Universul, aprilie 1905 (Anul 23, nr. 89-115)
1905-04-01 / nr. 89
Orașul La Lisora din India e bântuit din cutremur. (Vezi explicația) Calendar pe anul 1905 Ortodox Joui, 31 Martie. — Sf Sfințit Muc. Episcopul Gangrelor f 378 Catolic Joui, 13 Aprilie. — Marcelin Soarele răsare 5.36; apune 6.55 cu adevărat apă ; el a fost adică anume construit pentru noi, și se spune că este cel puțin la înălțimea celorl alte două frumoase vapoare ale noastre, cari și până acum se numărau printre cele mai de frunte ce treceau Bosforul. Acuma vor fi trei, și vor trece și Dardanelele, ducând până în apele Eladei și ale Asiei mici tricolorul românesc. Ura vom drum bun,—drumuri bune și repetate fără sfârșit.,—noului serviciu, și în amândouă înțelesurile vom striga cu toții și cu acest fericit prilej: Trăiască „România!“. ___________ București, 31 Martie. ws.Mumsa In curând, peste câteva zile, se va inaugura la Constanța noul vapor „România“, și cu el noua linie de navigație a Serviciului maritim român: Constanța-Constantinopol-Pireu (Atena) Smirna. Ca și „Regele Carol“, ca și „Principesa Maria“, noul vapor ,„România“ va avea nu numai pavilionul, dar și echipajul românesc ; lansarea lui va însemna un mare pas înainte pe calea străduințelor noastre de a folosi, așa după cum vrem și după cum trebuie, vecinătatea mării. Deservirea liniei Constanța- Constantinopol de către cele două vapoare ce aveam până acum, nu era, și nu putea să fie, decât un început, care alăturea cu așa numitul Serviciu occidental (pentru mărfuri), nu făcea decât să pună temeliile navigațiunii maritime române. Acum, mulțumită noului vapor, s’a putut prelungi cursul vapoarelor repezi românești peste Constantinopol, până la Atena și Smirna, — și sperăm că în curând se va prelungi și până la Alexandria—Egipet, iar mai târziu și mai departe... Mai este oare nevoie a se stărui asupra însemnătății acestor servicii ? Nu este așa de mult de când s’a arătat, chiar în acest loc, ce desvoltare anume ar putea să ia relațiile noastre comerciale cu Orientul, în special cu Egipetul, care ar putea să fie pentru produsele noastre o excelentă piață de desfacere, în afară de marele avantagiu pentru noi, de a poseda cel mai repede și mai confortabil serviciu de călători între țările occidentale, Germania mai ales, și Orient. In legătură cu trenul Orient-Express ca și cu acceleratul de Berlin, linia românească de navigație Constanța-Constantinopol s'a dovedit ca răspunzând la o simțită necesitate, și folosința ei a devenit din zi în zi tot mai vie. Acest început a fost, astfel, atât de încurajator, încât continuarea creațiunei acesteia se impunea cu tot dinadinsul, și se impune și de aci înainte, din etapă în etapă, până să ajungem a concura cu serviciile maritime mondiale. Noul vapor „România“, e ♦ DIN UNGARIA (Goresp. partioculară a ziarii „Universul“) Budapesta, 29 Martie. Situația politică Ultimele știri spun că criza ministerială se află actualmente in același stadiu ca și până acum. Se vorbește că fostul primministru Coloman Szell, va cere zilele acestea o audiență la împăratul pentru ca să-i propună o nouă îndrumare întru resolvarea crizei ministeriale, care apasă atât de greș asupra bunului mers al afacerilor publice din Ungaria. Deputatul Francisc Kossuth, publică în ziarul său „Budapest“, un articol, în care zice între altele, că liniștea furței vieneze este o tactică prin care se urmărește potolirea spiritelor din Ungaria. Ziarul de mai sus spune că opoziția coalizată dispune de mijloace pentru a paraliza acea acțiune de la Viena, apoi adaugă următoarele : „Trebue să imităm pe austriac și să punem la cale adunări poporale și să desfășurăm o agitațiune generală în toată țara și pe calea aceasta să arătăm Suveranului că noi nu cedăm nici o iotă din drepturile pe cari le pretindem în marginea legii. Să dăm avertisment austriacilor, că noi nu ne temem nici decum de momentul când îi vom scutura după gâtul nostru. Să-i facem ca să cunoască, că nu noi facem pe părăsiții, ci ei se îngrașă din sudoarea noastră“.j Episcopul Strossmayer Alaltă erî a încetat din viață în Esseg, bătrânul episcop croat naționalist, George Strossmayer, în vârstă de 90 de ani. Defunctul episcop, deși era descedent al unei familii germane, totuși a fost cel mai aprig campion al slavismului, venind acum câțiva ani chiar în conflict cu împăratul Francisc Iosif, care-l mustră pentru atitudinea sa panslavistă. Strossmayer respinse scurt și cuprinzător: „Majestate, conștiința mea este curată !