Universul, noiembrie 1904 (Anul 22, nr. 302-330)

1904-11-25 / nr. 325

a ANUI* XXII» ?î ®, 325­ Jouî 3 S­ettembrie iWM^ 5 Ba of tft lt*»assia»^i@ Bali! In strMi­t tfttt Fmmm: LUIGI CAZ­ZAmI AMBELE DIN URMA STIR! DIN LUMEA ÎNTREAGA S­E D­A­C­ȚI­A ȘI ADMINISTRAT! — 11. Strada Brezolaim li, Bucuri P«Miepstr © ® tallmrUor «hinczî tlla Mamiciuria (Vezi explicația) Ortodox Miemin. 24 Noee­brie,«­Sf. Cli­ment CatoU* M?#roui­ î.7 Decembrie.-Ambrosi« Soarele răsar*- 7 23 ; a­no­ne 4 19 București, 24 Noembri» Lipa psnslanilor pentru femei Cat © H«Tar pe amil 190*5 1 trasă în normală, fetele intrau­­ în școală cu etatea minimă de 14 ani; când isprăveai­ cursul, erau­ de 19 ani și ast­fel se perd încă 2 ani, până la vârsta de 21. Al IV-lea punct este că, dacă femeia și bărbatul sunt func­ționari, numai unul are d­resat la pensie, cel­ilalt, însă, căruia Statul i-a făcut rețineri, de ce să piardă acel bani ? Atunci trebuie ca unul din dori să primească leafa întreagă după budget și să nu i­ se rețină nimic. Din toate acestea s’ar vedea că pentru femei cu deosebire, li se țin prin lege atâtea ob­stacole, în­cât s’ar zic*» că pensia pentru ele va rămânea o ilusiune, la care nu va pu­tea ajunge aproape nici odată cu toate că au­ muncit și ele cu multă conștiință, da unele au­ contractat diferite boli în 35 ani de muncă peste pu­terile lor. In adevăr, zice onorata noastră corespondență, femeile n’au reprezentante în Cameră, care să le susțină și să le a­­pere drepturile, dar bărbații, cari ne fac această nedrep­tate, reprezentanți! țare!, sunt feciorii, frații, Părinții sau chiar bărbați! femeilor, de aceea la dînșii apelăm ca să nu facă dreptate, modi­ficând legea ast­fel ca după o muncă excesivă să ne bucu­răm și noi de rodul muncei noastre la bătrânețe. Cn con­cluzie, ași ii de idee ca anii de servicii­ pentru femei să se reducă la 30 și eu dispensă de etate, iar pensiunea s’o poată primi amîndouă soții, de­oare­ce ni s’au făcut rețineri de către Stat. Dacă cele spuse de mim3 găsesc ccva în ini­­mele tuturor femeilor, să fa­cem un memoriu, în care să ne ajätăm dorințele noastre și să-i depunem la Cameră spre a sa țină socoteală și de noi. "Din I­talia (Corespol­ssaia part. a ziarului­­«Universal)»» i­offli». 20 Noembrie. Un corespondent italian în n­imiciții­ia Corespondentul unul ziar de sici, care se află pe câmpul de résbosa în Manciuria, a trimis un raport care zugrăvește într-un mod oribil grozăviile resboiului. Extrag câte­va pasagii: — Câți morți am mai văzut­­ —«scrimă corespondentul zgu­duit de amintirea priveliștei. Vi­­ziunea măcelului e, neîntreruptă, spăimântătoare, atroce. Mintea nu mai e destul de rece ca să socotească, să num­­re, să preci­­seze pierderile bătăliei, așa cum se prem is«aza a<­«ie» al e unei par­tide de joc. Căci nu depeșî, în dări de seamă, prin ziare, toată carnea asta omenească și tot sân­gele acesta nu sunt de­cât per­iferii. Când cine­va citește acest cu­­vînt nu-și dă seamă de ceea ce înseamnă­ înțelesul exact și -a­­devérat nu ’i putem pricepe tot așa cum nu putem cuprinde bine nimic din ceea ce­­ am văzut și n’am­ simțit. Când acest cuvânt vă cade sub ochi, închipuiți-vă un cimitir i­­mens care și-a aruncat afară toți morții grămădiți in el de veacuri, gândiți de la un câmp de cada­vre căzute unele peste altei, așa cum cad spicele la trecerea se­cerei. Ast­fel roi-au apărut po­zițiu­­nile rusești în urma unei bătălii­­într’o dimineață senină, tăcuta, zâmbitoare. La poalele unui deal de lângă în vederea unei eventuale modificări a­legea pensiunilor, ni se atrag d» atențiunea asu­pra pozițiunii femeilor-func­­ționare Âail de serviciu, se cer la fem­ei ca și la bărbați, 35 aul, iar vârsta de 60 ani. Să ju­decăm însă dacă femeia în­trunește aceleași condițiuni ca bărbatul, atât ca fizic cât și ca muncă. Este știut de toată lumea cu femeia, ca fizic, e mai șu­bredă de­cât bărbatul. Apoi creșterea copiilor o epuisează cu desăvîrșire, în cât cu cât înaintează , în vîrstă, pierde din forță și deja la 45 anii se sim­te obosită