Universul, martie 1905 (Anul 23, nr. 58-88)
1905-03-01 / nr. 58
TC&&annairea timelulefl Simplea.—(V © 1i explicația) Calendar pe anul 1005 Ortodox Luni, 28 Februarie.—Cuviosul Vasile mărturisitorul Catolic Luni, 18 Martie.— S. Grigorie cel mare Soarele răsare 6.84, apune 6.16 București, 98 Februarie. Publicarea legilor în comunele rurale După teoria legală, e presupus că orice lege e cunoscută de toți, de îndată ce a fost promulgată și tipărită în„Monitorul Oficial“.Și neapărat că nu poate fi altfel. In realitate însă, puțini sunt acei cari cunosc legile. Cu deosebire puțin cunoscute sunt legile la țară, între săteni, cari dacă din practică zilnică știț că au cutare și cutare obligațiune către Stat, județ și comună, sunt foarte departe de a cunoaște întocmirile legale menite a le ocroti interesele. Lucrul acesta, cunoscut în genere, a fost foarte bine documentat în excelenta monografie a d-lui Gâdeiu, apărută anul trecut, asupra unei comune din județul Ilfov. In vederea acestei stări de lucruri, am cerut de mult în aceste coloane ca în comunele rurale publicarea legilor ce interesează pe țărani să se facă la biserici, prin vin grăiți. Chestiunea a fost de multe ori discutată, în acest ziar ca și în altele, și în mai multe rînduri a fost vorba să se ia o dispozițiune în acest sens. Acum se spune din nou că e vorba să se obștească în comunele rurale cuprinsul legilor la biserică, după slujba liturghiei de Duminecă. Ca și în trecut, suntem de părere că măsura ar fi folositoare , ea s’ar putea însă completa. După cum se știe, în anii din urmă s’a întreprins o acțiune vastă avînd de scop a strînge pe săteni în jurul școalei. Experiența făcută a arătat că, dacă se lucrează cu pricepere și tragere de inimă, silințele nu sunt zadarnice, bărbați și femei de toate vizatele vin bucuros la conferințe și la șezători, bucuroși de a se lumina , pe de altă parte, prestigiul învățătorilor și preoților ."'cari au muncit cu drag pe calea asta, a crescut, ceva ce e folositor pentru toți. Ne-am putea folosi de aceste reuniri sătești, spre a răspândi în poporațiunea rurală cunoașterea și buna înțelegere a legilor ce trebue să se știe. Căci’nu e destul ca poporul să cunoască cuprinsul legilor, ci mai ales ar trebui să priceapă rezultatul lor bun. In aceasta e un mare folos general. » . Anunțarea în biserică ar trebui deci completată — dacă 1a vorba să se ia asemenea măsură—prin tîlcuirea legilor, făcută de învățător, care pentru aceasta ar primi explicațiunile necesare de la locurile competente. Multe neajunsuri ar fi înlăturate dacă s’ar întrebuința această metodă. DIN ANGLIA (Goresp, partedră a ziarului „Universal“) Londra, 24 Februarie. Roadele războiului pentru Japonia O telegramă din Paris, publicată zilele acestea de către ziarele noastre, împrăștie svonul unei coalițiuni a puterilor înțelese spre a repeta în paguba Japoniei același fapt petrecut în 1895, după războiul chino-japonez, se va răpi adică imperiului Soarelui răsare rodul cuceririlor lui tutelând integritatea teritoriului rusesc, restituind Manciuria Chinei și neutralizând Port-Arthurul. După acea telegramă, acest plan ar avea și sprijinul Angliei și al Statelor Unite, îngrijorate de progresele expansiune japoneze. Pare că chiar guvernul japonez este convins că va avea de înfruntat în curând ostilitatea tuturor puterilor și se pregătește în acest sens , un articol al ziarului Gidai-Sd-cio din Tokio, în această chestie, reese ca foarte important după revelațiunile parisiane. Ziarul japonez scrie între altele: „Este bine de ținut minte că oricât actualul dușman de învins ar fi Rusia, când roadele victoriei vor trebui să fie culese, nu vom mai avea numai pe aceasta ca adversar, ci și pe Anglia și America.După ce vom fi învins pe Rusia pe câmpul de bătae, va trebui să luptăm cu cele două puteri sus numite pe câmpul economic. Sunt unii cari cred că Anglia și America, cari ne-a fi arătat simpatie în timpul războiului, nu vor înceta de a ne sprijini în soluția problemelor financiare, dar nu trebue să se uite că simpatia și calculele propriilor interese nu merg totdeauna mână în mână, mai cu seamă în relațiile dintre popoarele civilizate. Dacă este nevoe de dlat un exemplu, ar fi, destul să amintim că atunci când guvernul nostru trata spre a lansa un împrumut de 100 milioane yeni la Londra și New York, bancherii englezi și americani ne-au cerut dobânzi extraordinare și au rănit amorul