Universul, noiembrie 1904 (Anul 22, nr. 302-330)
1904-11-02 / nr. 302
ANUL XXII, No. 30‘i»Marț! 2 Noembrie 190* Colonului Roosevelt, președintele Statelor-Unit» (Vezi ilustrația) CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA o »am iubito mania.«»5 t Esaui in stretinnTait ANUNCIURI Pag. Ml Linia corp 7 Bani 40 Pag IV , 20 ^Inserții și reclame > s 1.25 linia. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAI f1. Strada Brezoianu 11. Eu ÎNTREAGĂ r\ Calendar pe anul 1904 Ortodox Luna, 1 No»mbrip.—SS. doctori fără de argint Cosma și Damian Catolic Lunî. 14 Normbria. —lucunds. Soarele răsar« 655 . apune 4.84 în minile Siberiene, s’au scumpit enorm. Din asemenea este foarte greș aprovizionarea cu tulagii pentru cai. Corespondentul crede că, din această cauză, în timpul ernei nici trupele Rusiei asiatice, obicinuite cu fel de fel de neajunsuri și lipsuri, nu vor putea petrece iarna pe câmpul de luptă. * * * Din Londra se anunță că Roșia a cumpărat în ultimul timp din America un vas submarin. Manția trecuta submarinul, care se numește «Fulton» a fost expediat de la Petersburg CU un tr*n special la Vladivostock, București. Noembrie Despre medificarea Lenel pensiilor S’a vorbit acara câtva timp ®&. In viitoarea sesiune a Parlamentului, se vor aduce modificări legii pensiunilor. In vederea acestei eventualități, un militar, cititor al ziarului nostru, ne comunicăm câteva observation, ce credem ca e bine să fie aduse în cunoștința publică. După actuala lege, ofițerii Inferiori ajunși la vârsta de 50 ani, sunt puși în retragere din oficiu. Mulți dintre aceștia, datorită constituției lor robuste, sunt oameni cari la vârsta aceasta, ar putea să muncească cu toată ardoarea unui om care a căpătat, atâta experiență , în loc să fie însă lăsați să-și continue serviciul, după disposițiunile legii asupra posițiunii ofițerilor ei sunt scoși din serviciul activ și în timp de 5 ani (dacă este ofițer combatant) ori 10 ani (dacă este ofițer asimilat) primește o soldă de retragere. Cu chipul acesta se ajunge a se vedea în budgetul armatei, pe lângă ofițeri activi, și o serie de ofițeri al căror număr din an în an se va înmulți și cărora li se servește o soldă de retragere , deci budgetul ministerului de răsboiu se va găsi de fapt înfrourat cu o sumă respectailă, plătită unor ofițeri cari nu mai sunt în serviciul armatei. Oricare ar fost intențiunea legiuitorului, rezultatul la care se ajunge nu este de loc avantagios din două puncte de vedere: Pe de o parte se creiază o întreagă serie de ofițeri, care trebue plătiți din budgetul ministerului de resboit ; iar pe de alta se depărtează din armată ofițeri cari ar putea să aducă bune foloase țarei, încă cel puțin 5 ani. Legiuitorul a fost preocupat, după cum se știe, de trebuința întinerirea cadrelor, fixînd limita de retragere la 50 ani, dar n a întrevăzut formarea pe nesimțite a mai multor serii de tineri pensionari, plătiți din budgetul ministerului de răsboiă. Lucrul s’ar putea împăca. In viitoarele modificări ce se vor aduce legei posițiunea ofițerilor și legea pensiunilor, ar trebui să se fixeze vârstele astfel: Ofițerul inferior sa fie pus în retragere din oficiu când a împlinit vîrsta de 55 ani; ofițerul superior la vîrsta de 60 ani și ofițerul general la vîrsta de 65 ani. Atât ofițerii inferiori cât și cei superiori și generali mai pot fi propuși pentru a fi trecuți în retragere din ofieid și înainte de vîrsta fixată mai sus, aceasta când starea sănătății lor nu le-ar mai permite să facă serviciul activ. Propunerile sâ fie basate la o constatare a unei comisiuni medicale, ceruți sau de ofițer, sau de șeful saft, iar pentru nentrali, de ministrul de rezboitt. Pe aceasta cale, trebuința întinerirea cadrelor ar fi satisfăcută. Ofițerii să fie liberi a se retrage prin dimisionare, când vor avea serviți 20 ani, pentru care timp bineînțeles să li se servească ca pensiune, quantumul la care î-ar da drept anii serviți, și după cum este prevăzut chiar in actuala lege de pensiuni. Admiterea unor asemenea disposițiuni ar lăsa posibilitatea întinerirea cadrelor, prin demisionarea