“ George Strossmayer s-a născut la Esseg în anul 1815. Studiile teologice și le-a făcut la Diakovar și Budapesta, iar în anul 1834, fiind abia de 19 ani, luă doctoratul în filosofie și peste patru ani fu consacrat preot. La 1840, după un studiu, de două ani la facultatea de teologie din Viena, obținu gradul de doctor în teologie. După șeapte ani fu numit profesor la facultatea de teologie din Viena. La 1849 fu numit episcop la Diakovar, in care calitate se adeveri ca un fervent advers al maghiarilor. In anul 1888 Strossmayer își serbă jubileul de 50 de ani de preoție. Papa Leon XIII l’a distins în mai multe ocaziuni cu decorații și scrisori autografe. La 8 Septembre 1900 Strossmayer și-a serbat a 50 aniversare a episcopatului său. El a contribuit cu suma de un milion și două sute de mii de coroane pentru construirea catedralei din Diekovar. Afară de aceea a înființat seminarul teologic, o mânăstire pentru călugărițe și alte așezăminte culturale. In anul 1861 episcopul Strossmayer dădu iar 50.000 florini pentru academia croată și mai târziu alți 50.000 florini pentru universitatea din Agram. Episcopul Strossmayer a lăsat prin testament a treia parte a averei sale bisericei și seminarului teologic și restul pentru alte scopuri de binefacere. Habs. CRONICI FEMININE O amintire de la Curtea regală a Serbiei Zilele trecute a încetat din viață la Mentone, Filip Cristici. Numele său a fost dat uitărei mai mult de un deceniu, și numai intimii Cunoscători ai Peninsulei balcanice știu că acesta a fost ministru de finanțe pe timpul domniei regelui Milan al Serbiei, și unul dintre cei mai abili diplomați. Acum că el este mort, rămășițele sale pământești se întorc din exilul voluntar la Belgrad și supușii regelui Petru pregătesc o splendidă înmormântare credinciosului ministru al familiei Obrenovici. Această pompă are o deosebită importanță, deoarece în Serbia nu prea se ține cont de miniștrii dinastiilor distruse. In acest caz este insă cu totul altceva. După cum odinioară pe timpul regelui Alexandru se șoptea numele descendentului lui ,,Carageorgeu, astfel și astăzi se șoptește numele lui eristiei. Și pe furiș privesc patrioții sârbi spre Turingia, unde în salele rigide ale școalei militare din Gotha se desvoltă un tînăr, care înseamnă pentru ei speranța Serbiei și in vinele căruia curge sângele lui Milan, deși poartă numele Cristici. Dacă odinioară se pronunța in Belgrad numele lui Filip Cristici nu se gândeau, la ministrul de finanțe, ci la soțul celei mai frumoase femei de la Curtea regală. Pe lângă Artemisia Ioanides- Cristici, descedenta unei familii princiare grecești exista numai una singură care putea fi comparată cu ea: Natalia, tinera soție a regelui. Și deși Artemisia nu ținea socoteală de curtea ce i-o făceau, mulți bărbați, totuși o atrăgea faptul ca să-și măsure puterea farmecelor ei cu aceea a rivalei. Și Artemisia ieși învingătoare. Christici fu îndepărtat de la Curte, fiind numit ambasador la Berlin, de unde consimți la divorț. El fu chemat mai târziu la Belgrad, dar refuză. Intr'o scrisoare către Milan, zicea : „M. V. mi-ați sdrobit fericirea căsniciei, nn murmur din cauza aceasta, dar întoarcerea mea în Serbia este exclusă... ’Mi-e scârbă de murdărie, ori sub ce formă ar fi ea El tfi dădu demisia și plecă îin Rusia, unde se căsători pentru a doua oară și trăi liniștit la moșiile soției sale. Din legătura intre Milan și Artemisia se născu un băiat, pe care il recunoscu Milan în public ca pe fiul său și căruia după dorința sa i se permise de a purta numele de George Obrenovici. Poate că atunci Milan ar fi luat in căsătorie pe Artemisia, dar nu era cu putință să se despartă de Natalia. Mulți ani acest copil trăi, împreună cu mama sa la Constantinopol, unde Sultanul le puse la dispoziție o locuință princiară. Dar mâna conjuraților sârbi țintea la viața sa, astfel încât fu silit să plece în Apus. Contele Zichy, tutorele copilului, îl duse