și ca fizic și ca intelect. Ca să muncească 35 ani, ocupată cu școala pe de o­­parte, cu creșterea și educa­­țiunea copiilor ei, pe de altă parte, căci cine sa-î îngri­jească familia de­cât tot ea ca mamă, ce mai poate fi de biata femeie de­cât o ființă slăbită cu totul, care ar avea nevoie de un repaus pentru restul zilelor ei, căci sfârșitul i­ se apropie mai curând, fiind prea muncită și cu capul și cu sufletul. Să trecem la punctul al 11-lea: etatea s’o aibă de 60 ani. Dar ce ridicolă va fi pentru copil o femeie la vârsta de 59 ani, fiind tot profesoară, când biata femeie nu mai vede bine, n’aude, în fine , îmbă­trânită peste seamă și de muncă și ca etate chiar. Ce autoritate va mai avea față de copil, când pentru acesta mici ființe, trebue să fie o­­mul în putere pentru a se im­pune și a-i conduce cu mult t tact. Și care din femei, cu puține excepții și nu din pro­fesoare, cari muncesc o viață întreagă, aju­ng până la vârsta­­ de 60 ani? Și ce impresie poate face copiilor o profesoară de 59 de ani, de­cât impresia unei bunici, pe care o respectă din iubire, dar tot odată o și com­pătimesc, căci nu mai posedă nici inteligența omului ma­tur, nici simțirile, fiind mai toate, mai mult sau­ mai puțin, atrofiate de timp și de muncă. Să trecem la al îll-lea punct, că anii nană la majorat nu se consideră. Dar să se ție so­coteală că cu 35 ani în urmă, pentru femei, era o școală nu­mită școala centrală, unde se cerea la intrare etatea minimă de 10 ani, când terminaui fe­tele cursul, erai­ de 14 ani, căci pe atunci cursul acelei școli era da 4 ani, fiind prea mici mai stăteau un sau doul, a­­casă și la 16 ani dădeai­ un concurs în urma căruia erau­ numite institutoare. Așa că acele femei ar parde 5 ani până la majorat. Dar în acest interval, Statul le-a făcut re­țineri, de aceea li s'ar face o nedreptate neconsiderându-se acel ani la pensie. Chiar după 0 g’a transformat școala cea Susampo, a cărui coasia , peste tot brăzdată de șanțuri, strălu­cesc la soare b­rierile de sîrm­a cu țepi, cari, de departe, par niște pânze de pan­ajen. Și, un a­­devĕr.­on și într’una din aceste pânze, slab prinse in ele cada­vrele omenești, par­c’ar ü muște. Pământul e peste tot scăldat, îmbuibat de singe. Soldații rătăcesc printre gră­mezile d­e* morți, în tăcere, a­­plecându-se asupra tuturor ca­­petelor, căutând pe «mici­­lor, p» tovarășii lor de gsmeiâ, spre a le aduce ultimul omagiu al unei rugăciuni budiste. Ei cer­cetează lumea aceasta nemișcată, au gesturi ciudate și monstru­­oas­e, rigide și esti ghioase. Fie­care corp arată mișcarea din momentul morții. Văd cadavrul unui ofițer cu brațul întins în sus, în semn de comandă. Sabia i-a căzut din mână însă pumnul­­ul închis pare a zice încă morților din jur : «înainte ! Și pe fețe!« negre ca pămîn­­tul și însângerate, ochii sunt des­tuși și au niște priviri sticloase cari îți înghiață sufletul. Gurele întredeschise și strâmbate, par a scoate încă un strigăt de resbói, un strigăt care nu se aud«. Insă toți oamenii aceștia n’au murit dintr'o dată. Ei s'au »bu­ciumat in agonie, săpând pâmîn­­tul cu degetele, lăsând în jurul lor s­mnele unei disperări su­prem« ca acelea pe carî le lasă o navă rănită, oara nu vrea să moară. Ori încotro privesc, de jur împrejur, văd soldați adunând morții și mai departe zăresc co­loane de fum gros, răcii­­ndu-se spre nori. Ghicesc îndată ce este, japonezii își ard morții. Mă apropia și disting figuri negre o­­menești care «ard și se mișcă». Nu e o înș­lâciune a vederei. Zăresc lămurii un braț care se râdică încet încet în mijlocul fiș­ărilor, și fug. Mai 1a vale dau de soldați cari îngropați morții, în loc sâ-i ardă. O groapă mare fusese umplută deja de cadavre și se arunca pă­­mînt d’asupra lor. Văd figuri murdărite de noroiü și cu gu­rile pline de nisip și brațe țe­pene, pe cari cu mare greutate soldații sl îndoae spre a se putea acoperi cu pămint. Când totul fu gata, soldații luară un șrapnel rusesc.