acelora cari fie că găsind o altă ocupațiune mult mai rentabilă, demisionează, sau vezând că în timp de 20 ani Serviți armatei nu au ajuns la aceea ce ați visat el, asemenea demisionează, pentru a-șî căuta în altă direcție idealul visat. S’ar putea obiecta că fondul pensiunilor ar crește dacă ofițerilor cari părăsesc armata după 20 ani, li s’ar servi imediat pensia. Răspunsul la aceasta , cu pensiunea servită unui ofițer care a dimisionat după 20 ani, va fi mult mai mică decât solda de retragere ce se va plăti aceluiași ofițer căruia după 9 ani, atingând etatea de 50 ani, i se va servi o soldă de retragere. _______ oară, iar că Italia, de când s’a apropiat, de Franța, a răpit triplei alianțe jumetate din înțelesul pe care Bismarck i-l dăduse. In Ună de când greutățile dintre Italia și Austria se înmulțesc și devin tot mai îngrijitoare, este aproape cu neputința sa maî negiirns.. prin care trece tripla alianță. Darminteri, cei ce ar păstra încă asupra ei vre-o ilusie, n’au decât să privească tulburările care mai zilele trecute ai avut loc la Innsbruck și să vadă ce agitație au produs ele în toată lumea italiană, pentru a se încredința pe deplin că tripla alianță e sdruncinată până ln temeliile ei. In asemeni condițiune • firesc ca Împăratul Willedm să se gândească la viitor și să caute să asigure din vreme alte puncte de reazăm pentru împărăția lui și trebue să recunoaștem că el n'a așteptat ca ailuția triplei alianțe să fie atât de critică, cât apare azi după tulburările din Innsbruck, pentru a’și căut» puncte de reazăm. De vre-o patru ani deja, de când s’«fi simțit primele simptome de dezmembrare ale triplei alianțe, încă da p- atunci el și-a îndreptat privirile către alte Puteri. Vizita principelul Henric de Prusia în America, dăruirea statuei lui Frederic cel Mare, orașului Washington, nu au fost decât încercările lui Wilhelm II, de a-șî asigura amiciția și la nevoe alianța Statelor Unite. Iar vizita împăratului Germaniei, Windsor, îndată după declarația războiului din Transvaal, simpatia arătată de Wilhelm II englezilor in momentul înfrângerilor lor, și pe timpul când opinia publică din Germania era mai anglofobă decât oricând, refuzul de a primi pe Krüger, toate acestea nu au fost decât iarăș încercăile lui Wilhelm II, de s-și asigura amiciția, și la novoc alianța Angliei. In ambele cazuri însă încercările lui au fost încoronate de o cenuș nereușită. Americanii ca și englezii au văzut că nu există nici un interes comun între ei și imperiul german și n’au voit să scape pe Wilhelm II din încurcătura în care se sfla. Pe când diplomația germană întâlnea pretutindeni așa puține simpatii, Anglia, aceiași Anglie care respinsese ofertele lui Wilhelm II se apropie de Franța, raporturile dintre Italia și Marea Britanie și dintre Republica Franceza și Italia se întăresc tot mai mult, iar prietenia dintre Statele Unite și Anglia se mărește și ea. Cu alte cuvinte Germania se găsea din ea în ce mai isolată, așa că devenea pentru Wilhelm II o absolută nevoe și se întoarcă înspre singura putere ce nu refuzase încă amiciția lui, către Rusia. Și tocmai fiind că Rusia se află într’o isolare identică isoltirea Germaniei, ea a primit cu atâta entusiasm prietenia lui Wilhelm II. Se poate chiar ca aceasta să creeze pentru mulți ani între ambele împărați niște legături trainice și ca sa fie aci punctul de plecare e unei noui grupări de forțe în Europa care sa nimicească alianțele de azi. Prin urmare simpatia cu Germania arată Rusiei ia proporțiile unui eveniment politic de o înnoită semnificare și se poate spune de pe acum că printr’însași Kelm I1 asigură viitoarea politică externă a imperiului german. Numai de nu s’si ridica vijejia revoluționară din Rusia, care sâ dărtune țarismul și, despăințuind lumea slavă, să împrăștie toate planurile și toate speranțele lui Wilhelm II, I. G. Ofițeri în afacerea Dautriche și cu constliul de războiu i-a achitat. Afacerea e cunoscută. Se găsise în registrele de oatriplabilitate cifre șterse și încărcata, precum și cheltueli de 30 de mii de franci care nu se puteau justifica. Acuzații se