la școala de cavalerie din Gotha. Cu o jumătate de an înainte de noaptea sângeroasă din conacul de la Belgrad regele Alexandru voi să adopteze pe fratele său, dar regina Draga îi zădărnici planul, care poate i-ar fi scăpat viața. Micul George Obrenovici este conștiut de drepturile sale de pretendent. Care va fi viitorul acestui tînăr in verstă de 17 ani ? Soarta pretendenților de coroană fără speranță ? Cine poate să prevadă căile politicei de ferbere din Peninsula balcanică ? Olimpia. mică importanță. Singurul lucru important e a se ști la ce distanță se găsesc japonezii de fluviul Sinigari, acesta fiind linia de resistență pe care se crede că vor resista rușii pentru a apăra Karbimii. Dintr-un raport trimis de mareșalul Oyama la Tokio, mișcarea a 4 din coloanele sale se zice că este . Coloana generalului Kawamura desemnată sub numele de detașamentul de la Sing-King a ocupat Kailungceng, cam la 140 km. la Sud-vest de Kirin. La stânga acestei armate e detașamentul zis de Kaiguen, care a pornit din acest oraș și urmează oblic drumul mandarin înspre Kirin. Intre cele două detașamente e o regiune foarte muntoasă; amândouă coloanele au insă Kirin ca obiectiv; drumurile ce urmează se întilnesc la Tacinho, cam la 20 de km. la vest de Kirin. Mai la vest e o altă coloană zisă de Diangtu și mai la vest este coloana venită de la Bakumen. Aceste două coloane din urmă se pot desfășura paralel cu marele drum ce duce de la Peking la Petune și Tsitsikar. Atâta timp cât rușii vor rămâne la Kuntsuling, ei sunt în măsură să supravegheze înaintarea tuturor coloanelor japoneze. * * ¥ Spionagiul organizat de ei din vreme, a adus multe servicii japonezilor, mai ales că a fost singura lor sorginte de informațiune, intre altele ziarul „Novoie Vremja“ arată că puțin înainte de bătălia de la Mukden, poliția rusească descoperise în acest oraș un biurou de informații japonez perfect organizat. S-a găsit în el hărți indicând toate posițiile rusești dimprejurul Mukdenului și raporturi explicative foarte detaliate. Un alt fapt de spionaj tot, așa de remarcabil mai e și următorul : In urma luptelor de la Sandepu, s’a găsit la un japonez omorit un număr din Japan Times anunțând întoarcerea apropiată în Rusia a generalului Grippenberg; aceasta era anunțată într’un moment când acest general nu părăsise încă Manciuria și când chiar intențiunea lui de a pleca nu era încă cunoscută decât de câteva persoane din imediata sa apropiere. _____________________M. © f&șkI Balsóra «Sin Radia Maisait sie eatoeffliSH? * — Vezi ilustrația — Corespondenții noștri din străinătate ne-au telegrafiat amănunte asupra groaznicei catastrofe, care afebut asupra orașului Labora, ra T India.m .Sterr.ș se află situat lângă riul Indus,și este capitala provinciei Punjanb, cu o populație de 120.000 locuitori. De un timp încoace orașul Labora a început să joace un rol important în comerțul cu materii de mătase, de bumbac, etc. Acum însă este prefăcut aproape în deosebire, după dorința Norvegienilor. In urma acestei declarații, d. Bostroem, prim-ministru al Suediei, și-a dat demisia care i-a fost primită, deoarece el vrea să păstreze precumpănirea Iudiei în Uniunea Scandinavă. In cercurile din Agram s’au emis multe liste de subscripție spre a se rdica un monument defunctului episcop Strossmayer din Croația. ,*, Un curios incident s’a produs în ducatul de Saxa-Coburg- Gotha. Ducele transferând la Gotha un departament ministerial, membrii Dietei din Coburg i-au cerut să-și retragă decisia. Ducele refuzând, Dieta a hotărit să facă grevă și să se abțte de la orice lucrare parlamentară până ce i se va fi dat satisfacție. (Se știe că Statele ducelui Carol-Eduard sunt formate de ducatul Saxa-Coburg și acela de Gotha, având fiecare parlamentul său). La Paris a fost arestată femeia Jeanne Weber, in vîrstă de 82 ani, eare e acuzată de trei cumnați ai ei și de nevestele lor că le-a sugrumat 5 copii mici ai lor, într-un răstimp de câteva săptămâni. La 14 (27) Aprilie prinții moștenitori ai Belgiei vor inaugura oficial expoziția din Liège. .