nostru propriu național cerându-ne vămile ca o garanție a împrumutului și punându-ne astfel la nivelul Egiptului și republicilor sud-americane. Acum când, după războiu, va fi necesară desvoltarea căilor ferate, minelor, industriei și agriculturei în Manciuria și Coreea, ne va fi foarte greu să găsim fondurile necesare unor asemenea întreprinderi, pe când companiile engleze și americane, cari pot avea capitaluri cu dobânzi relativ mici, vor fi gata să se arunce pe noul câmp de afaceri. Noi le vom fi deschis Manciuria cu prețul sîngelui nostru și vom privi cu brațele încrucișate, pe când englezii și americanii, cari în timpul războiului au rămas simpli spectatori, și de la cari am obținut favoarea împrumuturilor cu dobânzi exagerate, vor împărți roadele muncei noastre. „Față cu riscul de a vedea trecând în alte mâini rodul atâtor chinuri îndurate, pare că situația merită toată atenția noastră“. West, ca minierul căsătoriilor să scadă , am găsit cred o altă cauză, o cauză care trezește dispreț și compătimire. Grija că odată căsătorit, tinerul știe că nu va maii putea continua viața în petreceri fără șir, fără rost și fără somn, grija aceasta îl silește a fi atât de reținut în a face pasul spre pragul căsniciei. Doar dacă tinerul e sărac și când crede a-șî îmbunătăți situația prin căsătorie, punând prin aceasta un astâmpăr nevoiei, atunci el se silește a-și înăbuși această grijă și de voe și de nevoe — mai ales de nevoe — se căsătorește, alegând pe aceea , care îi oferă o zestre mai însemnată, , Și cum asemenea prilejuri se ivesc prea rar tinerilor de asemenea, condiții, de aceea și căsătoriile nu sunt atât de dese. Silvia. ~miGT £ mit Regenerarea vieței prin medicaliniarea fosforată Printre numeroasele substanțe necesare bunei funcționări a organismului, și al căror rol in economia noastră e primordial, fosfații par a ține locul cel din raid. Fosforul se găsește pretutindeni; îl găsim in cantități remarcabile CRONICI FEMININE Infipuținirea căsătoriilor D-raconi Segall, din București, ne-a răspuns următoarele la întrebarea : „De ce scade numărul căsătoriilor ?“ Doamnă. Teza ce ați propus, face parte din acea ordine de cugetări de care noi, fetele, ne simțim adesea obsedate și faptul acesta tocmai m’a îmboldit să vă scriu. Nu greutatea traiului modern și nici nevoia condițiilor sociale face Kezvouul ruso-japonez — Prin poștă —.Japonia a hotărit să trimeată înapoi în Rusia prin Cita 2500 de soldați neputincioși și răniți din Port-Arthur. Cu privire la comanda celor 500.000 granate făcută de Rusia in Franța, ziarul „Times“ spune că deși prin contract se stabilește că ele vor fi furnizate de o casă franceză, totuși granatele vor fi fabricate la Birmingham, în Anglia, și ișî vor primi numai încărcătura in Franța, deoarece Anglia nu vrea să ajute pe Rusia în războiu. Granatele vor fi expediate în Rusia prin Germania, fără a fi supuse vizitei vamale. ... Ziarul „Daily Telegraph“ înregistrând știrea că 200.000 ruși ar fi înconjurați de japonezi, spune că ea nu trebue să fie luată ,,ad literara“ , desigur că e un zero prea mult în această cifră. Pe de altă parte, la Petersburg nu trebue să-și facă nimeni iluzii, deoarece armata rusă nu mai există ca factor capabil de luptă. Câteva detașamente vor putea ajunge la Tiching, dar ele vor fi lipsite de material de războiu și mai cu seamă de tunuri. Drama de pe câmpul de război ș din Manciuria, spune ziarul englez, nu are în istorie decât un singur egal : retragerea armatei lui Napoleon de la Moscova, la 1812. Depeșile din Manciuria inspiră ziarelor berlineze reflexiuni foarte pesimiste pentru Rusia și o sfătuesc să făcu pace. Berlinezii se bucură foarte mult de victoriile japoneze. ... Din Petersburg se anunță că există temere ca retragerea lui Kuropatkin să nu aibă consecințe teribile asupra situației din provincii și din marile centre și se prevede o mare ridicare a țăranilor, cu atât mai mult cu cât societățile secrete tind a pune mâna pe proprietăți. Regiunea Karkhov este mai cu seamă agitată, deoarece acolo predomină asociațiile revoluționare. Ziarul „Novoje Wremja“ vorbește cu o deosebită admirație despre eroismul japonezilor și despre perfecțiunea serviciului lor de informații. Distribuirea milițiunilor pe câmpul de bătai în armata japoneză, cu toata întinderea enormă a frontului, este organizată in mod splendid, îndrăzneala spionilor japonezi este extraordinară. Zilele trecute a fost arestat, la 1 kilometru departe de lagărul rusesc de la Inhuantun, un ofițer japonez care schița o pozițiune a artileriei rusești. „Daily Mail“ anunța că Europatkin ar fi propus japonezilor un armistițiu. .