contraziceau , trebuiau puși în urmărire. După cinci luni de instrucțiune, acuzații sari achitați , a procedat în consecință. Insă urmărirea era necesară, tot așa ca și achitarea. Naționaliștii nu voesc sa admită regularitatea unui prons in care interesele acuzaților au fost apărate cu atâta grije. Dînșiî repetă ca aceasta afacere a fost organizată în scop de a se găsi elementele unui fapt unit spre a se motiva o nouă revizuire a procesului Dreyfus. Academicianul André Theuriet, vorbind de intențiunile rele pe care naționaliștii le atribue guvernamentalilor, zice : «Intențiunile rele sunt ca și banii , pentru ca cineva să le însușească altora, trebue să se aibă el însuși». E însă o imputare pe care oamenii pumniți ar putea s’o adreseze cu oarecare aparență de dreptate partizanilor statuluimajor . De ce au trebuit cinci luni îndelungat,« spre a sa ajunge la a £o st. rezultat ? Această critică nu este a afacerei acesteia, ci a procedurei în general. Se procedează încet în materie de instrucție criminală și mai la urmă, această încetineală a condus la un rezultat care, de obicei, satisface pe* toți acuzații, la proclamarea neculpubilitâ. Și de vreme ce am făcut deja o cusțiune, pot să termin cu această cugetare a lui Vauvmargues, care e aci ia locul ei : «Nu e nici un somm să aibă cineva spirit iute dacă el nu e și just. Perfecțiunea unui pendul nu este d’a merge repede, ci d’a merge regulii». Prima calitate a unei instrucțiuni judiciare nu este d’a înainta repede, ci d’a descoperi adevărul. Illutul. Politica externă Germania și războiul din Extremul Orient De când s’a declarat războiul din Extremul-Orient, Germania a manifestat Rusiei o neobișnuită simnatie și o prietenie ca din zi în zi devine mai vădită. împăratul Wilhelm arată Europei, cu destulă claritate ca lucrul să nu se mai poată tăgădui, că în aceste momente de grea cumpănă pentru împărăția rusească și pentru țarism în deosebi, în aceste momente în cari toată lumea ori se întoarce înpotriva Rusiei ori se bucură de înfrângerile ei și de desorganizarea ei internă, el singur întinde lui Nicolae II o mină de ajutor și se încearcă prin ambiția lui să-i întărească prestigiul și să-î îndulcească suferințele. Pentru ce recunosc pa Wilhelm II, e învederat că el nu s-a hotărît să aibă față de Ruși această atitudine din consideration sentimentale. Legăturile de familie dintre Curtea din Berlin și din Petersburg pe care Wilhelm II și cancelarul său contele de Bütow la reamintesc de câtva timp cu atâta plăcere, nu pot fi cauza amiciției ce de o dată Germania resimte pentru Rusia. Intitit, fiind-că ele sunt prea vechi și prea îndepărtate ca să stabilească legături sufletești între Wilhelm II și Nicolae II, și al doilea fiindcă în trecut aceleași legături n’au împedicat nici pe Wilhelm II, nici pe Nicolae II, să aibă pretutindeni o politică opusă. Iubirea aceasta neașteptat! * Iui Wilhelm II pentru Rusia are o altă bază; cauzele și trebuesc căutate într’un interes și acest interes este următorul: Germania simte că tripla alianță se clatină din ce în ce mai mult. In cuvîntările sale parlamentare, contele de Billow proclamă ce e drept trăinicia triplei alianțe și afirmă că ea nu a fost niciodată mai puternică decât acum. Din faptele ce se desfășoară zilnic în Europa ei se convingă însă că asigurările pe di lume nu sunt întemeiate, ci Austria de când a încheiat alianța ei cu Rusia !n privința chestiei Balcanice nu mai reprezintă In tripla alianță ceea ce representã ocini Din Franța (Corespondase parta ziarului «Universul») Paris, 28 Octombrie. Pericolul «galben» și Camera franceză • In ședința de ieri a Camerei, deputatul Delifosse, vorbind în chestia convențiunei anglo-franceze, a preconizat sfârșitul nnevitabil al tuturor coloniilor europene din Asia și a înfățișat pericolul permanent al unui resbout intre Franța și Japonia:, «Noi nu ne vom bucura îndelung de sforțările noastre in Indo-China, s zis Delsfosse, provocând afecțiunea Camerei. Aceasta e o posesiune precară și nu rămâne îndoială că o vom perde fie prin revolta indigenilor, fie prin întinderea Chinei sau prin