Universul, octombrie 1904 (Anul 22, nr. 270-300)

1904-10-24 / nr. 293

aNUL XXIV nto. 293-iftumliecă 24 Octombrie 1904 Fordator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA 5 Ban!­­a Româniaei © Ban! In străinătate ADMINISTRAM Brezoianu 11, București­i l­, Strada­ ­ [UNK]* V : • "­­..v.i.­M«. "TV v'v" ' v,1»->vsh . i f/n «V* "#■ Mareșalul japonez Oyama și familia sa.—(Vezîv explicații) Calendar pe anul 1004 Ortodox Sâmbătă, 23 Octombre.— Apos­tolul Iacob, fratele Domnului. Catolic Sâmbătă, 5 Noembre. — Emeric Soarele răsare 0.43, apune 4.44 ssBsasaigagSBagasggat R București, 23 Octombrie­idicarea ne*­goțului mic Cu necontenita desvoltare a comerțului mare și a coope­rativelor, negoțul mic suferă din ce in ce mai mult și plin­­gerile lui devin tot mai pu­ternice.­­ La ultimul congres ținut de Camerile noastre de co­merț, plîngerile aceste au­ cul­minat in cererea, discutată cu multă vioiciune, de a se pune stavilă cooperativelor. Asupra acestei chestiuni pă­rerile sunt, firește, împărțite și e greu­ de prevăzut dacă în această direcțiune s’ar pu­tea întreprinde ceva. Dar iată un tărîm pe care desigur că vom fi toți de a­­cord : comerțul mic trebue să caute el însuși a se ridica, reorganizându-se după cerin­țele timpului. Cum s’ar putea face acest lucru ? La întrebarea asta ne dă răspuns, în buletinul Camerei de comerț din Constanța, d. Nedoviceanu, membru cores­pondent al numitei Camere. D-sa formulează, în următoa­rele zece puncte, mijloacele de cari va trebui să se ser­vească micul negoț spre a putea să țină piept concuren­ței ce-i fac marele negoț și cooperativele. Preceptele for­mulate de d. Nedoviceanu, meritând a fi cunoscute în cercuri cât mai largi, le re­producem aci. ^ 1. Se cere ca marfa să fie absolut curată, nefalsificată. 2) Să nu se dea strâmb la cântar. Să se măsoare just. 3) Să se vîndă cu prețuri fiate. Să se părăsească vechiul și uritul obiceiu­ al tocmelii nesfârșite. Clientului îl con­vine mai bine să cumpere marfa cu prețuri fixe de­cât cu tocmeala. I se pare că va fi mai puțin înșelat în primul de­cât în­ secundul cas. 4) Să se vîndă ieftin. E mai avantagios pentru com­er­­sant să vîndă mult și ieftin de­cât puțin și scump. 5) Să nu se mai vîndă pe credit, ci pe bani gata. Vîn­­zarea pe credit e desavanta­­gioasă" pentru micul comer­­sant. Adeseori se ruinează din această cauză, fiind-că debi­torii nu toți sunt de bună cre­dință și punctuali la plată. Dar chiar in cazul când ar a­­vea a face cu oameni de treabă. Ori­cât ar exagera prețul vîn­­zării, tot rămâne păgubit cu dobânda cuvenită la sumele ce i se datorează și care a­­desea se întârziază mult a i se achita. y 6) Să se caute a interesa ” și clientul la beneficiile mnicei case de comerț. Să se noteze regulat, în anume carnete li­berate clienților, cantitatea și costul mărfei vîndută. Dacă nu la finele semestrului, re­gulat, însă, la finele anului (la facerea inventarului și a bilanțului), atâta la sută din beneficiu să se restitue clien­tului, proporțional cu valoa­rea cumpărărilor efectuate în cursul anului. (Această resti­tuire s’ar face în obiecte, nu în bani ca un fel de premii­ dat clienților.(N.R.) 7) Să se caute, pe cât va fi posibil, a se transporta la casa comercială marfa vîndută la locuința clientului. 8) Să se îngâdue clientului a aduce marfa înapoi, dacă a făcut greșit cumpărarea. 9) La nevoie, micii comer­cianți să se constitue în sin­dicate, spre a se putea apro­viziona cu anumite feluri de marfă. In acest caz i-ar costa mai­eftin și, prin urmare, ar putea și ei să o revîndă mai­eftin. 