*. Corespondentul nostru din Roma ne-a anunțat ori de sosirea acolo a principelui Ferdinand al Bulgariei. Cu privire la această vizită, ziarul triestin „Piccolo della sera“ primește din Roma știrea că principele Ferdinand va comunica regelui Victor-Emanuel că se va proclama în curând rege. ... La Paris se comentează foarte mult un articol al ziarului „Cri de Paris“ care afirmă că cel mai favorit dintre toți candidații la preșidenția republicei, ca succesor al d-lui Loubet, este actualul ministru de războiu, Berteaux, omul care a știut să-și câștige multe simpatii d in lumea politică. Am repetat — spune corespondentul—interpretarea dată de unii oameni politici diferenței între toasturile celor doui suverani, dat fiind că regele s'a mulțumit să vorbească despre alianța dintre Italia și Germania, fără să pomenească de Austria. Am întrebat pe ministru dacă trebue să se vadă în cuvintele regelui o manifestare de nemulțumire cu privire la atitudinea Austriei față de Albania și Muntenegru. Răspunsul ministrului a fost cum nu se putea mai precis : — Regele nu a vorbit decât de alianța cu Germania, deoarece se afla numai față cu împăratul Germaniei, căruia ii adresa o formulă de curtenie personală. Regele nu a avut nici o intenție de restricțiune față de Austria. Orice altă interpretare este eronată, căci nu este obiceiul să se denunțe alianțele la sfirșitul unui prânz. TRIBUNA MILITARĂ Războiul ruso-japonez Cele două flote ruso-japoneze sunt pe punctul de a se lovi în mările Chinei și după rezultatul acestei lupte maritime, care,după numărul vaselor in prezență, va fi cea mai importantă a timpurilor moderne, se va hotărî soarta războiului din Extremul Orient. Mi s’a părut interesant, in ajunul acestei ciocniri, să schițez câteva observațiuni privitoare la războiul naval, luate chiar din luptele flotelor ruso-japoneze. Faptul cel mai isbitor e falimentul aproape întreg al torpilei, care n’a satisfăcut speranțele ce se pusese încă, pe când artileria și cuirasa s’au arătat factori principali in lupta pe mare. Bătăliile de la 10 și 14 August, cea d’inter intre flota rusă, ce încerca să iasă din Port-Arthur și acea a amiralului Togo, iar cea de a doua între escadra amiralului Kamimura și încrucișătorii din Vladivostok, au avut mai mult caracterul unei simple lupte de artilerie la distanță mare, în care tunurile japoneze de calibru mare au hotărit partida prin câteva lovituri fericite,cum a fost acela care a stricat cârma cuirasatului ,,Cesarevicî“,omorând în acelaș timp pe amiralul Vitoft și tot statul lui major. Tot artileria japoneză, într’o luptă la distanță mare a prăpădit așa de rea incrucișătorul „Novik“, că echipagiul lui a fost silit să fugă după el și să-l înece. Cuirasa a resistat totdeauna foarte bine, obuzele japoneze au sfărâmat toată suprastructura, ele însă n’au înecat un singur vas vas.Incrucișătorul „Rurik“ singurul vas înecat in bătăliile de la 10 și 14 August, a fost scufundat de echipagiul lui, ca să-l scape de a fi prins. In ceea ce privește torpila, chiar în lupta de la 9 februarie, acțiunea ei n’a reușit decât din cauza neglijenței inexplicabile a rușilor; cu toate acestea torpila n’a înecat nici un vas mare. Cuirasatul „Sebastopol,”, ancorat in rada exterioară de la Port-Arthur, la sfirșitul războiului, a fost atacat 4 nopți d’a rundul, aruncându-se contra lui 150 torpile, fără efect. Toată lupta de torpiloare dintre ruși și japonezi s’a redus la înecul a doua ori trei contra-torpiloare și torpiloare. Acestea insă nu discalifică complect torpila și torpiloarele, căci nu se știe ce se poate intimpla intr’o luptă mai înverșunată, in care adversarii s’ar apropia mai mult. Rolul minelor submarine a fost însă foarte important. Ele au avut o misiune importantă atât în atac cât și in apărare, lor se datorește distrugerea vaselor mari și rusești și japoneze, întrebuințarea barajelor de mine submarine de către ruși a încurcat mult operațiunile navale japoneze. Pentru noi acest fapt e foarte încurajator și liniștitor, căci stăpâni pe ambele maluri ale Dunărei de la Galați până la Călărași, putem bara Dunărea în această porțiune și apăra caragele prin baterii de coastă după ambele maluri. De altminteri turcii în 1877 au construit harage chiar în brațul Sulinei.