cucerirea japonezilor. De altfel știți câ anul trecut Japonia a stat la îndoială dacă trebuia să declare război« Rusiei pentru Coreea sau nouă pentru Jado China». Aceste cuvinte ale lui Dilafosse au provocat o reală estațiune. Isbit, ca și ceilalți, de gravitatea cuvintelor lui Delsfosse, care au fost primite cu aclamațiuni foarte vioia toți deputații din dreapta și cu întreruperi sgomotoase de cei din stânga, Jaures întrebă pe orator pe ce își bazează aserțiunile. Delafosse a refuzat să arăta izvorul de unde își luase informațiunile și se mărgini să dea asigurarea că informatorii săi mărită cea mai mare încredere. Achitarea ln afacerea Dautriche Y’au anunțat telegrafia și comisarul guvernului a retras acuzatiunea contra celor patru o* GEOMAGÎ FEMININE Pentru cei cari vor să »*> căsătorească Tinerii cari doresc să se căs.ătoreascâ vor consulta cu folos lucrările profesorului universitar Chalmers, din Londra. Dînsul nu 1« va spune dacă trebue sau nu să se căsătorească ; dacă trebue sa se pue mai mare preț, în alegerea unui tovarăș al vieței, pe frumusețe, merit, virtute sau zestre, căci lucrurile acestea se discuta de mii de ani. Dar profesorul Chalmers le va spune vîrsta persoanei care ’i va putea face fericiți. El n’are decât o formulă, care se aplică în toate împrejurările și înlătură d’opotrivă toate greutățile. Această formula e matematici : ea reduce căsătoria la o regulă de trei. Fii X vîrsta bărbatului. Împarte X prin 2: «daoga 7, vei căpăta F, vîrsta viitoarei soții. X: 2- 7—»F. Tînerul are 26 de ani ? 26 : 2-7=20 ; el trebue sa se însoare cu o fată de 20 ani. Tînerul are 84 ani ? 34 : 27—24; dînsul trebue să-șî unească soarta cu o femeie de 24 ani. Când femeea e aceea care vrea să știe ce vîrstă trebue să aibă viitorul ei bărbat, formula se poate de asemenea aplica ; din Y se scade atunci 7, se înmulțește cu 2, și se va determina pe X, vîrsta bărbatului (Y~7) 2=X. Tinera are 18 ani? Aluno! avem (18—7) 2=22, adică 22 ani trebue să aiba logodnicul. Dacă tînera e de 30 ani, atunci avem (30—7) 2, adică e« trebue să se mărite cu un bărbat de 43 ani, ș. s. m. a. ____ Silvia. Războiul risoi&plugs — Prin porti — Din Petersburg se anunță că expediția comandată de colonelul Dresohink s-a întors acolo. Aceasta expediție primise însărcinarea să studieze posibilitatea unei călătorii pe mare, de la Petersburg până la gurile marelui fluviu siberian Yenisei. Colonelul Dresehvnk referă că această călătorie poate fi făcută în 18 zile și că deci este posibil de a se transporta pe mare și pe fluviul Yenisei trup« și material până la lacul Baikal. * * w Ziarul «Daily Telegraph» află din Irkutsk că nesfârșite trenuri militare au trupa, material de artilerie și cai, trea continuă pe acolo. In toate stațiunile căei ferate trans-siberiane, este pregătită apă fiartă pentru prepirarea ceaiului soldaților, care mai primesc de câte două ori pe zi supă caldă. Peste șase săptămâni, a doua armată manciuriană va fi întreagă pe câmpul de război. Cala ferată din prejurul lacului Baical, va putea fi pusă în circulație cel mai târziu în Decembrie; până atunci trupele sunt transportate paste las cu vapoare. Corespondentul ziarului rus «Novoie Vremia» scrie din Mukdsnoft aprovizionarea trupelor cu material combustibil devine din c etate mai dificilă. Cărbunii, din cauze imjpuținărei lor Inaugurarea monuinsaUJ al poetului Șerbnescu Erî, la orele li, s’a inaugurat monumentul poetului Șerbanescu, ridicat în grădina Ateneului și lucrat, după cum se știe, de sculptorul Filip Marin, profesor la școala de belearte. Șerbanescu a fost unul dintre cei mai populari poeți, la sărbătorirea amintirea lui, totuși, deși timpul era frumos, n’a asistat atât» lume, câtă cu toții aveam dreptul să ne așteptăm. Persoanele Printre acei cari erau de față la solemnitatea acestei inaugurări, am putut remarca în treacăt pe d. Porumbaru, ministrul lucrărilor publice; pe d. Aurelian, președintele Statului și «A Ateneului Român ; pe d. G. F. R]h“S".u, primenii Capital«! ; pe d. Trandafir Djuvara, președintele comitetului de inițiativă pentru ridicarea monumentului , pe d-nii G. Stăncescu, A. Stăncescu, general Leon, Gr. Olănescu, Adamescu, secretar general al ministerului instrucțiunii publice, prim-procuror Hamangiu, Al. Djuvara, dr. Felix, N. Fiera, ministru plenipotențiar la Roma, Procopiu, Tatăranu, membru 1« Curtea de apoi, colonel Parfénié, dr Ilepites, Dem. Negulescu, Giani, etc. etc. Serviciul divin Serviciul divin a fost oficiat de părintele Floru de la biserica Krețulescu și părintele Gheorghe, parohul de la biserica Albă. D-na Șerbănescu, soția răposatului poet, a fost de fața și a plâns tot timpul cât a durat serviciul divin și solemnitatea inaugurând. Discursul «11 ut Trandafir Djuvarei D. Trandafir Djuvara, președintele comitetului de inițiativă pentru ridicarea acestui monument, vorbind dininiü după terminarea serviciului divin. Poetul ce sărbătorim astăzi, zige daa, este dintre cel mai populari a țăran : cântecele lui de dragoste, de un lirizm pătrunzător, fiind-că porneau dintr’o simțire reală,au fost și vor fi pururea repetate de toate inimile ce bat la prima tresărire de iubire, nu numai fiind-că ele corespund deplin sentimentelor lor intime, dar încă pentru că ele sunt armonizate într’o limbă limpede, lipsită de meșteșugiri artificioase și prin urmare cu atât mai emoționantă , melodiile ce s’au adaptat acestor fragede inspiraț’uu, mai cu seamă acele ale bunului și credinciosului prieten al lui Șerbanescu și al meu, George Cavarna, au contribuit încă să imortalizeze acesta cântece, prețioase mărgăritare ale literaturei române. D. Djuvara spuse că acum doi ani, când a ridicat glasul de la tribuna Ateneului pentru a comunica numeroase poezii ale lui Șerbănescu și să comenteze operile acestui Heine al României, a luat două angajamente : să strângă și să publice inspirțiunile, adesea originale ale lui Șerbănescu, împrăștiate în toate revistele noastre de la 1865 până la moartea lui, și să ridice un monument demn de memoria gingașului poet. Primul angajament l’a îndeplinit acum doi ani, pe cel de al douilea l’a îndeplinit erî, grație concursului mai multor prieteni, mai cu seamă brâneni. D. Djuvara făcu apoi o scurtă biografie a lui Șerbănescu: Născut la Tecuci, In 29 Decembrie 1839, Teodor Șerbanescu, după ce sfârși clasele primare în orașul său natal, urmă cursurile liceale la Academia mihăileană din Iași. El intră în școala militară din capitala Moldovei și o termină întâiul la clasificație, în anul 1859, când primi gradul de sub-locotenent. Viața sa se scurse apoi între datoriile de ostaș și de părinte și între îndeletnicirile sale de pod. Ajuns colonel și comandant de brigadă, el sa retrase din armată în 1893. Intrat în cercul literar al «Junimea» din Iași, Șerbanescu atrase imediat atențiunea asupra lui prin poeziile ce publicări "«Convorbiri literare». De la primul pas el se afirmă și a rămas până la sfârșit o inimă vibrând de simțiri adânci și un spirit entusiast. D. Djuvara cită apoi faimoasa poezie, care a avut onoarea de a fi tradusă de regala poeți Carmen Sylva. Iată două strofe din această poezie : Ah!i s-am sărutat odatăt Cu atăta dor și foc, In cât luna fermecată Privind s’a oprit psiest I»r când ale noastre buza Sângerând s’au deslipit, Pasarea cânta în frunze, Soarele ardea cumplit... Această poezie a fost faculS încă din 1865 D. Djuvara, după ce a citit mai multe poezii ale lui Șerbănescu, zise ca nu numai amorul l’a inspirat, ci și prietenia, iubirea de patrie și neam i-au smuls accente duioase. Arată așa pentru ce locul poetului Șrbanescu a fost ales în fața Ateneului, a acestui măreț templu al artelor frumoase. Când vremea, când patimile mărunte se vor potoli. Încheind. Djuvara, cei mai rătăciți astazi, vor veni și dînși, să salute respectuos opera artistică a d-mi sculptor Filiu Marin, căruia nu știu cum să-i mulțumesc, atât pentru modul fericit cum a întrupat în bronz gândul nostru despre iubitul poet, cât și pentru devotamentul și țara desinteresare cu care a dus lucrul la bun sfârșit. Adresându-se apo d-lu! primar al Capitalei, zisa : Exprimându-ve vi! mulțumiri că ați bine-voit a asista la această ceremonie, fac apel la d-voastră