Universul, octombrie 1904 (Anul 22, nr. 270-300)
1904-10-24 / nr. 293
aNUL XXIV nto. 293-iftumliecă 24 Octombrie 1904 Fordator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA 5 Ban!a Româniaei © Ban! In străinătate ADMINISTRAM Brezoianu 11, Bucureștii l, Strada [UNK]* V : • "..v.i.M«. "TV v'v" ' v,1»->vsh . i f/n «V* "#■ Mareșalul japonez Oyama și familia sa.—(Vezîv explicații) Calendar pe anul 1004 Ortodox Sâmbătă, 23 Octombre.— Apostolul Iacob, fratele Domnului. Catolic Sâmbătă, 5 Noembre. — Emeric Soarele răsare 0.43, apune 4.44 ssBsasaigagSBagasggat R București, 23 Octombrieidicarea ne*goțului mic Cu necontenita desvoltare a comerțului mare și a cooperativelor, negoțul mic suferă din ce in ce mai mult și plingerile lui devin tot mai puternice. La ultimul congres ținut de Camerile noastre de comerț, plîngerile aceste au culminat in cererea, discutată cu multă vioiciune, de a se pune stavilă cooperativelor. Asupra acestei chestiuni părerile sunt, firește, împărțite și e greu de prevăzut dacă în această direcțiune s’ar putea întreprinde ceva. Dar iată un tărîm pe care desigur că vom fi toți de acord : comerțul mic trebue să caute el însuși a se ridica, reorganizându-se după cerințele timpului. Cum s’ar putea face acest lucru ? La întrebarea asta ne dă răspuns, în buletinul Camerei de comerț din Constanța, d. Nedoviceanu, membru corespondent al numitei Camere. D-sa formulează, în următoarele zece puncte, mijloacele de cari va trebui să se servească micul negoț spre a putea să țină piept concurenței ce-i fac marele negoț și cooperativele. Preceptele formulate de d. Nedoviceanu, meritând a fi cunoscute în cercuri cât mai largi, le reproducem aci. ^ 1. Se cere ca marfa să fie absolut curată, nefalsificată. 2) Să nu se dea strâmb la cântar. Să se măsoare just. 3) Să se vîndă cu prețuri fiate. Să se părăsească vechiul și uritul obiceiu al tocmelii nesfârșite. Clientului îl convine mai bine să cumpere marfa cu prețuri fixe decât cu tocmeala. I se pare că va fi mai puțin înșelat în primul decât în secundul cas. 4) Să se vîndă ieftin. E mai avantagios pentru comersant să vîndă mult și ieftin decât puțin și scump. 5) Să nu se mai vîndă pe credit, ci pe bani gata. Vînzarea pe credit e desavantagioasă" pentru micul comersant. Adeseori se ruinează din această cauză, fiind-că debitorii nu toți sunt de bună credință și punctuali la plată. Dar chiar in cazul când ar avea a face cu oameni de treabă. Oricât ar exagera prețul vînzării, tot rămâne păgubit cu dobânda cuvenită la sumele ce i se datorează și care adesea se întârziază mult a i se achita. y 6) Să se caute a interesa ” și clientul la beneficiile mnicei case de comerț. Să se noteze regulat, în anume carnete liberate clienților, cantitatea și costul mărfei vîndută. Dacă nu la finele semestrului, regulat, însă, la finele anului (la facerea inventarului și a bilanțului), atâta la sută din beneficiu să se restitue clientului, proporțional cu valoarea cumpărărilor efectuate în cursul anului. (Această restituire s’ar face în obiecte, nu în bani ca un fel de premii dat clienților.(N.R.) 7) Să se caute, pe cât va fi posibil, a se transporta la casa comercială marfa vîndută la locuința clientului. 8) Să se îngâdue clientului a aduce marfa înapoi, dacă a făcut greșit cumpărarea. 9) La nevoie, micii comercianți să se constitue în sindicate, spre a se putea aproviziona cu anumite feluri de marfă. In acest caz i-ar costa maieftin și, prin urmare, ar putea și ei să o revîndă maieftin. 