Universul, decembrie 1904 (Anul 22, nr. 331-344)
1904-12-01 / nr. 331
ANUL AXIL No. 331 -Miercuri 1 decembrie 1904«» . Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIE ȘI ADMINISTRANifi «v . — it. Strada Brezoiana îi, București'. "' 5 Bani In Romaniai 0 Bani In străinătate» BSS Calendar pe anul 1904 Ortodox Marțî. 30 Noembrie.—(+) Apostolul Andreiü. Catolic Marți, 13 Decembrie.—Lucia. Soarele răsare 7.28 , apune 4.19 auma pentru care ar adun galbeni. Așa, d. Eschenezy a importat asemenea moneda de 850.000 lei, d. Blaunstein de 200.000 lei, iar d. Model pentru 15.000 lei, încât amenda ar atinge cifra de 465 mii lei. Mâine, secția I a tribunalului este chemată să dea sentința în această afacere. Rezultatul vi-1 vsifl comunica telegrafie. Lacului, București. 30 Ncembrie Situația financiară La 30 Septembrie s-a încheiat definitiv budgetul exercițiului 1903—1904, și după darea de seamă oficială care se publică acum, vedem că excedentul ■ acestui exercițiu a atins, așa după cum s’a prevăzut încă de acum câteva luni, cifra de peste 28 jum. milioane, — exact: 28.666.680 lei 80 bani. Exercițiul acesta a fost unul din cele mai favorabile în ce privește încasările, a căror sumă totală s'a ridicat la 246.750 mii de lei,—numai cu 1 milion 720 mii mai puțin cain 1902—1903, însă cu 8 jun. milioane mai mult ca în 1901—902, și cu peste 37 milioane mai mult ca în 1900-1901. Deodată cu resultatul definitiv al exercițiului 1903— 1904, se publică și acela al primelor nouă luni ale exercițiului în curs 1904—905. Mersul incasărilor acestui exercițiu, până la această dată e mai slab decât acela al celor două exerciții premergătoare, totuși e încă superior aceluia al exercițiului 1901-1902, primul din seria cu escedente, care însă, trebue să adăugăm, se prezintă și în cheltueli cu o sumă mai mică. Să fie incasat, față de prevederile totale de 235 milioane, în acesta nouă luni 115 milioane. La aceeași data, erau Încasați în 1903—1904 aproape 121 milioane de lei, in 1904—905 aproape 125 milioane, iar in 1901—902 numai 101 milioane. Scăderea cea mai însemnată de încasări se constată la contribuțiunile directe, la veniturile ministerului domeniilor și la acelea ale ministerului lucrărilor publice. Contribuțiunile directe au dat cu 1 milion mai puțin chiar decât în 1901—902, fapt însă la care contribue scăderea unei zecimi de percepere dintre veniturile Statului și trecerea ei la fondul comunal instituit anul trecut, dar și față de anul trecut contribuțiile directe sunt în scădere cu aproape 1.800.000 h*3.— Veniturile ministerului domeniilor au dat cu aproape 3 milioane mai puțin ca în epoca corespunzătoare din exercițiul trecut, cele ale ministerului lucrărilor publice (căi ferate, etc.) cu aproape 2 milioane mai puțin. In schimb, veniturile ministerului de interne au produs cu 1 milion jum. mai mult. Celelalte diferențe sunt mai puțin însemnate, afară de acea de la veniturile diferite, care au dat iarăș cu P/4 milioane mai puțin. In ce privește cheltuelile exercițiului în curs, față de creditele ordinare deschise, in sumă totală de 226.214.283 lei, s’au efectuat în primele nouă luni plăți în suma de aproape 104 milioane; deducând această sumă din acea a încasărilor efectuate, rezultă, la 30 Septembrie, un excedent de încasări de aproape 11 milioane, exact : 10.984.088 lei 80 bani Din toate aceste cifre se poate deduce că, deși exercițiul în curs nu va mai da, negreșit, rezultatele atât de favorabile ale celor premergătoare, totuși el nu este deloc amenințat de vreo dezechilibrare, ba e foarte probabil ca un oarecare excedent va fi și rezultatul lui definitiv. Totuși, fluctuațiunile observate la oarecari venituri justifică pe deplin o evaluare mai prudentă a lor, ceea ce am și văzut că s’a făcut în noul proiect de budget, care va trebui să