ca să primiți monumentul de față cu dragostea cu care el a fost alcătuit și in numele amicilor și admiratorilor poetului Șerban Su, vă rog să-l recomandați îngrijire! și ocrotire! administrație! comunale. Desoelirea monumentului La pronunțarea acestor cuvinte, monumentul fu desopun și se vezu bustul poetului Șerbănescu. Lângă soclu e o femee, care reprezintă muza poeziei. Cu o mână ea oferă poetului o ramură de laur, iar în ceal’altă mână ține o liră. Răspunsul d-Int C.I’.I Robescu J D. G. F. Robescu, primarul Capitalei, mulțumi d-lui Trandafir Djuvara pentru inițiativa ce a luat de a se ridica un monument luptătorului de la Plevna poetului Șerbanescu. D-sa primi monumentul făgăduind a-i recomanda îngrijirea comunei și mulțumi încă odată în numele orașului. Discursul d-lui Stăncescu Delegat din partea d-lui președinte al societății Ateneului Român să reprezint biroul la solemnitatea inaugurării monumentului poetului Teodor Șerbănescu, zise d. G. Stăncescu, îmi face plăcută datorie a felicita risî Inte pe toți aceia carî au luat inițiativa și au isbutit, sub presirieația d-lui Trandafir Djuvara, să eternizeze în bronz imagine soeluia care a cântat în limba cea mai duioasă Pacea și mai cu seumă Iubirea. Iubirea, sub diversele sale fețe, sub diversele sale forme este cel mai mare și cel mai nobil sentiment cu care natura a înzestrat pe om. De acum înainte dar, cugetătorul care va străbate «Grădina sacră», ce face față templului unde de 40 ani se propagă Pacea și Iubirea, prin instrucție și educație, nu va fi mirat vezînd ca s’a așezat aici monumentul lui Șerbănescu, care simbolizează Iubirea, lângă cele-i’alte monumente cari împodobesc acest loc prin figurile lui Văcărescu, gene ra Florescu, Sarat Rosetti, Eminescu, G. D. Teodorescu, Exarchi și unde în curând vor răsări pe piedestalele lor Cogâlnicescu, N. Crețulescu, Urechiă, figuri scumpe tuturor românilor și mai cu seamă nouă ateneiștilor, pentru serviciile aduse de dîtișii instituțiuneî noastre. Noi, biuroul Ateneului, mulțumim d-lui președinte Djuvara și inițiativei particulare,când vedem înmulțindu-se în țara noastră oparile artistice și simțim o înduioșată bucurie, când ele sunt executate de artiștii noștri români, ca scista care este opera d-lui Filip Marin, vlăstar al școalei noastre de sculptură și judecata nosstru nu este prea severă, chiar când aceste opere nu ar avea încă perfecțiunea pe care o cer legile unei arte desăvârșite. D. G. Stăncescu termină zicend : Fie ca această grădină, devenind muzeul măreț al bărbaților noștri celebri, înfățișați prin marmoră și prin bronz, după modelul gradinei din Pincio, de la Roma, să spus generațiunilor viitoare tot odată și numale măririlor noastre naționale și progresul pe care l’a făcut sculptura română la noi. Discursul d-lui Gr. Olănescu In numele amicilor, colegilor si contimporanilor lui, zise d. Olonescu, salut cu o înduioșată dragoste chipul blând și simpatic al poetului Șerbanescu. Această însărcinare îmi este cu atât mai scumpă, cu cât o prietenie de 30 ani m’a legat de acela pe care-l sărbătorim azi. Suflet cultivat și cercetător, Șerbănescu iubea studiul și discuțiunea , caracter hotărât și Independent, el era mândru și intransigent cu părerile sale; suflet generos și pasionat, n’avea prejudecăți și era totdeauna gata să lupte pentru o idee. Iubirea, adaugă d. Olănescu, era crezul lui Șerbănescu. A suferit din cauza ei, a avut poate deziluziuni, dar niciodată nu s'a plâns. Ca soldat, era îndrăsneț, hatorit și aspru. Când a sunat semnalul adunărei ostașilor, el deșteptat din visul său îndelungat, și-a părăsit căsuța și s-a dus pe câmpul de resboiu. Ca om, a fost afabil, curtenitor, pasionat, dar nestatornic, fire de poet. Spune câ Șe rbănescu își făcea poeziile pe str«da, cu mâinele În spate, uneorî le uit» și de «ceia se poate zice cu drept cuvânt «ă Șerbănescu și-a pierdut multe poezii pe drum. D. general Leon făcu biografia dulcelui poet cu care a fost prieten 40 de ani. Spune ca geniul poetic se «iată la el în«ă d» pe băncile școalei și încheie mulțumind d-uî Djuvara, ia numele camarazilor s5», pentru