10) Să fie stăruitori în a­­faceri. Să fie economi. Să nu se amestece in luptele mes­chine ale politicianismului. Să fie corecți și plini de politeță față de clienți, să fie punctuali față de creditori. Politica extenn Conflictul anglo-rus Precum se putea prevede, con­flictul anglo-rus sa sfirșit. An­glia și Rusia au­­ hotărît să su­­pue cașul unui arbitragiu care să stabilească vinovăția ofițerilor cari a bombardat bărcile pescarilor de la Hull. Ambele guverne au­­ fost si­lite să recurgă la această soluție fiind­ că amiralul Rojdestvensky a pretins că printre bărcile de pescari englezești se aflau două torpiloare, japoneze, și­ natural că guvernul rus nu putea să­ facă Angliei scuzele ce le cerea, dacă nu i se îngăduia măcar să cer­ceteze argumentele, pe cari, ofi­țerii ei le dădea și, spre apărarea lor. Guvernul britanic,­­în urma intervenției d-lui Delcassé, a pri­mit un arbitragiu, care apărea ca singurul mijloc de a înlătura un războiu, ale cărui proporții și urmări ar fi fost de­sigur înspăi­mântătoare. De­și toată lumea trebue să se bucure de acest rezultat care asigură pacea, totuși, nu e mai puțin adevărat, că nimeni, nu va putea crede că­ apărarea amira­­lului Rojdestrensky este înteme­iată. In primul rând, fiind­că este absolut cu neputință ca, o flotilă de torpiloare japoneze să fi călătorit luni de zile, să S stră­bătut atâtea mări și atâtea strimi­­tori, să ajungă din Extremul­ O­­rient până pe coastele engleze, fără ca nimeni să n’o­ fi văzut și ca nimeni să nu e prins de veste. Azi, când circulația pe a­­ceste mări e atât de mare, când există telegrafie fără sîrm­ă și­­ o presăm care stă­­ pretutindeni la pândă, o asemenea călătorie e mai mult de­cât imposibilă, este o poveste de necrezut, o ipoteză fantastică. Și al douilea, fiind­că chiar dacă ar­e admisibil ca torpiloa­­rele japoneze să fi ajuns până în Marea Nordului fără știrea ni­mănui, este inadmisibil ca gu­vernul englez să se fi dat vre-un adăpost pe coastele britanice și să se fi expus la urmările unei asemenea protecțiuni. Să crezi în putința unui ase­menea fapt, e să nu cunoști in­teresele Angliei . Intr’adevăr,­ de la începutul răsboiului ruso-ja­­ponez Anglia n'a avut de­cât o singură dorință : să nu fie ames­tecată, prin alianța ce a încheiat cu Japonia, intr'un conflict,din care ea nu putea trage absolut nici un folos. Din potrivă, inte­resul ei în acest răsboiu este ca să renuâe cu desăvirșire neutră spre a putea, profitând de în­curcăturile Țarului, să întărească în Asia situația ei, în dauna im­periului moscovit. Acest interes este atât de vă­dit, în­cât s’a susținut de mulți, și poate cu drept cuvînt, că toc­mai pentru a putea să întărească situația eî în Asia, Marea Bri­­tanie, cu cunoscuta eî perfidie, a ațîț­at pe aliata eî, pe Japonia, a împins-o într'o luptă care să paraliseze pentru cât­va timp for­țele colosale ale Rusiei. Și cum să ne mai îndoim că interesul Angliei e să nu se amestece în résboiul ruso-japonez când deja ea a tras un folos însemnat din acest resboiu. Lumea uită că a­­cea expediție mică, modestă și abia luată in seamă, ce a pornit a­­cum câte­va luni din India sub co­manda colonelului Youghusband și a pătruns în ținuturile Tibe­tului, a câștigat pentru Anglia o strălucită isbândă. A ocupat Lhasa, cetatea sfîntă a Budismului, unde nimeni nu intrase încă, a pus de fapt Ti­betul sub protectoratul britanic și în fine a răpit din mâinele slabe ale lui Dalai Lama, șeful budiștilor, spre a o da unor preoți credincioși Angliei­, toată autoritatea și influența extra­or­­dinară pe care dinsul o avea a­­supra întregei lumi galbene de la părțile nordice ale imperiului chinezesc până pe la hotarele Uralului. Prin urmare, din nici un punct de vedere nu se poate susține că exista printre bărcile de pes­cari de la Huli 2 torpiloare ja­poneze. Și incidentul nu se poate explica de­cât ast­fel : flota bal­tică a părăsit Cronstadt sub im­presia atentatelor­ nihiliste ce se săvîrșiseră împotriva­­ ei în nu­meroase rânduri și cu teama că pe drum va fi victima unor nouî atentate. Călătorind cu această spaimă neîncetată in suflet, nu e de mi­rare că primele lumini ce le-au zărit pe lângă