vină zilele acestea în desbaterea Adunărea deputaților. Din Macedonia (Corespondență part a ziarului «Universul») Monastir (Bitolia),22 Noembrie 1904. IlSe presalii sângeroase Nu trecură decât 4 zile de la împușcarea celor 18 nuntași bulgari din comuna Zelenici, și iată că bulgarii trag o crudă răzbunare în următoarele împrejurări: Intre Sorovici, comună bulgărească, și Cozana, comună locuită de greci și legate printr’o șosea, care se prelungește până la Grebena, se urmărea cu activitate un schimb de corespondențe și transporturi de arme pentru diferite destination. Cozana fiind un centru principal de agitațiuni grecești, iar Sorovici o stație importantă a liniei Saionic- Monastir, cei câțiva bulgari patriarhiști din această comună, jucau un rol însemnat în afacerile comitetului grecesc. Bulgarii supravegheau mereu mișcările acestor agitatori, iar în urma evenimentelor «sângeroase de la Zelenici, o bandă de nomitagiî bulgari s’a pus la pândă știind momentul când oamenii comitetului grecesc vor trece prin acela locuri. Surprinși in mijlocul șoselei, 8 indivizi din aceștia, dintre cari 4 greci din Carana și 4 bulgari patriarhiști din Sorovici, la somațiunea bandei de a arunca jos armele, s’au executat fără nici o rezistență. Nenorociții aceștia au fost măcelăriți unul câte unul, apoi lăsați întinși pe șosea ca să servească de spectacol trecătorilor. La sosirea vestei acestui măcel, șeful poliției din vilietul nostru s’a transportat fața locului spre a face, după obiceiu, ancheta cuvenită. In ceea ce privește însă măsurile serviciului siguranței publice pentru reprimarea acestei stări de lucruri, amicii Statului turcesc, cu părere de rea constata că autoritățile locale procedează cu o vădită indiferență ca și cum ar fi conduse de ideea că din înscenările sângeroase, care se petrec pe teritoriul turcesc, ar rezulta un interes politic pentru Statul lor. In jurul măcelului de Ius. Seien!« Cercurile bulgărești sunt peste măsură iritate de agresiunea sălbatică a grecilor asupra nuntașilor de l armenici calificând fapta lor ca o lașitate, deoarece s’au atins de copii și da femne!; se afirmă că între cei omorîți de greci sunt și patru copii în vârstă de la 8 până la 12 ani. O copilă de cinci ani împușcată, a căzut în vatră și a ars pa jumătate. In momentul când banda grecească a înconjurat casa unde se făcea nunta, nuntașii petreceau în sunetele lăutarilor. Cinci bandiți introducându-se în casă, o femee care era în curte i-a zărit și a țipat că vin comitagiii greci. La moment însă a fost străpunsă printr-un pumnal așa că au urcat scările neobservați. Atunci a început o împușcătură strașnică de pe uși și ferestre, lovind fără deosebire bărbați, copii și femei, până când s-au tras două focuri de revolver din casă, ceea ce a speriat pe greci și i-a făcut să sa retragă. Intre cei loviți de moarte e și un turc, iar dintre răniți, în număr de cinci, a a murit doar. Numărul total al morților se ridică la 15 dintre care patru copii și o femee. Se afirmă că autoritățile din Nevesca, unde se găsea și armată, au fost anunțate la timp pentru a veni în ajutor și a proceda la urmărirea bandei, care era compusă din zece albanezi din satul Liciova, zece bulgari patriarhiști din satul Streben!, iar restul greci veniți din Grecia. Mudirul, insă, a refuzat să dea ascultare spunându-le că se omoară între dânșii , apoi atribue asasinările comise de bulgari grecilor. E caracteristic că o depeșă în sensul acesta a fost înaintată de către caimacamul din Florina și Valiuiul din Bitolia. Când consulii s’au prezentat Valiuiul ca să-î ceară deslușiri asupra evenimentelor petrecute in Zelenici, Valiul le-a arătat depeșa Caimacamului din Florine, aratând că după informațiunile oficiale ce le posedă de la Caimacamii care administrează cazapa în care se