabinetul instrucției, I. Mărdărescu, a fost arestat și trimis la arestul preventiv. Știrea aceasta a intrigat mult pe Vaslueni, de­oare­ce acu­zatul era un om liniștit, cu un oare­care trecut politic.Dînsul plânge într’una­ și spun­e că e nevinovat.­ El va fi judecat de tribunal, pentru faptul de înșelăciune. Depoziția lui a fost luată astă­zi. S’a cons­tatat că el de mult făcea propa­ganda printre țărani, ca să ceară ministerului să le dea pământ.—A­­cuzațiunile de înșelăciune sunt foarte grave. Licurg, UN PROVERB PE ZI Minte bine cine vine de de­parte. (Francez). Interview cu primarul Iașilor (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Iași, 12 Septembrie. Sigur că chestiunea cea mai la ordinea zilei pentru ieșeni și pen­tru întreaga Moldovă, este apropiata sosire în Iași a mult iubiților noș­tri Suveranii precum și marea so­lemnitate ce urmează a avea loc cu această ocazie. , In privința­­ pregătirilor ce s’au proec­at pentru primirea iluștrilor oaspeți. «Universul» a dat în di­verse rînduri bogate amănunte. U­­nele ziare însă, au găsit cu cale sa desmință ffrmațiunile mele, publi­când ca absolut sigură știrea că vizita regală a fost contramandată, de­oare­ce, sătenii județelor din îm­prejurimea Iașilor fiind în agitație, s’ar manifesta ostil în fața Suvera­nului, când acesta va ajunge în ca­pitala Moldovei. Vestea aceasta, da o­ gravitați ex­tremă, s’a răspân­dit și colportat din gură în gură,­ ast­fel că de­și ni­meni nu putea să creadă în veraci­tatea ei, totuși a putut să producă o mare confuzie. Pentru ca lucrul să fie bine lă­murit, și pentru ca sa nu mai în­capă nici o îndoială, am crezut ni­menit să me adresez la sorgintea cea mai autorizată, adică la d. C. B. Penescu, simpaticul, primar al Iașilor, cerându-i amănunte. Tot de la d. Penescu puteam să aflu noutăți în privința celor ce se vor petrece cu ocazia sfințirii bise­ricilor Trei-Erarh­i și Sf.­­ Niculae, precum și alte multe chestiuni pri­vitoare la Iași Pe­ primarul Iașilor se găsesc scriind fiind înconjurat de o mulțime de cărți, dosare, acte, etc. Cu o bună-voință­ extremă, d. primar me primește, declarându-se gata de a-m­i da toate lămuririle. O desmințire categoricii. — Sosirea YaloHîei regale Prima întrebare ce o fac, este în chestia svonului răspândit că M. S. Regele n’ar mai veni­ de teama u­­nor manifestatiuni țărănești.­­D. Penescu­­ muși poate reține in­dignarea și înfierează acest svon în termeni foarte aspri. «Cine poate crede—zice d sa—ei M. S. Regele ar putea vre­ o da­tă să fie obiectul unor m­anifestațiuni jignitoare sau neplăcute ?» «Suveranii noștri, și întreaga di­nastie se bucură dă prea m­ult de­votament, iubire și­­ supunere din partea tuturor cetățenilor țarei ro­mânești, pentru ca să mai fie per­mis cui­va ca să crează în posibili­tatea unui svon ca acela răspândit». .. Atunci vizita familiei regale la Iași 4 Si gură ? — Absolut sigură. M. S. Regele, Regina, prințul Ferdinand, și prin­­cipesa Maria Iosesa Vineri, 1 Oc­tombrie, orele 4 p. m. cu un tren special. Am confirmarea specială pentru aceasta și nimic n­’ar mai putea să schimbe hotărîrea. Iluștrii oaspeți vor,sta aici 5 zil», și vor părăsi Iașul plecând spre Sinaia sau București, în seara de Marți 5 Oc­tombrie, cu un tren special, după pornirea trenului ordinar al 9,0,). — Dar cărei împrejurări se­­ da­tora și«1 faptul­ că atât perechea­­ re­gală cât și perechea princiară ono­rează diptica dată și într’atât lașul acum când nimeni poate nu se aș­tepta la aceasta? — In­­ primul rând, dragostea nestrămutată pe care Suveranii noștri o poartă celei de a doua Capitală a târfei, și în al douilea rînd, importantele­­ inaugurări a monumentelor istorice,­ bisericele Treî-Erarhî și Sft. Niculae, precum și festivitatea de la seminarul Ve­niamin care își serbează 100 de arii de existență. 