Universul, august 1905 (Anul 23, nr. 208-231)

1905-08-05 / nr. 212

AWöh 3CQH. No. 212.—Vineri­i august i9v» Prințesa Bibescu» d-na Ferechide și însoțitorii lor (Vezi Cronica Feminină). Calendar pe anul 1905 Ortodox Joui, 4 August. — SS. 7 tineri ain Eres. Catolic Joui, 17 August. — Libertus. Soarele răsare 5.23; apune 7.17 TRIBUNA MIN­TARA Stézboinl ruso-Japonez Chestiunea păcei ruso-japoneze e una din cele mai arzătoare și care excită, azi, în cel mai inalt grad, atențiunea și curiozitatea tu­m­ei întregi. Plenipotențiarii celor două puteri deliberează acum a­­supra acestei păci, care, după si­nele informațiuni, nu pare încă apropiată. După inform­ațiunile telegrafice ale «Universului», se pare că con­­dițiunile de pace ale japonezilor s’ar putea grupa în trei categorii: cea­ d’intern și care e de alt­min­­teri consacrată prin situația câș­tigată de victoriile armatelor ja­poneze e privitoare la evacuarea Manciuriei de către Rusia, și la cedarea tuturor drepturilor ce rușii își însușiseră asupra peninsulei nani Hosnama.—îns în luna mai are DISPARIȚIUNEA căpitaniiîîn­ jandarmilor mii se Hap, Ki 8 Sfiliă ill tal (Prin telefon de la corespondentul nostru special) Giurgiu, 3 August. Zilele trecute, în urma unor zvonuri ajunse la inspectora­tul general din București al jandarmeriei, cum că s’ar fi comis niște neregularități bă­nești la jandarmeria rurală din Vlașca, d. maior Ciocazan, a­­jutorul inspectorului general al jandarmeriei, însoțit de d. sub-locotenent Ștefănescu, a venit aci și desch­izînd la ca­zarma jandarmilor, a făcut o anchetă, constatând diverse lip­suri în valoare de 1500 lei, în sarcina căpitanului Racoviță Dumitru, comandantul compa­niei de Vlașca. După 2 zile, sosi un man­dat de la Stat,­­în valoare de 2900 lei, pe numele sus-citatu­­lui căpitan. Acesta îl primi și se grăbi să ia și mandatul de la județ în valoare de 3000 lei, cari ambele constituiau solda jan­darmilor rurali pe luna iulie trecut, și le încasă sub motiv că pleacă singur în județ spre a face plățile. A pornit cu trenul și la Go­­mana a achitat pe jandarmii acestei secții. S’a urcat’ apoi din nou la tren și a plecat. De atunci nu se mai știe nimic de el, deși au trecut 8 zile. Cum numitul n’a luat nici concediu nici permisiune, se crede că a dispărut. In curind amenunte. UN IPMOITJEIMM IPIS? XI Moarei și nevestei tot­ d’a­una le lipsesc ceva. București, 4 August: îndeplinirea propsirii In două articole precedente am rezumat interesantul ra­port al d-lui ajutor de jude­cător al ocolului Argeșel în privința chipului defectuos cum se îndeplinește proce­dura astă­zi și a mijloacelor de a se îndrepta râul. Un cititor al nostru, d. N. Nichita, portărel pe lângă tribunalul Dolj, ne trimete in această privință o scri­soare în care își expune pă­rerea asupra remediului ce ar putea fi întrebuințat. Chestiunea fiind de mare interes, facem cu plăcere loc acestei comunicări. Iată ce zice d. Nichita : «In prima parte a rapor­tului sĕu, d. judecător-ajutor deplânge starea mizerabilă de îndeplinire a procedurei, pe lângă judecătorii. Aceasta îi face onoare, căci s’a găsit un magistrat care observând răul ce se petrece, nu s’a sfiit de a-1 raporta ministrului de justiție. Insă dacă aceste observa­­țiuni ale sale sunt juste și merită a fi luate în seamă de cei în drept, mijloacele ce d-sa propune, cred eu­ că nu pot fi luate în seamă, de­oare­ce este imposibil de a se a­­junge la rezultatul dorit cu ast­fel de mijloace. Cred că dacă d-sa ar fi cunoscut mai de aproape tot mecanismul îndeplinire! procedure!, n’ar fi anunțat în raportul său a­­ceste mijloace. Sunt curios să știți cum va putea portărelul înființat, ca în schimbul taxei de 40 bani ce percepe, să scoată cu mâna lui o citație, să se tran­sporte la domiciliul citatului de multe ori făcend până la 28 klm, și apoi să aducă do­vadă de primire, făcută tot de el. Eu cred că s’ar pre­­vede prea mult de la un por­tărel, dacă l’am obliga ca în schimbul micilor sume de 40 sau 80 bani, să scoată cita­ții, hotărîrî și tot el să se transporte cu ele la diferite comune, aducând și dovadă de primire. Ce s’ar face bietul portărel sau agent, dacă ar avea de îndeplinit într’o zi 60 sau 70 citațiuni în diferite puncte ale ocolului, neputând ins­trumenta de­cât în asistența primarului sau sub-comisaru­­lui, pe cari cu greu îi poate găsi liberi. Dar în cazul când portăre­lul