10) Să fie stăruitori în afaceri. Să fie economi. Să nu se amestece in luptele meschine ale politicianismului. Să fie corecți și plini de politeță față de clienți, să fie punctuali față de creditori. Politica extenn Conflictul anglo-rus Precum se putea prevede, conflictul anglo-rus sa sfirșit. Anglia și Rusia au hotărît să supue cașul unui arbitragiu care să stabilească vinovăția ofițerilor cari a bombardat bărcile pescarilor de la Hull. Ambele guverne au fost silite să recurgă la această soluție fiind că amiralul Rojdestvensky a pretins că printre bărcile de pescari englezești se aflau două torpiloare, japoneze, și natural că guvernul rus nu putea să facă Angliei scuzele ce le cerea, dacă nu i se îngăduia măcar să cerceteze argumentele, pe cari, ofițerii ei le dădea și, spre apărarea lor. Guvernul britanic,în urma intervenției d-lui Delcassé, a primit un arbitragiu, care apărea ca singurul mijloc de a înlătura un războiu, ale cărui proporții și urmări ar fi fost desigur înspăimântătoare. Deși toată lumea trebue să se bucure de acest rezultat care asigură pacea, totuși, nu e mai puțin adevărat, că nimeni, nu va putea crede că apărarea amiralului Rojdestrensky este întemeiată. In primul rând, fiindcă este absolut cu neputință ca, o flotilă de torpiloare japoneze să fi călătorit luni de zile, să S străbătut atâtea mări și atâtea strimitori, să ajungă din Extremul Orient până pe coastele engleze, fără ca nimeni să n’o fi văzut și ca nimeni să nu e prins de veste. Azi, când circulația pe aceste mări e atât de mare, când există telegrafie fără sîrmă și o presăm care stă pretutindeni la pândă, o asemenea călătorie e mai mult decât imposibilă, este o poveste de necrezut, o ipoteză fantastică. Și al douilea, fiindcă chiar dacă are admisibil ca torpiloarele japoneze să fi ajuns până în Marea Nordului fără știrea nimănui, este inadmisibil ca guvernul englez să se fi dat vre-un adăpost pe coastele britanice și să se fi expus la urmările unei asemenea protecțiuni. Să crezi în putința unui asemenea fapt, e să nu cunoști interesele Angliei . Intr’adevăr, de la începutul răsboiului ruso-japonez Anglia n'a avut decât o singură dorință : să nu fie amestecată, prin alianța ce a încheiat cu Japonia, intr'un conflict,din care ea nu putea trage absolut nici un folos. Din potrivă, interesul ei în acest răsboiu este ca să renuâe cu desăvirșire neutră spre a putea, profitând de încurcăturile Țarului, să întărească în Asia situația ei, în dauna imperiului moscovit. Acest interes este atât de vădit, încât s’a susținut de mulți, și poate cu drept cuvînt, că tocmai pentru a putea să întărească situația eî în Asia, Marea Britanie, cu cunoscuta eî perfidie, a ațîțat pe aliata eî, pe Japonia, a împins-o într'o luptă care să paraliseze pentru câtva timp forțele colosale ale Rusiei. Și cum să ne mai îndoim că interesul Angliei e să nu se amestece în résboiul ruso-japonez când deja ea a tras un folos însemnat din acest resboiu. Lumea uită că acea expediție mică, modestă și abia luată in seamă, ce a pornit acum câteva luni din India sub comanda colonelului Youghusband și a pătruns în ținuturile Tibetului, a câștigat pentru Anglia o strălucită isbândă. A ocupat Lhasa, cetatea sfîntă a Budismului, unde nimeni nu intrase încă, a pus de fapt Tibetul sub protectoratul britanic și în fine a răpit din mâinele slabe ale lui Dalai Lama, șeful budiștilor, spre a o da unor preoți credincioși Angliei, toată autoritatea și influența extraordinară pe care dinsul o avea asupra întregei lumi galbene de la părțile nordice ale imperiului chinezesc până pe la hotarele Uralului. Prin urmare, din nici un punct de vedere nu se poate susține că exista printre bărcile de pescari de la Huli 2 torpiloare japoneze. Și incidentul nu se poate explica decât astfel : flota baltică a părăsit Cronstadt sub impresia atentatelor nihiliste ce se săvîrșiseră împotriva ei în numeroase rânduri și cu teama că pe drum va fi victima unor nouî atentate. Călătorind cu această spaimă neîncetată in suflet, nu e de mirare că primele lumini ce le-au zărit pe lângă coastele engleze să le