*, „Morning Post“ publică următoarea depeșă din Petersburg: Intre diplomații streini de aci domnește părerea că necontenitele înfrângeri ale rușilor vor avea ca urmare desfacerea alianței francoruse. In aceste cercuri se așteaptă o nouă grupare a puterilor europene, în toate țesuturile, în toate celulele, în orice organ de origină animală sau vegetală; îl mai găsim in pămint, servind de bază îngrășămintelor, cari nutresc pămintul după cum alimentele nutresc pe om, cu un cuvint se poate zice cară fosfor viața nu e posibilă. Scheletul unui adult, luat în total, conține 1.400 gr. fosfor, sistemul muscular 130 gr. și sistemul nervos 12 gr. Dacă sistemul osos poate perde sub influența schimburilor biologice câteva grame de fosfați pe zi, fără ca această pierdere să aducă o reală pagubă în economie, nu tot așa se întâmplă, cu pierderile unei cât de mici cantități de fosfor din sistemul nervos. O perdere de câteva decigrame numai din structura nobilă a organismului are o influență generală asupra vieței noastre fisiologice. Din această simplă constatare putem deduce că fosforul e cel mai prețios element al corpului nostru, că lipsa lui din organism —nu cantități minimale chiar — constitue o perdere reală pentru funcționarea normală a schimburilor biologice ce se petrec în noi, perdere ce are de consecință inevitabilă boala. Ideia valoarei nutritive și terapeutice a fosfaților minerali nu e nouă , ca e de mult înrădăcinată in spiritul medicilor prin obișnuința învechită de a administra bolnavilor, pe de-o parte sărurile fosforului, fosfații uniți sau nu cu glicerina—așa numiții glicerofosfați,—iar pe de altă parte fosforul luat din lumea organisată, din vegetale și produse animale. De curînd d-nii Gilbert și Pasternak, într-un studiu de o mare valoare științifică, arată însă că fosfații minerali sunt incapabili de a îndeplini funcțiunile fundamentale ale fosforului alimentar; că ei sunt incapabili de a înlocui compușii fosfo-organici conținuți în alimente ; și că dacă ei sunt absorbabili, sunt însă neasimilabili, adecă ei nu pot contribui la reconstituirea țesuturilor sau la repararea perderilor de fosfor ce organismul nostru încearcă zilnic. Acidul fosforic și sărurile sale sunt eliminate din organism odată cu materiile neasimilabile, care nu iau nici o parte activă la schimburile biologice ale organismului uman. Prin urmare, după d. Gilbert, acțiunea terapeutică a fosfaților minerali trebue abandonată și substituită cu acea a fosfaților organici, cu fosfații vegetali și animali, adică cu o alimentație bogată în fosfor ca : ouăle, laptele, orezul, icrele, creeriî, carnea, linele legume uscate (mazărea și lintea) și prin așa zișii cereala fosfați. Dar ce sunt acești cereale fosfați ? D. Springer inspirat de savantul profesor francez Bouchard, a reluat studiul decocțiuneî (fierbere îndelungată) a orzului, indicat deja cu medicațiune de Hippocrate, părintele medicineii, asociând acestei decocțiuni de orz, grâu, ovăz, secară, orez, porumb și tărițe. Fierbând cu apă acest complex de cereale, el obținu o tisană bogată In materii fosforate (cereale-fosfați),pe care experimentând-o mai intera la animale și apoi la oameni sănătoși și bolnavi, a putut conchide că fosforul conținut în cereale e perfect asimilabil. Bazat pe cercetările experimentale ale d-lui Springer și pe rezultatele practice obținute de d. Pinel—căruia i-a succes a prepara în timpul din urmă un extract fluid alimentar și un maliz fosfatat din cereale—d-nii Gilbert și Pasternak conchid in studiul lor că putem lua din cereale combinațiunea fosfo-organică necesară desvoltărei și funcționărei normale a organismului nostru. întrebuințarea terapeutică a cerealo-fosfaților pare cu atât mai rațională cu cât in alimentațiunea fosforată (lapte, ouă, icre, carne, legume etc) nu găsim o cantitate suficientă de fosfor organic pentru a putea face față pierderilor zilnice ale organismului nostru, mai ales în stare de boală. Dacă până la oarecare virstă putem substitui uzura fisiologică normală numai cu ajutorul alimentelor bogate în fosfor, nu mai puțin adevărate, însă, faptul că atunci când virsta înaintează, când surmenajul, oboseala fizică, morală și intelectuală, sau boalele aduc o