ar fi dus la vre-o execu­tare, și agentul este ocupat în plasă cu citații cine va primi taxele de procedură la sediul judecătoriei ? Eu cred că nici dacă ar fi câte 5 portărei sau agenți pe lângă fie­care judecătorie și tot nu s’ar putea îndeplini la timp procedura. Acum când tot aparatul administrativ este pus la dispoziția părților in­teresate și tot nu se înde­plinesc la timp, dar când to­tul va fi în sarcina unui por­tărel, sau și a unui agent! Nu este oare iluzoriu să-și închipuiască cine-va că în schimbul micilor taxe prevă­zute de d-sa, să se poată sus­ține toate cheltuelile de tran­sport în ocol, de cancelarie (căci cred că portărelul tre­ime să aibă și cancelarie se­parată) și în plus leafa lui și a agentului dacă are ? In cazul când s’ar ad­mite că ar­e și toate aceste cheltueli, atunci sunt sigur că judecătoria este foarte mult încărcată de procese, și crearea unui portărel și agent pe lângă ast­fel de ju­decătorii nu va fi de natură a schimba starea actuală de lucruri. Persoanele în drept sunt mai competente de a rezolva chestiunea aceasta ; îmi voi­ permite, totuși, să arăt o so­­luțiune foarte simplă și foarte economică pentru părți. Noi știm cât bine și cât de repede ’se îndeplinește pro­cedura în materie penală. De ce nu s’ar aplica acelaș pro­­cedeu și în materie civilă ? Nimic mai lesne de­cât păr­țile să dea timbrele necesare, la grefa judecătoriei (pe lângă care se poate înființa câte un copist) pentru scoaterea cita­țiilor, iar grefa să le trimeată oficial primarilor și comisa­rilor, care la rîndul lor ar înapoia dovezile de primire tot oficial. Cu modul acesta ar înceta șicanele și întârzierile, iar la caz de abateri din partea au­torităților, judecata ar putea aplica cu strictețe dispozițiu­­nile art. 82 din legea judecă­toriilor de pace. In ceea­ ce privește executarea cărților de judecată, se va face de corpul portăreilor plătind taxa pe ju­mătate, conform art.179 din re­gulamentul aplicarea legei por­tăreilor, întinzând această dis­­pozițiune la toate executările, iar taxa fiind în sarcina păr­ții ce se execută, căci sin­gură provoacă acele cheltueli nevoind a executa de voe cărțile de judecată date con­tra lor. Aceasta este soluțiu­­nea ce cred că, cu oare­care modificări, ar fi acceptabilă de toți». Me­somalia (Corespondenți parte a ziarului „Universul“) Berlin, 31 iulie. O statistică interesantă! Oficiul statistic imperial, pu­blică în fascicola a IV a sta­tisticei imperiului german o lu­crare asupra germanilor, cari locuesc în străinătate precum și a streinilor, cari locuesc în Germania. După această statistică în străinătate locuesc mai mult de­cât 3 milioane germani, năs­cuți în Germania ; pe lângă a­­ceștia vin 450.000 persoane, cari nu s’au născut în Germa­nia, cari însă sunt cetățeni ger­mani și 700.000 persoane, des­pre cari nu s’a putut dovedi, că sunt născuți în imperiu, cari însă sunt supuși germani. Cei mai mulți germani sunt în Statele­ Unite din America (năs­cuți în imperiu) 2­67 milioane, în Elveția (născuți în imperiu) 135.000, în Elveția (supuși ger­mani) 168.000, în Rusia fără Finlanda (supuși germani) 151 mii ; în Austria (supuși ger­mani) 106.000 ; în Franța (su­puși germani) 91.000; în An­glia (născuți germani) 53.000 ; Australia 41.000; Belgia 53.000; Danemarca 35.000 ; Olanda 32.000 ; Canada 27.000 (născuți germani) și 6500 (supuși ger­mani) ; Italia 10.745 (supuși germani), etc. Dintre străinii cari locuesc în Germania, au fost, după re­­censămintul de la 1 Decembrie 1900, st. n. 824.000 streini, din­tre cari 95.8 la sută din Eu­ropa, 4.2 din cele­l­alte conti­nente, între cari 25.000 din Statele­ Unite ale Americei, cei mai mulți sunt din Austria, născuți 839.000, supuși 371.000; din Olanda, născuți 94.000, su­puși 88.000 ; din Italia, năs­cuți 62.000, supuși 70.000 ; din Elveția, născuți 58.000, supuși 55.000 ; din Rusia, născuți 89.200, supuși 47.000 etc. Dramă amoroasă. In familia unui funcționar de la primăria orașului­­, s-a petrecut zilele trecute o emo­ționantă dramă amoroasă. Acea familie fiind săracă închiriă o cameră mobilată unui tînăr student în medicină. Acesta intră în relațiuni de dragoste cu fiica gazdei sale. Tatăl ei aflând despre acea­sta soma pe tinerul student ca să iscălească o hârtie prin care să declare că după termi­narea studiilor sale va lua în căsătorie pe iubita sa. Tinerul se învoi și semnă acea