~?r«o sumedenie de jur împrejur—și îl aș­zarâ d’asupra mormîntului. Apoi înfipsură lângă șrapnel un mânunrhial de flori uscate. Unul din ei luă plosca de tinichea și vărsă încet d’asupra mormântului o m­ă­ură cu picătura toată apa din ea. Credința japonezilor este că sufletele morților însetează și au trebuință să se răcorească. Un alt soldat lăsă o gemeia plină cu apa lângă mănunchiul de flori. Apoi soldații se aruncară cu fețele la pământ și se rugară. După asta­­ și soara cu toții in­strumentele de săpători și se du­seră mai departe. Antidon. Proiectul­­ se respuns AU CAMEREI LA MESAGIUL TRONULUI Istă proiectul de răspuns al Camerei deputaților la Mesagiul Tronului: Sire, Pierderea dureroasa a prea scumpului frate al Maje«tăței Voastre, a fost pentru Majestatea Voastră o adâncă mâhnire îm­părtășită de națiunea întreagă, ale cărei sentimente sunt ned părțite de acelea ai iubit. Adunarea deputaților, luând o parte vie la doliul Augustei Voas­tre Familii, face urări ca Dum­nezeu­ să se întărească în aceasta crudă încercare. Sire. Adunarea deputaților este a­­dînc mișcată de cuvintele bine­voitoare c« s-a adresat M»jesîalea Voastră. El« este în ad«ver ho­­tărîtă a lucra, și în această din urmă sesiune a legislaturei «a e, cu același sentiment al istoriei pentru binele obștesc și cu ace­eași voință nestrămutată cari au însufl­­țit-o pânâ acum. Reprezentanți ,ai națiune!, sun­tem fericiți a constata Câ Româ­nia urmărește pe calea pacei politica sa internațională. Aceasta ii dă încrederea și prietenia tu­­turor și asigură liniștita desvol­­tare a Regatului. Așe zarea sistemului nostru e­­conomic pe ba se nou­ și solide, va sluji la regularea relațiunilor noastre comerciale cu toate Sta­tele și va da un nou avânt des­­vodtărei noastre economice, încheierea convențiunei co­­mornisiie cu imperiul german, supusa deliberărilor noastre, va fi studiată și apreciată cu toată atențiunea ce i se cuvine. Sire, Sec­eta ne-a supus și anul­­ a­­cesta ia o grea încercare. Ne­voii« ínsa »pasă mii­ greu asu­pra populațiuneĭ ru­ale. Pentru micșorarea lor, pe lângă măsu­rile luate de guvernul Majesta­tei Voastre, Adunarea deputați­lor se va grăbi a da tot concursul seu la ori-ce propunere de aju­torare. Cu toată criza actuală și sacri­ficiile nou­ ce se impun țeren, întocmirea budgetului și pe anul 1905—1906 se va face pa ao«­l«așî baze na bodg«l«ie pr»f»e­­dente, votate de această Adu­­mire, și »untova încredințați câ cu modul acesta vom pași peste toate nevoile și areditul țârei va rămâne neatins. Reforma legei vamale, spre a se pune în acord cu progresele reauizite în ramura financiară și în special cu cerințele noului U­­ris, va face obiectul în deosebi «l deliberărilor Adu mirai depu­taților. Un mare ajutor pentru d­esvoltarea comercialul vo t fi în­ființarea de intrepozite în Bucu­­rești. Industria petroleului ia din zi !n zi o desvoltare întinsă. Cu cel mai vifl interes vom lua în de­liberare ori­ce măsură ni se vor propune, pentru a asigura rolul însemnat ca esta menita această industrie a juca în viața noastră economică. Credem că direcțiunea prac­tică data instrucțiunei publice, esta cea mai nemerita, căci va putea forma generațiuni cari, prin lumina și muncă, să-și asigure existența, și vom stărui intr’insa pentru binele țarei. Adunarea deputaților a primit cu cea mai vie mulțumire asi­gurarea că armata va fi în cu­rând complect înzestrata cu ar­­me;e cele mai poffecționate și că ea se întărește neîncetat, așa că va f pregătită ori­când se va cere a-și faie datoria de a fi s­­pălătorul țărai. Sire. Nici o ocaziune nu poate linși ca cetățenii din ori­ce colț al te­rei să nu se bucure de» a putea să-și manifesteze simțimintele de dragoste și de devotament pen­tru Majestatea Voastră și pen­tru Dinastie, precum ie-au ma­nifestat în cele două­­­ălătorii în țară ce Majestatea Voastră a fă­cut anul ac­sta. Aceste simțiminte vin din ne­­strămutata recunoștință pentru tot ce a furut Majestatea Voaas­tră, pentru mărirea și întărirea Statului român, și din adânca credință ca viitorul patriei este pentru tot­deauna asigurat. Adunarea deputaților, inter­pretă credincioasă a simțiminte­­lor națiunea. e Drtcita de a a­­duce din noi! M­ijestateî Voastre omagiul de devotament profund și de dragoste neschimbată. Să trăiți Sire, Să trăiască M. Sa Regia*, Să trăiască Dinastia. Raportor, B. Al. Missir. A.