Universul, iunie 1905 (Anul 23, nr. 147-176)

1905-06-10 / nr. 156

V V.­­ ­ Palatul Camerei norvegiene din Ch­ristiania.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1905 Ortodox ieni, 9 Iunie.— Părintele Cyril al Alexandriei 1­444. Catolic Jeui, 22 Iunie.— I S. Paulin. Soarele răsare 4.83^apune 8.2 București, 9 Iunie.­IJLOACELE Camerilor de Comerț Intr’un articol ce am pu­blicat acum cât­va timp, da­torit d-lui Moroeanu, s’a a­­riUut ce ipsompată­ misiune &. Camerele noastre de co­merț. Munca acestor instituțiuni ar Contribui mult, fără în­doială, la progresul economic al țarei. Sânt ele însă în măsură de a’șî îndeplini misiunea ? Chestiunea aceasta de in­teres general e ridicată într’o interesantă lucrare asupra ac­­tivității Camerei de comerț din Constanța în anii 1903 și 1904, lucrare datorită d-lui G. Christodorescu, secretarul acelei Camere, și asupra că­reia vom mai reveni. Constatările pe cari le face d. Christodorescu sunt ins­tructive și propunerile d-sale, pentru rezolvarea chestiunei, menită să atragă atențiunea celor în drept. Veniturile Camerelor noa­stre de comerț se urcă, la un loc, la suma de 145.258 lei; unele precum e Camera din București au­ venituri mai în­semnate , altele, abia ajung la cifra de 8—12 mii lei. Ca­mera din Constanța are cele mai mici venituri. «Dacă astă­zi Camerele de comerț nu corespund în to­tul așteptărilor—zice d. Chris­todorescu—apoi aceasta se da­­torește în mare parte lipsei de fonduri necesare pentru a putea întreprinde lucrările de interes economic ce ar tre­bui să facă. Spre a se ajunge la rezultate mai satisfăcătoare, ar trebui ca veniturile Came­relor de comerț să se întoc­mească prin lege nu dintr’o zecime, cum este astă­zi, ci cel puțin din două zecimi.» In starea de astă­zi a lucru­rilor, urmează da secretar al Camerei din Constanța, unele din Camerele de comerț au venituri din cari­e și acoper cheltuelile și mai fac și eco­nomii, iar altele au­ datorii. Pentru remediarea acestui ron­­d. Christodorescu pro­pune formarea unui singur fond anual din veniturile or­dinare ale tuturor Camerelor de comerț, fond care să se distribue acestor instituțiuni în proporțiuni egale. Făcându-se aceasta și spo­­rindu-se veniturile, fie­care Cameră de comerț ar avea un venit anual de 30.000 lei. Cu asemenea sumă, s’ar putea face, în fie­care regiune, stu­dii și lucrări serioase. S’ar putea însă obiecta că importanța diferitelor Camere nu e egală și prin urmare nu e drept să fie egalitate de mij­loace. Sunt Camere cari, în proporțiuni la sută, repre­zintă 27.2 cam e Camera din București și altele cari nu reprezintă de­cât 5.3 la sută din interesele comerciale și industriale, cum e Camera din Constanța. La această obiecțiune, d. Christodorescu răspunde că obligațiunile sunt aceleași pentru toate Camerele și nu e nici un cuvânt ca unele re­giuni ale țarei să fie mai pu­țin bine studiate, din punct de vedere economic, de­cât altele. Și mai e și alt­ceva . Din punct de vedere al interese­lor de apărat, circumscrip­­țiunile Camerelor de comerț nu sunt astă­zi destul de bine determinate și ar trebui să se indrepteze și­ această stare de lucruri. Chestiunea ridicată de d. secretar al Camerei Constanța fiind de mare interes, vom reveni asupra ei cum și asu­pra intregeî d-șase lucrări. SB­­SWA, (Corasp. paraîopială a zisruiaT „Universul") Belgrad, 5 Iunie. . Noul ministru român Luni a fost primit in audiență solemnă, de către regele Petru, d. Const. Nanu, noul ministru pleni­potențiar al României, care i-a pr­eferizat scrisorile sale de acre­ditare. D. Rami a­ fost primit cu un deosebit alain, care a fost intro­dus în protocoalele Curței de ac­tualul rege. Ast­fel trăsurile de gală în care au luat loc de ministru și secre­tarul său, primul însoțit de un mareșal al Curței în mare ținută, iar al douilea de un ofițer de or­donanță, au fost exportate atât la ducere cât și la întoarcere de că­tre un pluton dle jandarmi călări, din garda regală, îmbrăcați în mare ținută și care nu prezintă­, arma atât la suirea cât și în co­­­borâre­a din trăsură a dfiui mi­nistru. La Curte, atât la sosirea cât și la plecarea reprezentantului regelui Carol, muzica militară a intonat marșul național iar garda pala­tului a, prezintă­ arma. D. ministru Nanu era îmbră­cat in mare ținută și pe piept purta eșarpa ordinului­ sârb «Sf. ScLVI.». Discursurile pronunțate cu a­­ceastă ocazie, afară de formulele cunoscute, despre relațiunile de tradițională prietenie dintre cele două țări, n’au conținut nimic deosebit. Moartea