coprinde Zelenicî bulgarii aceștia s’ar fi omorît între dinșiî. O delegațiune a locuitorilor din Zelenici fiind sosită la Bitolia ca să reclame, s’a prezintat consulul Patriei și ai Austro-Ungaristî și le-au expus faptele așa cum s’au petrecut. Consulul Rusiei după ce a ascultat pe reclamanți, le-a spus ea să se ducă să reclame la Vahul. Acest răspuns n’a mulțumit pe reclamanți, cari s’au dus la agenția bulgară spre a cere sfaturi. Agentul bulgar, care cunoștea comunicatul oficial al Valiului prin care se atribuia măcelul de la nunta din Zelenici, unei certe între nuntași, a recomandat delegațiunea să nu se prezinte Valiuiul,ci să se întoarcă îndărăt. Cercurile grecești din Bitolia răspândind svonuri contradictorii cu adevărul, Consulii Rusiei și Austro-Ungariei s’au decis să se ducă la fața locului spre a se convinge de adevăr și au comunicat Valiulul această hotărîre a lor. Un secretar al agenției bulgare a cerut și dinsui ca să însoțească pe reprezentanții austro ruși. Valiul, care cunoștea desigur purul adevăr în chestiunea omorurilor de la Zelenici, luând cunoștință de hotârîrea consulilor de a se transporta la fața locului, s’a grăbit să transmită consulatelor prin dragomanul său, știrile mai recente ce le-a primit în privința afacerei din Zelenici, știri care se potriveau cu declarațiunile reclamanților Zeleniciștî. Duplicitatea autorităților in această chestiune a produs asupra opiniunei publice imparțiale impresiunea că autoritățile locale păstrează unele menajamente față de bandele grecești, pe câtă vreme bulgarii sunt persecutați cu cea mai mare asprime. Oportunitatea unei asemenea politici din partea guvernului turcesc o condamnă însă șî notabilitățile turcești, care consideră toleranța turcilor față de greci ca o ațîțare a bulgarilor spre a-i scoate din rezervă și a justifica procedeurile lor revoluționare prin atitudinea injustă față de din șiî a guvernului otoman. Acești turci se tem că împingerea bulgarilor la măsuri extreme ar putea să dea naștere la complicațiuni, pe cari va regreta Statul că le-a provocat. Dacă autoritățile vor păstra aceeași atitudine față de bandele grecești, măcelurile de-o parte și cealaltă se vor ține lanț, iar Sfatul se va simți nu puțin expus de neîncetatele perturbațiuni, care de altfel nu tind decât la provocarea unei intervențiuni streine. Acesta este în rezumat modul de a judeca și turcilor mai cu vază, cari nu văd mântuirea lor decât într’o organizare a Sfatului prin procedeuri europene. mmTmîmm Arderea văduvelor în India Din Londra se anunță : Ziua de 6 Decembrie 1904 st. n. e o zi memorabilă în istoria Indiei, adică atunci s’au împlinit 75 de ani de la publicarea ordinului prin care se interzice arderea femeilor văduve. Astăzi abia ’șî poate face cîneva o idee ce curagiu a avut alunci lordul William Bentink, fost guvernator al Indiilor, când a adus și a pus în executare acel proiect de lege, deoarece el avu să se lupte nu numai cu opoziția înverșunată a indigenilor ci și proprii séi compatrioți erau adversari ai acestei legi, care, după cum ziceau ei, iubește în toleranța religioasă, care ii s’a garantat locuitorilor Indiei. Această părere însă era lipsită de temeri. Obiceiul arderea văduvelor, ce e drept, era foarte vechiü la Indieni, și el se baza pe interpretările unor pasagii din câteva cărți sfinte ale Hindușilor, dar cercetările savanților europeni au stabilit, că în nici una din cărțile sfinte nu se cuprinde o astfel de dispoziție. Obiceiul își avea origina, probabil, în falsa interpretare din partea preoților și apoi a fost declarat ca făcând parte constitutivă din religiune, astfel încât nici cei mai luminați dintre Hinduși n’au putut sâ-l combată. Legea alcătuită de lordul William* Bentink punea pe aceeași treaptă cu complicitatea la asasinat orîce complicitate