1 Programa primirel «Programa prim­areî, — Írai zice d. Penescu,—încă nu-i precizată în amănunțimi. Pentru mine s’a fixat o consfătuire între I. P. S. S. Mi­tropolitul Moldovei, d-ni­ general Iarca, Gane, prefect de județ, Sân­­dulescu, prefect de poliție și mine, pentru a hotărî acest program Apoi voi­ pleca la București și-l vom­ supune aprobarei d-lui Sturdza. Totuși, în trăsături generale,cum acesta va fi programul : iluștrii oaspeți vor fi primiți cu toată vrednicia și strălucirea cu­venită de către cetățeni, autorități și militari. La­ gară d după tradiția strămoșească, se va prezenta M. S. Regelui pâinea și sarea. După recomarmațiunile de rigoare, din sala de așteptare a gărei, se va forma cortegiul regal . Suveranii și perechea princiară ducându-se la Catedrala mitropoliei, unde ,I. I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei și întregul cler, vor oficia un ser­viciu religios. De la mitropolie, întreaga asis­tență ,va conduce pe auguștii oas­peți la gazdele lor, anume pa M. S. Regele și Regina la palatul co­mandamentului, iar pa Principii moștenitori în palatul Clubului mi­litar. Ziua a II-a La ceasurile 9 7« dim., se va face sfințirea bisericei Sft. Niculae, (clădită de Ștefan-cel-Mare și res­taurată acum din nou). In cursul zilei M. 5 Regele și A. P. R. Principe:« Ferdinand vor vizită diferite instituțiuni publice, iar la ora 8 jum. seara, Perechea Regală și Perechea Princiară vor sosi la teatru, unde se va da o re­prezentație de gata cu piesele «Ma­­rioara» și «Ziua Scadenței». ZIUA III-a In dimineața zilei de Duminecă 3 Octombrie, ora 9 jum., se va face sfințirea bisericei Trst-Erarchî, (clă­dită­ de Vasile Lupu, și restaurată acum din nou). In restul timpului, auguștii Su­verani vor inspecta diferite școli, probabil Universitatea, spitalele, etc. Seara va avea loc la teatru a doua reprezentație de gală în onoarea Auguștiior’ ospețî cu piesa «Uf­­randa». La acest festival, orchestra teatrului va fi condusă de celebrul artist Löwe. Serbarea de la seminar In ziua 4-a, Luni, se va serba ju­bileul de 100 ani de existență­­ se­minarului «Vaslamin Costache». Slujba religioasă va fi oficiată la Mitropolie. Sfîrșindu-se. Suveranii, urmați de cler, autorități, armată și cetățeni se ie duce la seminar, unde vor ține Ale­s cuvîntar- I. P. S. S. Mitropolitul, M. S. Regele și ministrul Haret. Plecarea din Iași va avea '.** In ziua de 5 Octombre, după ce Auguș­­tii oaspeți vor fi vizitat Diai intain orașul și principalele edificii pu­blice. Alte serbări «Nici vorbă,­­­ îmi zice d. Pe­nescu — că pe tot timpul șef erei în Iași a­­ auguștilor noștri Suverani, vechia Capitala a Moldovei, ar fi în măreața sărbătoare și neîncetat pe­trecere. , «Se vor organiza diferite serbări, și chiar azi, voia i­nterverii la di­recția C. F. R. pent­ru reducerea cu 50 la sută a biletelor de călătorie pentru Iași, cu ocazia serbărilor ce se apropie. Un cadou Reginei și Regelui .Reprezentațiunile de gală de la teatru vor avea un succes strălucit. Pregătirile făcute pentru aceasta sunt mari. Rolul­ de forță­ îl va ține d-șoara Bârsescu. Piesele sunt scrise de Regina. Cu ocazia serbărilor de la teatru, vom oferi grațioasei Suverane și poete, operile Sale, tipărite într’o ediție specială, de lux, și cu artă deosebită. M. S. Regelui vom oferi un gingaș volum, conținând «Istoria iașilor», și care acum e deja în lucru. Situația iașilor Vorbind despre volumul «Istoria iașilor», mi-a trecut prin minte să Întreb pe d. Penescu, câte ceva a­­supra actualei situații a orașului nostru. — Nici vorbă, că nu-î tocmai îm­bucurătoare situația acestui oraș din punctul de vedere material. Condamnat să trăiască din forțele sale proprii, izolat, lipsit de ori­ce comunicație comercială, lașul are de luptat cu greutăți enorme pen­tru a se menține la nivelul ce-i im­pune frum­usețea­­ naturală­ și tre­cutul știu glorios.