* De când generalul Kuropatkin a fost înlocuit, censura rusească din Manciuria a devenit foarte severă, așa că puținele informațiuni ce mai vin din Extremul Orient sunt mai toate din sorginte japoneză. Frontul întins și coloanele numeroase formate și de japonezi și de ruși, face că ciocnirile între cei doui adversari sunt rari și de « * ruine.________ ____________ ȘTIE! DIN STREINITATE — Prin poștă — ,*. O știre din Veneția spune că regele și regina Italiei se vor duce in acel oraș spre a se întâlni cu regele Angliei. .. Ziarul „Slovacec“ din Lubiana află că pregătirile militare ale Austriei la granița italiană și in special fortificațiile trecătorilor din Alpi sunt atât de înaintate încât ele pot fi puse in măsură să servească numai in câteva ore. Din New York se anunță că zilele trecute a murit la Bridgeport, în (Connecticut), de moarte naturală, Daniel Loeser, președintele clubului sinucigașilor. El era ultimul supraviețuitor al clubului, compus din treisprezece membri. Loeser a fost singurul din cei treisprezece care nu s’a sinucis. Când s’a constituit clubul, acum zece ani, el a fost salutat de public cu ironie , dar atitudinea publicului se schimbă când se văzu că asociații nu glumeau și că, in fiecare an, după banchetul aniversar al fundărei clubului, câte unul din cei treisprezece se sinucidea in vr-un mod original. Parchetul general din München, a dat in judecată ziarul „Montagspost“, care a publicat senzaționala știre că împăratul Austriei, Francisc Iosef, a abdicat. Ziarul „Military Mail“ din Londra se ocupă cu mult interes de o nouă pușca automată daneză, cunoscută sub numele de pușca „Rexer“. Noua pușcă de o construcțiune cu totul nouă,semănând cu vechile muschetiere, pare că dă rezultate admirabile cât privește tirul și iuțeala focului. .. Prințul moștenitor al Suedo- Norvegiei, acum regent, s’a pronunțat pentru egalitatea celor două regate, cu un ministru comun de externe, dar cu consulate CARNETUL MEU Și ’nșir... Și’nșir, înșir urnă amis, Ce m’a întâlnit, acum, Minimi, minuni, de stă uimit, Săracul om, în drum... — Da, creditorii ’l-am plătit „Cu vârf și îndesat. . .Mi-am cumpărat un pardesiu, „Și haine mi-am luat... „Cu soacra mea stau bine-acum „Căci zestrea, er, mi-a dat, „Am nun,di bonuri ș’acțiuni „Ș o cas’am cumpărat... „Parale am la buzunar: „Monede și hârtii , De vară mergem la Paris „Cu soacră și copii... „De fericit cât, sunt p’atdt „In piele nu încap . „De sărăcie, ui!... putui „In fine ca să scap...“ Amicul meu îmi zice-acum, Cătând în ochii mei. — Ce bine’mi pare! Și’mprumut „Da’mi, dragă, zece leii..Ai Eu rîs cu hohot și’i respans: — Ce, dragă, ești copil?... „Ei, bată-te norocul, mă, „Nu’i mâine ’ntâiu April?..Ai Marion, zis iaiemav cu d. Titioni Telegramele noastre ne-au comunicat pe scurt interviewul pe care ministrul de externe al Italiei, d. Titioni, l-a acordat ziarului Parisian „Le Matin“ în urma vizitei împăratului Germaniei la Neapole. Dăm aci, după ziarele italiene, textul complect al importantului interview : Săptămâna trecută Tittoni a asistat la întrevederea de la Neaple între Wilhelm II și regele ictol Emanuel și aceasta va da o valoare particulară părerilor sale asupra chestiei Marocului. D. Tittoni nu a ezitat să-mi spună—scrie corespondentul — că demonstrația lui Wilhelm II nu a lăsat indiferentă Italia, cu toate că aci emoția a fost mai puțin mare decât in Franța. Dacă Italia este aliata Germaniei, pe de o parte, este prea satisfăcută de reapropierea cu Franța, și, pe de alta, prea interesată la viitorul acordului franco-englez spre a nu fi mișcată de recenta manifestație a împăratului. Sarcina diplomației italiene este deci aceea de a încerca să împrăștie neînțelegerea. Acțiunea personală a regelui, în întrevederea de la Neapole, a țintit către acest scop, după cum rezultă din frazele cuprinse în toasturi, cari vorbesc de prilejul ce au avut cei doui suverani de a schimba nu numai complimente, ci și idei. 5 XEIGXE Mi racolul tuberculosei va fi redus la ini?nin,pe bordul vaselor de cotare injyáe pasageri sau pe vavsele îțeîrăzboi,, înlesnindu-se asa fel 'scă se face, călătoriile pe mare în ce Minținî absolut ițienice. T Aturol Scurtat. .................... ■" Războiul ruso-laposea — Prin poștă — La Petersburg se crede că apropiata luptă navală se va da în împrejurimile