coastele engleze să le­­ luat drept torpiloare ja­poneze. Cu alte cuvinte ne în­toarcem, la ceea ce s’a susținut în­tot­deauna, la incapacitatea flo­tei ruse, incapacitate cu atât mai îngrijitoare pentru împărăția ce și-a pus nădejdea în ea cu cât la dinsa se adaogă o inconști­ență ne­mai pomenită. Căci cum să explicăm altmintrerea că a­­ceastă flotă, care credea că bom­bardează 2 torpiloare japoneze, să se fi îndepărtat fără să caute măcar, să cerceteze pe cine a bombarda-o și să vadă dacă nu se cade ?' dea răniților, ajutoa­rele și îngrijirile obișnuite ! In asemeni condiții garanțiile pe cari guvernul englez le-a ce­rut Țarului pentru viitor nu sunt de prisos. Dacă, amiralul Ro­st­­destvenski își continuă drumul, însuflețit de aceleași idei, două­ lucruri sunt sigure • pe de o parte că până ce va ajunge în Extremul­ Orient flota rusească a Balticei va mai omorî de­geaba mulți pescari nevinovați și va distruge multe corăbii, și pe de altă parte că prin provocările ei nesocotite, ea va sosi în fața Por­tului­ Arthur aducînd P­usiei în loc de ajutorul de care are ne­­voe, declarația de răsboiu a vre­unei alte puteri. I. G. D. rînd cu putință restabilirea păcei. Vr’o sută de studenți manifes­­tându-și opiniunea lor contrarie prin cântarea imnului imperial, majoritatea i-a fluerat; apoi toți asistenții s’au despărțit cântând imnul libertății. Se spune că studenții din Pe­tersburg au hotărît să convoace o adunare generală a tuturor stu­denților ruși, spre­­ a continua a­­ceastă propagandă. Poliția, din ordin superior, n’a intervenit și nu s’a întimplat nici o dezordine. Constituție In Rusia In legătură cu această îngădu­ință ne mai pomenită în Rusia, se asigură că împăratul Nicolae ar fi cerut senatorului Sosîki, un eminent jurisconsult și legist, al­cătuirea unui proiect de consti­tuție după modelul constituției imperiului german. Această știre trebue primită cu rezerva cuvenită. Cele trei armate rusești Persoane, în măsură de a fi bine informate, confirmă știrea dată în privința formării celor trei armate din Manciuria, dar comunică în același timp o mică schimbare în programul primitiv. Baronul Kaulbars, care a sosit era la Petersburg și va fi primit mâine de către împărat, va fi numit comandant al primei ar­mate . Gripenburg va lua co­manda celei de a doua armate, iar generalul Dinkevici va întruni toate corpurile siberiene, spre a forma o a treia armată; întăriri considerabile, prețuite la 200 mii de oameni, vor fi tri­mise pe teatrul războiului, așa în­cât la primă­vară cinci sute de mii de oameni vor fi grupați acolo în trei armate, constituite după modelul armatelor japo­neze. Generalul Grippenberg va pleca din­­ Vilna cu întregul său stat­­major la 5 Noembre. Kaminsky. Ziarul «Berliner Tagblatt» a­­nunță că poliția din Dresda, spre a pune o stavilă cultului fos­tei principese de coroană a Sa­­xoniei, contesa de Montignoso, a oprit vînzarea în public a ziaru­lui «Dresdener Rundschau», care s-a ocupat cu această afacere, și a interzis vînzarea cărților poș­tale cu portretul contesei Mon­tignoso, pe motivul că provoacă confesiune și neliniște în publi­cul credincios casei regale. Li­brarii și alți negustori au fost si­liți să depărteze din vitrine por­tretele contesei Montignoso. * * * Tribunalul din Budapesta a condamnat acum cât­va timp pen­tru lese­ majestate pe socialistul Grossman la 4 luni închisoare, achitând pe tovarășul său Welt­­ner. Curtea de apel a casat a­­ceastă sentință, condamnând pe Grossman la 10 luni, iar pe to­varășul său Weltner la 4 luni închisoare.