­­ Dar veniturile comunale cum merg ? — Greu, cu atât mai greu în a­­nu­l acesta, când din cauza marei crize,­ și, în­­ special ,a epizotiilor de vite, taxele comunale au­ suferit atât de mult­.Totuși, actuala administra­ție a isbutit să realizeze o mulțime de cerinț­e absolut necesare ale ora­șului și cari nu mai puteau sâ în­târzie. «In­ afară de numeroasele lucrări de ordin pur h­igienic, am făcut nu­meroase străzi noui, am­ realizat în bună parte opera de înfrumusețare a­ orașului, am făcut canalizări, etc. : «E adevărat­— îmi­­ zice,d. Pe­nescu— că nu ne-a fost tocmai ușor să facem toate acestea, când mij­loacele de cari dispunem sunt atât d­e restrânse,­dar prin muncă și tra­gere de inimă, le-am făcut. Viitorul Iașilor «In viitor însă și un viitor nu tocmai îndepărtat, — urmează d. Penescu­­— situația, din Iași se va mai îmbunătăți. Cr­ed că diferitele industrii, cărora am dat și dați tot concursul meu, vor contribui la a­­ceasta ; apoi marea fabrică de con­serve, care cel mult peste o­ lună va începe a funcționa pe lângă abato­rul comunal, va m­ai moca lașul. (­nteresându-me, am aliat ca ac­tualmente sa montează b­așmnenile făt,­ iceî.și că zilnic se vor lucra 5000 kigr. conserve pentru export. Nota coresp.­ «De asemeni, foarte curând tșî vor începe activitatea atelierele de la "Frumoasa,"tn cari, 3—400 oa­meni vor fi în permanență ocupați. In afară de aceasta, administrația cotrinnjaiă de peste 2—3 ani, va mai fi ușurată de o mulțime de plăți, pe cari noi trebuiam să le facem. In chestia apei, ce proec­­e are ac­tuala administrație comunală? — Din motive bine­cuvîntate nu pot intra în amănunțimi. Pot nu­mai să spun că și această chestie, cea m­ai capitală pentru Iași — va fi foarte curând rezolvată în condi­­țiunile cele mai bune. , Am trei procese, și acel care va fi ales pentru realizare, va fi rezul­tatul unui îndelungat studiu, și o adevărată bine-facere pentru Iași. ■ — Dar fondurile pentru realiza­rea acestei nevoi ? La această întrebare, d. Penescu, zîmbind, îmi spune : «Am rezolvat și această chestiune. Noi n’avem nevoie de fonduri. Să mai plătească și copiii noștri, noi am plătit­ destun­. » * Sunt «rele 2 jumetate p. m., când părăsesc pe simpaticul primar al Iașului, mulțumindu-I pentru gen­tilețea cu care mi-a dat amănuntele cerute pentru «Universul». Mierenna. Chestia apel C­arnetul mei Ziua Crucii Doamne, Doamne !... Ziua Crucii­ Aui, e ziua sfintei Cruci, Când ziu’i bine la plimbau !Cu nevasta să te duci . Căci e post și rugăciune Si țvperenie pe toti in Cruce cred ca'n cruce creștini mai și... «bigoți»... ot.ce­ i «negru» uite, astă­zî^ De creștini e ocolit. De tradiții ■ cin­' n'ascultă Apoi e nenorocit !... Nu se mânca de de prune Și vin negru nu se bea, Struguri negri nu se'mbucă Că aduc la om belea... Da, belea, că cine calcă Vechiul nostru obicei: ■ Bilid vin negru, mâncând prune Ș'apoi negri strugurei, Chiar în toamnă, sau la iarnă, Cade bietul om la pat, Și bolește multe gili, Cum si gice, de... «versat!»