eroică a unei bande sârbești Din Macedonia sosesc zilnic știri despre incăerările bandelor grecești cu cele bulgărești și des­pre ale acestora din urmă cu cele sârbești. Se știe de alt­fel că de o vreme în­coace, de când înțelegerea sârbo-bulgară, la care a lucrat a­­tâta fostul cabinet, n’a izbutit, sârbii, pe de o parte ca să răz­bune asasinatele comise de ban­dele­­ bulgărești, pe de altă parte ca să ocrotească populațiunea de la țară de bandele bulgărești cari o sileau să se lepede de patriar­­h­at, formează și ei bande pe cari le trimit în Macedonia. Aceste bande însă, ca să poată pătrunde acolo, sunt silite să treacă granița tocmai la Nord spre Vechia Serbie, unde nu este de loc păzită și se poate trece cu în­lesnire atunci când mai ales in­surgenții sunt îmbrăcați in haine locale ale albanezilor din aceste părți. Ast­fel zilele trecute o bandă compusă din 16 persoane, trecu frontiera și ajunse până în satul Oce. Fiind silită să înopteze a­­colo, banda se îndreptă spre casa primarului. Din fericire insă sa­tul acela era locuit de albanezi, ast­fel în­cât primarul, văzind că cei cari îi cereau ospitalitatea e­­rau niște creștini câți aveau in­­­drăzneala să poarte arme, trimise după garnizoana care se găsea în apropiere. Armata sosind, invită pe insurgenți să se predea; aceș­tia însă, baricadindu-se in casă, răspunseră prin împușcături. Atunci se începu o­­ luptă care dură până dimineața. Dimineața sosiră la fața locului și o mul­­țime de albanezi din împrejurimi și, vezind încăpățânarea insurgen­ților de a se preda, precum și im­posibilitatea de a se pune mâna pe ei, casa fiind o adevărată citadelă, se hotărâră să-î dea foc. Pe când casa ardea, unii di­n insurgenți, ca să nu arză de vii voiră să’și facă loc prin gloata de albanezi, dar fură împușcați pe loc pe când cei­l­alțî preferiră să se prefacă la cenușe descărcări la gloanțe asupre armatei care-o asedia și din care omorâră vre-o zece inși, rănind tot atâtea. Vestea despre moartea eroică a acestor insurgenți a produs aci un entusiasm de ned­escris. Ciocnirea dintre o bandă sâr­bească și una bulgărească Din Sofia vine știrea că nu de­parte de Egri-Palanca, în satul Petralița, a avut loc o ciocnire intr’o bandă bulgărească condusă de voivodul Gheorghe Scopianceta. După o luptă care a durat mai multe ceasuri, se afirmă că banda bulgărească, după ce a pierdut 20 de inși, s’a risipit. Dintre sârbi ar fi căzut numai șase inși. Banda sârbească după aceea s’a dus să urmărească o altă bandă bulgărească în împrejurimile Ka­ra­anovei. Ast­fel armonia dintre cele două națiuni surori se desemnează pe fie­care zi mai bine. Ram. CRONICI FEMININE Eticheta curților Toate țările și toate epocele­­ șî au avut eticheta lor. Și lucru ciu­dat, nu tot­dea­una Statele euro­pene au fost acelea cari au fixat protocolul cel mai bogat și cel mai scrupulos. Era un regat mataes Borneo care întrecea­ în această privință curtea Spaniei. E adevă­rat că monarhiile cele mai abso­lutiste din Europa n’ar fi îndrăz­nit să introducă obiceiurile auto­crațiilor de pe alte continente, unde nimeni nu putea să-l pri­vească pe suveran fără a fi in­dáid executat. În Franța, ceremonialul curților n’a fost introdus de coli de la Francisc I, Calorma de Medicis, după cât se spune, ar fi contribuit mai mult de­cât ori­cara altă princi­pesă să puc la modă saluturile mari, cortegiile pompoase și să fi­xeze reguli de etichetă de cari ni­meni nu trebuia să se îndepărteze. Dar sub Ludovic XIV eticheta era in floare. In cărțile lui Saint-Si­mon se vede cât de migăloase e­­rau regulile ei si ce rol însemnat aveau maeștrii de ceremonii. Se socotea ca o cinste fără sea­măn a se prezenta. Suveranulul pa­­­pucii sa il scufia de noapte. Drep­tul de a ajunge până la­ camera sa la sculare era cerul de cei mai mari nobili din Franța. In cere­moniile oficiale­, sau­­­ văzut discu­­țiuni­ t violente ivindu-se între pre­zidenții parlamentului si ai prin­ților cari pretindeau s'o ia unii altora înainte. Afacerea ajungea mult mai gravă când ea provoca un conflict inter­național. Mulț­i ani de zile amba­sadorii Portugaliei­ si Spaniei în­cercară s'o ia imul inaintea altora la curtea Angliei. sursa. —--^íq^i­ ÍE £ SSSS3Si2^2 -<Q>-$ PARASTAS pentru L. Cazzavillan Implinindu-se un an și jumă­tate de la încetarea di­n­ viață a mult regretatului nostru fost di­rector Luigi Cazzavillan, d-na Teo­dora L. Cazzavillan a făcut să se oficieze era la ora 10 dim. în bi­serica Brezoianu un parastas pen­­­­tru odihna sufletului in