« » • Curtea cu jurați din Budapesta a condamnat la o lună închi­soare și 500 coroane amendă pe scriitorul slovac Strobl, pentru un articol din ziarul naționalist slovac «Narodni Noviny» din Turpez-St-Marton, în care pro­curorul a văzut agitație în con­tra națiunei maghiare. In­ ia Rusia (Corespondență perl. a ziarului «Universul») Petersburg, 20 Octombrie, Manifestații studențești Eri s'a făcut la universitatea de aci o mare manifestație de studenți cari, adunați în număr de 1­00—1800, în amfiteatrul a­­dunärilor generale, au iscălit un manifest de protestare în contra războiului, cerând cât mai cu­r CHEMIGI FEMININE Mișcarea feminină La universitățile din Italia se află multe femei ca docente (a­­gregate). D-șoara Teresa La­­briola este docență pentru drep­tul roman la universitatea din Roma, d-na Maria Montefiori este docență pentru anatomia comparativă și fisiologie. d-na Spezia ca profesoară de științele naturale, d-na Monti este pro­fesoară pen­tru higienă și antro­pologie la universitatea din Pa­via și d-na Cottani este docență pentru patologia generală la uni­versitatea din Bologna. D-șoara Eva Forster, din Bas­sel (Elveția), a fost numită ins­­pectoară de fabrică. La universitatea din Erlangen , a obținut titlul de doctor în fi­­losofie cum, laude, Miss D. L. Bryant di­n Greensborough (A­­merica de nord). O tineră berli­­neză, d-șoara Lilli de Kelchner, fiica consilierului intim baronul de Kelchner, a fost promovată zilele trecute la universitatea din Zürich la gradul de doctor în filosofie, magna cum laude, după ce mai înainte a fost supusă la un examen din filosofie, anato­mie, psihologie, estetică și an­tropologie. In Irlanda scriitoarea Brit­ Byarnto din Idotta, școala o re­­vistă feminină. D-na profesor Selenka, din München, cunoscută prin acti­vitatea ei energică și plină de succese în chestiunea păcii uni­versale, va reprezenta uniunea­ femeilor din Germania la con­gresul­ internațional pentru pace, care se va ține la Boston, în America. Miss Evangeline Hearty, din Denver, fostă membră a Came­rei din Statul Colorado (Ame­rica), a fost prezentată de către partidul poporal, candidată pen­tru a lua parte la alegerea pre­ședintelui Statelor­ Unite, Olimpia. O CUGETARE PE ZI " Oamenii cari vorbesc tare gă­sesc in­tot­deauna pe cine­va care ii ascultă și care îi cred. Știri din străinătate .—­ Prin poștă — Principele și principesa Chris­tian de Schleswig-Holstein s'au întors din Africa de sud unde au vizitat mormîntul fiului lor cel mai mare, principele Christian, care a căzut la 25 octombrie 1900, în luptă cu boemii.­­ Ducesa Cecilia de Mecklem­­burg, logodnica principelui de coroană al Germaniei, va petrece mai multă vreme la castelul Ser­­rahu, al perechei ducale de Sa­­xa-Altenburg. 7 • * * * Prinsoarea cea mai însemnată s'a făcut la Silvercity, în vede­rea alegerea președintelui repu­blicei Statelor­ Unite. D nil W. Place și C. Shannon, proprietari de mine, au pariat pe mine de o valoare de 600 mii dolari, adică 3 milioane de franci, cel dintâiu pentru Roosevelt, iar al douilea, pentru judecătorul Parker.* * * Consilul de rázboiu din Breslau (Germania) a condamnat la câte 5 ani închisoare pe soldații rezer­viști Joschko și Jaku­bek, din reg. 10 de grenadiri, pentru in­subordonare și atacarea unei patrule militare.1 Carnetul meu N­­a­s­l­u Când p’un om in mahala Boala ’ncepe greu­ să'l sape, I se face­ un maslu ca­­d Să se ducă sau să... scape!» Masl­u, obicei străvechiă,— Nu știu cin’ l’a pus la cale,— Nu se face de cât cu Bani «cerșiți» în mahalale... D'aia zilnic vezi cerșind C o luminărică în mână zeci la zeci de cerșetori: «Pentru maslu», cari în mână... Badar fi adevărat, Calea-valea, treacă-meargă, sa-î lăsa prea bucuros Banii iute să ți’i șteargă... Bar adesea vezi uimit Cum că maslul ce-au să facă <7 un chef împărătesc. Cum știu dânșii să petreacă... D'aia, noi, pe cei in drept li rugăm, cu mic cu mare, Ca pe ești «măsluitori» Să-i trântească la «răcoare ?...» Marian. Principele Ferdinand LA CISLĂU (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Cislău­, 21 Octombrie. A. S. R. Principele Ferdinand, sosind Marți noaptea în Buzău, a rămas în vagonul princiar până a