... Ziua Crucii, gi cam tristă, Dar cu ea să ve’mpăcați, Beți vin alb, că’i bun și Vin, Și doar struguri albi mâncați... Și porniți apoi la vie Unae­i chef și veselii. Căci de astă­zi se începe Și culesul cel de vii... Marion. Procesul Măîeanu Ordonanța judelui de instrucție Acest pasionant proces s’a fixat a sa judeca de către Curtea cu jurați din Argeș, la 18 cor. La el va lua parte ca procuror d. Gr. Drăghici, delegat de procurorul general și d. Gostacopol, procuror de Argeș. •„Răsfoind ordonanța definitivă a d-l ui Constantin G. Rătescu,­­jude­cător de instrucție pe lângă tribu­nalul Argeș, găsim următoarele: In noaptea de 23 Maiü a. c., in satul Costești din acest județ, s’a petrecut una din cele mai fioroase drame conjugale. Constantin Măleanu, proprietar din localitate, având convingerea că soția sa îl înșeală, a simulat că pleacă la București și întorcându-se pe neașteptate, o surprinde în fla­grant delict de adulter cu vizitiul seu, tn domiciliul conjugal. Rănit adânc în demnitatea sa de soț, face uz de revolverul cu care mai dina­inte se înarmase, ucizînd pe cel ce i-a necinstit casa și împușcând pe soția infidelă, care a mai trăit până a doua zi. Ast­fel, într’o clipă, două exis­tențe omenești au fost suprimate din­ rîndul celor vii în mod violent, în urma pornirilor pasionate ale so­țului, care, când­­ a fost chemat a răspunde de faptul comis, s-a gră­bit a invoca surescitarea provocată de faptul că și-a văzut cinstea ul­tragiată, declarând că nu a putut suferi umilirea de a se vedea în­­șeiat, și a ucis pe vinovați. Această dramă de familie a im­presionat mult publicul nostru a cărui curiositate a fost zilnic ali­mentată de știri seosaționale răs­­pândite prin mijlocul presei, și dacă la început s’a crezut că în doita cri­mă din Costești, a fost rezultatul pornirilor nebune al unui soț, mai târziu s’a vezut că această dramă intră. La rândul crimelor ordinare, complicată prin intervențiunea neaș­teptată a­ fiului, pentru care aduite­­teriui mamei sale vitrege nu putea fi un motiv ca să-l determine de a-șî înarma brațul pentru a răsbuna prin omor onoarea ofensată a tată­lui său,—de aceea dacă unii au con­damnat pe femee, care și-a ispășit vinovăția prin moarte, cei mai mulți, de­sigur au­­ judecat cu asprime si 5 Bani in Românâiat«*40 Bani In sh­ela Mare REDACȚIA ȘI ADMItriȘp 41, Strada Brezoianilii||* pe soț care singur și-a făcut drep­tate executând sentința de moarte ce a pronunțat contra soției sale și a complicelui său. Mai înainte de a începe descrie­rea împrejurărilor în care s’a pe­trecut faptul, sa examinăm cine sunt peMoane se ceri,au jucat un rol în această afacere . Victima acestei drame conjugale Maria Mățeanu, era fiica decedatu­lui Musceleanu, fost inspector de poliție la București, încetat din viață, acum­­ 14 ani, și a d-nei Ma­tilda Musceli­an­u, care la moartea soțului său a rămas impovorată cu ș­ase copii. Marigara, cea mai mare din copii, născută la 9 Decembrie 1877, era pe atunci în etate de 12 până la 13 ani, fiind Inteligentă și cu frumoase aptitud­ini muzicale, a fost internată în pensionatul Dobrescu și Boii­ntineanu, urm­ând și­ Conserva­­torul din București, pregătindu-i-se ast­fel o educațiune, care să cores­pundă cu pozițiunea ce părinții săi ocupau la societate. După ce și-a terminat studiile, a făcut cunoștința tîn­âr­ului student Const. G. Dimi­­trescu, meditatorul fratelui său. Având darul de a se face plăcută celor din jurul ei, Dum­itrescu a în­ceput a o iubi și la 20 octombrie 1893, dânșii se căsătoresc. Peste puțin timp de la căsătorie, Dumitrescu este numit ajutor de judecător la Costești. La început