veci neui­tatului său soț. Serviciul divin s’a oficiat de P. Sf. Sa arhiereul Nifon vicarul Mi­tropoliei,asistat de părintele Avra­­mescu, parohul bisericei, și de doi diaconi. Au asistat la parastas, d­-na Teodora Cazzavillan, văduva de­functului, întregul personal al zia­rului Universul, o delegație a soc. veteranilor «Coroana de Oțel» in frunte cu d-ni. Luțescu președin­tele și I. Costescu vice-preș­edin­­tele, precum și mulți admiratori și cunoscuți ai defunctului. La cimitir După parastas întreaga asis­tență s’a dus un pelerinaj la ci­mitirul Șerban-Vodă, unde sunt îngropate, în cavoul familiei, ră­mășițele­ pământești ale lui Caz­zavillan. S’a oficiat și aci o scurtă rugă­ciune tot de P. S. Sa Arhiereul Nifon, după care d. Virgil Dă­­răscu, directorul general al zia­rului nostru, a rostit următoarea cuvintare: Onorată asistență, Ziua de 8 Iunie, are o îndoită însemnătate: Astă­zi este Sft. Ludovic, patro­nul numelui lui Luigi Cazzavillan, pe care il sărbătorea când­ era în viață; tot astă­zi se Împlinește un an și jumătate de când am­ a­­vut durerea să pierdem pe ne­prețuitul bărbat Luigi Cazavillan, fondatorul ziarului «Universul». In mijlocul tristeței, ne-a fost rezervata insă o bucurie : Primă­ria com. București, recunoscând, din toate punctele de­­ vedere, me­ritele marelui bărbat Luigi Caza­villan, a admis in unanimitate, in ședința consiliului comunal de aseară, ca str. Neptun—pe care­ se află monumentul cu bustul lui Luigi Cazavillan — să poarte de astă­zi înainte numirea de «Luigi Cazavillan». Ne putem car mângâia, de­oare­ce această frumoasă procedare a comunei contribue mai mult ca numele aceluia pe care­­ l-am a­­dorat să rămână nemuritor. Eternă dar să ne fie amintirea despre îmigi Cazzavillan , iar pen­tru noi cari am rămas, să ascul­tăm sfatul poetului. Timpul trece cu iuțeală Vai! pieirea noastră vine, Să nu pierdem vre­o clipeală, Zile să trăim senine. După d. Dărăscu a vorbit d. P. Macri, redactor la ziarul nostru, care a spus următoarele : Venind in pelerinagiu aci, unde se află rămășițele pământești ale aceluia care a întemeiat ziarul Universul, care ne-a fost director, care ne-a arătat calea dreptăței și a adevărului, cred că e mo­mentul cel mai solemn să repetăm jurămintul ce l’am făcut in con­­sciințele noastre de a urma ace­­laș drum, d’a nu uita nici­odată, atât pilda, cât și sfaturile ce ne-a dat. Omul, care a putut să facă u­­riașa făclie, menită a răspândi de la un cap la altul al țării și in toate straturile societății, nu nu­mai lumina, dar și sentimentul binelui, și sentimentul dreptăței, și sentimentul adevărului, un ast­fel de om rămâne nemuritor. Dar, in acelaș timp, avem și noi datoria, pentru memoria lui, ca uriașa făclie pe care a făcut-o și a aprins-o, să n’o lăsăm să se stingă. Luându-ne acest sfint angaja­ment, să mulțumim cu toții d-nei Theodora Gazzavillan, care cu o voință de fier veghează să nu se știrbească nimic din marea operă a neuitatului d-sale soț. Silințele ce-și dă și modul ui­mitor cum ne îndrumează, ca și dinsul, către aceleași avânturi, către aceiași credință, e un stimu­lent puternic și nu ușurează mult greaua noastră sarcină. * Pe coșciug au depus frumoase mănunchiuri de flori naturale : d-na Theodora L. Cazzavillan, d. Virgil Dărăscu,societatea«Coroana de Oțel» a veteranilor», societatea «Luigi Cazzavillan» și un mănun­­chiu cu inscripția «Lui Luigi Caz­zavillan, Vechii și credincioșii sei slujbași», etc. x. t. Războiu­l ruso-japonez — Prin poștă — Se asigură că Japonia nu va insista asupra ocupărei Port-Ar­­thurului, dar și-ar­ rezerva drep­tul de a-l ocupa de îndată ce o putere streină ar vroi să pună mâna pe dinsul. Se spune că Japonia va ține a­­manet calea ferată chineză orien­tală și cea manciuriană până când Rusia va plăti indemnizația de războiă. Corespondentul ziarului «No­­voie Vremia» la Vladivostok con­stată penibila impresie produsă acolo și in armata­ activă de ști­rea despre probabilitatea unor tratative de pace. Acesta știre pare de neînțeles pentru martorii oculari ai situa­ției actuale a armatei ruse care, e prevăzuta cu artilerie nouă cu tunuri-revolver, cu nouă fortifica­ții perfecționate și cu cele mai iume efective de soldați de opus efectivelor acum inferioara ale ja­ponezilor. ’ *­­*. «Novoje Vremja» constată că diplomații ruși au ürut țara în războiu, pentru că au lucrat la întâmplare și fără prevedere în tratativele de la 1903 cu Japonia. Ziarul se întreabă angajat și sceptic dacă secțiunea va fi ser­vit și dacă diplomații au­ acum programe clare și precise și, dacă ei sa vor lăsa din nou a fi tinuți de evenimente, in loc să le con­ducă. ___ Paiața­ Camerei aervegi­­oase din Christiania — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astă­zi re­prezintă o vedere din față a pa­latului Camerei norvegiene (Stor­thing) din Christiania, in care s’a proclamat zilele trecute separa­­țiunea Norvegiei de Suedia. — ....