decla­rați­une. Părinții săi, cari fură încunoștiințațîe de acest legă­mânt, amenințară pe fiul lor că-l vor desmoșteni, dacă va lua în căsătorie pe acea fată săracă. Nenorocitul tiner, co­munică aceasta iubitei sale. In urma aceasta amendoul se hotărîră să moară împreună. Alaltă­ieri dimineață tinerul plecă într’o pădure din apro­piere, unde după o jumătate de oră se întâlni cu iubita sa. .Tinerul, după ce scrise mai multe scrisori, împușcă pe iu­bita sa și apoi se sinucise, trăgându-și un glonț de revol­ver în tâmpla dreaptă, își poate închipui ori­cine desperarea sărmanilor părinți. Meyer. CRONICI FEMININE Dom. românce în Teheran Două tinere române, de 19 și 22 ani, prințesa G. V. Bibescu și ve­­rișoara six, d-na M. Se. Fer’ekride, obicinuite cu tot confortul Apusu­lui, au plecat — se știe — cu băr­bații lor, în automobile, la Ispahan în Persia, în deșerturile căreia săp­tămâni de zile aau­ avut de­cât paturi de câmp, și 6 zile, cu o hrană nesuficientă, au­ îndurat chi­nurile diligenței persane. înaintea lor o singură europeană a fost la Ispahan, e d-na Dieulafoy, care pentru aceasta a trebuit să se îmbrace bărbătește. Iată câte­va amănunte asupra călătoriei lor : La Ispahan nu există hotel, nici casă de închiriat. ZU­es Sultan, fratele Șahului și guvernatorul ispahanului, se oferi a găzdui pe călători. Dar ei primiseră ospita­­talitatea consulului Rusiei și des­cinseră la consulat. Vreți să știți ce­ î Paradisul? Paradisul e un palat închis, a­­vând patru corpuri de clădiri măr­ginind o grădină fermecătoare, unde înfloresc toate rozele din Ispahan. A fi un Paradis, însem­nează ca, — după ce ai fost sgu­­duit ș­ase zile prin deșert într’o diligență fără resorturi și fără perne, ’ ca după ce ai suferit de foame și de frig, de nesomn și alternativ de căldură și de frig, — plin de praf încă să sosești in această grădină închisă, să te a­­șezi într’un fotoliu mare la um­bra unui platan, și, repetându-ți «Sunt la Ispahan,­ printre ruine și trandafiri», în orașul regal al Șahului A­bbas - cel - Mare să mănânci, încet, o înghețată de lămâe. Bucuria de a fi sosit in acest Ispahan îndepărtat, în care câte­odată disperaseră de a ajunge, de a se simți în centrul Iranului, și de a avea acolo o cameră și o grădină frumoasă, umplută de o nespusă bucurie pe călătoarele noastre. Timpul era minunat de frumos, nopțile reci încă, — Ispahan se afla la o altitudine de 1.’­00 me­tri, — serile și diminețile deli­cioase in umbra parfumată a gra­dinei consulatului. Mâine sfirșitul­ silvic, Liaotung, cu porturile Dalny și Port-Artur, prin diferite contracte încheiate cu China. Această cerere nu poate face o­­biectul nici unei opuneri din par­tea rușilor, cari n au avut nici o dată vren drept asupra acestei regiuni, pe care au răpit-o chine­­­zilor cu sila de la 1895 încoace. Cea de a doua cerere japoneză se referă la protectoratul japonez a­­supra Coreei. Atâta timp cât Rusia era vecină cu Coreea prin ținutul Manciuriei, pe care-l ocupa, situa­ția acestei țări nu putea să-i fie indiferentă. Astă­zi insă, când, in urma victoriilor japoneze, Rusia, de voie, de nevoi, e forțată să părăsească Manciuria și prin ur­mare să piardă contactul cu Co­reea, soarta acestui imperiu nu mai poate influența întru nimic politica rusească din Asia și prin urmare să o împiedice de a consimți la protectoratul cerut de japonezi. Partea cea mai dificilă a cerin­țelor japoneze și care îngreunează mult chiar disoluțiunile de prin­­cipiui ale păcii, se raportă la in­demnitatea de răsboiu și la ceda­rea insulei Sakalin, reclamată de japonezi. Pentru a se opune acestor ce­rințe, Rușii raționează în modul următor : E adevărat că armatele rusești au fost bătute în mai multe bătălii succesive, insă prin aceasta Rusia nu a fost învinsă și ca probă-i că chiar astă­zi, în urma atâtor înfrângeri, generalul Linievicî poate opune mareșalu­lui Oyama, 400.000 de luptători bine încordați, bine comandați și pregăti cu toate cele necesare. A­­ceste forțe, e bine să se știe că nu reprezintă de­cât 11­ sau cel mult 11% din armata de l­a linie, ce rușii mai pot opune la nevoe japonezilor. Cedarea insulei Sakalin e jude­cată de ruși ca foarte dăunătoare intereselor­ și demnităței lor. In­sula Sakalin face parte din terito­riul rusesc propriu zis, așa că ce­darea ei are o mult mai m­are im­portanță, de­cât aceea a intregei Manciurii , afară de aceasta