uzură anormală, alimentele bogate in fosfor nu mai sunt suficiente pentru a repara perderile ce încercăm. Iată dar, pentru ce cerealo-fosfații pot fi administrați ca medicațiune fosforată rațională, femeei însărcinate, care pentru concepția fetusului are necesitate de mari cantități de fosfor, căci ea nutrind copilul se desfosforilează,—doicei sau mamei pentru ca să poată avea lapte suficient pentru alăptatul copilului, apoi intelectualilor surmenați, bătrânilor, copiilor și fetelor pentru ca să se desvolte,bolnavilor, convalescenților și chiar leneșilor... Gerealo-fosfații par dar a constitui un aliment și un medicament ideal,un stimulent prin excelență al nutrițiunei, un reconstituant, un regenerator prețios al vieței noastre. Aurel Scurtu, lor de neastâmpărata și ingenua fantasie a popoarelor antice, Simplonul se ridica în inima Alpilor, cu granitica structură de mii de ani, neatinsă, de nici o cucerire omenească, atunci când Romanii, colonisatorii Alpilor, după ce au fost acei ai Italiei, împlântară învingătoarele aquile legionare sub trădătoarea extremă consacrată lui Jupiter Lepontinul. Istoria și legenda în armonie se împletesc asupra originei numelui Simplon care, in entusiastului ațâțat in mijlocul a două popoare pentru una din cele mai serioase cuceriri umane, azi evocă din nou in mintea noastră aminiri de mii de ani de mărire, de putere și de luptă. Fie că Simplonul și-a luat numele de la consulul Sempronius sau de la Quintus Apio, e sigur că legiunile romane trecură de mai multe ori trecetoarea spre a se cobori în valea plină și superbă a Ronului, pentru a întări Octodum, centrul puterei latine in Valiese. Marele principal de economie socială ea acolo unde nu sunt trase drumuri bune și sigure nu poate fi colonisațiune, îndemnă pe romani să tragă marele drum al Simplonului, care din mănoasele șesuri ale Lombardiei, prin văile Aronei și Bridei, stâncile de la Albany și scobitura Gondo, se deschide în spumegândele unde ale Ronului. Vai! acea cale trebuia să fie călcâiul lui Achil, pentru puterea romană ! Prin acea stradă ce Roma deschidea pentru a putea alerga acolo unde pericolul ar amenința pe fiii ei depărtați și pentru a înlesni cu ei schimbul ideilor, muncei și bogăției, trecură primii barbari cari trebuiau să se sfărâme, în câmpiile de la Vercelli, contra legiunilor lui Marius , dar trecură, puține secole după aceea, și Burgunzia, cari devastară Lombardia și se coborîră până sub zidurile Milanului; dar trecură Francii, îndreptându-se spre Pavia și mulți ani mai târziu, în plin evul mediu, acei Vallesant, spaima comunelor italiene din văile de la Ossola. In acest timp se înălța, la puține sute de metri, monument al carităței creștine, vechiul ospicii. „In acest moment, eu îl am înaintea ochilor, înalt și pătrat ca un turn cu mai multe caturi, găurite de nenumărate ferestre. Pe când sângele combatanților înroșea rîulețele din văi și strigătele murinzilor se amestecau cu urletul vântului prin prăpăstii, acolo sus drumeții găseau adăpost și ajutor în contra furiei oamenilor, viscolelor zăpezei și gerurilor i’erneî. » După trei secole de liniște, Simplonul reapare în istorie unit cu o mare operă umană : drumul napoleonic,, menit să lege capitala republicei Cisalpine cu țărmurile încântătoare ale Lemanului. O legiune de cinci mii de lucrători iscanieni, campațî între zăpadă și stânci, esecutară, timp de cinci ani, titanica operă, focul armatei de lucrători și zgomotul minelor rupseră tăcerea și liniștea acelor înalte regiuni pace’nice, deschizând spărturi și scobind galerii. Cea mai lungă dintre ele, măsurând 223 metri, constituia cea mai măreață operă de viabilitate construită până atunci. Napoleon a pus să se sculpteze pe gura ei: ,,Aere Italica. 1S0Î) Nap. imp.“ Cine însă s’ar fi gândit că tocmai un secol mai târziu, o altă galerie de mai bine de 20 kkilometri, ar fi perforat, în toată lungimea sa, marele masiv al muntelui și ar fi făcut să apară cea dintâiu ca o jucărie copilărească ? Dacă prin drumul roman trecură papa Grigorie X și Carol IV, Benvenuto Cellini și Girolamo Cardano, Alexandru dei Medici și Carol Emanuel de Savoia, Ducele de Vendome și J. J. Rousseau; dacă prin drumul napoleonic trecură Ugo Foscolo și Alexandru Volta, lord Byron și Chateaubriand, Kosciusko și George Sand, A. de Musset și Cooper, Dumas și Michelet, Gregorovini și Tyndell, Mazzini, Cavour și Garibaldi, mâine prin noua stradă deschisă