■ [UNK]—■ [UNK] [UNK] [UNK] Issî ®$sfia gesasrală ro­­nâssă Sm S90 ® Exposițiunea națională română din 1906, având caracterul gene­ral, urmează ca, ori­ ce lucrare fă­cută in ori-ce direcțiune a cunoș­tințelor și nevoilor omenești, să aibă dreptul de a fi expusa și să ’și găsească prin urmare locul său prevăzut. Clasificațiunile ce s’au propus, s’au cari s’au realizat cu ocasiu­­nea diferitelor exposițiuni, sunt variate și numeroase. In ce ne privește pe noi, va trebui ca, fără a ne perele intr’o clasificațiune prea amănunțită și care să tră­deze mai mult o­ preocupațiune de ordine științifică și teoretică, să căutăm numai a indica liniile mari fără care nu este posibil a merge mai departe, remâind ca subdivisiunile să fie cât mai nu­meroase, plecând nu de la o concepțiune abstractă, dar con­­ducându-ne numai de natura, va­loarea și numărul obiectelor ex­puse. Viitoarea exposițiune va cu­prinde următoarele divisiuni: 1. Agricultura; 2. silvicultura; 3. hor­ticultura și viticultura; 4. creșterea vitelor și zooteh­nia, piscicultura și pescuitul ; 5. mine și cariere; 9. industriile ; 7. geniul civil și militar, arhitectura, mecanica și electricitatea, mijloacele de transport, armata ; 8. instrucțiu­nea și educațiunea. Instrumentele și procedeurile generale ale lite­relor, științelor și artelor; 9. ar­tele frumoase ; 10. higiena, asis­tența publică și economia socială; 11. cultul ; 12. trecutul (secțiunea retrospectivă). Pen­tru­­ fie­care din aceste sec­țiuni va urma câte o circulară ex­plicativă pentru a indica liniile mari ; iar îndată ce­­ omisiunile speciale vor fi numite, ele vor face de îndată publicațiunile spe­ciale cu toate explicațiunile ce se vor găsi necesarii. Jurii speciale vor fi ale­se de cu timp, prin înțelegere cu însuși ex­­punetorii, ast­fel ca toate garan­țiile să fie luate de cu vreme, in ce privește priceperea și impar­țialitatea. Comisavul-goneraJ, Dr. G. I. Istrati. ..------------------------------------­ îl. — Prin poștă — Intr’un hotel din Viena s’a împușcat alaltă­ erî colonelul baron de Reitz, comandantul reg. 7 de infanterie cu garnizoana in Graz. Motivul acestei fapte disperate este o ceartă in familie. Ziarului «Berliner Tagblatt» i se telegrafiază din New-York, că celebrul luptător pentru libertatea insulei Cuba, Gomez, a murit în urma unei operațiuni, chiar in ziua in care gu­vernul cuban i-a făcut cadou suma de 100.000 do­lari..*. Ziarului englez «Reynolds News Paper» i se telegrafiază din Copenhaga știrea cum că să­nătatea regelui Christian al Da­nemarcei inspiră serioase îngri­jiri. Regina Angliei este gata să plece la Copenhaga. Moartea bă­trânului rege se așteaptă din zi în zi. Din Berlin se telegra­­fiază insă ziarului «Pester Lloyd» desmințirea categorică a acestei știri. ... Ziarele maghiară anunță că în Arad a produs mare senza­ție dispariția misterioasă a con­silierului Curței de apel, Stefan Kugler, care se pune in legătură cu inspecția unui înalt funcționar al ministerului justiției. Kugler a dispărut de Sâmbătă, luând cu sine revolverul fiului său. Alaltă­­erî a fost deschisă casa oficială a lui Kugler, în care s’au constatat mari neorândueli. ,*. Știri din Petersburg spun că demisiunile marelui­ duce Alexie și minstrului marinei Avellan vor fi urmate de reforme radicale in ma­rina rusă. Se zice că marele duce Alexie va fi trimis pentru câtă­va vreme în străinătate, pentru ca să nu poată face dificultăți imbunătăți­­rea situației, interne și reformei armatei și marinei. Defunctel mare industriaș Statine din Hanovra a lăsat acestui oraș suma de două milioane mărci, pentru scopuri tilantronice, pre­cum și galeria sa de tablouri in valoare de peste o jumătate mi­lion de mărci. C.­ SFAT FE ZI Dulceață, de nuci verzi.— Curățim 100 nuci tinere de coaja lor verde, le punem în apă rece, apoi se serbem în S—6 ape, lăsân­­du-le în fiecare apă să fiarbă ca L—10 minute; după aceea le spă­lăm în 5 ape reci, in fie­care apă stând câte 15 minute. Punem î kgr. zahăr și 1 kgr. apă deja fier­binte să se lege ; când este aproape legat, punem și nucile bine scurse de apă, mai adăogând și o jumă­tate tămâie tăiată in mai multe felii subțiri. Când micile sunt a­­proape fierte, mai adăogăm și o jumătate bastonaș vanilie tăiat în mai multe bucățele și le lăsăm să se lege bine. Se toarnă intr’un borcan curat, o lăsăm să se răco­rească intr’un loc rece, și apoi deșertăm in borcane. Evenimentele din Rusia (Telegramele Agenției Române) Discu­rsul prințului Tru­­helko- Petersburg. 