sau ațâțare la ard r«» femeilor văduve, și cu „pedepsele strajnice, pe cari le prescria legea, acest obiceiu se desființă. De remarcat este faptul că renunțară la acest obiceiu și Hindușii, care considerară la început ca samavolnicie reprimarea lui și astăzi abia sa va găsi cinava, care să dorească arderea femeilor văduve. Olimpia. Amiralul japonez Maori (Vezi ilustrația) Ilustrația noastră de astăzi reprezintă apa amiralul Kamimura, comandantul suprem al escadrei japoneze din apele Coresi, împreună cu familia sa. In dreapta amiralului Kamimura se află fiica și soția sa, iar la stânga sora sa. O afacere senzaționala A&exdă dse jumătate milion (Prin poștă de la corespondentul *• nostru particular) Craiova, 28 Noembrie. O dispoziție ministerială Se știe că toate bijuteriile ce intră în țară sunt supusa vămei ; monedele de aur însă, care au s&a n’au curs la noi în țară, sunt scutita de vamă. Așa că, toți bancherii, zarafii, bijutierii, carî aduceau în țară galbeni austriaci, mici sau mari—și se aduceau foarte mulți—nu pläteau nici o dare către Stat pentru această monedă. In luna Noembrie, anul trecut, o circulară a ministerului de finanțe pana în vederea șefilor de vamă ca la viitor galbenii importați, fiindcă slujesc mai mult ca podoabă, să fie considerați ca bijuterie și deci supuși la vamă. Un asemenea ordin a venit și vămeș din Craiova. O eroare de biurost Fie că de la data de când a fost trimisă circulara, a trecut mult timp fără să sosească aci în Craiova asemenea monedă, așa că s’a uitat de ea, fie din alte cauze, funcționarul, însărcinat cu perceperea taxeioix când au sosit bancherilor de aci galbeni austriaci, nu i-a supus la nici o taxă. In borderourile, ce se fac, a scris «scutit de vamă». Eroarea sa descoperă Un exemplar din actele de formalitate se înmânează părțea, iar altul se trimite ministerului de finanțe, care, când a văzut eroarea făcută, a trimis actul înapoi spre a se percepe taxa cuvenită. D-nii Eschenazy și Braunstein, bancheri și d. Mendel, bijutier, care aduceau galbeni, au fost apucați să plătească vamă pentru toți galbenii aduși de un an încoace, adică de la Noembrie anul trecut, data circularei. Din șiî opunându-se, șeful vămei a deferit cazul parchetului. 1 Afacerea la parchet D. prim-procuror a chemat pe cei trei arătați mai sus și le-a luat câte un interogator. Găsind ca este caz de urmărire, căci se zice intenționat s’au sustras de la darea cuvenită, primind multe pachete și prin poștă, ca scrisori de valoare, a trimis afacerea înaintea instrucției. O jumătate milion amen do Instrucția a găsit de asemenea ea este caz de urmărire contra d-lor Eschenazy și Braunstein, bancheri, și a d-lui Mendel, bijutier, impunându-i la o amendă echivalentă cu în Sirni, Amiralul Japonez laiimura.(Vezi explicații) f Bis lumea Vaticanuului Ceremonii religioase Toată activitatea lumii Vaticanului a fost concentrată zilele acestea— după cum ne-a anunțat prin telegrama corespondentul nostru din Roma—asupra solemnelor ceremonii papale ce au avut loc săptămâna trecută și vor continua săptămâna aceasta la Sfîntul Petru, cu prilejul celui de al cincizecilea aniversar al proclamărei dogmei Fecioarei immaculate, canonizării sfinților Alessandri, Sepplt și Gerardo Majella și beatificarea diferitelor grupuri de martiri. Câteva din aceste ceremonii, ca aceea pentru jubileul dogmei Fecioarei immaculate și pentru canonizare, au avut un răsunet și afară din Vatican, întrucât afară de sărbătorile religioase din basilica romană au fost organizate altele în toate bisericile principale din Roma, și asemenea sărbători s’au făcut și afară din biserici, prin iluminarea piețelor, edificiilor și monumentelor, prin concerte, banchete, etc. La Vatican, zilele acestea, pare a se fi întors vremile «de aur» ale pontificatului lui Leon