de târnăcopul italian și cel suițeran va trece cugetul triumfător al secolului XX, după cum trec acum prin acelaș loc aplauzele uimanitaței recunoscesoare. Glorie muncei italiene și elvetice . De la dealurile pustii ale Manciuriei la Gordilieri, de la Madagascar la fiordurile Norvegiei, ori unde dibăcia matnei și persistența muncei trebue să deschidă sînuri de munți și să încalece prăpăstii înfiorătoare pentru a supune natura domeniului locomotivei, lucrătorii italieni, acești modești dar indispensabili pionieri ai civilisației, acești demni fii ai meșterilor comacini cari în evul mediu umplură Europa cu clădirile lor artistice de piatră, oferă, cântând, brațul lor de fer și tinerețea lor lacomă de visuri. Cine își aduce aminte, în era triumfului, munca și greutățile trebuite a fi susținute în contra forțelor inimice și asociate ale naturii în timpul ciclopicei întreprinderi? In contra temperaturei asfixiante, contra apei țîșniind din toate cavitățile, contra gazelor ce ies prin toți porii pămintului? Cine și-ar aduce aminte, ii ora triumfului, de obscurii eroi îngropați de-a lungul drumului cucerit ? Victoria a surîs giganticei lupte, încă puține luni,și comerciul Europei va străbate prin noua arteră , prin Milano, destinat să devie centrul mișcării comerciale a Europei, prin Milano produsul uzinelor și fabricelor Nordului se va coborî la Genova redevenită scară internațională, nu numai cu Sudul și cu Orientul, ci cu cele două lumi. Marea Nordului e friguroasă și cețoasă : Mediterana, vadul civilisațiunei pelasgice, basmul mărirei romane, redevine vehiculul civilisațiunea între ginți. Glorie, încă odată, geniului latin ! Pentru Napoleon, drumul Simplonului nu avea decât o valoare strategică; a servi concentrațiunei unei armate de la hotarele Elveției până la cele germanice. Pentru Italia și pentru Elveția, el va servi spre a micșora distanța și spre a înlesni schimburile dintre Europa centrală și restul lumei. Să întoarcem azi, pentru un moment, privirile de la ororile din deșerturile manciuriane ! Să le îndreptăm către muntele falnic și minunat,acolo unde, la aspectul ’Alpilor neprihăniți și timp de atâtea secole nestăpâniți, fâlfâe, intr’o singură palpitație de viață și de credință, in mijlocul aclamațiunilor bravilor muncitori, bandierele a două națiuni care întrunesc în ele, in acest moment, suspinul secolelor, cugetul civilisației, cântul viitorului : „Pace și muncă“. Benedetto de Luca, móriul fianvrelus comaț din Galați (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Galați, 26 Februarie. Am arătat intr’unul din numerile precedente, cum membrii Camerei de comerț din localitatate, convinși de ineficacitatea actualei legi a pescăriei, au hotărât redactarea unui memoriu prin care să se arate relele legei cum și îndreptările de adus. Astăzi memoriul fiind terminat,,s’a ținut o ședință in localul Camerei de comerț, când s’a făcut cunoscut celor prezenți, cuprinsul său. Chestiunile tratate Pe lângă majoritatea membrilor Camerei de comerț, au luat parte la această ședință și numeroși comercianți de pescărie. Ședința s’a deschis la orele 4 d. a.,sub președinția d-lui Madgearu, președintele Camerei de comerț. D. Alexandrescu, sindicul bursei, citește memoriul, în care se spune că, in general, comercial pescăriei din țară a decăzut din cauza lipsei de cunoștințe practice a conducătorilor. întreaga lucrare are de scop a combate cu cifre afirmațiunile d-lui Antipa că scumpirea peștelui provine din cauza cartelului dintre comercianții detailiști de pește și că scăderea producțiunei peștelui se datorește scăderea apelor din cauza secetei, iar în ce privește pescuitul de pe țărmurile Mării, de la brațul Sf. Gheorghe până la Constanța, el suferă din cauza furtunilor. Spre a-și documenta mai bine afirmațiunile din memoriu,membrii însărcinați cu redactarea sa, sați împărțit în următoarele nouă capitole : 1) Comparație între fostul sistem de închiriere a apelor și actualul sistem de administrație. Pentru susținerea sa se pune în relief unele din condițiunile generale cu care se da în antreprisă pescuirea apelor înainte de 1825, față de modul de adție actual, servindu-se, in ambele cazuri, ca punct de plecare și comparațiune de raportul d-lui Antipa, adresat, ministerului respectiv in această privință. 2) Cauzele scumpirei peștelui.— Din desvoltarea dată acestui punct reese că adevărata cauză a scumpirei peștelui se datorește numai administrației în regie a apelor țârei. 