8.—Agenția Te­legrafică din Petersburg comu­nică­­ textul discursului rostit în fața împăratului de princi­pele­­ Trubețkoi, în numele re­prezentan­ților zemstvourilor, in ziua de 19 Iunie st. n. Principele a zis: «Poporul rus, care nu și-a perdut patri­otismul, care are încredere în țar și e convins de nesdrun­­cinata putere a Rusiei, nu poate înțelege înfrângerile suferite și perturbațiunile interioare. El se simte­ înșelat și crede că și țarul este înșelat de vreme ce se face contrariul voinței ța­rului. Poporul caută atunci trădători pretutindeni , printre generali, printre consilierii îm­păratului și printre toți diri­guitorii. Unica soluțiune a calamită­ților interioare consistă în con­vocarea aleșilor poporului, dar nu trebue să fie exclusă vre-o parte a populațiunei din repre­­zentațiunea națională, pentru că cei excluși ar putea deveni duș­manii nouei organizațiuni. Re­­prezentațiunea națională nu trebuește să fie o reprezenta­ți­une de caste, țarul ne­fiind țarul nobilimei, al țăranilor și al negustorilor, ci țarul între­­gei Rusii. Birocrația există in toate țările dar nu trebuește ca să ocupe un loc ce nu i se cu­vine și să uzurpe drepturile su­verane. Reprezentațiunea na­țională trebuește să fie inde­pendentă. Renașterea Rusiei trebuește să aibă drept bază încrederea». are Jaegrosmiup in­amM [Telegramele particulare ale ziarului ,,Universul'-') Asupra prisei marșiul duca Aisus la Paris Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg. «Novoje Vremja» spune că adevăratul motiv al plecarei marelui duce Alexie care se stabilește la Paris,­este dragos­tea lui cu cântăreața Babette de la teatrul Mih­ailowski. A­­ceasta se duce după marele duce în Paris. Bardä csiäiensasoä evrsiassă Berlin. 8. — Din Petersburg se telegrafiază că evreii din Melitopol au format o gardă cetățenească de 300 oameni, pedeștri și călări,, spre a îm­­pedica excesele antisemite. Ei sunt înarmați cu revolvere și săbii. Discursul prințului Trubețkoi către țsr Berlin, 8. — Telegramă din Petersburg. «Novoie Vremia» află că prințul Trubetzkoi în­ discursul său către țar, a spus : «Majestatea Voastră încă nu știe că poporul consideră pe generalii noștri ca pe niște tră­dători?». Țarul protestă cu un gest și Trubetzkoi continuă : «Pe fie­ce zi crește nedrep­tatea , curg condamnările la moarte ale tribunalelor de răz­boiu­, plămădind în public ne­mulțumirea. Numai convocarea adunărei naționale poate să li­bereze țara de apasarea ce o sugrumă. Sistemul polițienesc ce oprimă țara a u­rît-o într’un razboiu nenorocit, care a pro­dus anarh­ia și a dus Rusia pe marginea prăpastie!. «Avem încredere în făgădue­­lile Majestăței Voastre, dar din nenorocire ați încredințat sar­cina unor oameni cari vor să împiedice făptuirea intențiu­­nilor M. Voastre. Adevărații a­­narh­iști sunt aceștia. Noi vrem însă prosperitatea tro­nului. «Nu vă mai plecați urechea la acei intriganți; convocați reprezintanța națională; nu­mai așa se va putea evita răz­boiul civil». Impresia generală este că ța­rul, deși convocând adunarea națională, va vroi să mențină sistemul absolutist. * A se citi alte amănunte la Ultima Oră, AFMmM­ATONTAmist la viața sWashii Frond­eson. Libe­rarea stetenW Gristea Konto După cum am anunțat d. ju­decător Slătineanu, de la cab. 5, a terminat instrucția in afacerea atentatului la viața d-l Manolescu, atentat ce s’ar fi comis de stu­dentul în medicină Cristea Donic. Dosarul afacere! a fost trimis d-lui pr­im-procuror care prin re­chizitorul ce l’a dat erî conchide la nedarsa în judecată a studen­tului Cristea Donic întru cât fap­tul comis de el nu poate fi califi­cat ca crimă de omor, crimă să­­vîrșită dar neisbutită. In urma acestui rechizitor, afa­cerea s’a șlasat și Cristea Donic a fost pus in libertate. s. t. PHOCSSUN­ D-rului Leopold Marcu și locot. Gr. Troceanu (Prin poștă de la coresp. nostru particular) Craiova, 7 Iupie. Sunt orele si jum., sala teiiței cu jurați începe să se populeze, in majoritate cu doamne. Intrarea nu este permisă de­cât cu bilete libe­rate de președinte. Avocații acuzaților își îmbărbă­tează clienții ce par foarte abă­tuți, își face intrarea