al XIII-lea, când, din toate părțile lume, soseau pelegrinariile și aproape nu trecea o săptămână fără recepții solemne și extraordinare la Sf. Petru. După un an, trecut în lumea Vaticanului în cea mai mare liniște și în repaos absolut, asistăm acum o reîntoarcere a unei perioade de mare activitate. Congresele urmează congreselor, slujbele religioase altor slujbe ; în fiece zi sosesc pelerinagii ; ambasadorii prezintă omagii, iar principii vizitează pe Papa , în sfirșit o muncă continuă pentru cardinali, pentru prelați, pentru demnitarii Curței. Orientarea Vaticanului S-ar părea că Piu al X-lea a intrat pe calea deja urmată de predecesorul său, pentru a menține vie ideea papalităței în popor și a imprima munca și activitatea în diferitele mecanisme ale lumii Vaticanului. Totuși, în această activitate obositoare lipsește, mai cu seamă pe terenul politic, linia directivă, sau mai bine zis, această linie directivă nu vrea să se afirme. Apare însă evident că Vaticanul se află acum într-o perioadă de transițiune de la o atitudine întrasigentă și pe față ostilă Statului italian, la o atitudine mai potrivită cu timpurile moderne. Perioadă de transitie Acul magnetic al busolei vaticane suferă astăzi o simțitoare deviere, dar nu a luat încă direcțiunea definitivă și hotărîtă și continuă a oscila. Domnește deci multă nesiguranță și mare nehotărîre în totul; unii ar voi să oprească pe papa de a păși Gârnețul meu CEAȚA Ceață seara, ceață deasă, Pretutindeni numai ceață, Ceață noaptea, toată noaptea Ceață ’n zori de dimineață... D’apoi ceață e in toate, Pân’ și'n viața noastră’î ceață, Căci nu știi de azi pe mâine De maî ești sau nu ín viață... In negoț, de cauți bine, Pe a țărîi noastre piață, Nu se știe de se face Vreun dever, că e ceață... In politică, d’asemeni, La borcanul cu dulceață, Român unii sau vin cel l’alți, Nu se știe, că e ceață... Insă ceața cea mai mare Care’ți face réa in viață E când veți că'n buzunare Și invingă este... ceață... italian, hotărât in calea inovațiunilor și impăcărel; alții, din contră, ar voi să-l împingă mai repede în această cale ; și astfel, intre temerile și piedicile unora și nerăbdarea și încurajările altora, orientarea devine și mai dificilă. Intr’adever, în unele regiuni politice, catolicii au fost văzuți mergând hotăriri la urne, pe când în altele s’au abținut. La Roma, pe când asesorii clericali s’au abținut de a sa duce la botezul principelui moștenitor, un cunoscut clerical, director al unui ziar clerical intransigent, din inițiativa sa, pâne sa se facă rugăciuni pentru însănătoșirea ducesei d’Aoata. Se simte dec bine că n’a schimbat ceva în Vatican , dar până unde această schimbare poate, vrea și trebue să ajungă, nu se știe și nu se poate prevedea. Piu al X-lea și-a făcut acum noviciatul în pontificat, a putut cunoaște oameni și lucruri și se crede că ar trebui să înceapă a lucra cu mâinile libere și în cunoștință de cauzâ. Iată de ce este de așteptat un act important din partea sa, mai curând sau mai târziu. ___ afacarea farului homarilor Ies Hagi-loscu D. judecător Muinuianu, de la cab. 4, continuă încă instrucția în aceasta afacere. S’a stabilit c 4 defunctul Hagi- Moscu își incasa valoarea cupoanelor bonurilor prin intermediul tarafului Frantz Samuel. In acest scop da borderouri semnate de el cu cari trecea numerile cupoanelor. Samuel însă avea grija ca să lase întotdeauna un mic spațiu liber în borderou între ultimul număr al cuponului trecut de Hagi Moscu și semnătura sa. Acest spațiu el îl complecta cu numerire cupoanelor sustrase de Joachim Popescu și ceil’alțî. Altă dată Hagi Moscu, fiind indispus, semna numai borderoul lăsând ca Samuel să treacă în el numerire cupoanelor. In acest caz zaraful adăuga pe lângă cupoane și numere de bonuri sustrase pe cari apoi le vindea diferiților