din punctul de vedere politic și mili­tar, posesiunea Sahalinului în­seamnă pentru ruși menținerea unei influențe oare­care asupra mărilor din răsăritul Asiei, de care e legată existența și viitorul tutu­ror posesiunilor rusești din Extre­­m­ul­ Orient asiatic. Rezistența Rusiei nu e numai o chestiune de omor propriu, ci e legată de proiectele ulterioare, ce Rusia, chiar învinsă, continuă de a hrăni asupra acestei preponde­rențe și supremații asiatice, ce a urmărit cu atâta tenacitate de un secol și mai bine. Rușii au fost bătuți și forțați să cedeze prada ce apucaseră ; ei speră insă, ca într’un viitor apro­piat, mulțumită resurselor lor co-‘ îosare, să-și reia revanșa și să cu­cerească din nou posesiunile și prestigiul lor asiatic. Pentru a întreprinde un nou războiu, cu probabilitate de suc­ces, rușii au nevoe, nu numai să poseadă Sahalin, dar să aibă și o situație strategică convenabilă. Contra acestui vis sau perspec­tive rusești luptă acum japonezii. Toate victoriile armatelor­­ lor, toate beneficiile materiale ce și-ar însuși, sunt expuse să fie perdute, dacă situația nu va fi stabilită ast­fel in Estul Asiei, în­cât rușii să nu mai poată spera într-un războiu fericit în viitor. E drept că rușii dispun de forțe mari în Manciuria și de reserve colosale in Europa. Menținerea pe picior de războiu a acestor efective colosale nu se face de­cât prin o consu­mare însemnată de forțe vii ale țării și prin o cheltuială ce rui­nează țara pe fie­care zi mai mult. Totul se reduce acum la cumpă­nirea acestui prejudiciu în raport cu câștigul moral ce rușii cred că păstrează continuând războiul. Rușii sunt cei mai buni jude­cători ai acestei dileme și numai ei se pot pronunța asupra solu­­țiune­i de adoptat. * u. o cum istame: x*x: zx Fie­care e rând pe rând,, mic și mare, și fie­care uită rar sa nu facă pe inferiorii săi să înghită disprețul pe care­­ l-au făcut su­periorii săi să ’l înghită. Situația politică in Ungaria Măsuri ie contra comitate­lor resistente In consiliul de miniștri, care s’a ținut alaltă ori s’a hotărit să se ia măsuri energice în contra acelor comitate și municipii cari se opun dispozițiilor guvernului. La propunerea ministrului de justiție s’a­ hotărit ca toți acei funcționari, cari s’au supus hotă­rârilor comitatelor și n’au luat la cunoștință decretele de anulare ale guvernului, să fie suspendați din posturile lor. Mai mulți membri ai cabinetu­lui Fejervary au declarat că a­­ceste măsuri vor avea consecințe­­ Oneste. Cu toate acestea majori­­tatea miniștrilor a hotărit ca chiar zilele acestea să se­ pună in apli­care aceste măsuri extraordinare. Tot în acest consiliu s’a discu­tat și chestia raliării partizanilor, cari stau pe baza pactului de la 1867, precum și chestia conven­­țiunilor comerciale. Declarațiunile conten­tî Andrassy Contele Iuliu­ Andrassy publică un articol în ziarul «Budapesti Hírlap», în care scrie între altele: «Noi putem să cerem pe bază legală, ca să fim guvernați după sistemul parlamentar. Cele mai sacre interese ale națiunei cer, însă ca această lege să fie executată. Lucrul cel mai bun pe care-l poate face coaliția este resistența pa­sivă. Contele Andrassy arată că acest sistem a fost practicat și în Anglia. Comentarii asupra decisiva­ fi­milor tîihi­strului de în­­terne Ziarele române de peste munți continuă a se ocupa­­ cu declara­­țiunile făcute de ministrul de in­terne Kristoffy in chestia votului universal. Ziarul «Telegraful Român», or­ganul Metropoliei greco-orientale din Sibiu, zice între altele: «Mai notăm, că un ziar bine informat de la Viena, scrie­m­ de mult că legea votului universal va fi octrvată prin rescript regal, și proximele alegeri vor fi făcute pe baza ei, în speranța că noua dietă, compusă din elemente cu totul nouă, o va vota și îi va da putere de lege constituțională după întrunire și constituire. Mai știi dacă nu așa se va în­tâmpla ? ! In care caz’apoi ne vine a presupune, că ideea cu introdu­cerea votului universal nu e a guvernului, ci e venită de la loc cu mult mai înalt. Fapt e, că o lege electorală, compusă pe baza sufragiului universal, fie și oc­uroată, schimbă cu desăvârșire si­tuația politică in țară. Și scopul acesta ar trebui să fie ! Ziarul naționalist «Tribuna» din Arad, scrie următoarele : Ministrul de interne Kristoffy la intervievul acordat ziaristului român din Budapesta a accentuat din nou — adeverat, in formă și mai evasivă — că dânsul vrea un fel de sufragiu universal cu sens intelectual. Fraza e cât se poate de confuză dar d. Kristoffy se pare că confu­ziune vrea. Căci su­fragiu universal și cens, e un non­sens. Sufragiul universal n’are cens, iar acolo unde e cens, fie intelectual, fie neintelectual, nu e sufragiu universal. Ce vrea deci de Kristoffy ? Cen­sul lui intelectual ar fi hotărit o provocare la revoluție. Nu sufra­giul universal ar fi aceasta ci cea mai grozavă spociațiune de drep­turi. Pe lângă cens intelectual ni s’a decima până și numărul ale­gătorilor de azi. E absurd să vor­bești la noi de cens intelectual. Toată agitația s’o facem numai pe chestiunea aceasta. Arta suc­cesului zace tocmai în concentra­rea tuturor forțelor asupra unui singur punct, al celui mai prin­cipal, în anumită vreme și la a­­numit loc. Lozinca dată e­­ sufra­giu universal absolut și necondi­ționat. Ne raliera tuturor acelora, cari vreau asemenea cu noi a­­ceasta și împotriva tuturora cari n’o vreau întocmai. Fruntași români—la popor I» CARNETUL MEU Și fii­area... Uite-acuma, nea Vasile, încântat nevoe mare,­­ Mi se duse la Constanța Ca să facă, băi de mare Și cu el plecă nevasta Ș’a lui... soacră mult iubită, Care 'ntotdeauna este Din... excursii nelipsită.... Intr'o zi, o zi cu soare, — Care-o fi, o știe sfântul, — Pe-o căldura îngrozitoare De crăpase chiar pământul,— Numai iată c'un prieten Alergând, cu gura seacă, De departe țipă, strigă : —Hai, că soacra ta se ’neacă!... Nea Vasile nu clintește Nici n'arată in grijar’e Cum că soacra se îneacă, Afundându-se in mare!... Din potrivă el gr­oește : — N’avea grijă, n'o să piară, «O cunosc destul de bine «Chiar și marea­ o dă afară !... Marion. (Corespondență parte a ziarului «Universul») Cernăuți, 2 August. Schtu­l de pe muntele Rarcu De mult timp s’a simțit nece­sitatea creărei unui schit pe mun­tele Rareu, care să servească drept adăpost pentru turiștii care vizitează vederile romantice din aceste împrejurimi. Secțiunea turiștilor pentru Bu­­covina a luat anul trecut, sub pro­tectoratul mitropolitului de Re­­pota, inițiativa de a se înființa pe muntele Rareu un schit, a cărui inaugurare se va face în decursul acestei luni. La înființarea acestui schit au contribuit benevol mitropolitul de Repta, ministerul agriculturei, al căilor ferate, etc. Comitetul turiștilor plănuește pe la sfirșitul l’unei August­e a sărbători pe vîrfu­l acestui munte inaugurarea acestui schit. Spre paza lui de foc sau alte incidente, locuește acolo un pădu­rar al fondului religionar. Cât a cheltuit de­ Dueiul pentru luminarea poporului Intr’un apel al partidului na­țional român în care se proclamă d-rul Aurel On­ciul candidat pen­tru mandatul de deputat în Ca­meră, al districtelor Cernăuțului, Siretului și Storojinețului, și în care se roagă a veni cu toții în ajutor pentru reușita conducăto­rului poporului, dr. Aurel Onciul, se poate vedea că în trei ani d-sa a jertfit suma de 80.000 coroane pentru luminarea țărănime­, fără deosebire de confesiune. D-rului Aurel Onciul i se dato­­rește faptul că azi toate păturile poporului se interesează de soarta țăranului. Mo­n­ede falsificat. De cât­va timp se observă în capitala Austriei și împrejurimi precum și în Bucovina, că circulă monede falsificate de câte 1, 2 și 5 coroane. Monedele sunt foarte bine imitate, în­cât sunt foarte greu de recunoscut. Monedele falsificate sunt datate în general, cele de 2 coroane cu anul 1879, 1888 și piesele de 1 și 5 coroane cu anul 1900. Autoritățile promit acelora, cari vor putea pune mâna pe falsifica­torii recompensă de 1000 coroane. Dieta Bucovinei După cum se afirmă, dieta Bu­covinei se va deschide în luna Septembrie. Călărețul Miron Costin Căpitanul Miron Costin, care a parcurs călare drumul de la Bu­curești—Metz, a sosit zilele aces­tea in Cernăuți. D. Costin a parcurs drumul Bu­­curești-Cernăuți prin Ardeal, o distanță de 700 km. in răstimp de 10 zile. Elinâ. «ITA Pili PACE Breî"Sînî lucr&jrilor Până­ Marfă, conferința da la Portsmouth pare a fi­ statuat a­­supra trei din coridițu­mile în cari cele doue puteri beligerante ar fi dispus eie să încheie pacea, chestia Coreei, a Manciuriei a căei fe­rate sud-manciuriene. Telegra­mele noastre particulare au amă­nunțit înțelegerea ru­so-japoneză asupra acestor trei condițiuni, în­țelegere după cum se crede ușoară, intru­cât