doua zi dimineața la orele 9, când a descins și a pornit ime­diat spre Cislan în trăsură des­chisă. Ș­apte trăsuri, cu înaintași, formau convoiul princiar. Pe stradele Buzăului staționa o lume imensă. La orele 11 dim. au ajuns la Palanca, poposind la vila d-lui prefect Iarca, unde s’a servit și dejunul. Vila e așezată pe o culme în mijlocul unei grădini de coniferi. Pozițiunea e cât se poate de pitorească. După dejun s­ au fotografici. La plecare au vizitat podul de la Pârscov, apoi și-au reluat drumul. In Cislaü încă de pe în orele 3 d. a., o mare mulțime se desfășura pe ambele părți ale șoselei princi­­­ipale. La orele 4 trăsurile au intrat in sat, pe sub arcuri de triumf. Autoritățile erau în fața pri­măriei frumost era vozată. La trecerea »*■>•'.'nului copiii au intonat «Trăiască Regele», iar fe­tele satului s-au aruncat buchete de flori. Trăsurile au oprit la pavilio­nul vizitatorilor, unde i s-au dat­­ norariie militare și s'au făcut prezentările. Prințul singur în plimbare o mare mulțime de săteni au staționat mult în fața pavilio­nului. Pe la orele 5 d. a. au început a se retrage. Prințul a eșit sin­gur la plimbare pe str. Pavili­oanelor, fumând o havană. Trecend prin fața cazarmei hergheliei, a traversat ulița până în șoseaua principală de unde s'a întors. La intrarea în str. Pavilioane­lor, a fost întâmpinat de către d. maior Râmniceanu, aghiotan­tul Leu, care-i observase lipsa. In această preumblare aproape n’a fost recunoscut. In urmă a­­flându-se de aceasta, satul a în­ceput povestea faptului. Banchetul« Seara s’a dat un banchet de 17 tacâmuri în onoarea A. Sale Regale. La acest banchet au luat parte toate persoanele ce au însoțit pe A. S. din Buzău, precum d. ge­neral Băicoianu, com­. corp. III dezarmată, d. It.-col. Toplicescu, directorul cavaleriei, d-nii ma­iori Stavrescu, Iov. Râmniceanu etc., d. prefect Iarca, precum și ofițerii garnizoanei. S’au ridicat toasturi pentru Su­verani, AA. II. RR. Principii moștenitori, etc. Itinerariul inspecționei Astă­zi A. S. R. Principele Ferdinand, ca inspector general al cavaleriei, va trece trupa her­gheliei în revistă, va vizita ca­zărmile din sat, va asistă la 5 reprize de călărie și se­­ va face și clasarea produșilor hergheliei. După amiază se vor face alergă­rile de cai la hipodromul her­gheliei și vizitarea cazărmilor din câmp. Vineri Prințul moștenitor va lua parte la marea vînătoare de mistreți, organizată de d. prefect Iarca, în pădurea Petricica. Vizitarea mou&stiret Ciolanu A. S. R. Prințul Ferdinand și-a exprimat dorința de a vizita, cu această ocaziune, și monăsti­­rea Ciolanu, de care ține și bi­sericuța Cetățuia, restaurată de MM. II. Regele și Regina. Cetățuia e o biserică numai de piatră de o frumusețe rară, zu­grăvită de ieromonahul Eftimie Georgescu, pictor, cu cheltuiala Suveranilor. Duminecă Prințul va pleca din Cislan. Ghiocel» Mareșalul japonez Oyama și familia sa — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astă­zi re­prezintă pe mareșalul Oyama, comandantul suprem al trupelor japoneze din Manciuria, în mij­locul familiei sale. La stânga se află soția sa, iar la dreapta fiica sa, lady Hisako Oyama, iar în­dărăt cei două fii ai săi, cari au rangul de ofițeri în armata ja­poneză. UN PROVERB PE ZI Timpul consacrat științei nu e un timp perdut. (German). Războiul ruso-japonez — Prin poștă — Ancheta prealabilă asupra in­cidentului anglo-rus a avut de efect debarcarea la Vigo a 4 o­­fițeri ruși, a căror mărturie s’a crezut trebuincioasă: trei din­­tre înșii sunt: căpitanul Clado, lo­cotenentul Otto și locot. Ellis. Căpitanul Clado era pe bordul vasului amiral «Kneaz Suvarov», pe care sa afla Rojdestvensky. Pe­nvnsul 1’a însărcinat amiralul să redacteze raportul scris asu­pra incidentului de la Hull. Acești 4 ofițeri se vor întoarce direct la Petersburg. ** Generalul Stoessel a dat un ordin de zi către armata sa ase­diată la Port-Arthur,spuind că îm­potrivirea contra japonezilor va trebui susținută atâta vreme cât vor mai exista oamenii necesari unui singur tun. Acest ordin de zi a fost dat în urma unui curent ce s-ar fi făcut printre soldații asediați în favoarea capitulărei. * ■ « * Știrile primite din cartierul ge­neralului Oku spun că, cu toată lupta îndîrjită de până acum și cu toată tensiunea nervoasă, tru­pele japoneze se găsesc în exce­lente condițiuni și se crede că apropiata lor mișcare va avea de rezultat cea mai mare luptă din războiul actual.