bancheri din Capitală. Se crede că valoarea bonurilor vîndute în acest mod se ridică suma de peste una sută mii de lei. Frantz Samuel însă persistă în a nega că el a comis vre-o fraudă. O CUGETARE PE 7.S Scrie injuriile pe nisip și binefacerile pe marmoră. Raschoiul ruso-japonez — Prin poștă — «Agenția Reuter» află din Tokio că miniștrii și șefii diferitelor partide politice au ținut săptămâna trecută o conferință în care s-a disput budgetul. Conferința a stabilit un compromis asupra sporirea câtorva impozite și contractărea unui împrumut pentru acoperirea deficitului budgetar din anul acesta. " « In circumscripția militară a Varșoviei se procedează acum la Belostok și Lomga la mobilizarea diviziilor a 4-a și 16-a, menite să formeze corpul al 6-lea care va pleca în Extremul Orient după corpul al 4-lea din Minsk. Alte corpuri rusești, nedesemnate încă, vor pleca in curînd , căci Europatkin vrea ca întreaga armată rusă sa f ie pe picior de războiu pentru toamna viitoare, spre a putea da o lovitură mare și a face pe japonezi să înțeleagă neputința lor de a duce o luptă atât de neegală.* » « In cercurile navale rusești se spune că s’a pierdut ori ce speranță da a se scăpa restul escadrei de la Port-Arthur și că amiralitatea a dat ordin ca să se facă să sară vasele de acolo în aer. * * * Corespondentul ziarului «Daily Telegraph» în fața Portului Arthur anunță : Cuirasatele Retvisan, Podbieda, Poltawa și Sebastopol, crucișătoarele Bajan și Pallada și canonierele Giliak și Fusadiieck au fost nimicite ; numai torpiloareia au rămas neatinse. Cu toate că ministerul rus de marină declară ca o a treia escadră va pleca la primăvară în mările Chinei, corespondentul din Petersburg al ziarului «Petit Parisien» ne îndoește de realizarea acestui plan, căci mai toate vasul disponibila în marea Baltică sunt niște simple vase pentru poziția coastelor, inc*pabile să facă lungul drum până în Extremul Orient. Același corespondent mai a fs știrea—pe care o dă sub rezervă —cum că Turcia ar fi sosit bani în Anglia pentru cumpărarea unor vase chiliene și argentine. In urma cumpărării acestor vapoare, cu cari va alcătui o flotă destul de serioasă, Turcia va putea disputa trecerea Dardanelelor flotei ruse din marea Neagră. Anglia, în schimbul acestui serviciu, ar primi concesiuni teritoriala în hinterlandul din Aden și ar putea ridica un fel de Gibraltar la intrarea mărei Roșii, ^iww»..iiwm.—i— 1 Q&inml și sroilaci« De la cote op, noștri »articulari Luni, 20 Noembrie CĂLĂRAȘI. — Jurământul recruților.— Astazî s’a făcut la reg. 5 Ialomița No. 23, solemnitatea depunerea jurământului recruți. Iar încorporați 1* 1 Noembrie « La orei» 10 și jum. dimineața, la prezența d-lui maior I. Gafenna, ajutorul comandantului de regiment, și a ofițerilor regimentului, recruții au depus legiuitul jurământ. Apoi preotul D. Dragán, «refesorul garnizonol, a ținut o cuvîntare arătând legătura sîînti ce există prin jurământ între soldat și armată. In timpul seriiciului divin a’afi pomenit toți morții din războiul Independenței, sari făcea și parte din regiment. D. maior Gafencu a ținut o frumoasă cuvîntare arătând înseminatatea zilei de 28 Noembrie. Apoi, d. maior arată recruților datoria pe care sunt chemați s'o Îndeplinească fără șovăire. La orele 11 toți soldații s’au dus în sala de mâncare, frumos decorată, unde li s’a servit masa. GIURGIU. — Aniversarea lastrel Pievnel. — Azi recruții reg. 5 Vîașca au depus jurămîntul în prezența d-lui colonel Alex. Tocilescu, comandantul regim, a preotului garnisoanei și a tuturor ofițerilor. După eficierea serviciului divin și depunereraa jurâmîntului, d. colons! Tocileacu, într’o frumoasă cuvîntare, arătă recruților importărița jurimîntuluiu* credinți etnre țară și tron, datoriile ce decurg pentru fie-care după depunerea