­ PROVERB PE 7.1 Regele nu moara. (Englez) FUNERALIILE A S. S. Principeîul Frid­eric fis Hî­­rjeozofism­, K­atsig M. S. Regelui (Prin fir telegrafic de la cores­pondentul nostru special) Sigmaringen, 23 Noembrie. 0­*ere âS.30 minut« Io sunetul de jale al­­ clo­potelor, au sosit ori după a­­miazi, la ora 1 jum., la gara de aici, râmașit«Se pamîntești ale Alteței Sale Serenisim« Prințul Friedrich de Hohen­­zollern. In sala princiară a gărei se aflau întruniți Augustii mem­bri ai Familiei princiare îm­preună cu Alteța Sa Regală Principesa infanta și­­ suitele. Cu același tren au­ sosit și Altețele Lor Regale Prințul și Prințesa moștenitors a­ Ro­mâniei, cu suita. Upi membri ai administra­­țiuiei comunale locale au ri­­dicat din vagon coșci­­gul, îmbrăcat în catifea roșie și bogat legat în argint, și l-au dus la carul mortuar înhă­mat cu patru cal­duși de servitori. Pe cosciug erau casca, epo­­letele de general și sabia în al­tul a­ răposat, precum și lan­țul ordinului «Vulturul Ne­gru». Coroane prețioase erau a­­târnate la colțurile carului mortuar. Erai­ așa de multe coroane în­cât d’abia s’a gă­sit loc pentru ele. Intre coroanele scumpe se aflau mai multe din partea membrilor casei regale bava­reze. In vremea aceasta se for­mase cortegiul funebru. IES porni prin strada Gar«­­și strada Carol spre biserica Mân­tuitorului. Cortegiul solemn era des­chis de un preot al Curței cu prapor. După­ el venea magis­tratul orașului, călugării fran­ciscani de la Gorheim, clerul catolic ne­oficiant, și supra­­intendentul și preotul orășe­nesc al comunității evangelice. După personalul Casei de­functului urmați mai mulți oficianți de curte purtând pe niște perini numeroasele de­­corațiuni ale înaltului răposat. Intre acestea ,rai­ mai multe ordine dobândita pe câmpurile de resboiu. Apoi urma medicul Alteței Sale* Principelui Frederic și mareșalui Principeui; după aceea în cort«gitt venea ca­rul mortuar. Cordoanele erau purtate de către guvernatorul țarei, președintele Camarel princi­­ar«, camerierul și primarul orașului Sigmaringen. Alături de siurid mergeau­ cei opt purtători de sicriu. In urma carului mortuar urma imediat confesorul Curții princiare în bogatele-i vest­minte preoțești cu asistentul ei­ spiritual, apoi mareșalul Guriol princiare care mergea înaintea Augustelor rude ale defunctului Princia ®; după aceea rudele m­ai de aproape: Alteța Se Regală Prințul moș­tenitor Wilhelm al Germaniei și A. S R. Prințul Ferdinand moștenitorul Tronului Româ­niei, cu întreaga Lor suita. Al treilea prinț al familiei, Carol de Hohenzollern, se știe că se află actualmente de teatrul războiului ruso-japo­­nez. Căpităniile autorităților și invitații încheiau­ cortegiul funebru, care fu însoțit de ambele părți de către mem­brii reuniunilor militare locale până la biserica Mântuito­rului. Ast­fel cortegiul funebru se mișcă încet și în tăcere no Strade, pe Cari 88 aflau dra­pele de doliü și în cari feli­narele ardeau­, învelita în ză­branic negru. După ce cortegiul a ajuns la biserica Mântuitorului, cei opt membri ai magistratului ridicară sicriul de pe carul funebru și precedați de preo­­tul Curții princiare, îl dusera în biserică, unde îi depuseru­ pe un catafalc îmbrăcat în postav negru cu broderii de argint, care era așezat în fața altarului, pe când orga in­tona câ­n­tecul plin de duioșie «Libera» da P. 14. Thielen. După aceea urmă bine­cu­­vîntarea rămășițelor pămîn­­tești ale defunctului de către preotul Curiel princiar«, p­e când corul cântă imnul pă­trunzător «Fericiți sunt ca­ ce mor întru numele Domnmul»,­­de compositorul Luetzol. Cu aceasta s’a terminat ce* *r. mânia transportarea in bi­se­­* ri«â a ilustrului de fond­ și binecuvântarea careului. Ssgmaringen, 23 Noanabri*. Ot-el** 3.Î0 (î.