3) Cauzele scăderei peștelui în apele țârei. — Memoriul demonstrează că răul acesta residă în închiderea gârlelor, făcută fără rost, ceea ce gonește peștele care vine din Dunăre și-î înlesnește fuga prin bălțile Rusiei, Bulgariei, Serbiei. Dovadă despre aceasta e faptul că anul trecut din cauza închiderei gârlelor, pe lângă marea cantitate de pește fugit, s’a găsit mort peste jura. milion klor. 4) Peștele sărat ca hrană a populațiunei rurale. — Până acum, spun redactorii memoriului, populațiunea rurală, populațiunea săracă avea in peștele sărat o hrană sigură și eftină. Astăzi din cauza scumpirei sale numita populație se vede lipsită de acest ajutor. Ceva mai mult, am ajuns ca noi să importăm pește sărat din țări streine. 5)Diferitele întârzieri și pagube. —Intârzierele și pagubele ce le îndură pescarii, comercianții de pescărie, constă în numeroasele formalități cari descurajează pe mulți. 6) Dispozițiuni rele.—Ele constau in oprirea pescuitului în lunile Aprilie și Mai. 7) Veniturile Statului de la pescărie. — In memorii se demonstrează cu numeroase statistici că Statul câștigă numai din taxele prea încărcate iar nu din vînzarea peștelui. 8) Heul și responsabilitatea lui constă in actuala lege . 9) Numirea unei anchete.—Spre a se dovedi că cele de mai sus nu sunt lipsite de temei, membrii Camerei de comerciu, cer instituirea unei anchete care să aibă însărcinarea a cerceta , dacă întreținerea bălților și celorla alte ape se fac conform regulilor care contribuesc la conservarea și înmulțirea peștelui ; să se constate adevăratul motiv care a provocat înpuținarea peștelui și scumpirea lui; și să se facă proporții intre progresul de înainte și starea de astăzi. Discnbiile Acesta e in linii generale cuprinsul memoriului. Terminându-se cetirea, cel întâi a luat cuvintul d. Dinescu, mare angroist de pescării. D-sa arată că scumpirea peștelui se mai datorește și faptului că pescuirea nu se dă în arendă ci în concesii. Intervin apoi formalitățile și birurile cum și nedestuparea pe piață a întregei cantități de pește prins. Nu există cartel între comercianți, zice d-sa, cartelul ii are direcția prin monopolizarea pescuitului. ca mijloace de îndreptare d-sa cere : fixarea dijmei de 40 ° C; desființarea permisiei și zilelor de prestații; fixarea dijmei la Mare și Dunăre de 25 ° C; și permiterea in lunele Aprilie și Main. a pescuirea caracudei și linului in bălți și a morunului,a cegăi, etc., in Mare. D. Toescu se plânge de greutățile ce au de indurat comercianții de la direcție. D. Roman spune că parte din măsurile d-lui Antipa nici nu sunt explicabil. Citează între altele, disposiția de a se pescui cu plasa ce vă avea găuri de 4 c. m. pe când in realitate se pescuește tot cu aceea a cărei găuri sunt de 2 c. m. D. Madgearu, luând cel din urmă cuvintul, spune că nu se unește cu ideia de a se aduce numai câteva îmbunătățiri in actuala lege; c-sa cere desființarea, ei și cere libertatea absolută a comercialul de pescărie. D. Munteanu cere ca toate cerințele din memoriu să fie justificate cu dovezi suficiente. Diverse Discuția asupra acestei chestiuni fiind închisă se procedează la resolvarea chestiunilor la ordinea zilei. După propunerea d-lui Madgearu, se aprobă invitarea representanților din Parlament ai județului, să stărue pentru aducerea la îndeplinire a cerinților arătate in memoriul Camerei de comerț. Se aprobă înființarea unei bănci a meseriașilor din localitate, sub denumirea de „Cooperativa“ și având ca scop ajutorarea reciprocă a meseriașilor. Se respinge cererea meseriașilor din Răducăneni cari vor înființarea unei corporații aparte, de sine stătătoare. Se aprobă cererea d-nei Luca de a lichida definitiv magasinul séu, cu firma „La Milion“, insă pentru un interval de 3 luni numai. Ședința s-a ridicat la orele 7. Coresp. Terminarea tunelului Simplon — Vezi ilustrația — Dăm astăzi ca ilustrație niște vederi de la tunelul Simplon . Sus, în stânga, se află intrarea de nord-vest în Brigne (Elveția) și la dreapta intrarea de sud-vest in Iselle (Italia). Ilustrația de sus ne arată modul cum se face până acum transsportul de pachete peste muntele Simplon. O CUGETARE PE Femeea de societate rămâne cu greu femeea bărbatului său. Romi €A Cură petru femeile gâlcevitoare Acum , câtva timp un bărbat din Londra a citat pe soția sa înaintea tribunalului, deoarece numai putea răbda vorbele de ocară