ridicarea monumentului. D dr. Hepites mulțumi de aseminea în numele Smiliei. La urmă, valorosul artist C. Notara recită o frumoasă poezie făcută de d. Haralamb Lecca și intituită Pentru Șerbanescu. IV M hciî, Știri din străinătate — Prin poștă — Ziarele german* anunță moartea principelui Albrecht de Sayn Wittgenstein, la castelul său Berleburg, în vîrstă de 70 ani. * * • * Marele duce și manșa ducesă de Baden au sosit is Coburg pentru ca sa facă o vizită ducesei văduve Alexandrina de Saxa- Coburg. * « După ultima statistică populațiunea Angliei și a coloniilor ei este de 400 milioane, 543 mii și 713 suflete, din care 41 milioane sunt în Anglia propriu zisă. Scoția și Irlanda. # * Vineri a fost esecutat îin decapitare lucrătorul Henkel din Wetter (Germania), condamnat la moarte de către Curtea cu jurați, fiind-că a asasinat o leliță în vîrsta de 8 ani. Acum câteva zile un individ s’a aruncat într’un Hil. în orașul italian Chiaia, voind să se sinucidă. Salvat și transportat l spital, el povesti o lungă și aventuroase istorie, dându-se drept soldat rus, fugit de la Port-Arthur și ajuns în Italia după o lungă serie de aventuri. Acum s-a dovedit că pretinsul soldat nu era decât un îndrăzneț escroc, venit din Nisa, unde reușise să înșele multă lume cu aceeași fantastică poveste. Intr’adevĕr, el este dezertor din armata rusă, însă dezertarea s’a întîmplat acum două ani. Ziarele maghiare anunță oi în mai multe părți ale Ungariei de nord a căzut o mare cantitate de zăpadă. Frigul este simțitor. * . * Din Pretoria î se anunța agenției Reuter, că regele Eduard și-a exprimat dorința ei la sosirea osemintelor lui Krupger ln Gapstadt și Pretoria să se dea onoruri regale, iar în timpul înmormîntării să se tragă salva de doliu.« * * Sinodul bisericei reformate din Ungaria s’a întrunit abilă-era la Budapesta. Șdințele vor dura mai multe zile. Acest sinod se întrunește la 10 ani odată pentru a resolva chestiunile cari privesc biserica întreagă. Colonelul Roosevelt, președintele Stateor Unite — Vezi ilustrația — Colonelul Roosevelt a fost reales ca președinte al Statelor Unite, pe un period de patru ani, obținând 317 voturi, față de contra-candidatul său, judecătorul Parker care a avut numai 141. Se știe că, în urma asasinărei președintelui Mak Kinley, (14 Septembrie 1901) locul său l-a ocupat coloniul Roosevelt, pe atunci vice-președinte. Teodor Roosevelt s-a născut la 21 octombrie 1858 în orașul New York. După terminarea primelor studii și a mai multor călătorii lungi, el urmă cursurile la universitatea din Havard, pe care le absolvi la 1880. Cariera politică și-o începu în anul următor, când a fost ales membru al legislaturei Statului New York. In anul 1895 Roosevelt fu numit președinte al comisiunei polițienești, in care funcțiune desfășură o mare energie. La 1897 a fost numit de Mak Kinley ajutor de secretar la departamentul marinei și după isbucnirea răibuiului spano-american formă un corp de cavalerie, pe chltuiala sa sub numele de «Rougbriders», în fruntea căruia se distinse foarte mult în diferite lupte. După terminarea resboiului, fu ales guvernator al Statului New York, iar la 1899, vice-președinte al Statelor Unite, rezultate în țările în cari se ap i â de un șir îndelungat de ani acest sistem rațional de a asigua hrana vitelor. La noi, de asemenea, livezile artificiale vor fi de cel mai mare folos, căci solei țârei, în toate județele, e cât se poate de prielnic, atât pentru cultura lucernei cât și a trifoiului, sparcetei și celor l’alți plante furagre. Foloasele livezilor artificiale Livedes artificiali e unicul mijlocit a «sigur« pe o porțiune restrînsă de pămînt o hrană «bondeală p-ntru vite. Acum c âte-va decenii agricultura, la noi, nu se făcea pe o scara așa de întinsă ca acum. Extensiunea data agriculture! A avut ca consecință naturală împuținarea imașurilor pa oari pășteah vitei» astă dată. Azi se simte In toată țara lipsă de hrană pentru vite. A locuitorului nu-i convine să lase întinderi ma rî de pămint necultivate pentru ca vitei» să p«sc! tot ceea ce caprițiul naturei faci sa crească pe aceste