«. Inmormîntarea s’a făcut cu o deosebită solemnitate la p­­reia 10 dim. în prezența u­­nei asistențe alese și foarte numeroase. In fruntea oaspeților, A. S. î. și R. Prințul moștenitor al Germaniei și Prusiei ca re­prezentat al M. S. împăratu­lui Wilhelm ; M. S. Regina­­văduvă Carola a Saxoniei ; sora defunctului, contesa Ma­ria de Flandra ; Principi­ moștenitori ai Belgiei; Prin­­cesa Carol de Hohenzollern; Prinți­ moștenitor!al României Principele de Thurn și Taxis și soția sa, cumnatul și cum­nata defunctului, A. S. R. marea ducesă de Baden, ma­rele duce moștenitor de Ba­den, ducele Francisc Iosif și ducele Siegfried de Bavaria, principele Arnulf de Bavaria, ca reprezentant al Alteței Sale Regale principele regent al Bavariei și alți numeroși demnitari înalți. După terminarea serviciu­lui funebru și bine­cuvînta­­rea corpului, sicriul fu ridi­cat de opt oficianți de Curte, precedați de creați­­o și de personalul Curții, în sunetul clocotelor și bubuitul trascu­­rilor, și transportat la cavou. Sicriul a fost urmat numiti de cele mai apropiate rude ale inaptului defunct. In timpul serviciului o­­ficial în cavou, corul bise­­ricei a contat până la în­toarcerea în biserică a prea înaltei asistențe. Cu aceasta s’a terminat ce­remonia înmormîntarii Prin­cipelui Frideric de Hohen­zollern. Nu »‘a stabilit in­su­mso» «os«, de­nunț­e adevărat sau nu. Frații Margineanu sunt în liber­tate. S’a stabilit num­ai că Morăoineanu, când s’a prezentat înaintea Curții de casație, a fost îmbrăcat ca par­desiul lui A. Mărgineanu. Grefier. Ped­epsirea ia Ila n­­­uî* eii­îiez? ci în >rânciui*ia — Vezi ilustrația — De în izbucnirea războiului ruso­­japonez, s’a a înmulțit foarte mult badei« chineze din Manciuria, cari jefuesc tot ce I«­esc în cale. Afară de­ bande, meseria de hoț­o­mno­și indivizi­ chinezi, cari șterpelesc de la Ruși, tot pe ce pot pune mâna. Dacă sunt prinși de Ruși, toți «cești» sunt aspru pedepsiți, după cum­ ne arată ilustrația noastră de astă­zi. Hoțul este le­gat de brațe de un stîlp de fe­linar, și ținut atim­ul mai multe ore, suferind mari chinuri. încordarea relitivnor lor În­tre Germania și Ungaria Ziarul «Wiener Allgemein«* Z­itonp» publică următoarea te­legramă din Berlin, despre care ne-a vestit corespondentul nos­tru particular din Viena : «Cercurile bine informate de eroi «uns pa deplin edificate în privința faptului ca o foarte mare încordare există »«runimente in­tre Germania și Ungaria. Cauza aceste) încordări nu sunt rici**rin­­i,«le manifestate cu ocaziunea tratativelor asupra convențiune comerciale ci alte împrejurări, cari cad în afară de această ches­tiune: «încordarea dintre Germania și Ungaria s’a început încă de a­­tunci, când tratativele asupra convențiunei comercial» n'au­­­­juris­ta stadiul decisiv, și această încordare de dată mai verde a contribuit mult, ca să nu se îm­bunătățească nici cu ocaziunea tratativelor comerciale raportu­rile între guvernele german și maghiar. «Guvernul german vede în le­g­a de emigrare »dusă de con­tele Tisza o păgubi­re însemnata a navigațiunei maritime germane, și în urma plângerilor ce le-au ridicat societățile de navigațiune germane, și-a dat silința a apara cât se posta interesele economice germane. Ambasadorul german din Viena, contele We­ Id­, a in­tervenit pa lângă guvernul, trini­­ghiar, dar nici la Budapesta,nici !» Viena n’a reușit a dobândi rezultate favorabile. «Acest eșec al guvernului ger­man a produs oare­care indispo­ziție în Germania, iar în Unga­ria s’a privit cu ochi reî ami s­­tbcul Germaniei in afacerile in­terne ale Ung­ariei. «O altă cauză a încordării ra­porturilor dintre Berlin și Buda­pesta trebue căutată în legea pentru instrucția primara (pro­­ect­ul Berziviczy) al cărei scop este promovarea maghiarizării Legea aceasta este îndreptată și în contra Sașilor ardeleni, și presa germană a deschis deja o viuă rumpanie contra maghiari­­zării germanilor din Ungaria. «Guvernul germ­an a făcut deja atenți, în mod delicat, pe fac­torii com­petențî din Ungaria, ca Germania nu vrea, ce e