insulelor Pescadores, la vest de insula japoneză Formosa. Tactica amiralului Togo consistă în a atrage pe ruși în ane favorabile lui și Rojdestvensky este nevoit să urmărească pe dușman unde -i place acestuia. ... Ziarul „Times“ află din Petersburg că generalul Linevîci a trimis câteva diviziuni la Vladivostok, fiind temere de un apropiat atac din partea japonezilor, „”. Intrarea escadrei rusești in marta Chinei a făcut, să renască la Petersburg speranțele unei nevanșe în contra japonezilor, și Í0 cercurile militare nu se mai vorbește de fel de eventualitatea unei intervenții in favoarea păcei. „*. Din Petersburg se anunță că cercurile militare sunt convinse că japonezii nu și-au putut repara și pune în stare de servici vasele avariate în precedent s lupte. In schimb, vasele rusești sunt în cea mai bună stare și echipagiile sunt gata de luptă, întrucât in timpul călătoriei au avut timp să se pregătească. .*. Un amiral francez intervievat a declarat că escadra amiralului Rojdestvensky, așa cum este ea alcătuită, are multe probabilități să iasă victorioasă apropiata luptă navală. *. Din Mukden se anunță «să. japonezii iau mari măsuri preventive contra unei eventuale epidemii în împrejurimile Mukdenului. Corespondentul din Charîsia al ziarului „Novoje Vremia“ dezminte că japonezii fac vre-o mișcare înconjurătoare spre Teitelkar, unde operează numai bande de tunguși, comandate de ofițeri japonezi si cari pricinuesc pagube liniei ferate. O CUGETARE PE 29 Ajungi la glorie prin curaj, la avere prin negoț, la virtute prin pustiu. _____ Viața pe bord Viața pe bord pare a nu satisface inca toate condițiunile de igienă, cu toate îmbunătățirile aduse de știința navigației de astăzi.Intr’adevăr dacă actualmente o parte din personalul echipagiilor se găsește relativ în mai bune condițiuni de igienă, nu mai puțin adevărat este, însă, faptul că majoritatea acestui personal trăește încă în cele mai mizerabile condițiuni. Azi e constatat că pe marele vase comerciale ca și pe cele de război, cea mai mare parte din mateloți duc o existență absolut insalubră. Dacă mateloții de pe bord cunosc aerul curat și lumina bine-făcătoare a zilei, fochiștii și mecanicii din potrivă sunt condamnați fără milă să trăiască în locuri închise, în adevăratele cuște ale vapoarelor, la umbră și întuneric, lipsiți cu totul de lumina soarelui, într’o atmosferă umedă, încărcată cu praf, și la o temperatură excesivă, muncind pe deasupra din greu. Aceste mizerabile condițiuni conlucrează pe întrecute la slăbirea capacităței de resistență a nenorociților marinari. Mizeria fisiologică consecutivă, la care sunt expuși mai ales fochiștii și mecanicii, este tocmai consecința lipsei de aer și lumină și a oboselilor muncei exagerate ; ea însă nu atinge în aceiași măsură pe mateloții de pe punte, cari fară îndoială trăesc în mai bune condițiuni de igienă, ne fiind privați de aer și de lumină, dar cari totuși nu mai puțin sunt expuși mediului insalubru, momentan sau periodic, pregătit de munca excesivă, de șederea în localitățile tropicale, de alcoolism sau de frigurile galbene, mediu care slăbește tot atât de mult capacitatea lor de resistență, deschizând astfel și pentru ei marile porți ale germenilor infecțioși. Tuberculosa e unul din flagelele cambintue pe bord. Știm că bacilul lui Koch este totdeauna gata a invada organismul, ori de câte ori acesta se găsește într’o favorabilă stare de receptivitate morbidă. Se explică clar, pentru că acest bacil găsește teren de propagare a boalei printre mateloți, cari trăesc in așa de rele condiții igienice, și pentru că numărul tuberculoșilor e așa de mare pe vapoare. Construcția modernă a vaselor pare a înlesni în ele asilul microilor infecțioși. In interiorul bastimentelor pereții pretutindeni sunt subțiri, prezintând diferite strîmbături, in cari praful periculos se depune, așteptând de a fi împrăștiat—în timpul marelor curățiri— in atmosfera dinprejur, pe care fatalmente trebue s-o respire ceî de pe vapoare. Rezultă deci, el prezența unui singur tuberculos pe vapor e de ajuns pentru a contamina tot echipagiul, și aceasta cu atât mai ușor cu cât în general mijloacele pentru Împiedecarea împrăștierei infecțiunei aproape lipsesc. ’ Naște acum Întrebarea, dacă e posibilă remediarea acestei periculoase stări de lucruri : întreprinderea, cu toate că pare a fi grea, totuși e realizabilă, cu condițiunea de a se lua o serie de măsuri sanitare. Așa se recomandă : a se supraveghia ca persoanele suspecte să nu scadă de loc pe bord , ca toți indivizii cari au lesiuni tuberculoase să fie Îndepărtați de pe vase, pentru a suprima astfel principala causă de infecțiune bacilară; apoi se va supraveghia ca vasele să fie întreținute in perfectă stare de curățenie, reducând la minimum posibil producerea prafului; se va interzice scuipatul pe jos, istalându-se pretutindeni scuipătoare ușor de sterilizat; se va supraveghia alimentația echipagiilor, care trebue să fie igienică și suficientă; se va micșora munca , se va diminua temperatura excesivă a părților de jos ale vapoarelor, și în fine se va exercita o adevărată poliție de morală pe bord. Numai în asemenea condițiuni Șl PE URM? Toți cei ce se interesează de marile chestiuni internaționale și cari aspiră la o stare mai convenabilă, la desvoltarea intelectuală și industrială a națiunilor, se întreabă cum se va putea termina un războiu ale cărui masacre încep a îngrozi pe înșiși generalii și soldații cari le făptuesc, dacă va fi probabilitate ca ei să se sfârșească curând , cari să fie obstacolele cari se opun soluțiunei, și care va fi ea ? Am văzut in multe gasete și reviste comparându-se actuala răscoală rusă cu revoluțiunea franceză din 1789. Acum eu cred că e, poate, o filiațiune secretă între aceste două momente istorice: « ciudată analogic, dar numai după prenume. Revoluțiunea franceză a fost născută esențialmente de o adevărată mișcare de idei, și nu de nevoia economică care a fost singura cauză ocazională a războiului. Nevoia economică se manifestă pe urmă cu multă intensitate, și, împreunându-se cu revoluțiunea ideală, produce miraculoase schimbări în lume. Rusia, însă, nu e câtuși de puțin preparată idealmente (vorbim de cea mai mare parte a populațiunei, compusă în majoritate de țărani și lucrători), dar ideile încep aeși la iveală prin nevoia economică și durerea națională cauzată de un războiu lung și ruinător. După o statistică, care poate fi considerată cu încredere, pentru că e din izvor rus, văile Manciuriei ar fi înghițit până acum 450 mii de soldați și două miliarde și jumătate de franci ! Revoluțiunea franceză, afară de Vendee, găsi în populațiunile rurale mari sprijine și resurse; în cea rusă acestea constitue piedica principală. Domnia lui Ludovic al VII-lea era constituțională ; clasele intelectuale ruse, care și au însușit o mare parte din cultura franceză, o voeac numai ele. In Francia, înfrângerile mareau energia națională și doreau formațiunea armatelor, pe când în Rusia produc efectul contrariu. In cea franceză, nenorocirile creșteau coesiunea națiunei; o micșorează însă în Rusia, care, drept vorbind, nu e o națiune, dar o agregațiune de națiuni diferite. In fine revoluțiunea din 89 prepară încetul cu încetul de gheomonia Franciei asupra Europei, pe când cea rusă va anula, probabil, influența imperiului in Extremul Orient, și va slăbi pe unul din factorii principali ai politicei europene, dând prilejul altor puteri de a se mări, în detrimentul Rusiei. Beísain aar Mare roman dramatic de 11E1VIU GERMAIN PARTEA A DOUA IV Desnădejde! Avise publicate în gazetele locale, anunțuri făcute de agenții speciale arătară in curind punerea în vînzare a magazinului de tutunuri și maro chinerii. In același timp, Charly se ocupa în secret de găsirea unei noui și viitoare reședințe, foarte îndepărtată de Alger. ’ El ’și alese orașul Constantina, unde pateau să-l atragă de preferință obiceiuri și amintiri vechi deja și ca un fel de putere tainică. El făcu două, trei călătorii în acel oraș, crezu că a găsit acolo un loc priincios pentru exploatarea unui nou comerț și se întoarse la Alger, grăbit să-și cedeze magazinul din str. Sidi-Ferradh. Ivindu-se un cumpărător, după câteva zile afacerea fu aproape încheiată. Mincinosul Lambert crezu că e bine să-și înștiințeze atunci epitropisita de apropiata lor plecare. Ele expuse proectele într’o seară, după închiderea prăvăliei. — De ce graba asta de a pleca