tinerii căsătoriți au­ dus o viață li­niștită, ca în prima zi a dragostei lor.. Intre cunoștințele pe care Dumi­trescu le contractează în Costești, a fost și a familiei Măieanu. De aci înainte liniștea a dispărut în menajul lor. Timpul rezerva lui Dumitrescu surprize neplăcute, Măieanu, deși în etate destul de înaintată, însurat, și,du 6 copii, a fost atras în mre­­jile acestei femei și a început a vi­zita mai des casa amicului sou Du­­m­itrescu. Soția lui Măîeanu, în urma unei nașteri grele, încetează din viață, și, după această împrejurare neno­rocită, el remarmi liber, întâlnirile amoroase cu Marioara, încep a de­veni­ mai frecven­te și în cele­ din urmă Măieanu îî propune a lăsa pe Dumitrescu, deschizându-i perspec­tiva unei vieți luxoase, dacă-l va lua pe dînsul în căsătorie. Marioara încântată de promisiunile lui, Mă­­ieana pe care-l știa bogat și deci în măsură de a-i procura plăcerile pe care ea le dorea, primește propu­nerea și intentează acțiune de di­vorț în contra soțului ei, mutându­­se cu mama sa la București în str. Păunilor 25, în casa căreia Măieanu își făcea acum în mod regulat in­trarea. După pronunțarea divorțului și trecerea celor 10 luni, Marioara se stabilește cu Măieanu la Pitești, unde Cât­va timp trăesc necununați, și în fine la 12 octombre 1902 se căsătoresc. După cununie Măieanu își schim­bă purtarea, de unde până atunci, fusese omul cel mai galanto­n, chel­tuind în mai puțin de douî ani suma de 9000 lei,­pentru a satisface di­feritele gusturi ale acestei femei ca­­prițîpâse, acum devine sgârcit și în­­cep s a restrînge cheltuelile. Din această cauză Marioara în­cepea a fi n­emulțumită și nu întârzia a regreta pa primul ei soț. Femeia incorigibilă, a început a înșela și pa al douilea soț, care era cu 20 ani mai în vîrstă de­cât densa. In cele din urmă, neglijată de Măieanu, care având un băiat la București bolnav de apendicită, lipsește o lună de zile de acasă; ea cade în brațele vizitiului Ion Gârstea Voicu, pe care cu ajutorul serviciilor ce-i oferea servitoarea Marița Gh. Dima, îl in­troducea aproape în Se­care seară în camera de dormit, pângărind ast­fel culcușul bărbatului legitim.—E condamnabilă de­sigur femeia care încetând de a-șî iubi bărbatul, gă­sește plăcește în brațele altuia, dar când acel altul este vizitiul de la grajd, ce ști­unea atunci trebue pri­vită din alt punct de vedere, și ori­cine de sigur că se va întreba, dacă nu are în fața sa, cașul unei femei isterice pe care o necesitate orga­nică o silește să se acoboare atât de jos­, degradându-șî ființa ei. Atenția pe care Marioara o dă­dea vizitiului Ion trimițându-i din mâncările cele mai bune’,­­vin, țuică și bani,'de­sigur că au deșteptat M­­iuele și în mintea celor­l’alți servi­tori,' cărora toate aceste favoruri le atrageau atențiunea. Se zice că acest erou al dramei din Costești deve­nise chiar obraznic față de copil și de ceî­lealți servitori ceea ce nu a întârziat ca aceste legături ce dra­goste ,dintre stăpână și servitor să devie­­ cunoscute familiei și societă­­ței­­n­ mijlocu­l căreia Măieanu trăia. ”, La întoarcerea lui Mâ­zanu din București,oare­cari indiscrețiuni din partea servitorilor îi puneau în cu­noștință despre cruda realitate, în ce privește conduita soției sale, și nu după multe cercetări află de la servitoarea Marița Gh. Dima despre desele și repetatele întâlniri ale so­ției sale cu vizitiul Ion Cârstea Voi­ca. .Ast­fel aceea care servise ca in­termediară între stăpână și vizitiu, acum juca rolul de trădătoare, ofe­­­rind serviciile sale soțului ucigaș. Nu mai avea acum nici o