* »" * Papa Piu­s a primit în au­diență pe primul redactor al zia­rului «Wiener Allgemeine Zei­tung», dr. Zzeps, față de care și-a exprimat părerile asupra răz­boiului și a duelului. Șeful bi­­sericei catolice este foarte abătut din cauza grozăviilor războiului din Extremul­ Orient, despre care a zis că nu este războiul ci mă­cel. El regretă că puterile civi­­lizate stau impasibile față de a­­cest războiu și că nu reușesc ca se unească pentru o acțiune comună, care să aibă de scop terminarea lui. Papa încheie exprimându-și dorința că Providența va pune cât mai curând capăt acestui răz­­boiu sîngeros. în aceeași converse ț­e papa a combătut și duelul, zicând că are de gând de a aranja o ma­­nifestațiune publică contra due­lului. Japonezii nu prea respectă cre­dințele religioase, de­și le tole­rează cu scrupulozitate la dînșii, și gluma lor e de a pune acum ori­cărui nou venit următoarea intrebare :­­— Aveți ceva știri despre o­­crotirea cerească invocată de ruși ? Vine ea oare cu transibe­­riariul sau cu escadra mărei Bal­tice ? ................­­<■."» m-mmmmnm­ i­i rului «Tricupis», văzând că o parte din cărbuni s’a deșertat, a dispus azi, la orele 8 jumătate dimineața, a se curăți gangurile unde sunt rezervoarele de apă pentru păstrarea echilibrului va­porului. Muncitorul din Brăila, Panaghi Constantinato, însărcinat cu cură­țirea, îndată ce a ridicat capacul de la unul din ganguri, a căzut asfixiat de gazurile ce au exalat, prăbușindu-se în fundul gangu­rilor. Andrianos Pana, ajutorul că­pitanului, intrigat de întârziere, ducându-se ca să vadă ce s’a în­tâmplat, cade și el asfixiat. Fratele său, Dionisie Pana, matelot pe acel vapor, văzând pe fratele său căzând, se repede spre a’l scoate, dar cade și el asfixiat. Elie Nicolinatos, al douilea me­canic al vaporului, mirat de în­târziere, s’a dus și el să vadă ce s’a întâmplat, dar a avut aceeași soartă ca și ceî­ l’alțî. Tâmplarul Constantin Paras­­chiva, apropiindu-se și el, cade asfixiat în fundul gangului, întregul echipagiu al vaporului, văzând această nenorocire, în­cepu a da alarma. In acest timp, muncitorul A­­ristidis Lastul i­ese din mulțime oferindu-se că el poate să scoată victimele. Lăsat cu fringhii în gang, el nu făcu nici un metru și căzu asfixiat. Atunci văzându-se că totul e perdut, s’a început cu lăncile a-l scoate din gang. Toți 6 au fost scoși în nesimțire. S’au avizat autoritățile și câți­va medici. Au sosit imediat d-rn­ Carantino, Baizis, Conduri, Pandeli și Marati, iar din par­tea autorităților căpitanul portu­lui, maior Ponică, ajutorul Anas­­atsiu, polițaiul orașului Brăescu, procurorul Petrovici și comisarul Becarian. îndată ce au sosit, d-riî Caran­tino și Paizis au început a da primele ajutoare celor ce zaceau în nesimțire înaintea lor. După o muncă de mai bine de două ore, ei au putut readuce la viață pe Aristidis Lastuli, Dionisie Pana și Ilie Nicolinatos. Ajutorul căpitanului Adriana Pana, Constantin Paraschiva și Panaghi Constantinato au murit. Doctorii au dispus trimiterea atât a cadavrelor cât și a celor readuși la viață la spital. Cauza acestei groaznice neno­rociri sunt gazurile mefistice, i­­drogen sulfuric și aciduri car­bonice ce se aflau în gang. Vestea acestei mari nenorociri s-a răspândit ca fulgerul in tot orașul producând o impresie pe­nibilă. Groaznica nenorocire DE PE VAPORUL «TRICUFIL» (Prin telefon de la coresponden­tul nostru particular) Brăila. 