luat drept torpiloare japoneze. Cu alte cuvinte ne întoarcem, la ceea ce s’a susținut întotdeauna, la incapacitatea flotei ruse, incapacitate cu atât mai îngrijitoare pentru împărăția ce și-a pus nădejdea în ea cu cât la dinsa se adaogă o inconștiență nemai pomenită. Căci cum să explicăm altmintrerea că această flotă, care credea că bombardează 2 torpiloare japoneze, să se fi îndepărtat fără să caute măcar, să cerceteze pe cine a bombarda-o și să vadă dacă nu se cade ?' dea răniților, ajutoarele și îngrijirile obișnuite ! In asemeni condiții garanțiile pe cari guvernul englez le-a cerut Țarului pentru viitor nu sunt de prisos. Dacă, amiralul Rostdestvenski își continuă drumul, însuflețit de aceleași idei, două lucruri sunt sigure • pe de o parte că până ce va ajunge în Extremul Orient flota rusească a Balticei va mai omorî degeaba mulți pescari nevinovați și va distruge multe corăbii, și pe de altă parte că prin provocările ei nesocotite, ea va sosi în fața Portului Arthur aducînd Pusiei în loc de ajutorul de care are nevoe, declarația de răsboiu a vreunei alte puteri. I. G. D. rînd cu putință restabilirea păcei. Vr’o sută de studenți manifestându-și opiniunea lor contrarie prin cântarea imnului imperial, majoritatea i-a fluerat; apoi toți asistenții s’au despărțit cântând imnul libertății. Se spune că studenții din Petersburg au hotărît să convoace o adunare generală a tuturor studenților ruși, spre a continua această propagandă. Poliția, din ordin superior, n’a intervenit și nu s’a întimplat nici o dezordine. Constituție In Rusia In legătură cu această îngăduință ne mai pomenită în Rusia, se asigură că împăratul Nicolae ar fi cerut senatorului Sosîki, un eminent jurisconsult și legist, alcătuirea unui proiect de constituție după modelul constituției imperiului german. Această știre trebue primită cu rezerva cuvenită. Cele trei armate rusești Persoane, în măsură de a fi bine informate, confirmă știrea dată în privința formării celor trei armate din Manciuria, dar comunică în același timp o mică schimbare în programul primitiv. Baronul Kaulbars, care a sosit era la Petersburg și va fi primit mâine de către împărat, va fi numit comandant al primei armate . Gripenburg va lua comanda celei de a doua armate, iar generalul Dinkevici va întruni toate corpurile siberiene, spre a forma o a treia armată; întăriri considerabile, prețuite la 200 mii de oameni, vor fi trimise pe teatrul războiului, așa încât la primăvară cinci sute de mii de oameni vor fi grupați acolo în trei armate, constituite după modelul armatelor japoneze. Generalul Grippenberg va pleca din Vilna cu întregul său statmajor la 5 Noembre. Kaminsky. Ziarul «Berliner Tagblatt» anunță că poliția din Dresda, spre a pune o stavilă cultului fostei principese de coroană a Saxoniei, contesa de Montignoso, a oprit vînzarea în public a ziarului «Dresdener Rundschau», care s-a ocupat cu această afacere, și a interzis vînzarea cărților poștale cu portretul contesei Montignoso, pe motivul că provoacă confesiune și neliniște în publicul credincios casei regale. Librarii și alți negustori au fost siliți să depărteze din vitrine portretele contesei Montignoso. * * * Tribunalul din Budapesta a condamnat acum câtva timp pentru lese majestate pe socialistul Grossman la 4 luni închisoare, achitând pe tovarășul său Weltner. Curtea de apel a casat această sentință, condamnând pe Grossman la 10 luni, iar pe tovarășul său Weltner la 4 luni închisoare.