d. dr. Ba­­beș; ochii tuturor se îndreaptă că­tre savantul bacteriolog. La orele 12 și 10 minute se des­chide ședința. Fotoliul președințial fe ocupă d. consilier C. Marinescu, care este asistat de d­- nii judecători C. Băr­­bulescu și Jak Strâmbeanu. Ministerul public este reprezen­tat prin d. prim-procuror P. Nea­­tzu și d. procuror Gesar Parthe­­niu. Prin îngrijirea d-lui președinte, pentru reprezentanții presei s’a a­­șezat o masă în față. Se introduc acuzații cari iau loc pe banca neagră. D. președinte­le pune legiuitele întrebări și se dă permisiunea ca atunci când se vor simți obosiți să șcadă. Se procedează la formarea co­­misiunea juraților. Ei la sorți : Pascu Andrei, Gu­­țană Atanase, Marinescu D­ tru, Constantinescu M. Noe, Constan­­tinescu Ion Ion, Gregorian I., Co­­tărescu Nicolae, Bărbătescul D-tru, Căpitănescu D-tru, Iliescu B. Va­sile, Moscuna Ozon și Ionescu Gy. Se mai trag la sorți d­oui jurați suplimentari și ei d-nii Dobrescu Teodor și Nenovici S. Vancu. Apărarea D-rul Mareu declară că-1 apără d-niî avocați Titu Frumușanu, Nicu’ Economu, Aurel Iliescu­, P. Chițu, N. Goandă, Virgil Nicolaid și Corneliu Gârleșteanu. Locot. Troceanu este apărat de d-nii Al. Nicolaid și N. Murgă­­șanu. Partea civilă este reprezintată prin d-niî avocați D. Luculescu și P. Georgescu. D. președinte declară ședința deschisă. Se face apelul martorilor; lip­sesc trei la cari renunță atât a­­părarea cât și acuzarea. Medicii cari au format ambele comisiuni se găsesc toți prezenți. D. grefier dă citire apoi actului de acuzare, din care reese cele a­­rătate de noi la timp. Int­erogatorul acuzaților Pr.— Ești trimis in judecată că in calitate de medic, voind să provoci un avort f­emeei Maria Cristescu, i-am cauzat moartea; ce ai de zis ? Dr. Marcu.—La 4 August 1904, pe când mă duceam să vizitez un client, în’am întâlnit cu d. locot. Troceanu care m’a rugat să trec să văz ne o prietenă a d-sale, a­­nume Maria Cristescu, despre care zicea că nu știe ce are. A doua zi m’am dus să văz pe d-na Maria Cristescu, pe care e­­xaminând-o, am găsit-o în adever râu, i-am prescris ceva medica­mente și i-am recomandat liniște. Nu pot­ să precizez dacă era sau nu însărcinată. Ziua următoare am vizitat-o iarăși când am­ gă­­sit-o și mai rea, stare care cred că se datora m­arei pierderi de singe ce avea. Această stare a persistat 11 zile, iar in a 12 a sucombat. Preș.—De­ ce, credeți d­v., Maria Cristescu pierdea atâta singe ? Dr. Marcu.—Poate să fi fost, și un avort, provocat de însăși de­cedata , eu am voit să-l deschid uterul cu o sondă să ved ce este, dar acest organ n’a cedat din cauză că era inflamat. Preș.—Când ai vezut că starea bolnavei se agrava, de ce n’ai dat alarma ? De ce n’am mai che­mat și alt medic ? In datoria d-tale de medic nu se prevede și acest lucru ? Dr. Marcu.—Noi suntem ținuți să spunem bolnavilor că mai e nevoie și de alt doctor, și dacă nu vor să aducă, datoria ne este fă­cută. I-ași fi spus d-lui loc. Tro­­ceanu, dar nu l’am mai întâlnit. Pr.—Cine te-a plătit pe d-ta ? Dr. Marcu.—Femeia. Pr.—Nu locotenentul? D­r Mareu.—Nu. Pr.—Cu ce cuvinte te-a întâm­pinat femeia în ziua m­orții; nu ți-a zis : «Câine, m’ai mâncat, dă-mi ceva să scap !» ? Dr. Mareu.—Nu, nu mi-a adre­sat nici­odată asemenea cuvinte. Proc. — Când ai vizitat pe Ma­ria Cristescu pentru prima oară ? Dr. Mareu.— La 5 August. Procurorul.—Și ce i-ai prescris? Dr. Mareu.— Spălaturi de creo­­lină și un purgativ. Proc.—La femei gravide la pres­­erii purgative ? ele nu pot pro­voca un avort ? Dr. Mareu.—Nu. D. procuror general arată d-rumul Mareu câte­va instrumente și-l întreabă de uzul lor în provocare de avorturi.­ După aceea pune mai multe în­trebări acuzatului cu privire la mersul boalei și-l întreabă ca și d. președinte dacă Maria Cris­tescu in ultimele momente au i-a zis: «Câine, m’ai mâncat», la care d-rul răspunde negativ. Proc. In actul medical pentru inmormintare, de ce boală ai a­­rătat c’a suferit Maria Cristescu? Dr. Marcu.— De «peritonită in­­fecțioasă». Proc.— Această maladia nu era următoare unui avort? Dr. Marcu—Dr. Proc.—De ce n’ai acris acest lu­cru în certificat ? Dr. Marcu.—Pentru că putea s ă fie datorită și altor cauze. Partea civilă pune și dinar câte­va întrebări, intre care cea mai importantă este aceea, dacă locot. Troceanu când a angajat pe dr. Marcu i-a spus că fem­eea era gravidă, la care acuzatul răs­punde negativ. Se procedează la interogatorul locotenentului Gr. Troceanu. Președ.