îndo­­ială,că soția sa îl înșeală cu­ vizi­tiul din curte și pentru a se con­vinge personal de realitatea acestui monstruos adulter, Măieanu a avut puterea să se domine și să pue cu liniște la cale o curSă, în care să atragă pe infidela soție și pe complicele său. In acest scop în ziua de Sft, Constantin (21 Maiü), scrie fiului șeii Nicolae care se­ afla bolnav,în spitalul Colțea ru­gându-i a-i face serviciul, să-i adreseze o scrisoare ch­­emându-l la București, invocând ca motiv agravarea boalei sale, ca ast­fel dînsul să poată veni acolo pentru 3--4 zile, fără ca să știe Mar­ioara că această scrisoare este simulată. In ziua de 22 Mai­, Ni­­colae adresează părintelui son la Costești o carte poștală în sensul în care el pretinsese să­ l scrie, pe care Măieanu o primește în dimi­neața zilei de 23 Maiu. a. c. Atunci Măieanu, cu scrisoarea în mână, se adresează soției sale spunându-i că trebue să plece la București, să-și vadă copilul bolnav. Marioara nu face nici o obiecțiune, din con­tră, nu-și poate ascunde veselia că în lipsa soțului său va avea ocazie iarăși să guste din plăcerile adul­terului,o veselie pe care Măieanu o observă, și atunci se adresează din nou către confidenta soției vino­vate ca să-l ajute s'o prindă în fla­grant delict și să-l omoara pe a­­mândoi. Marioara nu pierde timpul, și spune servitoarei că în acea seară să-l aducă pe Ion în casă, ast­fel că aceasta, jucându-și acum rolul d­e trădătoare, divulgă stăpânului ordinul,ca­ primise de la Marioara. Măieanu deci avea siguranța că pia­­nul îi va reuși și ca va găsi pe cei douî complici în casă. Ne­fiind însă destul de sigur că va putea suprima pe ambii vino­vați, Măieanu caută a-și alege un complice. Cum se putea adresa mai bine de­­cât fiului său Emanoil ? Intre acesta și Marioara exista o veche și mare dușmănie , dealt­fel toți copiii lui Măieanu urau­ pe tî­­nfera soție a tatălui lor, conside­­rând’o car­ne o ființă care ducea pe tatal lor la lui­.iă. In­ special pe Mano­­ică nu-l putea suferi fiind singurul dintre copii cei mari care locuia în casa părintelui său, îngrijind de moșie și din a­­ceasta causă multe certuri se iscau între Marioara și soțul ei, căruia dânsa Ii pretindea să-l gonească din casă. De fapt temerile copiilor nu erau­­ lipsite de temei, de­oare­ce Mari­oara pretinsese înainte de căsătorie soțului să-î facă un testament lă­­sându-i o parte din avere lui și as­cultătorul Măreanu II lăsase prin testament autentificat de tribunalul Ilfov suma de lei zece mii. Convins și el de vinovatele întâl­niri ale Marioarei cu vizitiul, gă­sește că a sosit momentul de a se resbuna pe soția tatălui seu și ini­țiat în planurile părintelui care ur­m­area scopul de a-și prinde nevasta în adulter, primește înseninarea de a spăla la sânge onoarea ofen­sată a tatălui. De aci înainte Emanoil Măjeanu apare ca autor principal în această sângeroasă dramă și afacerea nu mai poate fi privită ca un flagrant delict de adulteriu în care bărbatul înșelat își face singur dreptate; de acum ea se prezintă cu caracterul unei crime ordinare în care fiul o o­moară pe mama sa­ vitregă. (Va urma) O CUGETARE PE ZI Omul e în fața universului ca un spectator reü așezat, care vede sau aude abia un crâmpei din scenă și vrea să dea seamă de în­treaga piesă. Prințul Swiatopokl-ffii­ski, noul ministru de interne al Rusiei — Vezi ilustrația — După asasinare?» ministrului de interne al Rusiei, Ulehve, Țarul a numit în locul său pe prințul Swiatopolk-Mirski, despre car­e se spune că are vederi mai libe­rale și simliniiile umane, ast­fel încât cu venirea sa la