păminturi Din această cauză agricultorul se vede obligat de a nu păstra decât un numar limitat de animale, ceea ce face ca numărul animalelor noastre să nu sporească, aducând astfel prejudicii enorme comerțului de vite și impiediecând dezvoltarea economică a țarei pe acest teren. Fără îndoială, orice măsură de ameliorare pentru creșterea vitelor nu poate da nici un rezultat practic, dacă, mai înainte de toate, nu se asiguri chestiunea hranei. Livezile artificiale sunt chemate să rezolve această importantă problemă. Prin Înființarea livezilor artificiale, animalele sunt asigurate in timpul verei de o hrănitoare și abundentă alimentațiune verde, iar în timpul iernei de un fân substanțial. Dacă aceste livezi s-ar generaliza în toată țara și dacă ele ar fi bine organizate, secetele cele mai cumplite ar pierde mult din efectul lor dezastruos. Vitele n’ar pieri cu miile din lipsă de hrană aducând jalea în casa țăranului ; sift, în cașul cel mai bun, «le n’ar fi atât de depreciate și nu s’ar vinde pe prețuri derizorii. Rămâne dec oa țăranii să se pătrundă de foloasare livezilor artificiali și să se pună pe lucru spre a le realiza cât de curând, spre a scăpa, cel puțin pa viitor, de cea mai mare calamitate ce ar putea să-î isbească și anume: pierderea vitelor. Și ministerul de interne a luat o bună măsură, invitând pe preoți și învățători, ca prin povețe și conferințe sa explice țâ« răni unei foloase!» ce se pot aștepta de la livezile artificiale. Ce-i livede«» atificiulft Sub această denumire se înțeleg culturile de plante furagere a plantelor vivace din familia leguminoaselor. Principalele din aceste plante sunt, după cum am spus, lucerna, trifoiurile și sparueta, iar cea mai principală e lucerna. Principala calitate a acestei plante, e că ele «fi rădăcini foarte profunde, ceea ce le permite de a resista secetelor. Pe când cerealele și gramineele furajere au niște rădăcini fasciculate cari nu se intind decât în mod superficial în pământ fără a pătrunde în profunzimi, lucerna și celelalte leguminoase de cari ne ocupăm, au niște rădăcini cari intră vertical în pământ, ca un piron ascuțit și merg la profunzimi considerabile. Aceste rădăcini nu prezintă de foc alte rădăcini mici laterale care sa împiedice Infundarea lor in pământ, și numai la vîrf ele se termină cu câteva rădăcini subțiri, cu ajutorul cărora planta suge din pământ sucurile hrănitoare. Rădăcina principală se înfundă neîncetat în tot cusul vegetațiunei plantei, spre a căuta numai elemente de nutrițiune la niște profunzimi din ce în ce mai mari. Astfel s’au văzut rădăcini de lucerna lungi de 16 metri. O rădăcină fenomenala de felul acesta se conservă în muzeul de la Berna. Aceste plante mai au aptitudinea că pot fi cosite de mai multe ori pe an. Afară de aceasta ele cresc primăvara foarte de timpuriu și aduc în momentul trebuincios un excelent furaj verde pentru animale, atunci când rezervele sunt foarte epuizate. Itlestagean. • • Livezile artificiale la legea reorganizărei comunelor rurale se prevede, între actele și înființarea de livezi artificiale. Am publicat la rubrica informațiunilor că d. ministru de interne a invitat pe prefecții de județe sai ia măsurile necesare pentru ca aceste livezi să se înmulțească cât de mult in fiecare județ. Intr’adevăr, livezile artificiale sunt de o incontestabilă utilitate. Ele au dat cele mai frumoase ia lumi io proîlecti De la coresp. noștri particulari Duminecă, 31 Octombrie. CAMPIIVA.— Nenorocire.— In ziua de 28 c. In interiorul clădirei ce se construește în curtea fabricei «Steaua Română», fiind ridicate 3 traverse metalice a căror lărgime e de 7 metri, acestea au căzut rănind pa doui lucrători. Nenorocirea ar fi fost mare dacă aceasta nu se întâmpla la ora 8 când toți lucrătorii erau în repauz. Pagubele se urcă la vre-o câteve zeci de mii de lei. CAÎIPULUNG^Conferințe. —In seara de 25 Octombrie p., N. Dinulescu, directorul poliției locale, a ținut o interesantă conferință despre «Dresarea actelor judiciare». La această conferință au asistat toti d-ai inspectori comunali, d. director al firefeeturi! [iietrego] urai!