drept, să se amestece *u afacerile in­terne ale Ungariei, însă i­șî ține de datorință a face cunoscut gu­vernului maghiar, că crearea u­­nei ast­fel de legi ar produce o nemulțumire foarte mare în Ger­mania. Guvernul maghiar însă nu s ținut seamă de îngrijirile exprimate în mod foarte discret de guvernul german, și de sigur că și această împrejurare a contribuit, ca ra­­porturile încordate să se mani­feste și cu ocaziunea tratative­lor comerciale». . Subscripția »Samui «Rico «à<­­Paris» spre « s» of«și « sabie d' one»r« generalului Stopasei, din Port-Arthur, a atins suma de 34 mii de franci. • * Se anunță din Moscova: ță­rancele «I căror bărbați au ple­cat U războiu, cer »«dornic să se ia mesuri pentru Îmbunătăți­rea tristei lor soarte. Ei** ase­­diază autorității» «o petițiune, da r prea puține din aceste pe­tiții sunt satisfăcute. • * » In per­sonalul medical al japo­­nezilor se remarcă un mare nu­măr de englezi și americani, «chiar și surori de caritate en­gleze. • • Japonezii de la Port-Arthur spun că chiar dacă escadra ru­sească din portul acelui oraș ar avea putința sil iasă la larg, n’ar putea să facă aceasta din cauză că aproape toți marinarii escadrei luând parte la asaltul pentru re­cucerirea dealului de 203 metri, au fost uciși. Regelui Sen­ ier JudiciarCur TRIBUNALELE CIVILE Condamnai­«» «nul funcțio­­s»al* comercial D. Petre Ganciu, comerciant din piața Sf. Anton din Capitală, avea de mai mult timp în serviciul seu ps un anume Cristea Gatefi, în care avea mire încredere. Asta vară, d. Ganciu, ducendu,,de la băi, Gatef a crezut de cuviință să fure marfă, constând în revolvere, brici, cuti­e, etc . di­n prăvălia stă­­pânuliî scü, și s’o vîndi comercian­ților Aron și Mihail Mărgineanu. "Pen­tru acest fapt, Gat­ef a fost condamnat erl de secția I a tribu­nalului Ilfov, la 7 luni închisoare. Au rr.­i fost condamnați, ca tăi— nuitori, Aron și Mihail Mărgineanu, cel din­tăi0 la 7 k­mî, iar al doilea la 4 iuni­ închisoare. * Cu această oc­azie, e locul să spu­nem că tot frații Margin­anu au fost denunțați judecătorului de ins­trucție că el ar fi procurat revol­verul cu care Mărăcineanu a tras asupra m­ambrilor Curții de casație. Atentat criminal Comerciantul Lrib Moscow­, mergând cu trăsura de la Eleș­­tieni, spre gara Ruginossa a fost împușcat în picioare de un indi­vid rămas până acum necu­noscut. Moscovici venind cu trenul la Roman, a reclamat parchetului de a colo care i-a trimis la spi­talul Filantropia din Capitală spre a-i extrage gmanțele. D. j­ducător de instrucție Săbareanu de la cat. 3 din Ca­pitală, sezizat de colegul său de la Roman s’a dus eri la spital și a luat interogatorul lui Mosco­­VICI. Moscovici n’a fost în stare să dea nici cel puțin semnalmentele criminalului. Starea lui nu inspiră nici o grija­ î­­n Easssius — Prin poștă — Atașatul militar englez de la Mukden a picat Jouî, spre a petrece iarna în Anglia. El are permisiunea de a se în­toarce la primă­vară. » * Se vestește din Karbin : Aca domnește cea mai perfectă li­niște, deși trec prin oraș o mul­țime de trupe. O­dinea și disci­plina sunt admirabile. * * Inerția japonezilor împrejurul orașului Mukden se expulea prin forța pozițiunilor rusești p* Hun­­ho’și Saho, cari sunt socotite ca aproape de necucerit. A doua parte a celei d’s doua armate rusești a sosit in Mukden. Ooiiemi io oroYiDGia Ds la corasp. noștri caniculari Marți, 23 Noembrie. CÂMPULUNG— Serata si­­ei**tiluI «Sănătatea »Aleanu­lui», care s’a cat­aseară la clubul militar, a întrecut, ca reușită, toate așteptările. După un aranjament ul­terior, programul a fost compus **n­­clusiv din producțiunî ale diferiților diferenți din societatea cam­pulun­­geană. S’a făcut muzică de către quartotul diletanților instrumenta­listi, de sub conducerea maestrului prof. î. Sibianu ; au recitat d-șoara Vatica Popescu și d. magistrat I. Lecca , iar la urmă s’a jucat admi­rabil comedia «Diana», de către d-șoarele L. Archimandrescu și Va­tica, d-nii avocat Rizescu și jude­cător Lecca. Muzica militară, sub conducerea d-lui capel-maistru Ci­lindri Toresti, a încheiat reprezen­tația cu romanța «Vorrci morir» du Tosti, după care a urmat un pre a frumos bai, până la orela 3 dimi­neața. Produsul material a fost de asemenea destul de mulțumitor. Încercare de otrăvire.