« » • Curtea cu jurați din Budapesta a condamnat la o lună închisoare și 500 coroane amendă pe scriitorul slovac Strobl, pentru un articol din ziarul naționalist slovac «Narodni Noviny» din Turpez-St-Marton, în care procurorul a văzut agitație în contra națiunei maghiare. In ia Rusia (Corespondență perl. a ziarului «Universul») Petersburg, 20 Octombrie, Manifestații studențești Eri s'a făcut la universitatea de aci o mare manifestație de studenți cari, adunați în număr de 100—1800, în amfiteatrul adunärilor generale, au iscălit un manifest de protestare în contra războiului, cerând cât mai cur CHEMIGI FEMININE Mișcarea feminină La universitățile din Italia se află multe femei ca docente (agregate). D-șoara Teresa Labriola este docență pentru dreptul roman la universitatea din Roma, d-na Maria Montefiori este docență pentru anatomia comparativă și fisiologie. d-na Spezia ca profesoară de științele naturale, d-na Monti este profesoară pentru higienă și antropologie la universitatea din Pavia și d-na Cottani este docență pentru patologia generală la universitatea din Bologna. D-șoara Eva Forster, din Bassel (Elveția), a fost numită inspectoară de fabrică. La universitatea din Erlangen , a obținut titlul de doctor în filosofie cum, laude, Miss D. L. Bryant din Greensborough (America de nord). O tineră berlineză, d-șoara Lilli de Kelchner, fiica consilierului intim baronul de Kelchner, a fost promovată zilele trecute la universitatea din Zürich la gradul de doctor în filosofie, magna cum laude, după ce mai înainte a fost supusă la un examen din filosofie, anatomie, psihologie, estetică și antropologie. In Irlanda scriitoarea Brit Byarnto din Idotta, școala o revistă feminină. D-na profesor Selenka, din München, cunoscută prin activitatea ei energică și plină de succese în chestiunea păcii universale, va reprezenta uniunea femeilor din Germania la congresul internațional pentru pace, care se va ține la Boston, în America. Miss Evangeline Hearty, din Denver, fostă membră a Camerei din Statul Colorado (America), a fost prezentată de către partidul poporal, candidată pentru a lua parte la alegerea președintelui Statelor Unite, Olimpia. O CUGETARE PE ZI " Oamenii cari vorbesc tare găsesc intotdeauna pe cineva care ii ascultă și care îi cred. Știri din străinătate .— Prin poștă — Principele și principesa Christian de Schleswig-Holstein s'au întors din Africa de sud unde au vizitat mormîntul fiului lor cel mai mare, principele Christian, care a căzut la 25 octombrie 1900, în luptă cu boemii. Ducesa Cecilia de Mecklemburg, logodnica principelui de coroană al Germaniei, va petrece mai multă vreme la castelul Serrahu, al perechei ducale de Saxa-Altenburg. 7 • * * * Prinsoarea cea mai însemnată s'a făcut la Silvercity, în vederea alegerea președintelui republicei Statelor Unite. D nil W. Place și C. Shannon, proprietari de mine, au pariat pe mine de o valoare de 600 mii dolari, adică 3 milioane de franci, cel dintâiu pentru Roosevelt, iar al douilea, pentru judecătorul Parker.* * * Consilul de rázboiu din Breslau (Germania) a condamnat la câte 5 ani închisoare pe soldații rezerviști Joschko și Jakubek, din reg. 10 de grenadiri, pentru insubordonare și atacarea unei patrule militare.1 Carnetul meu Naslu Când p’un om in mahala Boala ’ncepe greu să'l sape, I se face un maslu cad Să se ducă sau să... scape!» Maslu, obicei străvechiă,— Nu știu cin’ l’a pus la cale,— Nu se face de cât cu Bani «cerșiți» în mahalale... D'aia zilnic vezi cerșind C o luminărică în mână zeci la zeci de cerșetori: «Pentru maslu», cari în mână... Badar fi adevărat, Calea-valea, treacă-meargă, sa-î lăsa prea bucuros Banii iute să ți’i șteargă... Bar adesea vezi uimit Cum că maslul ce-au să facă <7 un chef împărătesc. Cum știu dânșii să petreacă... D'aia, noi, pe cei in drept li rugăm, cu mic cu mare, Ca pe ești «măsluitori» Să-i trântească la «răcoare ?...» Marian. Principele Ferdinand LA CISLĂU (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Cislău, 21 Octombrie. A. S. R. Principele Ferdinand, sosind Marți noaptea în Buzău, a rămas în vagonul princiar până a doua zi dimineața la