și insultele, cu care-l gratifica in fiecare zi. Judecătorul ascultă pe reclamant și pe câțiva martori, pe cari îi aduse acesta și apoi întrebă pe femee, că ce are de răspuns. Femeea răspunse cu francheți că nu poate tăgădui afirmațiunile, prin urmare trebue să se recunoască că este vinovată, dar dacă va fi condamnată ca sa fie „scufundată“ în public, atunci pedeapsa să se esecute cât de curînd,deoarece apa devine din zi în zi tot mai rece. Femeea cum avea dreptate,de oarece legea veche, care hotărăște, ca femeile, care nu-și pot ține gura, să fie scufundate în public, niciodată n'a fost desființată in Anglia, dar firește că astăzi nu se mai apucă. Zilele în care se făcea aceasta nu prea sunt îndepărtate și cura de apă rece avea rezultate excelente. In Leominster aparatul care servea pentru aceasta se putea vedea până la mijlocul veacului al XIX și s’a constatat că a fost întrebuințat până la 1809. In veacul XVIII aceasta pedeapsă era foarte ușitată și in multe ziare și rapoarte din vremea aceea se afla descrieri amănunțite in această privință. Kingston lângă Themse era un loc cu deosebire plăcut. Acolo era construit un pod peste Themsa de pe care se putea lăsa in jos un scaun, pe care era legată femeea respectivă. Publicul era invitat in mod special și femeea era scufundată de trei ori in apă intre chiotele publicului și ținută câteva momente sub apă. In Cambridge era un pod deosebit, cu un aparat special, compus dintr'o bârnă mare de care era legat un scaun. Mai târziu acest scaun era mereu la locul lui, ca să servească de pildă, pentru femeile gâlcevitoare. Scaunul era sculptat și pe spatele său se afla un tablou reprezintând două femei, cari se certau și peste cari pluteai mai mulți draci. In alte localități, aparatul de scufundare era de obiceiu la marginea unui râü sau a unui lac. Pentru executarea acestei pedepse se angajau de obiceii voluntari, cari se anunțau în urma unui apel în această privință. Oamenii aceștia primeau un sidling. In cronica orașului Gravesend se află o notiță din anul 1636 în care se spune că primăria a plătit la două lucrători suma de dour shilling, fiindcă aceștia au scufundat pe moașa Campion. Această femee a ajuns astfel celebră. In alte orașe se da o sumă mai mică, de pildă in Malborough se da numai câte 4 pence. Mai târziu insă se aplică o altă pedeapsă. Femeilor rele de gură li se punea o botniță și apoi erau purtate pe stradele orașului. Și astăzi se păstrează in diferitele musee astfel de botnițe. Aceasta consta dintr’un aparat, care era pus în jurul capului, dar astfel, incât fața să fie liberă, și apoi o limbă de fer era virilă în gură și fixată asupra limbei fericei, încât aceasta nu se mai putea mișca. Bolnița era apoi încuiată și femeia purtată mai multe zile prin oraș. Legea prescria espres că pedeapsa trebuia continuată până cînd se vedeau semne de pocăință. Comic Iii. TRIBUNA LIBERA P« lutele de rezervă, în Ia î ziarul „Universul“ No. 46 din 17 Februarie a. c. am găsit articolul de fond care se ocupă de o conferință ținută de d. Const. Hagi-Theodoraky la „Societatea centrală agricola“, asupra pătulelor de rezervă. Din acea conferință rezultă că d. Hagi Theodoraky e un adversar hotărit al acestei instituțiuni, pe care o cred» învechită și necorespunzătoate cerințelor timpului nostru. Și eu sunt contra pătulelor de rezervă, căci auziam ca copil pe părinții mei spunând că șoarecii au mâncat griul și porumbul din pătule, pe când în realitate il mui ridaseră aleșii, primarii, sub-prefecții, etc. Trebue pentru înlăturarea rolelor să înființăm o ligă agricolă. Socotesc că din 6 milioane de locuitori ce avem in țară, 2 milioane de bani și patrioți proprietari, vor putea plăti obligatoriu câte 1 franc pe lună, iar 1 milion câte 50 bani pe lună, ceea ce în timp de 10 ani ar forma un fond de 800 milioane, plus dobânzi etc., iar totdeauna când țăranii ar avea nevoe, să nu li se ia polițe cum se procedează acum, înlocuindu-se cu alte formalități mai omenoase. Mă veți întreba cine se va executa la plata acestei sume și cum se va incasa ? Foarte ușor. Fiecare subscriitor să fie obligat, ca odată cu dările către Stat, județ și comună, să mai plătească și 12 lei pe an sau 6 lei pe an. Ministerul de finanțe va aduna acest fond și-l va administra conform unei legi speciale, speculând prin bonuri, sau prin ce va crede de cuviință, prin biuroul sau direcția respectivă, iar a patra parte din produsul agricol al țării să fie oprit pe seama Statului până la noua recoltă, când să se vîndă, în caz dacă recolta ar fi bună. Ionel Antonescu. Bul. Fache Protopopescu 17 ȘTIRI Și OTISTATE — Prin poștă — * Se anunță din Paris : Intr-o convorbire cu deputații din grupul radical-socialist a stângei de sub conducerea lui Pelleran, primul-ministru francez Rouvier a declarat că e ferm hotărât să urmeze politica predecesorilor săi , a le realiza programul și a guverna numai cu o majoritate a stângei. Dacă această majoritate nu-i va da concursul, cabinetul va demisiona. .