—Este adevărat că prin daruri și promisiuni ai provocat pe dr. Marcu să comită faptul pentru care sunteți aduși aci ? Locot. Troceanu spune cum plângându-i-se femeia Maria Cris­tescu, cu care avea relații, că e bolnavă, s’a dus să aducă pe dr. Puțureanu și negăsindu-l, fia tri­mis pe dr. Marcu pe care din în­tâmplare l’a întâlnit intr’o berărie. Arată că apoi fiind reținut de afaceri departe de oraș, nu mai știe nimic din cele întâmplate până în ziua de 16 August când a auzit ca murit. Preș.—Cine a dat d-rumui Marcu suta de lei­? Socot. Troceanu.—Nu știu, ® ü nu i-am dat. Preș.—Spui că nici nu știai că femeia era însărcinată, cu toate acestea d. dr. Puțureanu, e cate­goric, d-sa arată că t­-am dus la dinsul și i-ai cerut să provoace un avort f­emeei cu care trăiai. L­t. Troceanu.—Este inexact ; l’am întrebat numai dacă o femee la care menstruația a întârziat cu 3—4 zile poate fi adusă la starea normală , atât și nimic mai mult. Procurorul.—Ce te-a făcut să te adresezi d-rumui Marcu, pe care zici că nu-l cunoștea­ de mai îna­inte , nu cum­va faima ce i s’a dus un oraș de provocator de a­­vorturi ? L­t. Troceanu.—Nu știam de a­­ceastă specialitate, m’am adresat d-rului Marcu după recomandația unor camarazi. O­dată terminat interogatorul a­­cuzaților, d. președinte invită pe d. Iorgu Veleanu, frate cu vic­tima și tutore, al celor 3 copii ră­mași orfani, să povestească tot ce știe în această afacere. D. Veleanu vorbește mai întâi de legăturile pe care sora sa le a­­vea cu l­t. Troceanu, legături pe care nu le vedea cu ochi buni, din care cauză nici nu vorbeau. Când a auzit însă că­ î bolnavă, s’a dus s’o vază și părându-i-se suspectă boala, a stăruit să-i spue de ce e bolnavă. După multe stă­ruințe și efect al unei amenințări chiar, Maria Cristescu spuse tot și adăogă că a avortat in urma sfaturilor lui Troceanu. Ca indicere d. Veleanu adaogă că sora sa a mai zis înainte de a termina: «M’ați mâncat friptă, hoțul de Marcu și cu Troceanu !» iar in ultima zi când am văzut’o, soru-mea mi-a spus că i-a zis și d-rului Mareu «M’ai mâncat friptă, câine, dă-mî ceva să scap !» Președ, adresându-se d-lui Ve­leanu.— Sora d-tale ți-a spus că d-rul Mareu a sondat’o ? Veleanu.—Da. Procurorul, d-lul Veleanu. Ți-a spus d-rul Mareu că și-a desin­­fectat sonda înainte de a face­­ sondajele ? Veleanu. — Da ; la observațiile m­ele că mi-a omorit sora prin in­fecție cu ocazia son­dajului, d-rul Marcu a zis că aceasta nu se poate de­oare­ce sonda a desin­­fectat-o prin ardere, și mi-a arătat și lampa la care a făcut această operație. Procurorul. — Ce angajamente și-a luat d-rul Mareu fața de d-ta dacă nu divulgi afacerea ? Veleanu.—Să dea asistență me­dicală orfanilor in mod gratuit, toată viața. D. Titu Frumușanu pune și d-sa câte­va întrebări a­ lui Ve­leanu. Ședința se suspendă pentru 10 minute, lochioziția martorilor La redeschidere se procedează la ascultarea martorilor. Gel d’intéiü martor este d-na Arici ia loan in. Martora, după ce depune jură­­mintul, spune că se găsea la Ma­ria Cristescu în ziua când a ve­nit dr. Marcu, in timpul cât doc­torul a examinat-o martora n’a fost față, insă când a plecat doc­torul, intrând in casă, prietena ei i-a comunicat spusele doctorului, care a zis că e însărcinată in două luni. După câte­va zile, gă­sind-o rea bolnavă, a intrebat-o cărei cauze atribue această în­răutățire, la care Maria Cristescu a răspuns: «M’a înțepat docto­rul». Gând și cum te-a înțepat și pentru ce ? a întrebat martora pe victimă. «La el acasă pentru că acolo avea instrumentele nece­sare, și m’a înțepat ca să avor­tez !» După aceea d-na Ioaniu spune că a fost față in preziua morței, când­. victima a zis doctorului Marcu «M’ai mâncat friptă, doc­tore». Martora spune cum Maria Cris­tescu a fost sfătuită de locote­nentul Troceanu "»SIșU pur și vost pe avortul, cum el a irș&ua­ acest lucru și cum elitar. Sfi­­gura Măriei Cristescu a auzit că docto­rul a fost angajat să provoace a­­vortul pentru suma de 600 lei din care i se numărase prin antici­pație 100. Martora mai adaogă fiind, în­trebată că apărare, că victima s-a declarat inaint­e de moarto­ră și dinsa ar fi căutat prin niște rații pe abdomen să-și provoace avor­tul. Preș.