orele 9, când a descins și a pornit imediat spre Cislan în trăsură deschisă. Șapte trăsuri, cu înaintași, formau convoiul princiar. Pe stradele Buzăului staționa o lume imensă. La orele 11 dim. au ajuns la Palanca, poposind la vila d-lui prefect Iarca, unde s’a servit și dejunul. Vila e așezată pe o culme în mijlocul unei grădini de coniferi. Pozițiunea e cât se poate de pitorească. După dejun s au fotografici. La plecare au vizitat podul de la Pârscov, apoi și-au reluat drumul. In Cislaü încă de pe în orele 3 d. a., o mare mulțime se desfășura pe ambele părți ale șoselei princiipale. La orele 4 trăsurile au intrat in sat, pe sub arcuri de triumf. Autoritățile erau în fața primăriei frumost era vozată. La trecerea »*■>•'.'nului copiii au intonat «Trăiască Regele», iar fetele satului s-au aruncat buchete de flori. Trăsurile au oprit la pavilionul vizitatorilor, unde i s-au dat norariie militare și s'au făcut prezentările. Prințul singur în plimbare o mare mulțime de săteni au staționat mult în fața pavilionului. Pe la orele 5 d. a. au început a se retrage. Prințul a eșit singur la plimbare pe str. Pavilioanelor, fumând o havană. Trecend prin fața cazarmei hergheliei, a traversat ulița până în șoseaua principală de unde s'a întors. La intrarea în str. Pavilioanelor, a fost întâmpinat de către d. maior Râmniceanu, aghiotantul Leu, care-i observase lipsa. In această preumblare aproape n’a fost recunoscut. In urmă aflându-se de aceasta, satul a început povestea faptului. Banchetul« Seara s’a dat un banchet de 17 tacâmuri în onoarea A. Sale Regale. La acest banchet au luat parte toate persoanele ce au însoțit pe A. S. din Buzău, precum d. general Băicoianu, com. corp. III dezarmată, d. It.-col. Toplicescu, directorul cavaleriei, d-nii maiori Stavrescu, Iov. Râmniceanu etc., d. prefect Iarca, precum și ofițerii garnizoanei. S’au ridicat toasturi pentru Suverani, AA. II. RR. Principii moștenitori, etc. Itinerariul inspecționei Astăzi A. S. R. Principele Ferdinand, ca inspector general al cavaleriei, va trece trupa hergheliei în revistă, va vizita cazărmile din sat, va asistă la 5 reprize de călărie și se va face și clasarea produșilor hergheliei. După amiază se vor face alergările de cai la hipodromul hergheliei și vizitarea cazărmilor din câmp. Vineri Prințul moștenitor va lua parte la marea vînătoare de mistreți, organizată de d. prefect Iarca, în pădurea Petricica. Vizitarea mou&stiret Ciolanu A. S. R. Prințul Ferdinand și-a exprimat dorința de a vizita, cu această ocaziune, și monăstirea Ciolanu, de care ține și bisericuța Cetățuia, restaurată de MM. II. Regele și Regina. Cetățuia e o biserică numai de piatră de o frumusețe rară, zugrăvită de ieromonahul Eftimie Georgescu, pictor, cu cheltuiala Suveranilor. Duminecă Prințul va pleca din Cislan. Ghiocel» Mareșalul japonez Oyama și familia sa — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astăzi reprezintă pe mareșalul Oyama, comandantul suprem al trupelor japoneze din Manciuria, în mijlocul familiei sale. La stânga se află soția sa, iar la dreapta fiica sa, lady Hisako Oyama, iar îndărăt cei două fii ai săi, cari au rangul de ofițeri în armata japoneză. UN PROVERB PE ZI Timpul consacrat științei nu e un timp perdut. (German). Războiul ruso-japonez — Prin poștă — Ancheta prealabilă asupra incidentului anglo-rus a avut de efect debarcarea la Vigo a 4 ofițeri ruși, a căror mărturie s’a crezut trebuincioasă: trei dintre înșii sunt: căpitanul Clado, locotenentul Otto și locot. Ellis. Căpitanul Clado era pe bordul vasului amiral «Kneaz Suvarov», pe care sa afla Rojdestvensky. Penvnsul 1’a însărcinat amiralul să redacteze raportul scris asupra incidentului de la Hull. Acești 4 ofițeri se vor întoarce direct la Petersburg. ** Generalul Stoessel a dat un ordin de zi către armata sa asediată la Port-Arthur,spuind că împotrivirea contra japonezilor va trebui susținută atâta vreme cât vor mai exista oamenii necesari unui singur tun. Acest ordin de zi a fost dat în urma unui curent ce s-ar fi făcut printre soldații asediați în favoarea capitulărei. * ■ « * Știrile primite din cartierul generalului Oku spun că, cu toată lupta îndîrjită de până acum și cu toată tensiunea nervoasă, trupele japoneze se găsesc în excelente condițiuni și se crede că apropiata lor mișcare va avea de rezultat cea mai mare luptă din războiul actual.