desbaterile nu au ajuns încă la ,punctele esențiale ale pre­tențiilor, japoneze. Sunt mari sau moderate aceste pretenții, nimic nu ap știe posi­tiv. Nici unul din plenipotențiari nu spuzi vre-un cuvint asupra lor. Aceea ce scapă­­ secretarilor sau mștobrilor­­ misiunilor, poate fi foarte ușor considerat ca abili­tăți diplomatice, în dosul cărora însă să nu se ascundă de­cât a­­devăruri relative. Conjecturile pre­sei streine, bazate pe declarații șoptite sau pe impresii personale, nu au altă valoare de­cât a unor manifestări de desiderate, intere­sat sau nu făcute. Așa, două știri de senzație au fost aduse de telegraf zilele a­­cestea de la Portsmouth în Eu­ropa. Una spune că d. Witte, do­rind să nu prelungească o situație echivocă, va cere discutarea ime­diată a tuturor bazelor de înțelege­re propuse. Alta aduce o pretinsă declarație a d-lui Jul­o Matsumato, membru al parlamentului japonez, atașat la misiune ca trimis finan­ciar : «Rușii se înșeală grozav da­că cred că Japonia nu va insista asupra celor două puncte princi­pale, adică cedarea insulei Sah­a­lin și indemnitatea de războiu», și d. Matsumoto ar fi adăugat «căci sentimentul popular este atât de pronunțat in Japonia în­cât dacă d. Kom­ura ar ceda asupra aces­tor două puncte, ar fi asasinat la întoarcerea în patrie». Grave, foarte grave știri... dar cari nu pot fi primite de­cât sub beneficiu de inventar. Conferința își urmează dezbaterile fără ca d. Witte să fi forțat cursul lor și d. Komura nu pare tocmai îngrijat de amenințarea unui asasinat... cu scadență. Nu este mai puțin adevărat că marea majoritate a știrilor sosite din Portsmouth sunt pesimiste a­­supra rezultatului definitiv al con­ferinței. Acestora însă li se poate opune un fapt unanim constatat: toată presa—fără cea rusă și ja­poneză — își exprimă desăvîrșita convingere, că ori­cât de aprinse și lungi ar putea fi discuțiunile, ele se vor sfirși în modul pe care il doresc și prietenii Rusiei și prietenii Japoniei, prin pace, o pace­ pe care concesiunile și ti­nara și celor­l­alți vor contribui a o face onorabilă, serioasă și trai­nică. Impresisraea Sa Petersburg Era de așteptat și ar fi fost cu neputință să ne alt­fel, condițiu­­nile de pace indicate de japonezi au fost primite la Petersburg ab­solut nefavorabil. Pretutindeni, în sferele inalte, în burghezie, ca și în popor, nimeni nu-șî ascunde sentimentul că ele nu pot fi pri­mite , și nu numai atât, dar sunt considerate ca o injurie gratuită la adresa Rusiei, în acest mo­ment mai cu seamă în care ar­mata lui Linievici, după ce timp de 5 luni a paralizat pe învingă­torii de la Mukden, se pregătește, odihnită, întărită și mai entu­ziastă ca nici o dată, să ia o re­vanșă strălucită. Iată ce se spune in cercurile po­litice și în publicul din Peters­burg, și ziarele reflectează perfect opinia­ generală. Cea mai mai mare parte dintre ele, mai cu seamă «Russ» și Slowo» spun că nu înțeleg cum Japonia a putut crede un singur moment că ase­menea condiții vor fi acceptate de o putere care are pe câmpul de resboiu o armată de peste 500 mii oameni. Dacă Japonia își menține pre­tențiile, adaugă ziarele, nu la Portsmouth, ci pe câmpiile Man­ciuriei se va hotărî pacea, și răz­boiul, din oficial și bi­rocratic cum e acum, va deveni național. Ru­sia întreagă uitându-șî neînțele­gerile interne, se va ridica intr’un singur și minunat elan spre a’șî răzbuna onoarea și a’și apăra e­­xistența amenințată. «Russ» spune că dacă japone­zii se arată intratabili, plenipoten­țiarii ruși n’au decât să plece din Portsmou­th. Unui ziar, «Razsviet», i se pare curios chiar că d. Witte n’a rupt tratativele de îndată ce japonezii și-au prezintat condițiu­­nile insultătoare. De alt­fel, «Razsviet», e sigur de părerea lui. Aproape unanimi­tate celor­l­ alte ziare își exprimă părerea că japonezii vor sfirși prin a se inspira de sentimente de înțelepciune și de prudență cari le vor dicta concesii largi, singurul mijloc de a se permite continuarea negocierilor și de a se nădăjdui într’o soluție favorabilă. Părerea unui ziar japonez Presa japoneză pare insă a da dovadă de mai multă circumspec­ție. Ziarul «Nippon­» scrie : «Ști­rile din isvor rusesc după cam­ d. de Witte ar fi însărcinat să res­pingă ori­ ce cesiune de teritoriu și ori­ ce indemnitate constituesc numai un bluff. Diplomația rusă a făcut tot­dea­una așa și așa a făcut și în perioada care