—Credința d-r este că vic­tima a fost sau nu Însărcinată ? start. —Cred că a fost însărci­nată dar că n’a putut să avorteze. Martorul C. Ioanin, soțul d-nei Ioanin, a cărei depoziție se vede mai sus, arată că în virtutea le­găturilor de prietenie ce avea cm Maria Cristescu sa ducea dus pe acolo. Știe că «ora 4­ lui Veleanu a fost boln­avă și că era b­»­cură cu­­ firul Marcu, mai știe de aseme­nea de la victimă că dinsa a fost Însărcinată, iar amănuntele pe care le-a comunicat soția lui le știe da la ea. întrebat de d. procuror, marto­rul spune că victima i-a spus că a fost intr’prea din zile la d-rul Marcu spus a’i face sondaj- Măi adaugă că a auzit pe Maria Cris­te­scu când a zis doctorului Marciu «M’aî mâncat friptă, doctore»­­ sau așa ceva, au’șî aduc« hin« a­­minte. Ana Popescu, al 8-l«» martor,­­ e mătușa Măriei Cristescu. Spun« că nu vorbea cu victima din causă că nu aproba relațiile ea avea cu locotenentul Troceanu, dar fiind, chemată in dimineața marței, a auzit pe defuncta cum­ a zis doc­torului Marcu când a venit să o vază: «Me mânca șî friptă, d-r«, ce mi-ai făcut !» la care d-rul a răs­puns : «Am făcut ce am­ putut!» întrebată de d. prim-procuror, martora declara că victima i-a co­municat că d-rul Marcu i-a făcut sondaje. Martora întrebată dacă știe «să­ nepoata sa a mai avut vrun &­­varf, spune că a auzit de așa ceva dar asta după moartea victimei. Moașa Ana Dădulascu, de 35 ani, e aceea care a dat îngrijire bolnavei tot timpul de la 4 — 16 August. Spune că la ziua de 4 August a fost chemată de d-rul Marcu spre a da ajutoare unei bolnave care are un început de avort. S’a d­us, a făsut bolnavei »În­lături și după prescripțiile medi­cului a introdus tampoane în va­gin ; în uter nu știe că se afla de­oare­ce n’a putut să-l deschidă nici cu instrumentul nici cu mâna, căci victima acuza dureri grozave la cea mai mică atingere. Martora spune că a fost che­mată prea târziu, starea maladivă a victimei fiind prea înaintată, așa că moașa nu se poate pro­nunța dacă a fost avort sau nu, întrebată de partea civilă da cine a fost plătită, d-sa spune că n’a fost plătită de nimeni. D. avocat Chițu întreabă mar­tora : Petele de sânge de pe aș­ternut sau­ cantitatea de sânge constatată în pat puteau proveni de la un avort ? Mart. Nu e imposibil chiar. Dacă avort va fi fost, el a tre­buit să fi avut loc cu mult îna­inte. D. T. Frumușeanu. — A tins­ martora pe bolnavă rostind cuvinte injurioase la adresa d-rului ? Mart.—Nu, nici­odată. D. proc.­general crede că s’ar putea renunța la unii din martori cari nu prezintă importanță. Trecând apoi la d-rii chemați să depue ca experți, d. procuror­­general crede că conform juris­­­prudențelor stabilite și pentru a nu da motiv de casare, e ne­cesar, crede d-sa, ca și experții ©­ să li se ia jurămint. Curtea deliberând asupra aces­tui incident decide ca medicii ex­perți să depue jurămint­ea și martorii. . D. dr. I. Puțureanu, după ce depune jurămintul, spune că prin August a fost chemat de d. Ioanin la o rudă a sa care se găsea bol­navă. Pe drum ii declară d. Ioa­nin că e vorba de o femee car­e se bănuește a fi fost însărcinată și care din cauză că a încercat să avorteze se află rev. Ajunși acasă, d. dr. Puțureanu pune mai multe întrebări d-lui Veleanu, și apoi trece la bolnavă. O întreabă ce are, iar dilua nu răspunde nimic. Inițiat fiind însă de fratele ei asupra boalei, o întreabă dacă a avut emoragie, dinsa spune nu, adăugând că numai câte­va pică­turi, examinând-o găsește o peri­tonită in ultimul grad și nici urmă de sarcină și adresându-i­ si i-a zis : «D-ta nu ești însărcinată», la care bolnava a răspuns: «Nu cred doctore, eu simt că sunt, și dacă nu puteți alt­fel, faceți-mi o­­perație». Am părăsit pe bolnavă și i-așa spus fratelui său că până a doua zi femeia se pierde. .După aceea martorul face con­­siderațiuni științifice pentru sus­­ținerea neexistenței sarcinei. Moar­­tea Mariei Cristescu, indice d. dr. Puțureanu, se datorește unei peli­­ton­e infecțioase, efect al unei în­țepături făcute in f mitră. In ce scop s’a făcut această înțepătură, martorul nu știe; crede ca pentru a se provoca un avort de cine­va care a crezut ca o sarcină. Președintele întreabă pe d. dr. Puțureanu dacă a cunoscut pe Nt. Troceanu înainte de a vizita pe Maria Cristescu. Mart.—Da. Preș.—A venit într’o zi la dv. l­. Troceanu de v’a propus să în­lesniți un avort ? Mart.—Iată cum stă această parte: Intr’o zi a venit la mina d. Troceanu și mi-a spus că «a dat de belea», de­oare­ce unei prietene a lui nu i-a venit men­struația și nu știe cum ar face să-­ provoace mens­truația, i’a În­trebat de nu știe ceva de făcut, la­ care d-rul a răspuns : a rea­duce menstruația înseamnă a pro­voca un avort și provocarea unui avort este o crimă pedepsită de legi, deci ferește-te. Preș.—Deci o propunere fățișă pentru un avort nu v’a făcut fie. Troceanu ? .1 Circulare i

Next