22.—Acum două zile a sosit în portul Brăila vaporul «Tricupis», sub pavilion elen, proprietatea d-lui Panait George, mare armator din Marsilia, în­cărcat cu un mare transport de cărbuni. El a acostat în fața fabricei­ de­ făină Violates și frații Valerian. Cărbunii aveau des­­tinațiune pentru numita fabrică. D. Manojjolis, căpitanul vapo­r C­opiii la pension Mișcarea produsă în opiniunea publică de frecventele cozuri de conversiune la catolicism ope­rate în diferitele institute reli­gioase cari înfloresc pe acest fer­til și ospitalier pământ român, la umbra însăși a legilor Statu­lui, și puternicul ecou ce a avut în present procesul disciplinar intentat călugărițelor din Galați, nu pot trece fără a da tuturor un învățămînt folositor. Dacă, într'adever de la exame­nul cașului particular trecem la o privire mai întinsă și sintetică trebue să recunoaștem că în școale, în colegii se perpetuă și se vor perpetua sisteme greșite și fatale, numai și numai prin inerția și lipsa de grije a capilor noștri de familie. Această stare de lucruri ne duce la o consecință foarte stra­nie : cu toți i­eșim din școală, cu toții avem raporturi cât se poate de strânse cu școala, și totuși nu știm ce este și ce trebue să fie. Un tată, care trebue să-și dea copilul la pension, procedă la alegerea acestuia, urmând obi­ceiuri de familie sau de artă, sau mulțumindu-se cu informa­ticul culese de pe la alți părinți cari, ia dreptul vorbind, nu ștm nici mai mult nici mai puțin de­cât el. O problemă atât de de­licată e respirată în salonul ca­sei, bând ca­eaua și fumând ți­gareta. Pentru cea mai mare parte a părinților, școala și pen­sionul sunt edificii închise, la porțile cărora își depun copiii, spre a merge să i ia când vor fi devenit oameni bine educați și nu destul de culți. Cel ce cum­pără o mașină pentru bătut po­rumbul are grija de a­ o încerca, cel ce cumpără un loc într-un institut școlastic se duce așa, orbește, fără să știe bine dacă mașina educativă care funcțio­nează acolo înăuntru va sfărâma sufletul sărmanului copil, pără­sit în imperiosul și populatul de­șert al unei mari case, unde pri­virea maternă nu străluce și nu mângăe. Fie­care cetățean judecă cu în­credere : «Dacă am dus copilul la școală, trebue să învețe , spre a vedea dacă învață, adecă dacă școala e bună, vom avea peste 2—3 luni «notele și infor­­mațiunile învățătorului». Ceea ce aproape vrea să zică că în viața unui tîner se suprimă câte pu­țin în raporturile familiare, anii de școală. Tatăl duce un igno­rant și vrea să scoată din școală un savant. Dar în acest răstimp, acolo înăuntru, între acele ziduri, ce se întimplă oare ? Cum și ce învață acel om in­formațiune ? Suferă ori­c î­ e bine ? Dacă se plânge, sunt justificate plânge­rile sale? Și dacă «inteligența» se desvoltâ, oare se desvoltâ sau putrezesc cum­va «virtuțile inimei?» Câți sunt părinții de familie cari fac în serios un e­­­xamen de acest gen? Pentru câți școalele, cari sunt cel mai mare patrimoniu­­ al nostru, pre­­țuesc pentru priceperea și jude­cata lor măcar tot atât cât pre­­țuește întrebuințarea unui capital, o speculație la bursă sau o iz­bândă electorală ? Nici nu-mi trece prin gând—o ferească Dumnezeu — să zic că­ toate școalele și toate pensiona­tele sunt rele. Dar afirm că dacă sunt bune, părinții în­de­obște nu au nici un merit în această privință. Mai întâiu, nu se în­’­­grijesc aproape nici odată de a’și câștiga buna și întreaga incre­­­dere a copiilor lor. Ce este oare într’adever mai demn de obser­vate de­cât fluctuațiunile și schim­­bările unui spirit copilăresc ? Co­piii nu au învățat încă comedia vieței: ei au o singură voce și un singur plâns, fie în fața unei ju­cării sfărâmate, ca și spre a exprima cea mai amară desnă­­dejde. Când