—Fe­meia Maria Ștefan Postelnicu, în­tr’un moment de disperare, a cău­tat să-și pui capăt vieții, înghițind un sfert de litru de spirt denaturat, începând a striga din cauza arsu­rilor grozave ce simțea, a fost au­zită și i s’a dat ajutoare în graba la spitalul județean, unde a fost transportată prin îngrijirile poliție? Acum e în afară de ori-ce pericol. Diverse.—In Priboniu s’a aran­jat Duminecă 21 Noembrie din ini­țiativa d-lor învățători locali, ftă­­duiescu Godin și Popescu o ser­bare populara foarte bine reușită, pentru înființarea unui ateneu ru­ral. Cu această ocaziune, d. Septi­­min B. Mureșanu, inspector comu­nal, a ținut o patriotică și instruc­tivă conferință arătând între stele și însemnătatea ateneului, pentru des­­voltarea și luminarea populaț­iun«­ rurale «talpa țăr«î», iar artistul G. Mari­negru Trubadurul, a distrat publicul cu frumoasa cântec,­ și de­clamații, jucând cu elevii școalei și piesa «Cinel-Cinel», cu mult succes. CALARAȘI. — Moarte su­bită. — G. Nic­olescu, cummandantul sergenților de stradă din orașul nostru, după ce a făcut astă-noapte inspecție, a venit la poliție și cul­­cându-se pe o canapea, a murit. Crimă. — Pădurarul Gh. Vasile, de la padurea Bucu a Eforiei spst., a fost împușcat de către Ion Con­stantin, în pădure. Pacientul, în stare gravă, a fost trimis la spitalul din Țăndâreî. Cauza acestei crime e răzbunarea, de­oare­ce pădurarul avea relații cu soția lui I. Constantin. Crima.—.Grădinarul Cristea Tza­­cla, din Țăndâreî, a fost găsit asa­sinat la bordeiul sec. Ucigașii n’au putut fi descoperiți. Bal. — In seara de 4 Decembrie se va da un bal, în sala Tilincă, de către mai mulți funcționari, în be­neficiul văduvei M. Vasileacu, ră­masă pe drumuri cu 5 copilași. CERXAV­OUA­­.­»ufragaö.«­Șlepul «lom­is» care încărca grâu în punerii Oltina, a naufragiat înecân­du-se 300 metri la vase de unde în­cărca grâul. Cauza e dubioasă. Ei se află 3,50 m. sub apă. Vaporul «Mântuirea», care i-a ve­nit în ajutor, n’a putut să constate da­cât naufragiul. Se ști­e ca acest vapor e al societăților de asigurare și are veșnic pe bordul lui comi­­siunea de anchetă. Pagubele trec de 300.000 lei. GIURGIU.—aici la asociația medicala superioară—El s’a ținut ședință ordinară la Asociația medicală superioară din Vlașca în localul spitalului județean. La ordinea zis«) comunicarea d-lui farmacist N. R. Panțu «Despre fapte și mijloacele de a se curma falsifi­­­carea lui». La comunicarea d-sale se aso­ciază d-ni« dr. Popescu-Dai» și Pro­­copiu, medicul spitalului. Se alege apoi o comisiune com­pusă din sus numiții, spre a se o­­cupa cu organizarea sistematică a vinderei faptelor în localitate spre a se înlătura falsificarea. Eie în At­encă.—Astă-seară, la Ateneul Kocsi, în fața unui nume­ros public, d. profesor de muzică de la gimnazii­, St. Nanițescu și-a dezvoltat conferința sa despre «Doi­nele și muzica populară la român!» (cu specimene de intonație). TÂRGOVIȘTE. — Alegere.— Erl s’a făcut alegerea comitetului societății funcționarilor publici, — secția Dâmbovița. Au fost alese următoarele per­soane : Gr. Zottoviceanu, șef de secție la administrația financiară, preșe­dinte ; N. Constantinescu, sub­­șef­­ de secție, casier; Gh. Popescu, șeful secției creditului agricol, con­trolor și So. C. Colan, contabilul primăriei Tîrgoviște*, secretar. Știri din strei minute — Prin poștei — O știre din Irkutsk anunți câ o scrisoare primită din Okhotsk (Siberia), arată câ domnește foa­metea din cauza lipsei de poșta în gubernia Giuiginsk. Ministrul de interna și Rusiei, prințul Sviatopolsk-Mirsky,a pri­mit zilei« acestea o delegațiune de sioniști, a căror activitate a fost împedicată de către minis­trul Plehwe. Mirsky le-a declarat că e fa­vorabil m­ișcarei sioniste și a ru­gat delegațiunea să asigure pe