a prece­dat imediat ostilitățile. Ori­ce ar face Rusia, este lămurit că insula Sah­alin e în puterea japonezilor, că Kamciatca este la îndemâna lor și că ar fi ușor japonezilor să pună piciorul în cele­l­alte pro­vincii maritime rusești. Un om de Stat cu experiența d-lui de Witte ar trebui, de sigur, să constate faptul acesta. Un om cu expe­riența lui financiară trebue să-și dea socoteală că banii cheltuiți pentru continuarea ostilităților ar putea fi întrebuințați in mod exial avantagios pentru Rusia. Plenipo­tențiarii pot să nu fie de acord asupra entităței indemnităței și asupra întinderea teritoriului de­cedat, dar nu pot respinge prin­cipiul acestei indemnități și aces­tei cesiuni». Mob­ilÍi MIMIa Un redactor al ziarului «Echo qie Paris» a intervievat o persoană pe care nu o numește, dar de care spune că e un eminent di­plomat. Redactorul l-a întrebat dacă crede că situația internațio­nală se apropie de o îmbunătă­țire. Diplomatul a răspuns : «Este foarte­­ greu să­ mai dați părerea în această­ privință, cea­ ce pot spune e că ne aflăm intr’un periorîl de transiție. De toate părțile privi­rile s­unt ațintite asupra Germa­niei, ți se așteaptă; politica mondială e in suspensie, pentru­ că totul depinde de ce va hotărî con­ferința de la Portsmouth ."NSc în perfect logic , războiul actual este intr’adever o rană a organizm­uilui. Câtă vreme această rană nu va fi vindecată, vom fi expuși la boli secundare ca incidentul Marocu­lui. Dacă deci războiul, in loc să se termine, este reluat cu nouă vigoare trebue să ne așteptăm la o sporire a complicațiunilor inter­naționale. In concluziune liniștea e momentană, dar est poate fi de­finitivă dacă se închee pacea». Ziaristul a întrebat câ dificul­tăți pot fi prevăzute, dacă această ultimă eventualitate atu se pro­duce, și diplomatul a răspuns : «Este una mai mare de­cât toate, anume probabila sosire a unei flote japoneze in apele euro­pene, cu scopul de a bloca și bom­barda porturile rusești din Bal­­tica.Până acum s-a păstrat cel mai absolut secret asupra acestui gro­zav plan al japonezilor, dar acea­sta nu împiedică faptul ca diplo­mația să fie adinc impresionată. Fiți încredințați că acest arma­ment posibil al flotei japoneze în marea Baltică a fost una din cauzele determinante ale întreve­derei de la Bierkoe. împăratul Wilhelm vede în aceasta un in­diciu excepțional capabil să -i favorizeze proiectul de închiderea Balticei, convins cum era de a avea întreg asentimentul Rusiei. In sfârșit suveranul german nu poate să nu se alarmeze de veni­rea unei flote de războiul japoneze in apropierea apelor germane. G­in­­diți-vă : pericolul galben care nu apropie de porțile Kiel-ului! Nu se știe ce a răspuns Țarul propune­rilor împăratului, dar se cunoaște hotărirea irevocabilă a Angliei de a nu lăsa ca Baltica să fie în­chisă. Părerea mea este că dacă pacea nu se închee, executarea foarte probabilă a planului japo­nezilor poate pricinui cele mai ne­norocite complicații. Mimiria Marilor Eri, la orele 9 dim., s-a ținut la clubul meseriașilor aduna­rea generală extra­ordinară a corporației brutarilor, franze­­laților și simigiilor. D. Gh. Lazaroiu, președin­tele corporației, comunică Celor prezenți că în ziua de 15 Au­gust curent se va sfinți drape­lul corporației in biserica Sf. Gheorghe. Cu această ocaziune, a spus d-sa, comitetul a intervenit pe lângă prefectura poliției și pe lângă patroni ca să admită ca în acea zi sa nu se lucreze în brutării. Adunarea aprobă demersu­rile făcute. După aceasta lucrătorii bru­tari Ștefan Filo­ti, Iosif Da­mian și Cristea Popa Dumitru aduc la cunoștința adunărei că comisiunea examinatoare liberează cu foarte mare ușu­rință carnete și brevete. Așa s’at e liberat carnete și brevete unor oameni cari nu cunosc meseria. D. Tom­a Ionescu propune să se dea vot de blam mem­brilor din comisiunea exami­natoare și să se intervină pe lângă camera de meserii să a­­nuleze carnetele și brevetele liberate în atari condițiuni. Adunarea aprobă și alege o nouă compissiune examinatoare \ mmm­immm & (TRIBUNALELE CIVILE) Condamama ssassS gardhsv hoț' Sunt trei luni de când a iscet?