*. Văduva lui Emile Zola a donat celebra vilă a lui Zola din Medan și marea ei grădină asistenței publice, ca să se înființeze acolo un sanatoriu de convalescență pentru funcționarele asistenței. Generalul Trepon a primit următoarea scrisoare de la comitetul revoluționar: „Domnule general, ne pare rou că te trudești atât de mult ca să ne scapi. Dorim să te liniștim in privința aceasta. N'ai sa te temi pe nici o stradă, în nici un teatru sau local public. Vei fi omorât in camera d-tale de dormit“. S'a hotărit definitiv ca la 6 iunie st. n. să se celebreze la Berlin căsătoria prințului moștenitor al Germaniei.Noul președinte al consiliului de miniștri ruși, consilierul secret contele Dumitru Martinovici Solsky e născut la 1833} a lucrat mult in diferite comisiuni la ministerul de finanțe ; la 1864 a fost numit secretar de stat; la 1878 a fost numit inspector general financiar, post pe care l-a ocupat 11 ani. In 1893 a fost numit președinte al departamentului economic, în care calitate, între alte reforme, a introdus în Rusia etalonul de aur, monopolul alcoolului, a reformat sistemul impozitelor, etc. Pentru meritele sale, Solsky a fost ridicat la 1 ianuarie 1902 la rangul de conte. Ziarele sârbești spune că ministrul plenipotențiar al Austro- Ungarieî la Belgrad va fi transferat in curind la Stokholm sau la Berna. .*, La Paris s’au pus în circulație automobile publice cu taxametre. Biserica din Barcelona, sat vecin cu portul spaniol cu același nume, s’a prăbușit sub greutatea zăpezei, precum și primăria și trei case. La New York, la colțul lui Broadway și a celei d’a 14-a strade, s’a ridicat o biserică cu 8 caturi. Unică în felul ei, biserica are aspectul unui hotel modern, înăuntru are 5 capele și 20 săli de întrunire, pentru conferințe religioase. Fiecare capelă poate cuprinde 1000-1500 persoane. Cele opt etaje sunt legate prin ascensoare. In catul al 7-lea e instalată biblioteca bisericei, iar la al 8-lea muzeul ei, plin de relicve și de obiecte ce se leagă de cultul protestant. In subsol sunt bucătării vaste, o sală de mașini producând electricitatea, etc. Se desmint formal svonurile despre boala Țareviciului. E nespusă auțarea spiritelor la Christiania, capitala Norvegiei. Stradele sunt cutreerate de cete de manifestanți, cari cântă imnul național și cer in gura mare despărțirea de Suedia. Mișcarea anti-suedeză crește și din cauza antipatiei pe care o simt Norvegienii pentru prințul moștenitor. ASUMiiBM mmmniĂ Ä CHEQimm rural Er, la orele 2, a avut loc adunarea generală a societăței ,,Creditului Rural11. Adunarea a fost presidată de d. Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei.D. Octavian Naciaim, secretarul societate!, a citit ma 'hiteit! darea ele seamă despre mersul și activitatea acestei societăți în cursul anului expirat. S’a pus după aceea la vot și s’a aprobat descărcarea vechiului comitet de gestiunea financiară pe anul trecut. Se votează apoi budgetul pa exercițiul 1905—1806. După aceia se procede la alegerea noului consiliu de administrație și se aleg d-nii AL Cantacuzino -Pașcanu, Ștefan Greceanu, Eugeniu Stâtescu și Anton Carp. Cântecul fiorului Cu găurirea muntelui Simplon, nu mai sunt Alpi. Locomotiva trece de ani de zile prin mijlocul Cenușiului, Gotardului și Brennerului. Mâine va trece gâfâind pe sub ghețarii și prăpăstiile albe de zăpadă ale muntelui Leon, regele Simplonului. Munca, știința, răbdarea omului au învins colosul. Și nouei victorii umane, acolo sus, suri de azi cerul liber, ca gândul; acolo sus suri de azi soarele strălucitor, ca gloria. Prin viscerele muntelui spintecat nu numai Italia și Elveția își întind mâinile : e toată omenirea care schimbă un nou cuvînt de pace, care consacră o nouă legătură de frățească solidaritate, înconjurat de fascinațiunea puternică a necunoscutului și de întunecoasele legende create in jurul