* »" * Papa Pius a primit în audiență pe primul redactor al ziarului «Wiener Allgemeine Zeitung», dr. Zzeps, față de care și-a exprimat părerile asupra războiului și a duelului. Șeful bisericei catolice este foarte abătut din cauza grozăviilor războiului din Extremul Orient, despre care a zis că nu este războiul ci măcel. El regretă că puterile civilizate stau impasibile față de acest războiu și că nu reușesc ca se unească pentru o acțiune comună, care să aibă de scop terminarea lui. Papa încheie exprimându-și dorința că Providența va pune cât mai curând capăt acestui războiu sîngeros. în aceeași converse țe papa a combătut și duelul, zicând că are de gând de a aranja o manifestațiune publică contra duelului. Japonezii nu prea respectă credințele religioase, deși le tolerează cu scrupulozitate la dînșii, și gluma lor e de a pune acum oricărui nou venit următoarea intrebare :— Aveți ceva știri despre ocrotirea cerească invocată de ruși ? Vine ea oare cu transiberiariul sau cu escadra mărei Baltice ? ................<■."» m-mmmmnm ii rului «Tricupis», văzând că o parte din cărbuni s’a deșertat, a dispus azi, la orele 8 jumătate dimineața, a se curăți gangurile unde sunt rezervoarele de apă pentru păstrarea echilibrului vaporului. Muncitorul din Brăila, Panaghi Constantinato, însărcinat cu curățirea, îndată ce a ridicat capacul de la unul din ganguri, a căzut asfixiat de gazurile ce au exalat, prăbușindu-se în fundul gangurilor. Andrianos Pana, ajutorul căpitanului, intrigat de întârziere, ducându-se ca să vadă ce s’a întâmplat, cade și el asfixiat. Fratele său, Dionisie Pana, matelot pe acel vapor, văzând pe fratele său căzând, se repede spre a’l scoate, dar cade și el asfixiat. Elie Nicolinatos, al douilea mecanic al vaporului, mirat de întârziere, s’a dus și el să vadă ce s’a întâmplat, dar a avut aceeași soartă ca și ceî l’alțî. Tâmplarul Constantin Paraschiva, apropiindu-se și el, cade asfixiat în fundul gangului, întregul echipagiu al vaporului, văzând această nenorocire, începu a da alarma. In acest timp, muncitorul Aristidis Lastul iese din mulțime oferindu-se că el poate să scoată victimele. Lăsat cu fringhii în gang, el nu făcu nici un metru și căzu asfixiat. Atunci văzându-se că totul e perdut, s’a început cu lăncile a-l scoate din gang. Toți 6 au fost scoși în nesimțire. S’au avizat autoritățile și câțiva medici. Au sosit imediat d-rn Carantino, Baizis, Conduri, Pandeli și Marati, iar din partea autorităților căpitanul portului, maior Ponică, ajutorul Anasatsiu, polițaiul orașului Brăescu, procurorul Petrovici și comisarul Becarian. îndată ce au sosit, d-riî Carantino și Paizis au început a da primele ajutoare celor ce zaceau în nesimțire înaintea lor. După o muncă de mai bine de două ore, ei au putut readuce la viață pe Aristidis Lastuli, Dionisie Pana și Ilie Nicolinatos. Ajutorul căpitanului Adriana Pana, Constantin Paraschiva și Panaghi Constantinato au murit. Doctorii au dispus trimiterea atât a cadavrelor cât și a celor readuși la viață la spital. Cauza acestei groaznice nenorociri sunt gazurile mefistice, idrogen sulfuric și aciduri carbonice ce se aflau în gang. Vestea acestei mari nenorociri s-a răspândit ca fulgerul in tot orașul producând o impresie penibilă. Groaznica nenorocire DE PE VAPORUL «TRICUFIL» (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Brăila. 