­­­ subit din viața fămeea Elena M­­ariei, din strada Ignatiu, din Ca­­pitală. A doua zi după inmormîntar­el s’a aplicat sigiliu pe uși, tu,■ nu sa introducă nimeni în ... până la facerea inventarialfcî, por­­tându-se tot­ d’o­dată ca păzitor sergentul de stradă Alecu Mari­­nache. Acesta însă în înțelegere ca un anume Nicolae Gheorghe au găsit de cuviință să rupă sigiliile­ și să fure diferite lucruri din casă. Fiind descoperiți, ei au fost a­­restați și dați judecăței. Tribunalul Ilfov judecându-i era % condamnat pe Alecu Marinache la un an jumătate închisoare, iar pe Nicolae Gheorghe la un an. Arestarea uiauî incendiator Constantin Dumitru zis Ștefă­­nescu stătea de mai mult timp cu ghîrie într’o casa din str. Cără­­midari-Grozăvești, proprietatea fe­­oseei Zamfira D. Ștefan. Acum câte­va zile femeea­­ so­mează să evacueze casa mai ales că nu-i plătea regulat chiria. Constantin Dumitru, pentru ca să-și răsbune, a dat foc casei scu în câte­va Mie. El a fost af^atat și înaintat par­chetului. Cu instrucția afacere! « însărcinat <3. .judecător al cab. 4. . La interogatorul ce i s’a luat srf, el a negat faptul. amt. i ■ [UNK]i^il«Bi>diH>IN­F[fmil.U­­ IM» 1B iflt MFIRIȚI PITO ( Telegramele Agenției Române) Portsmouth. 3.­­—Conferința a terminat discursiunea asupra art. 4, afară de chestiunile pri­­vitoare la Portul­­ Arthur și Dalny cari nu asigură offir fi discutate intr’un alt articol. A­­supra art. 5, care se referă la in­sula Sah­alin, plenipotențiarii nu s’au putut înțelege și au hotărît să ia act de acest dife­rend și să treacă la discuția lit. 8. Paris. 3.—Ziarul «Le Matin» vilă din Portsmouth că artico­­ul 6 al condițiunilor japoneze a fost adoptat era; el se referă­­ și articolul 4 la cesiunea Denvisului Liao-Tung. Portsmouth. 3.­Agenția Rei­­ter află că în cursul ședinței le era conferința a fost de a­­cord asupra articolului 6. Se asigură că Japonia stătue acum pentru ocuparea portului Arthur și a portului Dalny­ Articolul 3 se referă la cesiunea insulei, Sah­alin. Articolul 8 nu­mit "mF íifc­m­i" compusă din d-­i Dumitru Costescu și Costache Muță. Se ales apoi ca membrii în comitetul consultativ al corpo­rației franzelarilor : Johan Mar­tel, Frantz Zagner, Adolf Kli­ens și Rudolf Fige, iar din par­tea simigiilor d-nii Nicole Ste­­­vin și Leonte, întrunirea s’a sfârșit li ®­­rele 12.­­ w. T_ ȘTIU MN WMIATI — Prin poștă — Șahul Persiei a sorșit Dumi­necă la Liège, spre a vizita expo­ziția. Călătoria regelui Mimì al Spaniei la Berlin a fost afaiiată pentru Noembrie. Presa spaniolă atribue această amînare unei răceli », împrejmu­­iitî Wilhelm față de rege, din cauza atitudinei guvernlui spa­niol in chestia Marocului. „*» Ziarele franceze anunță cu­ un industriaș american ar fi gă­sit mijlocul de a transforma oul in pulbere hrănitoare, pe care bu­cătarii ar putea-o întrebuința În­tocmai ca pe ouăle proaspeți». .*. Celebrul profesor german de dermatologie, Las­car, a sosit la Carlsbad,, venind călare din Ber­lin, și străbătând ast­fel o dis­tanță de 260 kilometri. .*. Condițiunile impuse de Ja­­­ponia pentru inedeerea păceî și. .' considerate în Germania ca ari fac excepție ziar și niște cari reîncep tr­ii­, pericolului galben.n ' Guvernul ruse­­r posibilitățea pacei, a her»­paniilor de navigație să u­meze de numărul vaselor­ disponibile pentru transpor­­­­pelor și materialului de­­ în Extremul­ Orient. La intrarea portului mouth, devenit acum celebr întrunirea conferinței păcii scos de curând o stâncă est. de o mărime de pesta JSOO.OOt p., cu ajutorul unei mine. e.,­­ conținea 50.000 kgr. de dinamite­. In cursul anului 1904 me­­ducțiunea aurului în insula Ma­dagascar a atins cifra de 22.380.66f franci. Primăria din Lipsca a cu­m­­părat de la sculptorul-primcipe Trubetzkoi statua de bronz, in mărime naturală, a lui Leon Tol­­stoi, care va fi așezată in Âaâhl civil. „*» Femeile iali­ane vor «feri va­­sului-amiral italian al M­editera­­nei un bust de argint și reginei văduve Margareta, vrând să ex­prime în simbolica poezie a aces­tui dar mărimea iubirei de patrie. S’au adunat până ac­um la Roma 158.075 adesiuni. .. Din Varșovia se adupp, că celebrul scriitor Henric Lidu­kie­­vitz și câțțî­va aristocrați polonezi au­ fost internați la locuințele lor, de­oare­ce subscriseseră o protes­­tare contra guvernului. WJM SW’A.T JP!M EX C&xs.îs@»viito» prunoicr coajsia. — Culegem prune empte și sănătoase, le punem ln borcane de sticlă cu cotoarele lor, punem­ pânză d’asupra borcanelor și hârtie de pergament peste șa, apoi le le­găm bine Infășurănd gâtul boretn­­nului de mai multe ori și le pu­nem la păstrare Intr’un loc umed dar nu rece.

Next