sioniști că lucrările, întrunirile și cauza lor în general nu vor aval­a obiect de prigonire. »# « Miliardarii americani Pierpont- Morgan, Vanderbilt, Belmont, do., nemulțumiți de a mumni ziua, simt acum nevoia de a fi secundați de o bancă permanentă, cu o echipă de zi și una de noapte. Bănci aceasta, care se va ri­dica în Herald Square, în cen­trul New-Yorkului, va funcționa dar fără nici o inlcorupnre, de la 1 Ianuarie până în 31 De­cembrie. • Alegătorii sași din Țara Bârsei (Transilvania) au ținut Dumineca trecută la Brașov o mare întru­nire publică, în care au prot­­s­­tat în contra reformei școalelor poporale, proiectatâ de m­inistrul maghiar Berzeviczy. » H Luna Ramazanului, în care mu­­sulmanii postesc ziua și fac che­furi noaptea, era cât pe «ci să provoace un incident diplomatic intre Turcia și Germani». Intr’o dimineață sosind la Constantino­­pol un vapor de răsboiu german și dând satului prin obicinuitele focuri de tun, n a primit nici un răspuns din citadelă. Căpitanul vaporului a protestat dimpreună cu consulul german. Scuza tur­cilor a fost simplă : ofițerii și soldații turci erau adânciți în somn după o noapte albă de ra­mazan. Salutul a fost înapoiat după amiază. ~O"cugetake îndată ce ești gata să te su­peri de greșeala altuia, stăpâ­­nește-te puțin și gândește-te la greșelile la fel de că rî te fanî. Idbeyoa­mea îi Infanteria noa­stră. Aproape toți militarii, cari sau nosc infanteria noastră de a sî, sunt de acord că trebue să sa facă ceva pentru a se îmbunătăți organizarea ei, în scopul de a obține o instrucție mai desăvîr­­șita și o mai mare omogenitate a elementelor acest«­ arm». Pentru toate aceste îmbunătă­țiri, însă, toți cari au voit să se introducă, s’a a iubit de ti­ps» da fonduri budge­re, așa ca această chestiune s’a învârtit într'un fel de cevn vicios, adică ori s’a men­ținut un număr mai mare de zile de instrucție, micșorându-si efectivele contingentelor, ori da câ s’a avut contingente mai impor­tante, a trebuit să se reducă nu­­merul zilelor de instrucție. Amân­două soluțiunile erau dăunătoare, așa că adoptarea uneia sau alteia din ele, era mai mult o chestie de­ impresiune, cu sistemul actual de a avea o parte din trupele infanteriei permanente și altele cu schim­bul, se crează de la început două categorii de soldați inegal ins­truiți, cari se­­ contopesc pentru a se constitui regimentul, uni­tate în care diferitele efemente , batalioane, companii și soldați trebue să se poată substitui unui situsa, întocmai ca lpcațile simi­lare de la puștile n­oastre, de e­­xemplu. Această omogenitate însă nu există, și la acest incon­venient se mai adaugă și nea­junsul insuficienței de instrucție, simțitor la trupele permanente și mai accentuat la cele terito­riale. Oamenii din trupa teritorială nu fac azi de­cât o concentrare din prima­vară, care nu întrece­­ 50 de zile. In această perioadă scurtă de timp el trebue să treacă prin toată sena instrucției infan­­teristului, cum e școala de sol­dat, de companie, de batalion, tragerea în țintă, «io. Pentru a se putea satisface acest program așa de încărcat, toate părțile ins­trucțiunii sunt trecute cu o mare repeziciune și învățate în mod cu totul superficial, căc­i d’abia se poate acorda f ie-cări­ia un nu­măr de zi­le foarte redus. Pentru instrucția individuală și ce*a în­trunită din școala soldatului, se acordă oamenilor din trupa per­manentă un număr de 12 săp­tămâni, așa ca s'ar pute­­a­ zice că școala soldatului se facă metodic și complect cu eî. Gând însă se trece cu aceștî oameni permanenți la restul in­strucției, cum e școala pe com­panie, de batalion, serviciu în campanie etc. ea nu se mai poate executa din lipsa de efective, căci uneori companiile nu au nici 40 de oameni în front, cifră au care nu se pot executa luptele și cele­l­alte exerciții din serviciu in campanie. Toate aceste neajunsuri au fost lămurit expuse de d. general Angelescu în conferința sa de la 4 Martie 1904, ținută la clubul militar din București. Cu această ocaziune s'a expus și starfefo­­ds 4\

Next