22.—Acum două zile a sosit în portul Brăila vaporul «Tricupis», sub pavilion elen, proprietatea d-lui Panait George, mare armator din Marsilia, încărcat cu un mare transport de cărbuni. El a acostat în fața fabricei de făină Violates și frații Valerian. Cărbunii aveau destinațiune pentru numita fabrică. D. Manojjolis, căpitanul vapor Copiii la pension Mișcarea produsă în opiniunea publică de frecventele cozuri de conversiune la catolicism operate în diferitele institute religioase cari înfloresc pe acest fertil și ospitalier pământ român, la umbra însăși a legilor Statului, și puternicul ecou ce a avut în present procesul disciplinar intentat călugărițelor din Galați, nu pot trece fără a da tuturor un învățămînt folositor. Dacă, într'adever de la examenul cașului particular trecem la o privire mai întinsă și sintetică trebue să recunoaștem că în școale, în colegii se perpetuă și se vor perpetua sisteme greșite și fatale, numai și numai prin inerția și lipsa de grije a capilor noștri de familie. Această stare de lucruri ne duce la o consecință foarte stranie : cu toți ieșim din școală, cu toții avem raporturi cât se poate de strânse cu școala, și totuși nu știm ce este și ce trebue să fie. Un tată, care trebue să-și dea copilul la pension, procedă la alegerea acestuia, urmând obiceiuri de familie sau de artă, sau mulțumindu-se cu informaticul culese de pe la alți părinți cari, ia dreptul vorbind, nu ștm nici mai mult nici mai puțin decât el. O problemă atât de delicată e respirată în salonul casei, bând caeaua și fumând țigareta. Pentru cea mai mare parte a părinților, școala și pensionul sunt edificii închise, la porțile cărora își depun copiii, spre a merge să i ia când vor fi devenit oameni bine educați și nu destul de culți. Cel ce cumpără o mașină pentru bătut porumbul are grija de a o încerca, cel ce cumpără un loc într-un institut școlastic se duce așa, orbește, fără să știe bine dacă mașina educativă care funcționează acolo înăuntru va sfărâma sufletul sărmanului copil, părăsit în imperiosul și populatul deșert al unei mari case, unde privirea maternă nu străluce și nu mângăe. Fiecare cetățean judecă cu încredere : «Dacă am dus copilul la școală, trebue să învețe , spre a vedea dacă învață, adecă dacă școala e bună, vom avea peste 2—3 luni «notele și informațiunile învățătorului». Ceea ce aproape vrea să zică că în viața unui tîner se suprimă câte puțin în raporturile familiare, anii de școală. Tatăl duce un ignorant și vrea să scoată din școală un savant. Dar în acest răstimp, acolo înăuntru, între acele ziduri, ce se întimplă oare ? Cum și ce învață acel om informațiune ? Suferă oric î e bine ? Dacă se plânge, sunt justificate plângerile sale? Și dacă «inteligența» se desvoltâ, oare se desvoltâ sau putrezesc cumva «virtuțile inimei?» Câți sunt părinții de familie cari fac în serios un examen de acest gen? Pentru câți școalele, cari sunt cel mai mare patrimoniu al nostru, prețuesc pentru priceperea și judecata lor măcar tot atât cât prețuește întrebuințarea unui capital, o speculație la bursă sau o izbândă electorală ? Nici nu-mi trece prin gând—o ferească Dumnezeu — să zic că toate școalele și toate pensionatele sunt rele. Dar afirm că dacă sunt bune, părinții îndeobște nu au nici un merit în această privință. Mai întâiu, nu se în’grijesc aproape nici odată de a’și câștiga buna și întreaga incredere a copiilor lor. Ce este oare într’adever mai demn de observate decât fluctuațiunile și schimbările unui spirit copilăresc ? Copiii nu au învățat încă comedia vieței: ei au o singură voce și un singur plâns, fie în fața unei jucării sfărâmate, ca și spre a exprima cea mai amară desnădejde. Când