departa­mentul internelor, se inaugurează o eră nouă, ceea­ ce reiese din discursurile pe care le-a ținut până acum la diferite ocaziuni. Noul ministru de interne, pe când era guvernator-general al ținutului Vilna, a avut­ în vedere propășirea tuturor claselor po­porului, fără deosebire de cre­dință și de neam. El s’a opus cu energie în contra tendințelor de rusificare. Prințul Svyatopolk s’a născut la 1857. După absolvirea acade­miei militare el fu numit la 1876 comandant al gardei Țarului, și mai apoi comandant șef în Caucas. In războiul de la 1877—78 se distinse foarte mult, ast­fel în­cât la­ vârsta de 22 ani era adju­tant al Țarului. La 1893 a fost numit mareșal al nobilimei districtulu­i Karkow, la 1895 guvernator în Persa și la 1898 la Kekatennoslav. In anul 1900 a fost numit comandant al corpului de jandarmi și ajutor al ministrului de interne, iar după două ani guvernator la Wilna. Procesai palelor con.g.rsgr.ți-ci.n.si catolica „M­­ ótre-ISaaxi­s cl­a .loa.“ ZIUA VI-a Ședința s'a deschis la orele 5 și un sfert d. a. Prezidează d. C. Dumitrescu- Iași. La această ședință, au luat parte d-ni­ inspectori Teodorii, Halița, Banu și d-ra Cancicoff. Se introduc acuzatele Măre Marie Zenie, Măre Marie Irănee și Măre Marie Pudenciene, su­perioarele celor trei institute din Iași, Galați și București, împre­ună cu ajutoarele lor. Se acordă cuvîntul d-lui Teo­doru. Pledoaria d-lui Teodoru D. inspector Teodoru ia cu­vîntul în replică și spune urmă­toarele : Toate acuzațiunile pe care le am adus în raportul nostru—zice d-sa—au fost combătute și des­­mințite de apărare și totuși a­­părarea a căzut de acord cu noi, recunoscănd că institutele date judecăței consiliului profesoral au comis călcări de legi și re­gulamente. Cred inutil de a mai insista și a recapitula principalele capete de acuzațiune, mai ales în ceea ce privește abaterile de la regu­lamentele școlare, abateri recu­noscute chiar de inculpați. S'au adus într’adever oare­­care obiecțiune la acuzațiunile noastre căutându-se a se justi­fica faptele ca fiind comise prin diferite împrejurări independente de vroința direcțiunilor acestor institute și fără nici o intențiune. In ceea ce privește călcarea r­e­g­u­l­a­m­e­n­t­e­l­o­r și abaterea de la obira-«,țiunile școlare ale ■ V aceastor’A«^nfefle:",rosițt în acu­­zațiunile menționate în rapor­tul meu­. Aceste abateri au fost încontinuu și des repetate, ceea­ ce se constată din repe­­talele anchete și somații făcute institutelor încă de la 1896 în u­rnă. Iar toate încercările de a se dovedi lipsa o^eî intențiunî pre­meditate sun­t'il est'to slabe și­ nu* suficiențe. N­um­ai aceste abateri de la regHiaftlant, chiar dacă a» fi și totuși instb­ite se merită a-și atrage o pedeapsă aspra, avân­­du-se în vedere nesupunerea lor în conștiință, la legile noastre școlare. Am adus numeroase probe au­tentice și dovedite de călcările lor de lege. Apărarea afirm­a, că dacă s’au comis unele greșeli, apoi ele au fost comise în neștire. Dar este oare lipsă de știință când o d-ră Ferderber, de ori­gină evree, trecută la catolicism și profesoară de religie ortodoxă la institutul din Iași, preda cursu­­rile elevelor după un manual au­tograf, iar nu după cărțile di­dactice tipărite și recunoscuta de minister? Când d-ra Canci­off în ancheta ce făcu­­s acest­ in­stitut, descoperi abaterea, i sa raportă că de­oare­ce uneia puncte din religia ortodoxă nu se potrivesc cu educația din acea școală, s’a văzut direcțiunea si­lită a admite introducerea în in­­situt a manualului în cestiune. Dar care mă rog, sunt punctele ce nu se potrivesc, ca