din Alger a îndrăzni să întrebe Andree, foarte mirată, și mâhnită în taină. Dânsa nu știa încă despre plecarea sub-locotenentului de spahii și se temea de o despărțire crudă pentru inima ei. — Asta nu te privește, replică cu brutalitate Lambert, nu-ți cer părerea, te informez, atâta tot. Nu trebue să uiți că eu sunt singurul judecător al faptelor mele. — Nu uit nimic. Cu toate acestea cred că am ajuns la vîrsta de a me interesa puțin de afacerile d-tale. — Nu cred. — Mărturisește mai bine că n’ai putea îndreptăți această hotărîre prin motive plauzibile. Vezi, urmă tinera fată însuflețindu-se, adevărul e că ți-e frică. — Frică... și de cine mă rog ? încercă să spue în zeflemea Lambert. — De mine. — De tine, nenorocito ! Ce am să me tem, să-mi fie frică de o ștrengăriți, de o copilă găsită, de o ’nenorocită fără nume, fără familie, de o cerșetoare pe care am crescut’o de milă. — Minți! exclamă Androc într’un avînt de indignare cu neputință de stăpînit. Nu sunt nici cerșetoare, nici copilă găsită, sunt mai curând o copilă furată ! — Furată, de cine? — De d-ta. Și sub pornirea irezistibilă a unei mișcări de revoltă, fata se ridică d’odata tremurînd de mânie și superbă în farmecul ei tînăr și trufiat, în fața călăului sau înmărmurit și turburat. — Da, urmă dînsa, cu glasul tremurând de mânie, de dispreț și hotărîre; da, e adevărat că m’ai crescut și mai hrănit, dar de unde m’am luat ? N’am dreptul să bănuiesc caritatea cu care ai îndrăzneala să te lauzi, când putez să amintesc suvenirurile neșterse ale copilăriei mele! — Ți-am spus’o, ori n’am uitat nimic. Am rămas supusă tutelei d-tale, sub furiile d-tale fiindcă, pe neașteptate despărțită de ai mei la o vîrstă când nu poți face nimic, a trebuit să te socotesc atunci ca pe singurul meu ocrotitor. — Zei, bine că am înțeles asta ! — Nu, n’am înțeles nimic, nereflectând, dar te-am urmat de nevoe, mai curând din instinctul de conservare. Ce m’ași fi făcut, dacă a-și fi avut curagiul să fug pe vremea acea? Nu mă puteam gândi să mă întorc la Paris, fiind atât de tînără, atât de slabă și neavînd nici un ban. Apoi, d-ta mé convinsese și de rușinea, de necinstea părinților și rudelor mele ; din ziua aceea n’am îndrăznit să spun cuiva numele meu. — Bine ai făcut. — Oh! fără acea îngrozitoare teamă copilărească de a fi arestată, închisă, cum mi-ai afirmat’o d-ta, a și fi vorbit poate. Acum e prea târziu. Uite, îți aduci aminte, într’o zi, la Sables-d’Olonne, am crezut că am găsit ajutor, salvatori. O femee bogată păruse că se interesa de mizeria mea de nenorocirea mea de copil. Dacă d-ta n’ar fi avut prudența să mă incui, ași fi plecat, căci presimțeam deja ce viață aspra îmi vei impune. D-zeu n’a voit’o : el Îmi rezerva fără îndoială încercări trebuincioase, menite să răscumpere greșelile alor mei. — Vezi bine, zise Lambert, batjocoritor în aparență. In interiorul său el se simțea impresionat de înșirarea acestor amintiri neplăcute. Fără a voi să răspundă ironiei sale prea ușoare, Andrea urmă . — Mai tîrziu, mîhnirea nu s’a micșorat. Un fel de afecțiune, alcătuită din recunoștință copilăroasă și de inconștient egoism omenesc, m’a legat de d-ta puțin câte puțin. M’am resemnat ’să trăesc sub tutela d-tale, am încercat cu sinceritate să te iubesc chiar puțin, de a te socoti în sfîrșit cu un adevărat ocrotitor. Spre a asigura la acest rezultat, ar fi fost de ajuns o aparență de bunătate din partea d-tale. Dar d-ta n’ai văzut nimic, n’ai ghicit, n’ai înțeles nimic. Inima d-tale de piatră a rămas incinta tuturor acestora, nesimțitoare la tinerețea mea, la aventurile mele afectuoase, la trebuința mea de duioșie. Și puțin câte puțin recunoștința s’a stins; numai obicenuința m’a ținut lângă d-ta. Culegi ce ai semănat. Nu te mira deci de nepăsarea mea. — Bravo, iată o spovedanie sinceră ! zise Lambert, tot batjocoritor, deși tulburarea îi creștea în urma acestor amare destăinuiri. Asta ’mi convine, de minune și mă scutește de a avea față de tine menajamente de prisos d’acum încolo. — Ob ! nu glumi, papa Lambert ; momentul e grav poate, atât pentru d-ta cât și pentru mine. La vîrsta mea, orî-ce ai spune cugeti, judeci chiar pe aceia cari te înconjoară, mai ales când ești femee. (Va urma) *