un mic colegian scrie acasă : «Veniți să mă luați , scoateți-mă de aci!» de puține ori se înțelege că acest țipăt are aceiași puternică adîncime ca și acela care ese din pieptul unui om sfârșit de suferințe. Părinții surîd, eî știu bine că nu se fac maltratări fisice fiilor lor, nu se vatămă viața și gândesc . Ștren­garul e îndărătnic ; ar avea gust să fugă,­­î­ e dor de libertate; trebue să lăsăm să se domo­lească puțin acest spirit rebel. Ei sunt surzi și orbi. Supra­­veghiază numai dacă copiii lor au umplut caietele, dacă au în­vățat să îngâne cărticica lor de istoria sacră și profană, dar nu se întreabă care este cauza acelor anumite întunecimi în căutătura lor, a acelor anumite sfu­ri în mișcările lor, a acelor anumiți descurajări în ținuta lor. Insă câte întrebări, și câte în­­trebări delicate, inteligente, pă­trunzătoare, nu ar trebui să facă fata fiului său, spre a învăța de la el ceea­ ce e școala sa , gră­dină unde copilul va învăța în­­tăritoarea seninătate a inimei sau temniță, unde va dobândi acea tristețe adincă și nemulțumitoare care va deveni mai târziu în viața, neputință sau răutate. Și apoi de ce să ne mirăm dacă în aceste tinere conștiințe, deschise ori­cărui influx și ne­apărate contra ori­căru­i asalt, clo­cește germenele apostasiei con­tra religiunea strămoșilor, al re­voltei nu contra propriilor părinți și a celor mai scumpi ai săi ? Benedetto de Luca. Confirmarea mandatului de arestare al contesei de French La Camera de punere sub a­­cuzare din București a venit era judecarea apelului făcut de pri­­mul-procuror al trib. Ilfov con­tra sentinței trib. Ilfov secția 2­, care a infirmat mandatul de a­­restare al contesei Elena d­e French. Camera era compusă din d-nii consilieri Dobriceanu, Em. Anas­­tasiu și Sp. Stătescu. Contesa a fost adusă de la po­­liție sub supravegherea agentei speciale Maria A. Miclescu. D. procuror general a cerut admiterea apelului d-lui prim­ procuror și prin urmare confir­­­marea mandatului de arestare întru­cât din­­ actele trimise de guvernul elvețian reese că con­tesa a comis un act reprobat de lege. D. T. Policrat, apărătorul con­­tesei, a susținut că faptul ce se impută contesei e mai mult de natură civilă de­cât penală și prin urmare ea nu poate fi de­ținută și extrădată. Camera, după o lungă delibe­rare, a admis apelul d-lui prim­­procuror și a confirmat manda­tul de arestare. De la Camera de punere sub acuzare contesa a fost dusă din nou la poliție, unde va continua a fi arestată până când se va pronunța consiliul de miniștri a­­supra chestiunei extrădarei sale. IV. T. Gairanj­iu plinei« De la coresp. noștri particulari Vineri, 22 Octombrie. BUZĂU.—Groaznică neno­rocire.—In munții Buzeului, la Mușa Mare, există o mare fabrică de cherestele, a unei companii stră­ine, care de mai mulți ani, in urma autorizației căpătată de la minister, exploatează imensele păduri de brad din acea regiune, în care scop­au și o cale ferată de interes privat până aproape de Brașov. Acum câte­va zile o groaznică ne­norocire s-a întâmplat muncitorului ungur Antal Deneș, care lucra la schela instalată pe muntele Zănoaga. De pe schelă coborau la vale enormi butuci de brad, cari ajunși jos erau puși în vagoane și duși mai departe. Un­ butuc mai subțire se opri pe povîrniș. Antal Deneș, fără a pre­vesti pe lucrătorii din vîrful munte­lui spre a nu mai da drumul altor butuci, căută a degaja butucul oprit. Insă în acel moment un alt butuc, venit cu repeziciune de sus,iubește pe cel d’intuin și apoi ambii se pră­bușiră peste Antal, lovindu-l mor­tal în șale și desmembrându-l a­­proape piciorul stâng. După câte­va ceasuri de crudă agonie, nefericitul Antal Deneș a încetat din viață. CONSTANȚA. — Conferință administrativă.—In ziua de 17 c., s'a ținut în localul primăriei din Caramurat prima conferința din pr. Constanța. D. dr. Friedgun, medicul - plășel

Next