educația lor școlară religioasă de­cât a­­cele divergențe ce deosebesc reli­gia noastră de acea catolică? Dacă punctele acestea au fost excluse atunci neapărat că în, acel insti­tut nu se înaî preda religia or­todoxă ci aceea catolică. Dar, lăsând toate acestea la o parte, vom­ dovedi că aceste in­stitute nu au dreptul a func­ționa la noi în țară. Și iată catp, Ministerul de extern­e al­ Fra­pife, a trimes ministerului nostru de instrucțiune publică, la întreba­rea ce­ î s’a făcut, o scrisoare care există anexată in dosarul afacere­, prin care afirmă că institutele congragațiunei Notre Dame de Sion, nu au dreptul de a funcționa în Franța dar că totuși ele pot funcționa într’o țară streină, dacă acest lucru, au­toritățile respective, îl vor per­­mite. Or, după legile noastre șco­lare, nici un institut privat nu poate funcționa în țară dacă mai întâi nu este recunoscut­ și nu are dreptul de a funcționa în țara sa. Iată deci un motiv pu­ternic și inevitabil pentru ca ele să fie închise. D. Xenopol care se erijează în apărătorul acestor institute, îmi va permite a-i reaminti o a­­preciere sinceră, a su­mate­ d-sa de surori, d-ra Adela Xenopol, în cea ce privește cultura ce seda în aceste institute. D-ra Xenopol într-o conferință ținută nu de mult la Ateneu, declară că edu­cația din aceste școli, din toate punctele de vedere, este detes­tabilă și inferioară ori­cărei al­teia instituțiuni similare din țara, îmi­­ men­ți­n acuzațiunile mele fără nici o reservă și conchid cu ele trebuesc închise. Replica d-lul Xenopel Sfârșindu-și pledoaria d. Teo­doru, se acordă cuvîntul d-­uî Xenopol. D-sa începe prin a damonstra că în «cea­ ce privește abaterile de la regulamentele școlare, a dovedit în curisul pledoariei d-sa­ în­că ele au fost accidentale și ne­intenționate. De alt­fel—continuă d-sa — a­­ceste școli au funcționat, timp de 30 de ani, fără a fi supuse unor sarcini speciale și reglementate prin lege. Abia ,la 1896, d. Poni, pe atunci m­inistr­u­ de instrucție, legiferă Școlile­ private. Dacă e așa, atunci de ce ce încearcă a­­cum, a se acuza i­nstituteeie, de unele fapte săvârșite înaintea le­­giferărei și­­ ieftine intenționate ? Din modul cum s’a procedat față de aceste institute, se poate conchide ușor, că o goană spe­cială s’a întreprins contra insti­tutelor de origină franceză. E oare­cum constatat că în aceste școli se dă o educație franceză( și nu e bine, nu e frumos cano­) car! nu datorim cultura și civi­lizația de la acest popor frate, legat cu noi prin tradiție și ginta, tocmai noi să fim nerecunoscă­tori față de el și cultura lui. Se protejează educațiunea germană, foarte bine, dar aceasta nu ar fi un motiv, ca să ignorăm ceea ce datorim Franței. Maî­erii am avut ocaziunea a vorbi cu un diplomat.­­Foarte surprins, el se arată de modul de procedare față de școlile ca­tolice franceze. Sa închipuiți-vă zise interilocutorul meu— con­tinuă d. Xenopol—că în curând să ■ schimbă starea­­ actuală în Franța, în ce situație s’ar afla, in acest caz statul român față ce a­­titudinea sa puțin mogulitoare pentru Franța? , In afară de aceasta însă, sunt la noi institute private care co­mit călcări de legi și regulamente mai sfruntate, în care se petrec lucruri mai grave și unde pro­paganda și convertirile se prac­­tică pe o scară întinsă și totuși, nici o măsură nu se ia contra lor, ba ceva mai mult, nici nu se îndrăsnește a se gândi cine­va la o anch­eză oficială. De ce ? Adoptăm cultura germană, avem cunoștință da­­ toate nelegiuirile lor și totuși le lăsăm nesupărate. Se va dați un exemplu. Mal vA

Next