un mic colegian scrie acasă : «Veniți să mă luați , scoateți-mă de aci!» de puține ori se înțelege că acest țipăt are aceiași puternică adîncime ca și acela care ese din pieptul unui om sfârșit de suferințe. Părinții surîd, eî știu bine că nu se fac maltratări fisice fiilor lor, nu se vatămă viața și gândesc . Ștrengarul e îndărătnic ; ar avea gust să fugă,î e dor de libertate; trebue să lăsăm să se domolească puțin acest spirit rebel. Ei sunt surzi și orbi. Supraveghiază numai dacă copiii lor au umplut caietele, dacă au învățat să îngâne cărticica lor de istoria sacră și profană, dar nu se întreabă care este cauza acelor anumite întunecimi în căutătura lor, a acelor anumite sfuri în mișcările lor, a acelor anumiți descurajări în ținuta lor. Insă câte întrebări, și câte întrebări delicate, inteligente, pătrunzătoare, nu ar trebui să facă fata fiului său, spre a învăța de la el ceea ce e școala sa , grădină unde copilul va învăța întăritoarea seninătate a inimei sau temniță, unde va dobândi acea tristețe adincă și nemulțumitoare care va deveni mai târziu în viața, neputință sau răutate. Și apoi de ce să ne mirăm dacă în aceste tinere conștiințe, deschise oricărui influx și neapărate contra oricărui asalt, clocește germenele apostasiei contra religiunea strămoșilor, al revoltei nu contra propriilor părinți și a celor mai scumpi ai săi ? Benedetto de Luca. Confirmarea mandatului de arestare al contesei de French La Camera de punere sub acuzare din București a venit era judecarea apelului făcut de primul-procuror al trib. Ilfov contra sentinței trib. Ilfov secția 2, care a infirmat mandatul de arestare al contesei Elena de French. Camera era compusă din d-nii consilieri Dobriceanu, Em. Anastasiu și Sp. Stătescu. Contesa a fost adusă de la poliție sub supravegherea agentei speciale Maria A. Miclescu. D. procuror general a cerut admiterea apelului d-lui prim procuror și prin urmare confirmarea mandatului de arestare întrucât din actele trimise de guvernul elvețian reese că contesa a comis un act reprobat de lege. D. T. Policrat, apărătorul contesei, a susținut că faptul ce se impută contesei e mai mult de natură civilă decât penală și prin urmare ea nu poate fi deținută și extrădată. Camera, după o lungă deliberare, a admis apelul d-lui primprocuror și a confirmat mandatul de arestare. De la Camera de punere sub acuzare contesa a fost dusă din nou la poliție, unde va continua a fi arestată până când se va pronunța consiliul de miniștri asupra chestiunei extrădarei sale. IV. T. Gairanjiu plinei« De la coresp. noștri particulari Vineri, 22 Octombrie. BUZĂU.—Groaznică nenorocire.—In munții Buzeului, la Mușa Mare, există o mare fabrică de cherestele, a unei companii străine, care de mai mulți ani, in urma autorizației căpătată de la minister, exploatează imensele păduri de brad din acea regiune, în care scopau și o cale ferată de interes privat până aproape de Brașov. Acum câteva zile o groaznică nenorocire s-a întâmplat muncitorului ungur Antal Deneș, care lucra la schela instalată pe muntele Zănoaga. De pe schelă coborau la vale enormi butuci de brad, cari ajunși jos erau puși în vagoane și duși mai departe. Un butuc mai subțire se opri pe povîrniș. Antal Deneș, fără a prevesti pe lucrătorii din vîrful muntelui spre a nu mai da drumul altor butuci, căută a degaja butucul oprit. Insă în acel moment un alt butuc, venit cu repeziciune de sus,iubește pe cel d’intuin și apoi ambii se prăbușiră peste Antal, lovindu-l mortal în șale și desmembrându-l aproape piciorul stâng. După câteva ceasuri de crudă agonie, nefericitul Antal Deneș a încetat din viață. CONSTANȚA. — Conferință administrativă.—In ziua de 17 c., s'a ținut în localul primăriei din Caramurat prima conferința din pr. Constanța. D. dr. Friedgun, medicul - plășel