lui. Apoi d-sa arată ca acela, car« calcă »cest jurămînt, nu numai că comite o faptă din cele mai odioase ciin zeu și lui însuși,, deoarece mustrarea conștiinței sale îi va armân pretutindeni. Din contră soldatul care-șî ține jurămîntul, cu bărbăție în vremuri grele, oboseli, lipsuri, foame, sete, e lăudat de toțî. D. colonel a terminat cu urări pentru MM. N. Regela și Regina și AA. IL. Regale și a dat apoi cuvîntul d-lui sub-socotc. Ghindaru, care a făcut tn rezumat istoricul rezboiului de independență și avantajele ce atrag țara din acest rezbol. Apoi d. sub-socot. Cristescu explică recruților drapelul și simbolul lui. In urmă sergentul Radulescu V. cântă «Oda ostașilor români» de Alexandri, iar soldatul recrut Sima Preda declamă : «Țepeș și solii turci». După terminarea serbarei trupa trece la mese, care formează un careu, având la mijloc masa ofițeri!« în frunte cu d. colonel. PLOEȘTI.Focul «Un MSmîn. Aseară a * luat foc și a ars o parte din locuința țiganului Gheorghe Fancu, din Mimiu. Focul a fost localizat de săteni. Arestare. — A fost arestat dezertorul Alex. Filip, din Mărgineni. Cerere de porumb. —Locuitorii din cătunul Mimiu, mare parte din ei agricultori și țigani muncitori, au cerut să li se dea și lor porumb, fiind lipsiți ca desăvârșire de hrană. Dosisiți aisi.—Societatea corpului didactic va împărți, cu ocaziunea sărbitorilor de Crăciun, haine și încălțăminte elevilor din oraș și județ, lipsiți de mijloace. — De asemeni primăria și mai multe persoane caritabile vor împărți lemne familiilor sărace din oraș . D. judecător Ioan G. Manu a donat suma de 40 lei pentru infirmeria din Bucov. Agresiune. — Lucrătorul tâmplar Mihail Ionescu, pe când trecea aseară prin str. Traian, a fost atacat de către două necunoscuți, cari l'au rănit grav. Crima din Văleni.D. judecător de instrucție Bălășescu înapoindu-se aseară din Vălenii-de- Munte, a continuat astăzi cu instrucția înfiorătoarei crime comisă asupra bogătașului Duțu Pitiș, de către nepotul său Emilian Ionescu Rep... DANȚUL Moriei Reginei Draga Mare roman de sensație de SAVA PETROVICI CAP. 66 «Mă gândesc la tine — așa în»i scria ei, și—când dorm și când sunt deștept, ziua în care primesc de la tine o scrisoare, este o zi de sărbătoare pentru mine. Și abia pot aștepta momentul in care să te string iarași în brațele mele». Oare toate aceste să fie minciuni. Nu ! Nu ! Tată. Ea se opri și ascultă , auzi pași pe condor și zungănitul unei săbii. Dina devenea când palidă, când roși la față. — Acesta este Nicodem ! strigă ea și se repezi b ușă. După câteva momente fu în brațele lui Nicodem, Dina îl strînse cu foc la finul ei, ca și rând s’ar fi temut, că cineva i l’ar putea smulge de lângă dînsa. După câtva timp Nicodem se desfăculin din brațele ei și salută cu cordialitate pe Colero. Aspectul tînărului ofițer care strălucea de fericire și de voluptate încât abia putea vorbi, nu rămase fără efect asupra lui Colero. Grijile sale dispărură. — Copii, exclamă ei rîzend, eu sunt aici de prisos, o astfel de pereche amoroasă are desigur să-și spună multe, ceea ce nu trebue să audă al treilea, chiar dacă acesta este tatăl logodnicei. «Voesc să vă las bucuria, «a să fiți singuri. La revedere Nicodem ! Ei strânse cu cordialitate amândouă mâniie lui Nicodem, ii sărută apoi pe frunte, salută zimbind pe fiica sa și spot plecă. Tînăra părsche rămase singură. Ei nu vorbeau, ci ședeau privindu-se cu o nespusă dragoste și ținându-se mână. Din când în când se sărutau cu pasiune. Astfel trecu câtva timp până când în fine Nicodem rupse voluptoasa tăcere. — Aceasta a fost iarăși o surprindere esclamă el, dar cu toate aceste eram pregătit pentru aceasta. Știam, sau mai bine zis, presimțeam câtevoi vedea astăzi. — Ești profet? îl întrebă Dina rizând: — Da, și din când în când visuri profetice. Astfel noaptea trecută am visat că tu vei fi astăzi aici. Și visul meu s’a împlinit. Și acum scumpa mea logodnică nu te mai las. «Anunț chiar astăzi sorai mele sosirea ta. Mâine vai veni cu mine la Curte și ne vom presanta Majestate! Lor Regelui și Reginei în chip oficial ca pereche logodită. — Ai vorbit deja cu regele despre logodna ta ? îl întrebă Dina. — Firește că am vorbit, răspunse el. — Și ce a zis regele ? — E! este foarte curios să te cunoască. Sunt convins, că el mi va felicita din toată inima, după ce te va cunoaște. Dar unde este Tom ? adaose ei. care l’a răpit în sfirșit femeea Wampers ? Dina aftă grea. Ochii i se umplură de lacrămi. — Sărmanul Tona este mort! murmură ea. — Mort ? Și nu mi-ai scris nimic despre aceasta ? — N’am voit să te întristez. Că sărmanul Tona era un suflet bun, credincios și plin de devotament, aceasta o știam, dar de ce sacrificist era el capabil, aceasta a arătat-o prin tragica sa moarte. Sărmanul Tom a murit pentru tata. — Și cum s’a întâmplat aceasta Dina ? — Ți-am scris, răspunse ea, că procesul s’a terminat în mod favorabil pentru noi. Dar împrejurările mici mai detailate nu ți le-am comunicat. Să-ți istorisesc pa scurt cum s’a petrecut. Tata auzi că in posesiunea prințului Ștefan Cospetti s’ar afla un document, care arata în modul cel mai evident fapta infamă a aceluia. O copie după acest document o căpătă tata prin ajutorul lui Tom. Când tata striga în sala Curții cu jurați acelui mizerabil ca cunoaște existență acelui document, prințul Stefan Cospeku îșî perdu rațiunea, scoase un revolver și trase un foc asupra tatălui mort care de sigur că Far omorît, dacă Tom nu s’ar fi aruncat înaintea lui. «Astfel gintele ucigător nemeri pe sărmanul Tom, care căzu mort fără ca să mai poată rosti o vorbă. «Tata și eu ne aplecarăm asupra lui, un zîmbet slab mai flutură pe buzele sale și apoi își dădu nobilul său suflet. — Și asasinul ? întrebă Nicodem, care urmărise această povestire cu cea mai mare încordare — Oamenii din sală ar fi sfîșiat în bucăți, dacă nu s’ar fi pedepsit însuși. După ce trăsese focul de revolver asupra tatalul meu își trase un glonte în cap. Mizerabilul nu muri îndată, ci mai zăcu încă două zile între chinurile cele mai îngrozitoare.. Sărmanul Tom! Să moară așa de năpraznic ! Am plâns mult după «.. — Și logodnica sa ? — Îți poți Închipui desperarea în care se afla. Ea a zăcut timp de opt zile cuprinsă de fantasii febrile. Ne era teamă, că nu va mai scăpa cu viață. Dar din fericire natura ei puternică triumfă asupra boalei. Ea se restabili, dar nu mai voi să rămână la noi și pleca la fiica ei în Viena. Dar, scumpul meu Nicodem, să nu mai vorbim de aceste lucruri triste. Gând mă gândesc la ele mi se pare că n’am nici un drept, ca să fiu fericită. Și apoi mai este încă un alt gând trist, care me face melancolică. — N’aș putea oare să alung acest gând, dragă Dino? Ea îl privi zimbind cu tristeță. — Tu în adevăr ești unicul, care ai putea alunga acest gând, dar cu toate aceste... — Pentru ce eși tezi să spui, Dino ? — Findcă n’ara încredere să vorbstc ea tine linșare aceasta. — Ar trebui să mă supăr Dina : Prin ce am meritat neîncrederea ta? Ta conjur, vorbește! — Ei bine, Nicodem, dacă vrești să știi, ascultă-mă : ’Mi e frică de fericirea noastră. — Cina o amenință? — Soarta. Acea soartă, care a ridicat atât de sus pe sora ta și a făcut’o regina acestei țări. — Pentru ce să fie primejduită fericirea noastră, scumpa mea Dina ? — Nu observi încă nimic, Nicodem ? — Nicî cel mai mic lucru. — Atunci trebua să vorbesc mai lămurit. Tu *la cumnatul unui rege, după mun aud, tu veî fi proclamat în curînd prinț al casei regale, și eu sunt o față de burghez. Cine știe dacă averea mea va părea pentru regel o destulă garanție pentru titlul nobil care iaî lipsește. CV* er tai 102